Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 360/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-04-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 360/R DOSAR NR._
Ședința publică din 11 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR4:
PREȘEDINTE: A. P. D. - judecător
Judecător: A. C. M.
Judecător: M. D.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorii M. M. I. și A. V. C. împotriva deciziei penale nr. 838/R din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul M. M. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat P. H. și avocat din oficiu B. O. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Culcear D. și contestatorul A. V. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat P. H. și apărător desemnat din oficiu, avocat B. O..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat din oficiu B. O. solicită instanței să constate încetate delegațiile din oficiu pentru contestatorii M. M. I. și A. V. C., ca urmare a prezentării apărătorului ales al contestatorilor și a se dispune cu privire la plata onorariului parțial.
Având în vedere că delegațiile apărătorilor din oficiu pentru contestatorii M. M. I. și A. V. C. au încetat prin prezentarea apărătorului ales, respectiv, a domnului avocat P. H., în baza art.4 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală va dispune plata către Baroul B. a sumei de câte 50 lei, reprezentând 50% din onorariul ce s-ar fi cuvenit.
Se permite apărătorului ales să ia legătura cu contestatorii.
Întrebați fiind, apărătorul ales al contestatorilor și reprezentantul parchetului arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Avocat ales P. H. pentru contestatorii M. M. I. și A. V. C., având cuvântul, învederează că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 lit. e din Codul de procedură penală, întrucât la judecata recursului promovat de către P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 300/S din 2.11.2011 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul penal nr._ prin care s-a dispus restituirea cauzei către procuror în vederea refacerii urmăririi penale, niciunul din cei doi inculpați nu au fost ascultați.
În această situație consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile textului de lege pe care l-a invocat, motiv pentru care pune concluzii de admitere a contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 838/R/17.10.2012 a Curții de Apel B. și, în urma rejudecării, a se dispune respingerea recursului formulat de către P. de pe lângă Tribunalul B..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare, având în vedere faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art.38514 și art.38516 din Codul de procedură penală invocate de către contestatori prin apărător, fiind vorba de o judecare a recursului formulat de către Ministerul Public urmare a restituirii cauzei către procuror în vederea refacerii urmăririi penale. În atare situație, consideră că nu era aplicabilă obligația instanței de recurs de a proceda la audierea celor doi inculpați, motiv pentru care solicită respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de către contestatorii M. M. I. și A. V. C. și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul M. M. I., personal, având ultimul cuvânt, arată că-și însușește concluziile apărătorului său ales.
Contestatorul A. C. V., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Constată că, la data de 19.10.2012, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel B. contestația în anulare formulată de contestatorii M. M. I. și A. V. C. împotriva deciziei penale nr. 838/R/17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ .
În motivarea contestației s-au invocat dispozițiile art. 386 lit. e Cod procedură penală respectiv împrejurarea că, la judecarea recursului împotriva sentinței penale nr. 300/S/02.11.2011 a Tribunalului B., inculpații M. M. I. și A. V. C. nu au fost ascultați.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din 31.10.2012 pronunțată în prezentul dosar s-a admis în principiu contestația în anulare formulată în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală.
Examinând pe fond contestația în anulare formulată Curtea constată că, prin decizia penală 838/R din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._, s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 300/S/02.11.2011 a Tribunalului B. și s-a trimis cauza aceleași instanțe pentru continuarea judecății.
Pentru a se decide astfel s-au reținut următoarele:
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 300/S/2.11.2011 a Judecătoriei B., în baza art. 332 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 197 al. 2 Cod Procedură Penală, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații M. M. și A. C. V. la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rezoluția organelor de poliție București, din data de 09.10.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de 215 alin. 1,2,3 Cod penal, referitor la plângerea formulată de . Băicoi prin reprezentant legal Sciopu D.. Prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, din data de 09.10.2008 acest act procedural a fost confirmat. Prin ordonanța procurorului din data de 02.04.2009 dosarul nr. 2550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus declinarea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria B..
Procurorul din cadrul Judecătoriei B. a dispus, la data de 11.11.2009, prin ordonanță, extinderea cercetărilor față de inculpații A. C. V. și M. M. I. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale. S-a mai dispus începerea urmăririi penale față de cei doi inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale.
