Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-04-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 361/R DOSAR NR._

Ședința publică din 11 aprilie 2013

Instanța constituită din:

Completul de judecată CR4:

PREȘEDINTE: C. G. - judecător

JUDECĂTOR: A. C. M.

JUDECĂTOR: A. P. D.

Grefier: A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpații P. N. I. S.., P. N. I. Jr., P. N. M., G. N., G. Dumjitru N., G. F., T. N., P. N. F., S. I. S. împotriva sentinței penale nr. 1699/S din data de 27 septembrie 2012, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 4 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 11 aprilie 2013.

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Judecătoriei B., în baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. I. sr., fiul lui G. și Ortenzia, născut la data 31.03.1958 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 5 clase, în concubinaj, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, ocupația zidar, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. I. sr. la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, fixat în condițiile art.86² Cod penal.

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia; dacă până la expirarea termenului de încercare nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei afară de cazul când dovedește că nu a avut putința de a îndeplini aceste obligații.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 08.12._10.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.a Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. I. jr., fiul lui N. I. și O. F., născut la data 07.04.1979 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 4 clase, căsătorit, recidivist, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1178/2006 a Judecătoriei B., care se adaugă la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.a Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. I. jr. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1178/2006 a Judecătoriei B., care se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 08.12.2010 la 24.12.2010.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. M., fiul lui N. I. și O. F., născut la data 21.08.1980 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 6 clase, în concubinaj, 2 copii minori, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., ffl în C., ., jud.B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. M. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.182 al.1 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art.192 al.1, 2 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. M. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 08.12.2010 la 24.12.2010.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul G. N., fiul lui V. și Laurenția, născut la data 26.03.1962 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 7 clase, căsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul G. N. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.192 al.1, 2 Cod penal s-a condamnat inculpatul G. N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.85 al.1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2309/2010 a Judecătoriei B..

În baza art. 36 al.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2309/2010 a Judecătoriei B. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsă se deduce perioada reținerii și arestării preventive, de la 08.12.2010 la 24.12.2010.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul G. D. N., fiul lui N. și M., născut la data 12.02.1983 în B., jud. B., de cetățenie română, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., ffl în C., ., jud. B. CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul G. D. N. la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, fixat în condițiile art.86² Cod penal.

În baza art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.: a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 08.12._10.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.a Cod penal s-a condamnat inculpatul G. F., fiul lui N. și M., născut la data 04.07.1985 în B., jud. B., de cetățenie română, studii 6 clase, necăsătorit, recidivist, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., ffl în C., ., jud. B., în prezent deținut în PNT C., CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.a Cod penal s-a condamnat inculpatul G. F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1178/2006 a Judecătoriei B., care se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 al.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.237/02.12.2011 a Judecătoriei Tg. S. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsă s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, de la 08.12.2010 la 20.12.2010.

În baza art.36 al.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada anterior executată, de la 11.06.2012 la zi.

S-a anulat vechiul mandat de executare (nr.347/2012 emis de J. Tg.S.) și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor prezentei sentințe.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.b Cod penal s-a condamnat inculpatul T. N., fiul lui C. și V., născut la data 15.11.1969 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 10 clase, căsătorit, recidivist, stagiul militar satisfăcut, ocupația zidar, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal și art.37 al.1 lit.b Cod penal s-a condamnat inculpatul T. N. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsă s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, de la 08.12.2010 la 20.12.2010.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. F., fiul lui G. și Ortenzia, născut la data 09.09.1970 în C., jud. B., de cetățenie română, studii 3 clase, căsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul P. N. F. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, fixat în condițiile art.86² Cod penal.

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 08.12._10.

În baza art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal s-a condamnat inculpatul S. I. S., fiul lui V. și E., născut la data 28.12.1979 în C., jud.B., de cetățenie română, studii 6 clase, în concubinaj, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în C., ., jud. B., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.86 ind.5 al.1 Cod penal s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.237/02.12.2011 a Judecătoriei Tg.S..

