Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 684/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-08-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 684/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 august 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRUV8
- Președinte - C. E.
- Judecător - A. C. M.
- Judecător - C. G.
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul P. O. M. împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 21 august 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat P. O. M. în stare de arest ( deținut în Arestul I.P.J. B. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B. D..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu B. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat P. O. M., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 21 august 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării a se dispune, în principal, continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul P. O. M. în stare de libertate. A se avea în vedere că inculpatul regretă fapta comisă și are de gând să urmeze procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală. De asemenea, învederează instanței că inculpatul P. O. M. nu se va sustrage și nu va împiedica sub nicio formă desfășurarea cercetării judecătorești, el fiind conștient de starea sa de recidivă postexecutorie care îi va atrage o pedeapsă cu executare, astfel încât până la momentul executării acelei pedepse solicită instanței a-i permite inculpatului să stea alături de familia sa și să se ocupe de cei doi copii ai săi. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul P. O. M. împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 21 august 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13. Apreciază legală și temeinică încheierea pronunțată în data de 21 august 2013 de către Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, încheiere prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută această stare de arest preventiv față de inculpatul P. O. M., cu ocazia sesizării instanței prin rechizitoriu. Consideră că în mod corect prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând indicii temeinice că inculpatul P. O. M. se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv aceea prevăzută de art. 183 Cod penal - lovituri cauzatoare de moarte. În acest sens, urmează a se avea în vedere inclusiv declarațiile inculpatului P. O. M. precum și înregistrările video din care rezultă exact modalitatea agresivă cu care inculpatul a atacat-o pe victima B. I.. De asemenea, apreciază că în mod just instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și că nu au intervenit elemente noi care să înlăture aceste temeiuri, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Totodată, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul P. O. M. a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, anterior săvârșirii prezentei fapte suferind numeroase condamnări la pedepse cu închisoarea, cu executare efectivă așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă în dosarul de urmărire penală. Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea recursului formulat de inculpatul P. O. M. împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 21 august 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13 și menținerea drept legală și temeinică a încheierii atacate.
Recurentul inculpat P. O. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia sa.
CURTEA,
Constată că prin încheierea din data de 21.08.2013 a Tribunalului B., în baza art. 300¹ alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P. O. M. și în baza art. 300¹ alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul P. O. M., CNP_, fiul lui V. și al C., născut la data de 26.10.1982 în municipiul C., județul C., domiciliat în Zărnești, Aleea Uzinei, ., județul B., în prezent deținut în Arestul I.P.J. B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 45/25.07.2013 emis de Tribunalul B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit principiilor generate de jurisprudența Curții Europene de Justiție, în toate cazurile menținerea în arest preventiv a unui acuzat, trebuie justificată de o manieră corespunzătoare de către autorități. Sub acest aspect, motivele pe care o decizie de arestare preventivă se bazează trebuie să permită un control public al administrării justiției, iar ca argumente în favoarea și în contra lipsirii de libertate nu pot fi invocate unele generale și abstracte, ci acestea trebuie să fie pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii inculpaților în detenție provizorie pentru o perioadă.
Tribunalul a constatat că, în acest moment procesual, prin antamarea probelor cauzei, se poate desprinde o bănuială rezonabilă asupra inculpatului acuzat cu privire la fapta pentru care acesta este cercetat.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni, este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii în detenție, dar după un anumit timp, a cărui durată se apreciază funcție de circumstanțele cauzei, existența acestora nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă.
Constatând legalitatea luării măsurii preventive, instanța de fond a analizat în continuare oportunitatea menținerii măsurii preventive, raportat la circumstanțele cauzei, momentul procesual în care se află, personalitatea inculpatului.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, condiție cerută de art. 148 litera f Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că acesta subzistă în continuare în aceeași manieră ca la momentul dispunerii măsurii. În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social generic ridicat, cu privire la care trecerea timpului nu a fost de natură a diminua impactul negativ pe care săvârșirea acesteia l-a avut pentru societate
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, în acest moment procesual, când cercetarea judecătorească nu a început, scopul urmărit, respectiv desfășurarea în bune condiții a procesului penal, nu poate fi atins decât cu inculpatul aflat sub puterea acestei măsuri preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat, în esență, casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate în continuare, deoarece apreciază că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
În cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului P. O. M., fapt ce impune menținerea în continuare a acestei măsuri.