Totodată s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal și înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 8 acte materiale, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 9 acte materiale.
Printr-o altă ordonanță a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din data de 11.11.2009, dosarul nr.8718P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Ulterior, procurorul din cadru Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a efectuat actele de urmărire penală aferente, a întocmit rechizitoriul și a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi inculpați.
S-a constatat că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nu a dispus prin ordonanță menținerea actelor îndeplinite de procurorul din cadrul Parchetului Judecătoriei și nici nu a mai dispus eventual printr-o nouă rezoluție sau ordonanță începerea urmăririi penale față de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 5 Cod Penal cade în competența materială pentru efectuarea de cercetări penale, în sarcina Parchetului Tribunalului.
Față de acestea s-a constatat că actul declanșator al urmăririi penale a fost efectuat de un organ necompetent material, această deficiență a urmăririi penale neputând fi acoperită prin faptul că ulterior actele de cercetare penală au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Procurorul din cadrul unui parchet necompetent material a apreciat față de plângerile formulate și actele depuse că nu există nicio situație din cele prevăzute de art. 10 Cod Procedură Penală astfel a dispus printre altele începerea urmăririi penale pentru o infracțiune pentru care competența materială de a efectua urmărirea penală revine unui procuror de la un parchet superior.
Pornind de la premisa actului declanșator al procedurii a fost efectuat de un procuror necompetent material, chiar dacă actele de cercetare și rechizitoriul au fost efectuate de un procuror competent, instanța în analiza legalității urmăririi penale trebuie să se raporteze la ordonanța de începere a urmăririi penale, care datorită faptului că nu este dispusă cu respectarea normelor de competență materială, determină nulitatea întregii urmăriri penale, cu consecința refacerii ei.
Procurorul din cadrul parchetului local constatând formularea mai multor plângeri împotriva celor doi inculpați, pentru fapte ce păreau similare, ar fi trebuit să constate că datorită cuantumului prejudiciilor reclamate se conturează față de numărul plângerilor, datele faptelor reclamate, posibilitatea unei rezoluții unice și deci aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 al. 2 Cod Penal și implicit a dispozițiile aliniatului 5 ale articolului 215 Cod Penal, astfel întregul dosar trebuia declinat la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru ca dispoziția de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material. Sau, fără a fi apreciat ca un exces de formalism exagerat, chiar dacă procurorul necompetent din punct de vedere material a dispus actele despre care s-a făcut vorbire anterior, procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., trebuia să procedeze la emiterea unei noi ordonanțe prin care trebuia să dispună în condiții de legalitate față de cei doi inculpați, în circumstanțele plângerilor formulate împotriva acestora.
Începerea urmăririi penale presupune efectuarea unor actelor procesuale și procedurale necesare în vederea realizării obiectului urmăririi, prin acest act se creează cadrul în baza căruia acuzatul va fi inculpat.
Începerea urmăririi penale este un act de dispoziție care trebuie dispus în condiții de legalitate și de competență materială față de obiectul urmăririi penale, calitatea persoanei, etc.
După verificarea și constatarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru începerea urmăririi penale, procurorul dacă este urmărire proprie, sau organele de poliție în celelalte cazuri, va dispune actul procesual care constituie actul de dispoziție pentru începerea urmăririi penale care se consemnează într-un proces verbal care este un act constitutiv al procesului penal, prevăzut de lege, reprezintă o manifestare de voință a organului judiciar prin care se declanșează activitatea procesuală în vederea realizării scopului acesteia.
Nu se pune problema vreunui caz urgent, care nu suferă amânare, în care dispoziția de începere a urmăririi penale ar putea fi dată de un organ necompetent, situație în care lucrările întocmite de acesta vor fi înaintate de îndată procurorului care exercita supravegherea activității, sau urmărirea pentru a dispune din nou în condiții de legalitate.