În baza art. 36 al.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.237/02.12.2011 a Judecătoriei Tg. S. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, fixat în condițiile art.86² Cod penal.

În baza art.86³Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație: a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) va participa la minimum un program derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., alegerea programului urmând a fi decisă de consilierul de probațiune în funcție de profilul psiho-moral al inculpatului.

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că termenul de încercare curge de la data de 07.06.2012.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului S. I. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al.1, 2 Cod penal.

În baza art. 346 al.1 Cod procedură penală s-au obligat inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. să plătească în solidar părții civile C. M., domiciliat în C., ., jud.B., CNP_ suma de 555 Euro daune morale, în lei la cursul BNR din ziua plății;

S-au obligat inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. să plătească în solidar părții civile C. C. V., domiciliat în C., ., jud.B., CNP_ suma de 500 Euro daune morale, în lei la cursul BNR din ziua plății;

S-au obligat inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F., T. N. și S. I. S. să plătească în solidar părții civile C. C., domiciliat în C., ., jud.B., CNP_ suma de 1500 lei daune morale;

S-a obligat inculpatul P. N. M. să plătească părții civile I. G. M., domiciliată în C., ., jud.B., CNP_ suma de suma de 15.000 Euro daune morale și 1392,20 lei daune materiale.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.

S-a menținut măsura confiscării speciale dispusă prin sentința penală nr.237/2011 a Judecătoriei Tg. S. cu privire la 4 pânze de bomfaier, un bomfaier cu cadru metalic, un cuțit cu mâner din corn de cerb proprietatea inculpaților G. F. și S. I. S..

S-a menținut măsura confiscării speciale de la inculpatul G. N. a sumei de 75 lei dispusă prin sentința penală nr.2309/2010 a Judecătoriei B..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în noaptea de 05/06.12.2010 a avut loc un conflict la un bar din localitatea C. în care au fost implicați unii membri ai familiei C. și unii dintre inculpații din prezenta cauză, C. D., C. I., C. L., C. M. I. și C. N. fiind arestați și ulterior trimiși în judecată pentru infracțiuni de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Starea conflictuală între gruparea familiei C. și cea a familiilor P. și G. în principal a luat amploare în urma arestării celor anterior menționați, astfel că în data de 07.12.2010, în jurul orelor 16.00, cele două tabere s-au întâlnit pe . un scandal de proporții. Inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F., T. N. și S. I. S., văzând că ceilalți îi acuză în mod public de cele întâmplate în 05/06.12.2010, s-au înarmat cu furci, topoare, bolovani, bâte și au ieșit în întâmpinarea lor, adresându-le amenințări și injurii. Grupul condus de C. C. V., simțindu-se în inferioritate, s-a retras, o parte din ei intrând în curte la familia C., dar inculpații au alergat după ei și au început să arunce cu bolovani și pietre înspre cei din curte. În aceste împrejurări, G. N. și P. N. M. au pătruns fără drept în curtea lui C. C., P. N. M. lovind-o pe I. G. M. cu un bolovan în ochiul stâng. Leziunea suferită de partea vătămată a necesitat cca. 90 zile de îngrijiri medicale, aceasta având și în prezent un deficit de acuitate vizuală. De asemenea, inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. l-au prins pe stradă pe C. C. V. și l-au gresat fizic, cauzându-i leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată C. M., care a intervenit în sprijinul lui C. C. V., a fost la rândul său lovit de aceeași inculpați, pentru vătămările suferite acordându-se 14-16 zile de îngrijiri medicale. Întregul incident a fost perceput de numeroasele persoane adunate în stradă, ordinea și liniștea publică fiind tulburate.

S-a arătat că starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar.

