Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-02-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 19/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 21 februarie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CA5 nou:

PREȘEDINTE - C. G.

JUDECĂTOR - A. C. M.

- Grefier: - R. G.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul S. A. D. împotriva sentinței penale nr. 289/S din 5 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ /2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 februarie 2014, când,

C.

Constată că prin sentința penală nr. 289/S/05.12.2013 a Tribunalului B., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din două infracțiuni de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 Cod Penal raportat la art. 174 Cod Penal, 175 al. 1 lit. I Cod Penal într-o infracțiune de lovire prevăzută de art. 180 al. 1 Cod Penal / parte vătămată L. R. și o infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 Cod Penal / parte vătămată E. I..

S-a admis cererea formulată de Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul B. de schimbare a încadrării juridice din două infracțiuni de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod Penal raportat la art. 174 Cp, 175 al. 1 lit. I Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal într-o infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cp raportat la art. 174 Cod penal, 176 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod Penal.

În baza art. 20 Cod Penal raportat la art. 174 Cod Penal, 176 al. 1 lit. b Cod Penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod Penal, 37 al. 1 lit. b Cod Penal, art. 76 al. 2 Cod Penal și art. 80 Cod Penal, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, s-a condamnat inculpatul S. A.-D., fiul lui I. și al Lenuței, n. la data de 20.10.1982 în or. Zărnești, jud. B., cu domiciliul în or. Zărnești, .. 10, ., jud. B., posesor al cărții provizorii de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP C. la 19.11.2013, CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 ani și în baza art. 65 al.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal pe o durată de 10 ani .

În baza art. 321 al. 1, 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și art. 80 Cod Penal, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

În baza art. 2 al .1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod Penal, art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. e Cod penal și art. 80 Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 luni.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, 35 al. 1 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal pe o durată de 10 ani, executabilă conform art. 66 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive din 26.09.2013 la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului .

Constată că S. C. U. de Urgență București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Constată că partea vătămată L. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 Cod procedură penală, 346 Cod procedură penală raportat la art. 1349, 1357 al. 1 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal împotriva inculpatului de partea civilă E. I., CNP_ domiciliat în București .. 4 ., . și în consecință s-a obligat inculpatul să achite acestei părți civile cu titlu de daune morale suma de 15.000 euro în lei la cursul BNR din ziua plății, respingând restul pretențiilor acestei părți civile.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la eliberarea din penitenciar, fără nici o altă notificare prealabilă, informându-se condamnatul că probele biologice ce se vor recolta vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în seara zilei de 22.04.2012 inculpatul S. A.-D. se afla în clubul Bamboo din B., . în timpul orelor de funcționare împreună cu mai multe persoane printre care și martorul B. A.. La un moment dat între inculpat și partea vătămată L. R. a izbucnit un conflict spontan din cauza refuzului lui L. R. de a-i permite inculpatului să se așeze la masa sa. În momentul imediat următor, inculpatul a scos un cuțit și a încercat să-l lovească pe L. R. în zona cap-gât, acesta s-a apărat dar a fost rănit la antebrațul drept, partea vătămată a sărit pe scenă pentru a se apăra de atacul inculpatului care lovea cu cuțitul în stânga și în dreapta la nimereală. Animatoarele angajate ale clubului s-au speriat și au părăsit scena, și alți clienți ai localului s-au retras mai în spate de cele ce se întâmplau.

Din cauza busculadei create oamenii de ordine ai clubului au fost nevoiți să intervină. Astfel, lângă inculpat a ajuns unul dintre aceștia, respectiv partea civilă E. I. care a văzut momentul în care inculpatul - cu același cuțit, „brici„ conform spuselor părții civile E. - i-a aplicat o tăietură pe un braț părții vătămate, considerând că intenționa să-l omoare deoarece l-a lovit înspre zona gâtului de sus în jos, partea vătămată fiind nevoit să se urce pe scenă pentru a se apăra ca să nu-i taie gâtul. Văzând că partea vătămată L. R. s-a urcat pe scenă pentru a se îndepărta de atacul inculpatului care intenționa să urce după el, partea civilă E. a intervenit, i-a barat inculpatului urcarea pe treptele scenei cu mâna, moment în care inculpatul a sărit cu instrumentul tăietor spre gâtul său, cu o intenție de lovire de sus în jos în această zonă, context în care partea civilă E. în apărare a ridicat brațul stâng fiind profund tăiat cu respectivul corp contondent. Imediat după incident, inculpatul a plecat din club, iar cele două persoane vătămate au ajuns la S. Județean pentru primul ajutor de specialitate.

Conform rapoartelor de constatare medico-legale emise de SJML B. relativ la părțile vătămate L. R. și E. I. rezultă că: primul prezintă leziuni traumatice la nivelul brațului drept ce s-au putut produce prin zgâriere cu corp tăietor înțepător, leziunile pot data din 22 aprilie 2012 și necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale – fila 59 dosar urmărire penală, iar cel de-al doilea a prezentat leziuni traumatice la nivelul antebrațului stâng cu lezarea pachetului vasculonervos ulnar, leziunile s-au putut produce la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, i-au pus în primejdie viața părții vătămate – filele 87,88 dosar urmărire penală ambele acte medico-legale indicând că se impune o nouă evaluare medico-legală a părții vătămate după epuizarea mijloacelor terapeutice în vederea aprecierii unei eventuale infirmități și pentru reevaluarea zilelor de îngrijiri medicale .