Dispoziția de începere a urmăririi penale, conform art. 228 Cod Procedură Penal, se consemnează într-o rezoluție, cu excepția sesizării din oficiu pentru care actul procedural care marchează începerea procesului penal este procesul verbal încheiat se către organul de urmărire penală. Rezoluția este un act simplu deoarece se referă la fapta și persoana indicată prin sesizare. Procesul verbal și ordonanța sunt acte procedurale mai complexe decât rezoluția deoarece cuprind mai multe date și chiar o motivare, constituie materializarea dispoziției de începere a urmăririi penale. Primul constată existența unei stări de fapt, cel de-al doilea existența unor date despre săvârșirea unei fapte penale, urmând a se confirma sau infirma cu ocazia cercetărilor dacă fapta s-a săvârșit sau nu. Dar mai înainte de acestea, conform art. 210 Cod Procedură Penală, organul de urmărire sesizat în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 221 Cod Procedură Penală, își verifică competența. În speță aceasta aparținea conform art. 209 al 4 raportat la art. 27 al. 1 litera a Cod Procedură Penală, Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Încadrarea juridică a faptei pentru care se dispune începerea urmăririi penale este cea care conferă competența materială pentru efectuarea de cercetări penale, precizarea acesteia fiind o îndatorire de bază a organului de urmărire penală, deoarece de ea depind o . consecințe juridice importante cum ar fi: competența, posibilitatea de a efectua urmărire penală din oficiu pe baza autorizației sau a plângerii prealabile, posibilitatea luării unor măsuri preventive împotriva învinuitului etc.
În consecință, având în vedere cele expuse, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competență materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire efectuate ulterior, chiar dacă acestea au fost dispuse de procurorul competent din punct de vedere material, qvod nullum este, nullum producit effectum fiind aplicabil în cauză, în sensul că actul declanșator al urmăririi penale a fost dispus în condiții de necompetență materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire penale ulterior întocmite.
S-a apreciat că se impune, conform art. 332 al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 197 al. 2, teza I Cod procedură penală, restituirea cauzei la parchet ca urmare a nerespectării dispozițiilor referitoare la competența materială, și refacerea întregii urmăriri penale în condiții de legalitate, în acest sens, urmând a dispune cu privire la începerea urmăririi penale, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul B. care a susținut că, la aceeași dată la care s-a dispus extinderea cercetării penale în ceea ce-i privește pe cei doi învinuiți, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru această infracțiune, s-a dispus și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și între aceste două momente nu s-a efectuat nici un fel de act procesual sau procedural. La data de 28.09.2010 s-a adus la cunoștința învinuiților M. M. I. și A. C. V., în temeiul art. 6 și respectiv art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală încadrarea juridică a faptelor, respectiv înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, au aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în prezența apărătorului ales. La data de 09.02.2011 de asemenea, în prezența apărătorului ales, cei doi învinuiți au fost audiați cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Prezentarea materialului de urmărire penală a fost efectuată la data de 28.03.2011 de către procurorul competent, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., în prezența apărătorului ales. Se consideră că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea normelor privind competența materială și nu li s-a încălcat inculpaților vreun drept procesual. Faptul că procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul B. nu a mai început încă o dată urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal echivalează cu faptul că și-a însușit-o și pe cale de consecință a confirmat-o. În acest caz se invocă dispozițiile art. 42 alin. 2 Cod procedură penală, care arată că în caz de declinare pentru competența materială, instanța sau organul de urmărire căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța sau organul de urmărire desesizat, neimpunând efectuarea unui act în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că recursul parchetului este întemeiat, fiind admis pentru următoarele motive.
Extinderea cercetării penale se face de către procuror, în temeiul art. 238 Cod procedură penală, în cazul în care se constată existența unor fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului.
Procedura este diferită, după cum urmărirea penală se efectuează cu acțiunea penală pusă în mișcare sau fără ca acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare.
În cazul în care urmărirea penală se desfășoară fără ca acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare, doctrina penală și practica judiciară consideră că nu mai este necesară începerea din nou a urmăririi penale, pentru faptele noi, pentru care s-a extins cercetarea penală. La fel și în cazul în care se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în cursul urmăririi penale, fără acțiunea penală pusă în mișcare. D. în cazul în care urmărirea penală s-a desfășurat cu acțiunea penală pusă în mișcare este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale pentru noile fapte, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, având în vedere că în cauză a fost începută în mod legal urmărirea penală față de învinuiții M. M. I. și A. C. V., prin rezoluția organelor de poliție București din data de 09.10.2008, nu se poate susține că urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competență materială și că acest lucru ar atrage nulitatea întregii urmăriri penale. La momentul la care s-a început urmărirea penală competența de efectuare a supravegherii urmăririi penale aparținea parchetului de pe lângă judecătorie și aceasta a fost legal începută față de cei doi învinuiți.
