Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 24/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-02-2013
R O M Â N IA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ R.24/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CA1:
Președinte - C. G. – judecător
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. B., inculpatul R. M. și partea civilă P. G., împotriva sentinței penale nr.240/S din data de 02 octombrie 2012, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 februarie 2013, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.240 din data de 2 octombrie 2012, T. B. a hotărât următoarele:
În baza art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. i Cod Penal Cod penal cu aplicarea 320/1 Cod Procedură Penală a condamnat inculpatul R. M. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a,b Cod Penal pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a,b cod penal.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 14.04.2012 la 18.04.2012.
În baza art. 14,346 Cod Procedură Penală raportat la art. 998,999 cod civil a obligat inculpatul să plătească următoarele despăgubiri civile:
- părților civile P. G. și P. S. suma de 8.000 lei cu titlu de daune materiale; a respins restul pretențiilor.
- părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 3201,79 lei reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate victimei P. G..
A constatat că partea vătămată P. E. nu s-a constituit parte civilă.
A constatat că bunurile aflate la Camera de Corpuri delicte respectiv:colet 1- șapcă cu cozoroc de culoare neagră;colet nr. 2- sacou bărbătesc bleumarin;colet nr. 3-pantalon blue jeans bleumarin,tricou culoare albă,pantofi sport albi și colet nr. 4-articole îmbrăcăminte și încălțăminte P. G. constituie mijloace materiale de probă si rămân atașate dosarului cauzei.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
A obligat inculpatul sa plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B. nr.184/P/2012 din data de 12.06.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174,175 alin.1 lit. c cod penal.
În fapt, s-a reținut în esență că în noaptea de 13/14.04.2012 în centrul localității Ticușu Vechi inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un pet de bere victimei P. G. în zona capului, toracică, lombară, urmare a cărora victima a căzut lovindu-se de asfalt, iar decesul victimei a intervenit la data de 17.04.2012.
Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de sesizare solicitând înainte de citirea actului de sesizare judecarea sa pe calea procedurii simplificate prevăzute de art.320/1 Cod Procedură Penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010.
Părțile vătămate P. G. și P. S., părinții victimei s-au constituit părți civile cu suma de 20.000 lei daune materiale constând în cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare potrivit credinței ortodoxe, nesolicitând daune morale. Partea vătămată P. E., sora victimei nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le constată legale, instanța a reținut următoarele:
În fapt, numiții P. G. și R. M. au consumat alcool într-un local public din centru localității, inculpatul fiind însoțit de fratele său -, martorul R. D. fiind prezente și alte persoane audiate în cauză în calitate de martori -Pușchi I., D. I., B. C..
La închiderea localului, în jurul orei 23.30 clienții au ieșit afară, martorul R. D. ajutându-l pe P. G., după care martorul a plecat spre domiciliul numiților S. D. și S. I..
Inculpatul a rămas cu victima iar martorii Pușchi I., D. I. și B. C. au plecat spre domiciliul ultimului martor menționat, acesta locuind cu sora fraților R., martora R. B. – A.. Între numiții P. G. și R. M. au intervenit anumite neînțelegeri pe fondul consumului de alcool iar R. M., în centrul localității Ticușu Vechi l-a lovit cu pumnii, picioarele și un pet din plastic plin cu bere pe P. G.,urmare a loviturilor și datorită stării avansate de ebrietate acesta a căzut lovindu-se de asfalt, inculpatul lovindu-l în continuare cu picioarele și lăsându-l în final căzut la pământ și în stare de inconștiență. Martorii Pușchi, D. și B. au ajuns la locația amintită unde la scurt timp a ajuns și inculpatul R. M. care prezenta pete de sânge pe îmbrăcăminte și încălțăminte. Imediat după . cuplului B. C. – R. B. A., a venit și martorul R. D. care l-a întrebat pe fratele său de ce l-a bătut pe P. G.. Inculpatul a răspuns că nu este treaba lui, între cei doi frați intervenind o scurtă ceartă.
Martorul R. D., fratele inculpatului știa despre conflictul intervenit între inculpat și P. G. deoarece îi lăsase pe aceștia împreună și, în plus de acestea, atunci când s-a întors de la domiciliul familiei S. spre domiciliul surorii sale, a văzut victima căzută la pământ, plină de sânge dar nu s-a apropiat de acesta.