Completarea raportului de expertiză medico-legală a acestei părți vătămate în cursul judecății a concluzionat: 1. în sensul menținerii numărului de zile de îngrijiri medicale, 2. s-a precizat că vindecarea leziunilor a fost în evoluție cu sechele definitiv constituite astfel că o altă evaluare medico-legală nu poate aduce date noi, 3. leziunile traumatice au determinat infirmitate fizică permanentă prin sechele neuromulsculare constituite, 4. sechelele constituite până la această dată sunt definitive, recuperarea prin diferite terapii nu ar putea decât să refacă parțial, dar nu complet, deficitele neuromusculare constituite – fila 201 vol. I dosar fond.

Inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, potrivit propriilor declarații, a plecat în străinătate unde locuia imediat după evenimentul din 22 aprilie 2012, fără să cunoască dimensiunea, consecințele acestuia, a aflat de la familie despre proces cu două luni în urmă de termenul de judecată din 26.09.2013, a ales să se întoarcă în țară pentru a se prezenta la proces pentru termenul de judecată arătat, a fost ridicat din curtea Tribunalului de organele de poliție care au pus în executare mandatul de arestare emis în lipsă, în fața instanței inculpatul a consimțit să dea declarație și a fost audiat pentru prima dată în cauză abia spre finalul cercetării judecătorești cu privire la acuzațiile aduse.

Acesta a menționat instanței că s-a aflat la locul și timpul indicate în rechizitoriu. Susține că a auzit că L. i-a reproșat lui B. de ce l-a adus pe el la masa, el a intervenit și a întrebat de ce îl deranjează acest lucru. Inculpatul consideră că pe L. de fapt îl deranja faptul că avea o datorie mai veche la el pe care nu i-a restituit-o. L. se ferea de fapt de el să nu-i ceară banii, el chiar l-a întrebat când îi dă banii, acesta a spus că nu are banii. Inculpatul precizează că vorbeau pe un ton ridicat deoarece era muzică tare, s-a creat impresia că se certau, dar de fapt nu se certau, ci vorbeau mai tare ca să se audă. La un moment dat o parte din băieții care erau cu L. la masă, i-au întrebat de ce se ceartă, el a spus că nu se ceartă și s-a creat o stare de panică. El nu avea asupra sa vreun cuțit sau briceag. Arată că cuțitul care i se prezintă din dosarul de urmărire penală nu a fost asupra sa în seara respectivă. Nu l-a atacat pe L. cu nici un cuțit. El avea un pahar de șampanie în mână și când s-a îmbulzit cu L. pe treptele de la scenă, i s-a spart paharul și a rămas cu un ciob în mână. Atunci a fost luat pe sus de bodyguarzi, ca să îl scoată afară din discotecă. Indică faptul că partea civilă prezentă în sală este unul din bodyguarzii de care a făcut vorbire. În mână i-a rămas piciorul paharului și o bucățică de sticlă. El a crezut că ține paharul normal, dar când a fost ridicat de bodyguarzi este posibil ca partea civilă să se fi tăiat în ciobul pe care îl avea în mână. Pe E. I. nu-l cunoaște, îi pare rău pentru ce i s-a întâmplat părții civile E. I.. Este posibil să-i fi cauzat el leziunile părții civile, dar nu a fost nimic premeditat, pur și simplu s-a întâmplat. Este dispus să-l ajute pe acesta să facă fizioterapie. Dacă este necesar să se opereze încă odată, poate să-l ajute să se opereze din nou. Îi pare foarte rău de cele ce s-au întâmplat, și chiar în acel moment al audierii în ședință publică, față de partea civilă E. I. își cere scuze. Arată că pur și simplu nu l-a tăiat cu intenție. Își explică faptul că L. prezintă zgârieturi la o mână prin aceea că e posibil să se fi zgâriat în paharul din mina sa. Nici o clipă nu s-a gândit să ucidă pe cineva. În prezent s-a împăcat cu L., respectiv în urmă cu câteva zile l-a sunat și i-a cerut scuze. Inculpatul a ținut expres să se mai adauge în declarația sa faptul că este conștient că partea civilă suferă și în prezent și vrea să remedieze această situație, prin suplimentul de declarație din data de 20.11.2013 inculpatul întrebat fiind de instanță a arătat că este conștient că trebuie să despăgubească pe partea civilă E. I., disponibilitatea sa în acest sens fiind sub aspectul unei sume cuprinsă între 10.000 -15.000 euro - vol. II dosar fond filele 5, 6 și 127.

Afirmația inculpatului privind posibila lezionare a părților vătămate cu un ciob provenind dintr-un pahar de șampanie spart în cădere nu a fost susținută nici de apărare cu ocazia dezbaterilor, nu este confirmată nici de probatoriul cauzei. Indică existența unui pahar ciobit în mâna inculpatului doar martorii C. L. și Ș. A., însă depozițiile acestora nu cuprind o relatare completă a evenimentelor ce s-au derulat și la care pretind că au fost martori oculari, depozițiile lor necoroborându-se cu restul probatoriului cauzei.

Astfel instanța de fond a constatat că:

1. Nu rezultă cu certitudine faptul că cuțitul aflat la dosarul cauzei fila 91 dosar urmărire penală este cel folosit de inculpat în seara zilei de 22 aprilie 2012, nici una dintre persoanele audiate nu a putut indica instanței acest aspect, în plus conform adresei de la fila 95 dosar urmărire penală rezultă că de pe acest cuțit tip briceag identificat la fața locului nu au fost identificate urme papilare apte comparațiilor dactiloscopice .

2. Ambele acte medico-legale mai sus detaliate indică lezionarea părților vătămate prin zgâriere, respectiv lovire cu corp tăietor-înțepător.