Chiar dacă, după ce a dispus extinderea cercetării penale pentru față de învinuiții A. C. V. și M. M. I., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale, s-a dispus de către procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. și începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale, acest lucru nu poate atrage nelegalitatea începerii urmăririi penale, deoarece este vorba de un act în plus, necerut de lege în această situație. În acest caz este necesară doar încunoștințarea învinuiților despre extinderea cercetării penale pentru alte fapte, fapt care s-a îndeplinit în speță.
În ce privește ordinea în care se efectuează actele procesuale în cazul extinderii cercetării penale, aceasta nu poate fi decât aceea a efectuării mai întâi a extinderii cercetării penale și apoi a declinării competenței de soluționare a cauzei, dacă faptele pentru care s-a extins cercetarea penală atrag competența de soluționare a altui organ de urmărire penală. Nu se poate reține că în acest caz dosarul ar trebui declinat la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru ca dispoziția de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material, deoarece necompetența materială a parchetului de pe lângă judecătorie a survenit ca urmare a noii încadrări juridice a faptei. Aceeași este situația și în cazul în care în urma schimbării încadrării juridice a faptei organul de urmărire penală nu mai este competent pentru soluționarea cauzei, având în vedere noua încadrare juridică a faptei: mai întâi organul judiciar dispune schimbarea încadrării juridice a faptei și ulterior dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea organului judiciar competent potrivit noii încadrări juridice.
Aceasta este și rațiunea pentru care dispozițiile art. 45 raportat la art. 42 alin. 2 Cod procedură penală permit organului judiciar căruia i s-a trimis cauza să folosească actele îndeplinite și să mențină măsurile dispuse de organul judiciar desesizat ca urmare a necompetenței materiale sau după calitatea persoanei.
Celor doi inculpați nu li s-a produs vreo vătămare a drepturilor procesuale prevăzute de legea internă sau de Convenția europeană a drepturilor omului, având în vedere că aceștia au fost informați de organul de urmărire cu privire la noua faptă imputată și au avut timpul și înlesnirile necesare pentru a-și face apărarea cu privire la aceasta.
Cum în speță s-a constatat că nu se poate reține că este incident vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute, în mod limitativ, de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, s-a admis recursul parchetului și s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.
Analizând incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e Cod procedură penală se constată că, prin decizia penală nr. 838/R/17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._, s-a soluționat recursul împotriva sentinței penale nr. 300/S/02.11.2011 a Tribunalului B. prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art.385/14 alin 1/1 Cod procedură penală „cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent…atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că instanțelor de recurs le este instituită obligația ascultării inculpatului în situația soluționării recursului împotriva unor hotărâri prin care s-a pronunțat o soluție pe fondul cauzei potrivit dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, nu și în situația soluționării recursului împotriva unei hotărâri prin care instanța a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cum este cazul sentinței penale nr. 300/S/02.11.2011 a Tribunalului B..
În aceste condiții rezultă că instanța de recurs care a pronunțat decizia penală nr. 838/R/17.10.2012 a Curții de Apel B. nu avea obligația ascultării inculpaților-intimați M. M. I. și A. V. C., în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. art.385/14 alin 1/1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e Cod procedură penală, în baza art.392 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii M. M. I. și A. V. C. împotriva deciziei penale nr. 838/R/17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatorii M. M. I. și A. V. C. la plata sumei de câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii M. M. I. și A. V. C. împotriva deciziei penale nr. 838/R/17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorii M. M. I. și A. V. C. la plata sumei de câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
A. P. D. A. C. M. M. D.
Grefier
A. O.
Red. APD/22.04.2013
Tehnoredact.AO/22.04.2013/4ex.
jud.fond. C.G. B.
jud. recurs C.C.G./A.M./S. F.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 327/2013. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 361/2013.... → |
|---|