Inculpatul a fost întrebat și de către sora sa-martora R. B. despre evenimentele din seara respectivă dar R. M. nu a dorit să dea amănunte plecând spre propriul domiciliu însoțit de martorul D. I.. Victima a fost abandonată de către inculpat căzut la pământ pe un drum public existând pericolul accidentării victimei de autoturisme sau căruțe care ar fi trecut întâmplător prin zonă și expus intemperiilor naturii. Multiplele lovituri, precum și zonele vizate cap, torace cu zona pulmonară, zona lombară au condus la starea de comă a victimei, concluziile inițiale fiind în sensul punerii în pericol a vieții.
Victima P. G. a fost găsită ulterior de către Agentul Șef de Poliție C. R., în jurul orelor 02.05 care a solicitat intervenția unei ambulanțe.
La data de 17.04.2012 a intervenit decesul numitului P. G. astfel încât la data de 18.04.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținându-se fapta de omor calificat în formă consumată.
Raportul de constatare medico – legală a concluzionat că moartea lui P. G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism craniocerebral cu multiple fracturi de boltă și bază craniană. Leziunile traumatice cranio – cerebrale și faciale s-au datorat loviturilor aplicate victimei, punându-se în evidență legătura de cauzalitate cu decesul lui P. G..
Starea de fapt a fost reținută pe baza materialului probator administrat în cauză respectiv: procesul – verbal de sesizare din oficiu, procesul – verbal de efectuare a actelor premergătoare, proces – verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raportul de expertiză medico – legală efectuat victimei P. G. în vârstă de 49 ani, care concluzionează că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale, consecința unui traumatism craniocerebral cu multiple fracturi de boltă și bază craniană, s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în noaptea de 13/14.04.2012, între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces existând legătură de cauzalitate directă, raport de constatare medico – legală, proces – verbal de ridicare obiecte, declarațiile martorilor Pușchi I. ,D. I., R. D. ,R. B. – A.,B. C., S. M., S. I. – C., S. D., B. M. S. I., raportul de expertiză medico – legală psihiatrică care concluzionează că inculpatul prezintă întârziere mentală ușoară -QI=55, nu și-a putut da seama în totalitate de consecințele faptelor sale, având discernământul atenuat la data comiterii faptei, nu prezintă în condiții obișnuite de viață un comportament cu periculozitate socială, nu necesită măsuri de siguranță cu caracter medical, CD – momente surprinse în interiorul localului și planșe foto aferente, concluzii preliminarii și certificat constatator al decesului (filele 147 – 151),foaie de observație clinică generală (filele 154 – 155).
Inculpatul a susținut atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că a exercitat violențe asupra victimei deoarece consumase alcool, iar atitudinea lui P. G. a fost una de natură a-i provoca o reacție disproporționată și violentă prin înjurăturile de mamă ce i-au fost adresate de victimă atât în bar, cât și ulterior în stradă,solicitând în consecință reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzute de articol 73 lit. b Cod penal.
Instanța a constatat însă că acest aspect reiese doar din declarațiile inculpatului dar martorii oculari din bar audiați nu au sesizat un astfel de comportament al victimei. Din acest motiv instanța a considerat că reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, nu s-ar întemeia pe un material probator care să se subscrie exigențelor art. 69 Cod procedură penală, în afara declarațiilor inculpatului neexistând vreun mijloc de probă care să conducă la ideea că victima ar fi avut un comportament de natură a-i provoca lui R. M. o puternică tulburare,sens în care va înlătura această apărare ca nedovedită.
În drept fapta inculpatului R. M. de a aplica la data de 13/14.04.2012 în centrul localității Ticușu Vechi cu intensitate mare în zone vitale-cap, torace multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un pet de bere lui P. G.,care urmare loviturilor a căzut lovindu-se de asfalt, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele producându-i un traumatism craniocerebral acut, grav cu hematom subdural acut de emisferă stângă operată, comă GCS III, fractură orbită stângă, contuzii toracică și L5-S1, cu fractură de cocgige și retrolisteză L5-S1 și ulterior decesul victimei intervenind la data de 17.04.2012, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. 1, lit. i Cod Penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cp respectiv pericolul social extrem al ridicat al faptei,urmările acesteia-acceptarea suprimării vieții unui bărbat în vârstă de 49 ani dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta este în vârstă de 19 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret,nu are antecedente penale, prezintă potrivit raportului de expertiză psihiatrică discernământul atenuat la data comiterii faptei,nu prezintă în condiții obișnuite de viață un comportament cu periculozitate socială,nu necesită măsuri de siguranță cu caracter medical și și-a manifestat disponibilitatea pe latură civilă .