3. . asupra părții vătămate L. R. cu un asemenea obiect deși contestată integral de inculpat și de apărătorul acestuia rezultă dincolo de orice dubiu din coroborarea actului medico-legal cu depoziția acestei părți vătămate, cu depoziția părții civile E. I., cu declarația martorului D. și a martorilor cu identitate protejată, toate aceste persoane indică existența unui cuțit, brici conform declarației părții civile E., obiect tăietor-înțepător cu care inculpatul a acționat și a produs vătămarea părții vătămate L. R..

4. . asupra părții vătămate E. I. rezultă din însăși depoziția inculpatului care admite vătămarea acestei părți vătămate însă nu cu un asemenea obiect tăietor-înțepător. Acțiunea inculpatului și asupra părții vătămate E. I. cu același obiect tăietor-înțepător folosit asupra părții vătămate L. R. rezultă dincolo de orice dubiu din coroborarea actului medico-legal cu depoziția părții vătămate L. R., cu declarația martorului D. și a martorilor cu identitate protejată, toate aceste persoane indică existența unui cuțit, brici conform declarației părții civile E., obiect tăietor-înțepător cu care inculpatul a acționat și a produs vătămarea părții vătămate E. I..

În raport de materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul a apreciat că în drept, fapta inculpatului S. A.-D. care, în seara zilei de 22.04.2012 a încercat suprimarea vieții părții vătămate L. R. prin aplicarea unei lovituri de cuțit spre zona cap-gât, și apoi a încercat suprimarea vieții părții civile E. I. tot prin aplicarea unei lovituri de cuțit spre zona cap-gât, ambele părți vătămate s-au apărat având o bună reacție de moment, dar au fost lovite cu corpul contondent menționat în zona brațelor, leziunile produse părții civile i-au pus acestuia viața în primejdie, evenimente petrecute în public - club Bamboo B. în timpul orelor de funcționare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, 176 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, 175 al. 1 lit. I Cod penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, ca urmare a admiterii în baza art. 334 Cod procedură penală, a cererii formulată de Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul B. de schimbare a încadrării juridice în acest sens. Această încadrare juridică este susținută de împrejurările reale ale comiterii faptei, de atitudinea inculpatului care a agresat două persoane, una după alta. Ambele agresiuni au fost executate de inculpat cu rapiditate cu un corp tăietor-înțepător apt de a produce moartea – cuțit conform majorității declarațiilor persoanelor audiate în cauză, cuțit tip briceag conform declarației părții civile E., zonele vizate în atacarea ambelor persoane au fost capul - gâtul acestora, numai puterea și inspirația de moment a acestora le-au ferit de consecințe ce puteau fi letale, lovirea propriu-zisă producându-se astfel în altă zonă respectiv zona brațelor în cazul ambelor părți vătămate. Așadar, fapta de agresiune exercitată de inculpat împotriva celor două persoane vătămate reprezintă „tentativă la omor deosebit de grav”. Având în vedere aceleași considerente, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din două infracțiuni de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, 175 al. 1 lit. I Cod penal într-o infracțiune de lovire prevăzută de art. 180 al. 1 Cod penal / parte vătămată L. R. și o infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal / parte vătămată E. I..

Fapta a fost săvârșită de inculpat sub forma intenției indirecte, dat fiind modul concret de comitere, instrumentul folosit, loviturile aplicate la nimereală stânga dreapta și cele directe cu intensitate aplicate celor două părți vătămate spre zona cap-gât - apte de a produce moartea persoanelor agresate.

În aceste condiții, instanța a apreciat că inculpatul chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părților vătămate a acceptat producerea acestui rezultat.

În drept, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care i-a atacat pe L. R. și E. I. cu un cuțit în seara zilei de 22.04.2012, în interiorul clubului Bamboo, în timpul orelor de funcționare de față fiind numeroase persoane, fapt care a condus la instaurarea panicii în rândul clientelei localului menționat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 al. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal și

În drept, s-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat care a purtat în public - club Bamboo B. în timpul orelor de funcționare, în seara zilei de 22.04.2012, un cuțit, prealabil și ulterior atacării numiților L. R. și E. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art.2 al .1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea 37 al. 1 lit. b Cod penal.

Vinovăția inculpatului fiind stabilită, instanța urmează a realiza tragerea acestuia la răspundere penală, context în care va face aplicațiunea prevăzută art. 72 Cod penal privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 Cod penal.

Astfel, instanța a avut în vedere în primul rând modul concret de comitere a faptelor penale – în public, într-un local aglomerat în timpul orelor de funcționare, folosindu-se de un corp tăietor-înțepător inculpatul a declanșat o acțiune spontană asupra părții vătămate L., ulterior agresând cu același obiect și a o a doua persoană care a intervenit în aplanarea conflictului inițial, atingerea adusă persoanelor vătămate prin rezultatul produs, partea civilă E. rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin sechele neuromulsculare definitiv constituite, consecințele acțiunii sale răsfrângându-se și asupra celorlalți clienți ai clubului care au intrat în panică.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este în vârstă de 31 de ani, a comis prezentele fapte penale în stare de recidivă postcondamnatorie, a decis să se prezinte în fața instanței spre finalul cercetării judecătorești, a manifestat o atitudine procesuală de asumare parțială a acuzațiilor, a conștientizat în timpul procedurii comportamentul infracțional, gravitatea acțiunilor sale, în acest sens și-a cerut iertare ambelor părți vătămate. Astfel partea vătămată L. R. a declarat instanței că după ce a fost interpelat de către inculpat s-a gândit asupra posibilității de împăcare cu acesta în situația în care încadrarea juridică a faptei exercitată de inculpat asupra sa va permite o asemenea împăcare - fila 36 vol. II dosar fond. Cât îl privește pe partea civilă E. I. inculpatul și-a cerut scuze față de acesta în mod public, respectiv în ședințele publice din data de 26.09.2013 (aspect consemnat în declarația de inculpat) și din 20.11.2013 cu ocazia ultimului cuvânt, totodată a achiesat la despăgubirea acestei părți civile cu o sumă de bani cuprinsă între 10.000-15.000 euro pe care o consideră pe măsura suferințelor aduse acesteia.