Partea vătămată C. C. V. a declarat că aflând despre reținerea fraților săi C. D. și C. I. s-a înfuriat și în 07.12.2010, în jurul orelor 16.00, a ieșit în stradă reproșându-le celor din familiile G. și P. consecințele suportate de frații săi urmare a scandalului din 05/06.12.2010; după un timp inculpații au ieșit cu bâte, a luat-o la fugă, dar a fost prins și lovit, ajungând la spital (filele 57, 81-85; 121).

Depozițiile părții vătămate s-au coroborat cu raportul de expertiză medico-legală nr.3555/E/08.12.2010 eliberat de SJML B., care atestă existența leziunilor corporale și concluzionează că au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale (fila 89 urmărire penală), precum și cu declarațiile părții vătămate C. M. și ale martorilor C. T., C. E., C. A., D. N., M. G. și M. V., din a căror coroborare reiese că partea vătămată C. C. V. a fost lovită de inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N..

Partea vătămată C. M. a susținut că a văzut cum inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. îl agresau în stradă pe C. C. V., a intervenit cerându-le acestora să îl lase în pace și atunci a fost bătut și el de G. D. N. și T. N., nemaiapucând să vadă cine a dat în el din cauza îngrămădelii produse și a loviturilor primite (filele 51, 61-65; 120).

Susținerile părții vătămate sunt confirmate de planșa foto întocmită cu ocazia depunerii plângerii, în care s-au putut observa leziunile suferite la nivelul capului și a membrelor superioare (filele 51-55), certificatul medico-legal nr.3548/E/08.12.2010 eliberat de SJML B., care atestă existența leziunilor traumatice și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, 14-16 zile (fila 66 urmărire penală), precum și de declarațiile martorilor C. T., C. E., C. A., D. N., M. G. și M. V., care coroborate conduc la concluzia că agresorii părții vătămate C. M. au fost P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N..

Astfel, dacă C. T. a arătat că C. C. V. și C. M. au fost bătuți de P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., G. N. și T. N. (filele 161; 144), martorul C. E. i-a indicat drept agresori pe P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M. (filele 181; 177), martorul C. A. pe P. N. I. sr., P. N. M., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. (filele 191; 186), martorul D. N., deși contradictoriu în declarațiile sale, a arătat în final că o menține pe cea scrisă personal la poliție, în care a afirmat că doar P. N. M. și P. N. I. sr. au lovit cele două părți vătămate în discuție (filele 194-196; 20 volumul II), martora M. V. C. a precizat în mod constant că P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. i-au lovit pe C. C. V. și pe C. M. (filele 202-205; 19 volumul II).

Partea vătămată I. G. a declarat că inculpatul P. N. M., care în timpul incidentului a intrat în curtea sa împreună cu alte persoane, a lovit-o cu un bolovan în ochi (filele 56, 73-76; 122). Exercitarea agresiunilor de către acest inculpat este dovedită de actele medico-legale întocmite în cauză (fila 80 urmărire penală; filele 134, 169, 185 volumul I dosar instanță, filele 42-45 volumul II dosar instanță), concluzia finală fiind că leziunile traumatice au necesitat cca. 90 zile de îngrijiri medicale, în prezent partea vătămată având un deficit de acuitate vizuală a ochiului stâng ce nu poate fi deocamdată catalogată drept infirmitate fizică permanentă, precum și de declarațiile martorilor C. T., C. Anemarie R. (filele 165; 145), C. O. (filele 168; 164), P. N. (filele 172;165) și C. A., care au menționat că au văzut când inculpatul P. N. M. a lovit-o pe I. G..

Partea vătămată C. C. a susținut că toți inculpații aruncau cu bolovani spre curtea sa și că la un moment dat P. N. M., G. N. și S. I. S. chiar au intrat în curtea sa, de frica lor fiind nevoit să se ascundă într-o toaletă (filele 58, 90; 124).

Declarațiile părții vătămate I. G. și ale celorlalți martori audiați cu privire la identitatea persoanelor care au pătruns fără drept în curtea lui C. C. sunt destul de contradictorii.