Sub aspectul laturii civile văzând principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998,999 cod civil a obligat pe inculpat să plătească părților civile P. G. și P. S. suma de 8000 lei cu titlu de daune materiale,constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimei potrivit credinței ortodoxe. Va respinge surplusul pretențiilor părților civile ca nedovedite.
Văzând dispozițiile art.14, 346 Cod procedură penală raportat art.998 Cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală și art.313 din Legea nr.95/2006 a obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 3201,79 lei reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate victimei P. G., FO_/2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
1.P. de pe lângă T. B., criticând sentința pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, dar și pentru nelegalitate, în ceea ce privește temeiul reținut de către prima instanță, pentru admiterea acțiunii civile. În fața instanței de fond inculpatul a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 Cod procedură penală, instanța dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă de 12 ani închisoare. S-a apreciat că în cauză cuantumul stabilit de instanța de fond, chiar în situația aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin.7 Cod procedură penală, nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, având în vedere circumstanțele reale în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, dar și pe cele personale ale inculpatului. Cu privire la latura civilă, ca temei de drept al obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile au fost reținute de către instanța de fond dispozițiile art.998 și art. 999 Cod civil, condiții în care urmare a modificării temeiul de drept este art. 1349, 1357 Cod civil.
2. Inculpatul R. M. a criticat sentința apelată pentru netemeinicie solicitând reducerea cuantumului pedepsei. A solicitat să se reține în sarcina sa, suplimentar, circumstanțe atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a și c Cod penal și să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 76 Cod penal. A mai invocat și faptul că inculpatul are o vârstă fragedă, a avut o atitudine sinceră și de regret încă din primele declarații date în dosarul de urmărire penală, nu are antecedente penale, iar fapta comisă s-a produs pe fondul stării de ebrietate în care se afla atât acesta cât și victima. De asemenea, a mai arătat și faptul că inculpatul și-a manifestata disponibilitatea de a despăgubi părțile civile, iar în comunitate nu este perceput ca o persoană violentă. Deși într-adevăr prin loviturile aplicate s-au vizat zone vitale ale victimei, fapta fiind încadrată în acest moment corect în infracțiunea de omor calificat, în comunitate s-a perceput că inculpatul a bătut victima.
3. Partea civilă P. G., a declarat apel pe care însă nu l-a motivat nici în memoriul de la fila 4 dosar și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a-și susține apelul.
În fața instanței de apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Analizând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este fondat apelul declarat de către P., doar în ceea ce privește motivul de nelegalitate, respectiv temeiul de drept, în baza căruia a soluționat latura civilă a cauzei.
Se constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă ce au fost administrate în faza de urmărire penală, deoarece inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320 ind. 1 cod procedură penală.
În esență starea de fapt, constă în următoarele: inculpatul R. M. a aplicat la data de 13/14.04.2012 în centrul localității Ticușu Vechi cu intensitate mare în zone vitale-cap, torace multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un pet de bere lui P. G.,care urmare loviturilor a căzut lovindu-se de asfalt, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele producându-i un traumatism craniocerebral acut, grav cu hematom subdural acut de emisferă stângă operată, comă GCS III, fractură orbită stângă, contuzii toracică și L5-S1, cu fractură de cocgige și retrolisteză L5-S1, ulterior decesul victimei intervenind la data de 17.04.2012.
În mod judicios a stabilit prima instanță că activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. 1, lit. i Cod Penal.
Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează pe deplin cu toate mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză, care au fost expuse la începutul prezentei decizii, prima instanță realizând o analiză minuțioasă a acestora, neimpunându-se reluarea acestora.
Așa cum rezultă din motivele de apel, nu s-au formulat critici cu privire la starea de fapt sau încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către inculpatul R. M..
Cu privire la motivele de apel ale Parchetului și cele ale inculpatului, prin care se solicită majorarea, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Prima instanță a avut deja în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R. M., toate criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv atât circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, rezultatul acestei infracțiuni, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Prima instanță a aplicat o pedeapsă în, limitele reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 320 ind. 1 cod procedură penală.
Circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea de omor de către inculpatul R. M., respectiv pe timp de noapte, pe fondul consumului de alcool, dar și numărul și gravitatea actelor de violență exercitate, justifică pe deplin pedeapsa aplicată de către prima instanță. Astfel, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu pumnii, cu picioarele, în zone vitale ale corpului( cap și corp), în urma acestora, victima căzând la pământ, fiind găsită ulterior în stradă de către un agent de poliție care a solicitat prezența unei ambulanțe. Atitudinea inculpatului de a abandona victima în stradă, nu poate evidenția decât ignoranța manifestată de către inculpat, în condițiile mai sus arătate, față de semeni.