Aceste aspecte de atitudine ale inculpatului au fost valorificate de instanța de fond ca și circumstanțe atenuante judiciare în contextul art. 74 al. 2 Cod penal.

Față de toate circumstanțele reale și personale evidențiate, instanța de fond a apreciat că răspund cerințelor art. 52 Cod penal următoarele pedepse: o pedeapsă cu închisoarea relativ la infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, de 6 ani ca efect al aplicării art. 76 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, și art. 80 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal pe o durată de 10 ani; pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, ca efect al aplicării art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal și pedeapsa închisorii de 5 luni pentru comiterea infracțiunii art. 2 al .1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, 35 al. 1 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta urmând a dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal pe o durată de 10 ani, executabilă conform art. 66 Cod penal.

În ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii și complementare astfel cum a fost individualizată s-a constatat că inculpatul nu a ocupat nici o funcție, nu a desfășurat nicio profesie pentru a săvârși faptele penale deduse judecății, astfel că dispozițiile art. 64 lit. c Cod penal nu au nici un obiect, ținând seama de jurisprudența si principiile CEDO privind aplicarea acestei pedepse doar atunci când au legătură cu fapta, instanța a înlăturat obligativitatea legală a aplicării acestei dispoziții.

Cât privește dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I, instanța a avut în vedere hotărârea din 30 martie 2004 pronunțată de CEDO în cauza HIRST/ M. BRITANIE, dar și natura infracțiunilor comise, motiv pentru care a apreciat că nu se impune a fi interzis acest drept, neexistând o legătură între interdicția de a vota și scopul reinserției sociale a inculpatului și al prevenirii infracțiunilor.

Cât privește dreptul de a fi tutore sau curator, instanța a conchis că natura și circumstanțele faptei penale de violență îndreptată împotriva persoanei pentru care a fost condamnat nu-l pot recomanda pe inculpat să exercite un asemenea drept, interzicerea acestui drept trebuind să opereze atât cu titlu de pedeapsă accesorie, cât și cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive din 26.09.2013 la zi.

Instanța a menținut, în baza art. 350 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului față de toate circumstanțele cauzei mai sus arătate, inclusiv încadrarea juridică a faptei de violență pentru care a fost condamnat inculpatul, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu au dispărut, nu s-au modificat ci subzistă în continuare și impun cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest preventiv.

S-a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea vătămată L. R. și S. C. U. de Urgență București (care potrivit procedurii de citare de la fila 129 vol. I a fost citat cu mențiunea să precizeze pretențiile civile relativ la partea civilă E. I. CNP_) nu s-au constituit părți civile în cauză. Partea vătămată E. I. a formulat pretenții civile împotriva inculpatului în cuantum de 50.000 euro din care 20.000 euro reprezintă daune morale și 30.000 euro daune materiale constând în afacerile pierdute pe perioada spitalizării de 2 luni, întreținerea familiei, a copiilor, faptul că de la incident nu a mai putut lucra ca antrenor de box și sportiv de performanță – fila 104 vol. I fond.

O condiție esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale. Cheltuielile pretinse cu acest titlu se circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul legii civile, dar instanța constată că prejudiciul material invocat de partea civilă E. I. nu este dovedit sub aspectul întinderii sale. În acest sens instanța a constatat că la dosarul cauzei, partea civilă a depus o adeverință din care rezultă că a activat în cadrul Clubului Sportiv Compact BOX din București, ., sector 2 începând cu anul 2010 până în luna aprilie a anului 2012, când datorită unor probleme de sănătate s-a aflat în imposibilitatea de a mai antrena și nu a mai putut continua activitatea pe care o desfășura în trecut cu elevii clubului – fila 120 vol. I dosar fond, dar prin aceasta partea civilă nu face dovada unei sume concrete pretinse cu titlu de daune materiale.

Această adeverință a fost reținută însă de instanță în contextul examinării pretențiilor civile privind daunele morale pretinse de această parte civilă.

Sub aspectul daunelor morale, luând în considerare vârsta tânără a părții civile, activitatea de antrenor de box pe care acesta o desfășura și care i-a fost curmată ca urmare a agresiunii exercitată de inculpat, dar și toate actele medicale existente în cauză, este incontestabil faptul că partea civilă E. I. a fost supus, fără echivoc, unor suferințe fizice și psihice pe care însuși inculpatul le admite. În acest context, instanța a avut în vedere caracterul reparatoriu pe care trebuie să îl aibă daunele morale pentru a se compensa lipsurile ce au apărut și se vor menține în viața părții civile dată fiind infirmitatea fizică permanentă cu care acesta a rămas urmare a acțiunii inculpatului. Astfel, în acordarea daunelor morale din perspectiva art. 1349, 1357 al. 1 Cod civil, instanța a apreciat că suma de 15.000 euro reprezentând daune morale pentru partea civilă realizează un echilibru între caracteristicile daunelor morale, inculpatul însuși achiesând la această sumă cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul S. A. D..