Astfel, I. G. a arătat inițial că în mod cert P. N. M. a intrat în curte și a lovit-o în ochi, observând după aceea că în curte mai intraseră T. N., G. N., G. L., P. N. I. sr., G. N. și S. A. (fila 75 urmărire penală); într-o declarație ulterioară, l-a adăugat și pe S. I. S. (fila 73 urmărire penală), pentru ca în instanță să afirme că toți inculpații au intrat în curtea lor.

Martorele C. T. și C. Anemarie R. au spus inițial că în curte au intrat fără drept P. N. M., G. N., T. N., P. N. I. sr., pentru ca în instanță să-i menționeze și pe S. I. S., G. F. și G. D..

Martorul C. O. a menționat la urmărirea penală că P. N. M., G. N. și S. I. S. au intrat peste tatăl său C. C., pentru ca în instanță să afirme că nu știe nimic în acest sens pentru că a fugit să se ascundă la P. V.; martora P. N. i-a nominalizat în primele declarații pe G. N., P. N. M., P. N. I. sr. și T. N., în instanță afirmând în schimb că toți inculpații au intrat în curte la C. C. (filele 172; 165); C. R. a declarat că ea nu știe cine a intrat (filele 176;176); martorul C. A. a precizat la urmărirea penală că i-a văzut în curte pe P. N. I. sr., G. N. și P. N. M., iar în instanță a declarat că cei care au intrat au fost P. N. I. sr., P. N. M. și P. N. I. jr.; martorul P. V. I. a susținut că el i-a văzut în curtea părții vătămate doar pe P. N. I. sr. și P. N. M. (filele 197; 1 volumul II).

Instanța de fond a reținut că dacă prezența inculpaților P. N. M. și G. N. în curtea părții vătămate C. C. reiese din majoritatea probelor analizate, nu același lucru se poate spune și despre S. I. S., acesta fiind indicat doar de unii martori și nu în mod constant de-a lungul procesului, condiții în care instanța nu poate reține în sarcina sa, dincolo de orice dubiu, comiterea faptei de violare de domiciliu.

Participarea tuturor inculpaților la acest scandal public, ce a generat indignare și teamă în rândul comunității date fiind amploarea și violența manifestată, este dovedită cu declarațiile martorilor C. T., C. Anemarie R., C. O., P. N., C. L. (filele 185;188), C. V. (filele 187;187), D. N., P. V. (filele 197; 1 volumul II), M. G., care au arătat că inculpații erau înarmați cu furci, topoare, bâte, țipau pe stradă, înjurau, amenințau și aruncau cu pietre înspre cei din grupul advers și către locuința lui C. C..

De asemenea, relevante în aprecierea desfășurării evenimentelor și a consecințelor negative sunt inclusiv procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție la data de 07.12.2010, potrivit căruia la fața locului se strânseseră multe persoane, fiind solicitat sprijinul polițiștilor din cadrul SPIR B. și din cadrul IJJ B., precum și procesul verbal de cercetare la fața locului, în curtea lui C. C. găsindu-se împrăștiate un număr considerabil de cărămizi și bolovani (filele 21-50).

În cauză au fost audiați la propunerea inculpaților și martorii T. D., care a arătat că a auzit țipete și înjurături din stradă, constatând că cei din familia C. se certau cu cei din familiile T. și P., dintre inculpați observându-i doar pe T. N. și P. N. M., care nu aveau nimic în mâini, martorul precizând că fost luat în curte de fiica sa și nu știe ce s-a mai întâmplat (fila 29 volumul II dosar instanță); G. A., care a declarat că familia C. a venit cu scandal pe stradă, a ieșit și soțul ei G. N. cu cei din familia P., după care nu știe ce s-a mai întâmplat pentru că a intrat la ea în casă (fila 30 volumul II dosar instanță); P. G., concubina lui P. N. I. sr., care a declarat că a văzut același lucru ca și martora G. A. și că în continuare toți inculpații au început să se alerge cu cei din cealaltă tabără, concubinul ei fiind lovit de C. V. cu o bâtă (fila 31 volumul II dosar instanță).