Pentru aceste considerente Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei așa cum s-a solicitat de către inculpat.
Este nefondată solicitarea acestui inculpat de reținere a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c cod penal, deoarece, atitudinea de recunoaștere a produs deja efecte juridice, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 320 ind. 1 cod procedură penală.
Totodată, este nefondată și solicitarea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a cod penal, deoarece simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate conduce, în mod automat la reținerea acestei circumstanțe, în absența și a altor dovezi care să ateste un comportament ireproșabil în societate al inculpatului înainte de săvârșirea faptei. Inculpatul nu a produs astfel de dovezi în circumstanțiere, iar din actele și lucrările dosarului, nu rezultă acest aspect al unei atitudini de respect a inculpatului, față de semeni și regulile de conviețuire socială.
Faptul că inculpatul și-a manifestat în fața primei instanțe disponibilitatea de a despăgubi părțile civile, însă în concret, nu depus niciun efort în acest sens, nu poate fi reținut ca un aspect pozitiv ce ar putea conduce la reducerea cuantumului pedepsei.
Toate celelalte aspecte invocate de către inculpat în susținerea apelului, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei, nu este cunoscut ca o fire violentă în comunitatea din care face parte, s-a prezentat în fața organelor judiciare, au fost deja avute în vedere de către prima instanță, determinând aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, nu este fondată nici solicitarea Parchetului de majorare a pedepsei aplicate inculpatului, la argumentele expuse anterior adăugându-se și altele, respectiv cele care evidențiază starea psihică a inculpatului. În acest sens, Curtea are în vedere, mențiunile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică de la filele 124 și următoarele dosar urmărire penală, potrivit cărora inculpatul prezintă întârziere mentală ușoară, prin deficit educațional, la momentul comiterii faptei având discernământul diminuat. Potrivit aceleiași expertize, inculpatul nu prezintă un pericol social care să justifice luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical.
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și prezența sa în fața organelor judiciare, Curtea constată că, nu se impune majorarea cuantumului pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată de către prima instanță va contribui la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului.
Este într-adevăr fondat motivul de apel al Parchetului, prin care s-a solicitat schimbarea temeiului de soluționare a acțiunii civile din art. 998 și următoarele cod civil așa cum a reținut prima instanță, în art. 1349, 1357 Cod civil, deoarece fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost săvârșită după . noului cod civil.
Apelul declarat de către partea civilă este nefondat, pe de o parte pentru că, aceasta nu a invocat nici un motiv care să susțină această cale de atac și nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă, deși prima instanță a arătat în considerente, că motivul pentru care a respins o parte din despăgubirile solicitate s-a datorat absenței mijloacelor de probă care să dovedească despăgubirile solicitate. Sub aspectul laturii civile văzând principiul disponibilității, prima instanță a obligat pe inculpat să plătească părților civile P. G. și P. S. suma de 8000 lei cu titlu de daune materiale,constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimei potrivit credinței ortodoxe.
Pentru toate aceste considerente, văzând și prevederile art.379 pct. 2 lit. a și pe cele ale art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va admite apelul declarat de către P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr.240 din data de 2 octombrie 2012, pe care o va desființa sub aspectul temeiului de drept ce a stat la baza soluționării laturii civile a cauzei.
Rejudecând în aceste limite, va înlătura dispozițiile art. 998 și art. 999 cod civil.
Va reține ca temei al obligării inculpatului R. M. la plata despăgubirilor civile prevederile art. 1349, 1357 cod civil.
Va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul R. M. și partea civilă P. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 189 cod procedură penală va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin 2 cod procedură penală va obliga inculpatul R. M. la plata sumei de 400 lei și partea civilă P. G. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr.240/S din data de 2 octombrie 2012, a Tribunalului B. pe care o desființează sub aspectul temeiului de drept ce a stat la baza soluționării laturii civile a cauzei.
Rejudecând în aceste limite,
Înlătură dispozițiile art. 998 și art. 999 cod civil.
Reține ca temei al obligării inculpatului R. M. la plata despăgubirilor civile prevederile art. 1349, 1357 Cod civil.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul R. M. și partea civilă P. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 189 cod procedură penală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin 2 cod procedură penală obligă inculpatul R. M. la plata sumei de 350 lei și partea civilă P. G. la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul și partea civilă P. G..
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. G. M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.M.D./13.02.2013
Dact.C.Gh./15._
2 exemplare
Jud fond/C.I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2013.... → |
|---|