P. solicită admiterea apelului declarat în cauză împotriva sentinței penale nr. 289/F/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul B.. În ce privește aspectele de nelegalitate din motivele scrise de apel se arată că acestea vizau împrejurarea că, în raport de schimbarea încadrării juridice astfel cum a fost dispusă de către prima instanță, nu au fost aplicate dispozițiile art. 117 alin. 1 din vechiul Cod procedură penală, în sensul că, deși s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de omor deosebit de grav în forma tentativei, nu a fost dispusă efectuarea unei examinări medico-legale psihiatrică obligatorie, astfel cum prevedeau reglementările legale în vigoare la acel moment. În raport de modificările legislative intervenite din momentul pronunțării instanței de fond și în momentul judecării prezentei cauze, se solicită a se constata că, potrivit art. 184 Cod procedură penală, nu mai este obligatorie expertizarea psihiatrică în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, împrejurare față de care arată că nu se mai menține primul motiv de apel invocat în cuprinsul memoriului scris.

Se mai arată că un alt motiv de nelegalitate viza un element de încadrare juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav, sens în care se solicita să se dispună și reținerea dispozițiilor art. 175 alin. 1 lit. i vechiul Cod penal, întrucât fapta de tentativă la omor deosebit de grav a avut loc în public. Având în vedere modificările legislative intervenite, se solicită a se avea în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor legale infracțiunea săvârșită și reținută în sarcina inculpatului se încadra în dispozițiile art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal anterior, în forma tentativei, de asemenea, în concret această agravantă, respectiv săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav sau omor calificat în public, nu mai este reglementată de noul Cod penal, astfel că, în raport de această împrejurare, se apreciază că nu se mai impune modificarea încadrării juridice.

P. menține cea de-a treia critică prezentată, respectiv critica soluției instanței de fond, sub aspectul netemeiniciei, întrucât, în raport de gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul, de circumstanțele reale în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și în raport de circumstanțele personale ale acestuia care, anterior săvârșirii faptelor prezentate, a săvârșit numeroase infracțiuni cu violență, fiind condamnat în mod repetat, în opinia sa cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță nu este îndestulător și nu are aptitudinea de a satisface scopul pedepsei prevăzut de dispozițiile codului penal.

De asemenea, în opinia parchetului nu există elemente în dosarul cauzei din care să rezulte că erau incidente dispozițiile art. 74 alin. 2 din vechiul Cod penal, respectiv reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită infracțiunea cât și de circumstanțele personale ale acestuia, având în vedere și conduita inculpatului, atât anterior săvârșirii infracțiunilor cât și după săvârșirea faptei, astfel cum rezultă din conținutul înscrisurilor și actele dosarul, acesta nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și chiar s-a sustras anchetei o mare perioadă de timp, fiind trimis în judecată în lipsă și doar ulterior, în momentul în care exista un mandat de arestare preventivă dispus în prezenta cauză și în prezența altor mandate de executare a pedepsei cu închisoarea, acesta s-a prezentat, fiind încarcerat și astfel a fost prezentat la judecata cauzei în fața primei instanțe.

În consecință, se solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate și, cu ocazia rejudecării, să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță și pronunțarea unei soluții de condamnare în raport de faptele pentru care a fost trimis în judecată și în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni.

Totodată, se solicită a se avea în vedere, în ce privește încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, a modificărilor legislative intervenite și a fi reținute încadrările juridice prin aplicarea legii mai favorabile inculpatului prin raportare la momentul săvârșirii faptei, a pronunțării soluției de către instanța de fond și la momentul judecării apelurilor declarate în cauză. Astfel că, în ce privește săvârșirea infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 prevedeau limite de pedeapsă între 3 luni și 2 ani închisoare alternativ cu amenda, iar dispozițiile art. 372 alin. 2 din noul Cod penal prevede pentru aceeași faptă o pedeapsă între 6 luni și 2 ani închisoare sau amenda, astfel că, apreciază că textul anterior reprezintă legea mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă.

În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, faptă reglementată anterior în dispozițiile art. 321 alin. 1 Cod penal cu limite de pedeapsă între 1 și 5 ani închisoare, se solicită a se avea în vedere că noua reglementare reprezintă legea mai favorabilă prin art. 371 Cod penal, în care limitele de pedeapsă prevăzute sunt cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii.

Relativ la infracțiunea de omor deosebit de grav în forma tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b Cod penal anterior și actuala reglementare de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv pedeapsa cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu privire la concursul de infracțiuni, se apreciază că în raport de conținutul concret al dispozițiilor legale, urmează a se avea în vedere că dispozițiile art. 33 și 34 din vechiul Cod penal reprezintă o lege penală mai favorabilă.

Totodată, se solicită a se avea în vedere legea mai favorabilă inculpatului la stabilirea conținutului și întinderii pedepsei complementare ca urmare a modificărilor legislative intervenite.

Inculpatul, prin avocatul din oficiu, solicită desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul B. și, ca urmare a rejudecării, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în fața instanței de fond, cerere care a fost respinsă, astfel că solicită schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tentativă la omor la acel moment, în două infracțiuni, respectiv o infracțiune de loviri sau alte violențe și o infracțiune de vătămare corporală. În acest sens solicită a se avea în vedere modul concret în care au fost comise faptele, precum și declarația dată de inculpat în fața primei instanțe prin care susține că nu a avut intenția de a suprima viața celor două părți vătămate, că nu a folosit un briceag sau cuțit pentru a lovi victimele ci un pahar pe care-l avea în mână, faptul că nu a vizat zonele vitale, precum și faptul că zonele în care au fost lovite părțile vătămate și leziunile produse nu erau apte să conducă la producerea decesului acestor părți. Pentru aceste motive apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat.