În primul rând, așa cum s-a reținut și la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Aceste indicii temeinice rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că încă nu a început cercetarea judecătorească. Astfel, se va avea în vedere: raportul de autopsie medico-legală din care rezultă că moartea victimei B. I., intervenită la 22.07.2013, a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și hematomului subdural drept cu efect compresiv, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu . craniană occipitală, leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil la 16.07.2013, între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă; procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșele fotografice aferente și planșele fotografice extrase din înregistrările realizate cu ajutorul camerelor de supraveghere care redau momentele principale ale derulării incidentului; declarațiile martorelor T. E., J. S. M., G. A. R. și declarațiile inculpatului prin care inițial prezintă o altă variantă a derulării evenimentelor și după ce i s-a adus la cunoștință faptul că săvârșirea faptei a fost surprinsă de camerele de supraveghere amplasate la locul respectiv a recunoscut comiterea faptei.
De asemenea, Curtea constată că în cauză subzistă în continuare motivele de la art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, privind săvârșirea unei infracțiuni după ce inculpatul a mai săvârșit anterior o altă infracțiune și existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost săvârșită după ce împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 09.04.2013, în dosarul penal nr. 297/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal. La dosarul cauzei se află și rechizitoriul din 09.04.2013, prin care inculpatul a fost trimis în judecată în dosarul nr. 297/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești. Prin urmare, inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. d Cod de procedură penală. Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este una praeterintenționată: lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă, respectiv decesul victimei se atribuie inculpatului pe baza culpei, astfel încât este incident în continuare temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. d Cod procedură penală, fapta imputată fiind comisă cu intenție directă în cazul de față. Împrejurarea că rezultatul produs nu a fost anticipat și urmărit de inculpat nu exclude aplicarea prevederilor legale menționate.
Îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, rezultă din probele administrate pentru stabilirea situației de fapt, din circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum sunt evidențiate de fișa de cazier judiciar și atitudinea procesuală manifestată. Circumstanțele reale ale comiterii faptei, astfel cum sunt conturate de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, evidențiază atitudinea violentă manifestată de inculpat la adresa a două persoane. Deși inculpatul a susținut că a intervenit pentru a-și salva fratele de la agresiunile pe care cei doi, inclusiv victima, le-ar fi exercitat împotriva sa, din probele administrate rezultă că în momentul aplicării de lovituri de către P. O. M., inițial numitului N. G. și ulterior victimei B. I., fratele inculpatului, nu se afla în imediata apropiere a persoanelor agresate de inculpat. Atitudinea manifestată de inculpat, aplicarea de lovituri din spate numitului N. G., care rămâne la pământ în urma loviturii primite, urmată de aplicarea de lovituri victimei, care în cădere se lovește cu capul de zidul garajului din spatele său și rămâne la rândul său în stare de inconștiență la pământ, atitudinea ulterioară, când încearcă să acrediteze ideea că victima s-a dezechilibrat și a căzut din alte motive, dovedește pe de o parte agresivitatea inculpatului și pe de altă parte incapacitatea acestuia și lipsa intenției de a-și asuma răspunderea pentru faptele comise.
Toate aceste elemente, coroborate cu împrejurarea că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind anterior condamnat atât pentru infracțiuni contra patrimoniului cât și pentru fapte de violență, ( furturi, tâlhării ) și experimentând mediul carceral, creează convingerea că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, membrii comunității restrânse, din care fac parte atât victima cât și inculpatul, putând resimți un sentiment de insecuritate generat de lipsa de intervenție rapidă și eficientă a organelor statului pentru prevenirea comiterii de noi fapte de aceeași natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul P. O. M. împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul cu numărul de mai sus, pe care o menține.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.08.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. E. A. C. M. C. G.
GREFIER
O. S.
Red. C.Gh./18.09.2013
Dact. O.S./18.09.2013
3 exemplare
Jud. fond: T. A. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 720/2013. Curtea de... → |
|---|