Arată că, în situația admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, se solicită a se dispune aplicarea pentru aceste două fapte a unor pedepse îndreptate sub minimul special prevăzut de lege, iar cu privire la celelalte două infracțiuni, respectiv a infracțiunii de ultraj și de deținere ilegală de cuțit, solicită achitarea pentru această ultimă infracțiune pe considerentul că această faptă nu a fost săvârșită, întrucât nu s-a dovedit în nici un mod prin audierea martorilor în fața instanței de fond, că inculpatul deținea astfel de obiecte asupra lui.

În situația în care cererea de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță, sens în care solicită a se da eficiență circumstanțelor atenuante ale inculpatului și a se avea în vedere că a avut o atitudine de asumare parțială a acuzațiilor, a conștientizat faptele săvârșite, și-a cerut scuze de la părțile vătămate și și-a arătat disponibilitatea de a acoperi prejudiciile aduse acestor părți, precizând cuantumul acestora.

De asemenea, solicită aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special și a se dispune, în temeiul art. 33, 34 din Codul penal anterior, contopirea tuturor pedepselor aplicate, aplicarea pedepsei cele mai grele fără a se adăuga vreun spor și deducerea din pedeapsa principală a perioadei de arest preventiv a inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în raport de aspectele expuse, solicită a se dispune asupra daunelor în măsura în care acestea sunt dovedite.

Totodată, solicită respingerea apelului promovat de Ministerul Public pentru aceleași considerente expuse anterior și apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este una prea mare raportat la circumstanțele personale ale acestuia, astfel că solicită a se respinge cererea de înlăturare a acestor circumstanțe formulată de parchet.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește motivele de nelegalitate indicate de parchet în motivarea apelului, se constată că noul Cod de procedură penală nu mai prevede, în art. 184, obligativitatea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice în cazul săvârșirii unei infracțiuni de omor deosebit de grav. Cum legea de procedură penală este de imediată aplicare, iar în cauză nu există date din care să rezulte existența vreunui dubiu cu privire la starea psihică a inculpatului, C. constată că nu se mai impune efectuarea acestei expertize. De asemenea, în ceea ce privește nereținerea de către instanța de fond în încadrarea juridică a faptei a dispozițiilor art. 175 alin. 1 lit. i) din vechiul Cod penal, prin aplicarea dispozițiilor noului Cod penal ca lege mai favorabilă, motivul de apel nu mai poate fi luat în considerare. De altfel, aceste motive de apel nu au mai fost susținute nici de reprezentantul parchetului, în ședința publică din data de 14.02.2014.

Motivul de apel invocat de inculpat, referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune de lovire prevăzută de art. 180 al. 1 Cod Penal, pentru fapta comisă asupra părții vătămate L. R. și o infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 Cod Penal, pentru infracțiunea comisă asupra părții vătămate E. I., nu este întemeiat, deoarece în cauză rezultă cu certitudine că faptele acestuia constituie infracțiunea de tentativă de omor asupra a două persoane. Delimitarea dintre infracțiunea de lovire și alte violențe și infracțiunea de tentativă de omor rezultă din obiectul vulnerant folosit de agresor, zona vizată de acesta și intensitatea loviturii aplicate. Astfel, aplicarea unei lovituri puternice, cu un obiect apt să producă moartea persoanei vătămate, lovitura aplicată vizând o zonă vitală, cum ar fi zona capului, a gâtului sau a trunchiului, constituie infracțiunea de tentativă de omor, chiar dacă din punct de vedere medico-legal, din motive independente de voința agresorului, leziunile produse nu au pus în pericol viața victimei.

În speță, conform rapoartelor de constatare medico-legale emise de SJML B., rezultă cu certitudine că partea vătămată L. R. prezintă leziuni traumatice la nivelul brațului drept, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere cu corp tăietor înțepător, pot data din 22 aprilie 2012 și necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată E. I. a prezentat leziuni traumatice la nivelul antebrațului stâng cu lezarea pachetului vasculonervos ulnar, leziunile s-au putut produce la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața părții vătămate. În cazul părții vătămate E. I. leziunile produse i-au pus în pericol viața, iar în cazul părții vătămate L. R., deși leziunile produse nu i-au pus în pericol viața, instrumentul vulnerant folosit, intensitatea loviturii și zona vizată sunt elemente care conduc la concluzia că fapta inculpatului se încadrează tot în infracțiunea de tentativă de omor, iar nu în simple loviri sau alte violențe. Persoanele audiate în cauză au arătat că inculpatul l-a lovit pe acesta cu un obiect apt să-i producă moartea și că a vizat o zonă vitală, elemente care sunt de natură să conducă la concluzia că fapta inculpatului se încadrează într-o tentativă de omor, chiar dacă din punct de vedere medico-legal nu i s-a pus în pericol viața.

În ceea ce privește situația de fapt, curtea constată că aceasta a fost în mod corect reținută de instanța de fond, fiind susținută de materialul probator administrat în cauză. Astfel, actele medico-legale stabilesc cu certitudine că părților vătămate L. R. și E. I. li s-au aplicat lovituri cu un obiect tăietor-înțepător, în seara de 22.04.2012, în timp ce se aflau în clubul Bamboo din B.. Acest lucru este cert, deoarece din acest club părțile vătămate au mers direct la spital, unde s-au constatat leziunile din actele medico-legale, care confirmă cu certitudine aplicarea de lovituri cu un astfel de obiect. Părține vătămate nu au avut în seara respectivă vreo altercație cu o altă persoană, în afara inculpatului, astfel încât să se poată susține că leziunile ar fi fost provocate de altcineva.

Faptul că inculpatul S. A. D. este cel care le-a provocat părților vătămate leziunile descrise în actele medico-legale rezultă așadar cu certitudine din declarațiile părților vătămate și din declarațiile martorilor audiați de față, care au fost de față la incident și au putut vedea bine cum s-au petrecut faptele, având în vedere că faptele s-au petrecut în timp ce clubul era deschis iar de față erau mai mulți clienți. Toți aceștia, atât părțile vătămate cât și martora cu identitate protejată „C.”, care era în apropierea locului unde s-au petrecut evenimentele, au declarat că inculpatul S. A. D. l-a lovit mai întâi cu cuțitul pe partea vătămată L. R., în zona capului și a gâtului, iar aceasta din urmă s-a ferit, reușind să evite consecințele loviturii. În acest moment au intervenit oamenii de ordine ai clubului, printre care și partea vătămată E. I., pe care inculpatul l-a lovit cu același cuțit, tot în zona capului și a gâtului, reușind să-i provoace leziuni la mână, deoarece partea vătămată a încercat să pareze cu mâna lovitura inculpatului. Această situație de fapt este confirmată de declarațiile părților vătămate și a martorei cu identitate protejată „A.”, care a fost în apropierea locului unde s-au petrecut faptele. De asemenea, situațiile de fapt descrise mai sus rezultă și din declarația martorului B. A., persoana cu care inculpatul a mers la club în seara respectivă, care confirmă faptul că inculpatul a avut atunci un incident cu partea vătămată L. R., în urma căruia acesta din urmă a fost dus la spital, iar când a ajuns la spital acesta i-a spus că inculpatul S. A., în timpul incidentului, a scos un cuțit și a încercat să i-l înfigă în cap. De asemenea, martorul D. M. C. a confirmat, în declarația dată în fața instanței de judecată în data de 26.09.2013, că inculpatul avea un cuțit în mână, în momentul incidentului avut cu L. R.. Martorul mai declară că a văzut cum inculpatul flutura cuțitul către L. R. și l-a îndreptat înspre zona pieptului acestuia. Declarațiile martorilor din anturajul inculpatului, conform cărora inculpatul nu ar fi avut nici un cuțit în seara respectivă vor fi înlăturate, deoarece acestea nu se coroborează cu restul probelor și în special cu actele medico-legale, potrivit cărora părțile vătămate au fost lovite cu un obiect tăietor-înțepător. Or, constatările din actele medico-legale nu pot fi puse în discuție, deoarece acestea sunt rezultatul constatării unor specialiști, neexistând nici un motiv de dubiu cu privire la imparțialitatea constatărilor efectuate de aceștia.

În plus, declarațiile date de inculpat în fața instanței de judecată, în care acesta încerca să explice leziunile produse părților vătămate, nu se coroborează cu nicio altă probă, neputând fi acceptată.

Pentru aceste motive, precum și pentru cele învederate de instanța de fond, curtea constată că în mod corect a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în loviri și alte violențe.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, C. constată că apelul acestuia și apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. sunt întemeiate, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere că după pronunțarea sentinței instanței de fond a intrat în vigoare noul Cod penal, care prevede unele dispoziții mai favorabile pentru inculpat. În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și de inculpatul S. A. D. împotriva sentinței penale nr. 289/S/05.12.2013 a Tribunalului B., care va fi desființată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.

Rejudecând în aceste limite, C. va descontopi pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b si e Cod penal pe o durată de 10 ani, în pedepsele componente de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b și e Cod penal pe o durată de 10 ani aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, 176 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cp, 37 al. 1 lit. b Cp, art. 76 al. 2 Cp și art. 80 Cod penal; 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 al. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal; 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută art. art. 2 al .1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal.

În ceea ce privește fapta inculpatului S. A. D. de a lovi cu cuțitul în zone vitale părțile vătămate L. R. și E. I., cu intenția indirectă de a le suprima viața, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 din noul Cod penal raportat la art. 188 noul Cod penal, art. 189 alin. 1 lit. f din noul Cod penal. Întrucât noul Cod penal prevede pentru această infracțiune un cuantum mai redus al pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, C. apreciază că acesta este legea mai favorabilă inculpatului, urmând a reduce cuantumul pedepselor complementare aplicate acestui inculpat la interzicerea pentru 3 ani a unor drepturi. În ceea ce privește regimul recidivei reținute în sarcina inculpatului, având în vedere că noul Cod penal prevede un regim sancționator mult mai aspru pentru recidivă, în sensul că se majorează limitele de pedeapsă cu jumătate, C. va aplica regimul recidivei postexecutorii prevăzută de vechiul cod.

Referitor la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 din vechiul Cod penal, C. constată că în mod corect a reținut și motivat instanța de fond reținerea acestor circumstanțe atenuante, având în vedere condițiile în care au fost săvârșite faptele și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, constând în stăruința acestuia pentru a se împăca cu părțile vătămate și a înlătura consecințele infracțiunii. Inculpatul și-a cerut scuze în public față de partea civilă E. I., în ședințele publice din data de 26.09.2013 (aspect consemnat în declarația de inculpat) și din 20.11.2013 cu ocazia ultimului cuvânt și totodată a achiesat la despăgubirea acestei părți civile cu o sumă de bani cuprinsă între 10.000-15.000 euro, pe care o consideră pe măsura suferințelor aduse acesteia, aspecte valorificate în mod corect de instanța de judecată, ca și circumstanțe atenuante judiciare în contextul art. 74 al. 2 din vechiul Cod penal. Cum C. a reținut ca lege mai favorabilă noul Cod penal, iar circumstanțele atenuante nu reprezintă o instituție autonomă, se va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. a din noul Cod penal, care valorifică atitudinea avută de inculpat față de părțile vătămate din speță. Pentru aceste motive, nu poate fi primită critica parchetului referitoare la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare.

Ținând cont de gradul de pericol social al faptei de tentativă de omor calificat, de periculozitatea inculpatului, care este recidivist, de reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare, precum și de posibilitatea de reeducare a inculpatului, C. va menține pedeapsa principală de 6 ani închisoare, aplicată de prima instanță și va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, pe o durată de 3 ani. Drepturile de a fi ales și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat se impune a fi interzise, deoarece inculpatul nu poate exercita aceste funcții din starea de detenție. Dreptul de a fi tutore sau curator se impune a fi interzise deoarece inculpatul nu poate exercita aceste sarcini din starea de detenție și totodată nu îndeplinește condițiile de probitate morală pentru aceasta.

Sub aspectul cuantumului pedepsei principale, nu sunt întemeiate nici cererea parchetului de majorare a pedepsei principale și nici cererea inculpatului de reducere a acestei pedepse. Pedeapsa principală de 6 ani închisoare este una suficientă pentru a se realize reeducarea inculpatului, având în vedere toate circumstanțele reale și personale menționate anterior, la motivarea reținerii circumstanței atenuante în favoarea inculpatului. De altfel, chiar și partea civilă E. I., prin apărător, a solicitat menținerea acestei pedepse aplicate inculpatului, considerând-o suficientă pentru a se realize scopul pedepsei.

Fapta inculpatului de a exercita acte de violență asupra părților vătămate într-un club, aflat în timpul orelor de funcționare, fapt ce a tulburat ordinea și liniștea publică în clubul respectiv, prin provocarea unei stări de panică în rândul clienților, constituie infracțiunea prevăzută de art. 371 din noul Cod penal. Cum noul Cod prevede pentru această infracțiune o pedeapsă mai redusă decât art. 321 din vechiul Cod penal, C. va reține ca lege mai favorabilă art. 371 din noul Cod penal, făcând aplicarea art. 5 privind legea penală mai favorabilă. Pentru aceste motive, având în vedere circumstanțele reale și personale menționate anterior la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, inclusiv circusmtanțele atenuante judiciare reținute de Curte, în temeiul art. 371 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. a și art. 76 alin. 1 din noul Cod penal, art. 37 lit. b din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, se va condamna inculpatul S. A. D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Așa cum a reținut și instanța de fond, fapta inculpatului S. A. D. de a purta și folosi într-un loc public, un cuțit, cu care a săvârșit infracțiunile de tentativă de omor asupra părților vătămate L. R. și E. I., constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 al .1 pct. 1 din Legea 61/1991, de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului ,sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire. Această infracțiune este reglementată în noul Cod penal în art. 372, însă acesta prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă, fapt ce impune, în temeiul art. 5 din noul Cod penal, aplicarea dispozițiilor din legea veche, ca fiind lege mai favorabilă inculpatului. Pentru aceste motive, având în vedere circumstanțele reale și personale menționate anterior, precum și circumstanțele atenuante judiciare reținute de instanța de fond și menținute de Curte, se va aplica inculpatului aceeași pedeapsă, de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În cea ce privește regimul concursului de infracțiuni, cum dispozițiile noului Cod penal prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse incluse în contopire, C. va aplica regimul de sancționare prevăzut de noul Cod penal pentru concursul de infracțiuni. În consecință, în baza art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, 34 lit. b din vechiul Cod penal, 35 al. 1 din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului de către Curte și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal se vor interzice inculpatului S. A. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, având în vedere că aceste drepturi au fost interzise acestuia și ca pedeapsă complementară.

Cum inculpatul a fost arestat preventive după pronunțarea sentinței instanței de fond, în temeiul art. 422 Cod procedură penală se va deduce în continuare perioada arestului preventiv, din data de 5.12.2013 la zi.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și de inculpatul S. A. D. împotriva sentinței penale nr. 289/S/05.12.2013 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.

Rejudecând în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b si e Cod penal pe o durată de 10 ani, în pedepsele componente de:

- 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua,b și e Cod penal pe o durată de 10 ani aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, 176 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 2 Cod penal și art. 80 Cod penal.

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 al. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal.

- 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută art. art. 2 al .1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal, 37 al. 1 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal.

În temeiul art. 32 din noul Cod penal raportat la art. 188 noul Cod penal, art. 189 alin. 1 lit. f din noul Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. a și art. 76 alin. 1 din noul Cod penal, art. 37 alin. 1 lit. b din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, condamnă pe inculpatul S. A.-D., fiul lui I. și al Lenuței, n. la data de 20.10.1982 în or. Zărnești, jud. B., cu domiciliul în or. Zărnești, .. 10, ., jud. B., posesor al cărții provizorii de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP C. la 19.11.2013, CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 371 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. a și art. 76 alin. 1 din noul Cod penal, art. 37 lit. b din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 2 al.1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 al. 2 și art. 76 al. 1 lit. e din vechiul Cod penal, art. 37 al. 1 lit. b din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, sișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

În baza art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, 34 lit. b din vechiul Cod penal, 35 al. 1 din vechiul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 din noul Cod penal interzice inculpatului S. A. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f din noul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce în continuare perioada arestului preventiv, din data de 5.12.2013 la zi.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 21.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. G. A. C. M.

GREFIER,

R. G.

Red. C.G.10.03.2014

Dact. R.G./12.02.2014/5 ex

Jud.fond.M.G.D.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 366/2013....  Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 17/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BRAŞOV