Depoziția martorului T. D. nu schimbă cu nimic starea de fapt reținută în cauză, iar cele ale martorelor G. A. și P. G., deși par a sugera că scandalul a fost generat de atitudinea celor din familia C., nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.73 lit.b Cod penal, care presupun o acțiune violentă, o atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă. Partea vătămată C. V. C. a recunoscut într-adevăr că le-a reproșat celorlalți arestarea fraților săi, dar nu în modalitățile anterior enunțate, care de altfel nici nu rezultă din ansamblul probelor analizate.

Inculpații au susținut că ei au fost cei atacați de grupul familiei C., P. N. I. sr. declarând că a fost lovit de C. V. cu o coadă de lopată și atunci a plecat (fila 99 urmărire penală).

P. N. I. jr. a declarat că ceilalți aveau bâte, au aruncat cu bolovani înspre ei și s-au alergat unii pe alții, grupul său retrăgându-se înspre casa lui G. N. (fila 106 urmărire penală).

P. N. M. a negat orice acuzație, susținând că nu a ripostat în nici un fel (fila 113 urmărire penală).

De menționat este și faptul că potrivit unei înregistrări video difuzate la știrile PRO TV în 06.12.2010, depusă la dosar de partea vătămată I. G. (filele 50-51 volumul II dosar instanță), inculpatul P. N. M. era hotărât să se răzbune, afirmând că pe care îl prinde pe stradă îl zăpăcește în bătaie. În aceste condiții, varianta inculpaților că ei ar fi fost atacați și provocați de cei din familia C. nu este verosimilă.

G. N. a afirmat că era cu P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. D. N., G. F. și T. N., au auzit că vin cei din familia C. și atunci au luat fiecare câte ceva – bâte, lopeți, lemne și s-au luat la bătaie, dar el nu a lovit pe nimeni, auzind doar de la ceilalți că i-au bătut pe C. V. și C. M.; a mai arătat că din curtea lui C. se arunca cu bolovani și sticle și ei le aruncau înapoi, dar nu au intrat nici unul în acea curte (fila 121).

În mod asemănător a descris declanșarea conflictului și G. D. N., care a mai arătat că doar G. F., P. M. și P. N. I. s-au dus după C. V., dar nu a văzut cine i-a bătut pe acesta și pe C. M. (fila 132 urmărire penală).

G. F. a recunoscut că s-au înarmat și au alergat după cei din grupul advers, dar nu au intrat în curtea fam. C. și a adăugat că pe C. V. l-ar fi bătut P. A. și T. R., depoziția sa fiind singulară în acest sens și neverosimilă (fila 138 urmărire penală).

Inculpatul T. N. a afirmat că el a fost bătut de C. V. și C. M., după care între aceștia, C. O., C. N. și alte persoane, pe de o parte, P. N., P. N. M., G. D. N., G. N., G. F. și G. L., pe de altă parte, a început o bătaie la care el nu a participat (fila 147 urmărire penală).

P. N. F. a susținut că ceilalți inculpați, mai puțin G. F., erau în fața locuinței lui T. N., unde a mers și el luând un băț și s-au dus după cei din grupul lui C. V., care erau înarmați, s-au oprit în fața casei lui C. C., de unde se arunca cu bolovani în stradă, iar ei i-au aruncat înapoi (fila 155 urmărire penală).

Inculpatul S. I. S. a susținut că nu a avut nici o participare la cele întâmplate (fila 160 urmărire penală).

În instanță toți inculpații și-au menținut declarațiile anterioare (filele 111-119).

În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F., T. N. și S. I. S., care la data de 07.12.2010 s-au înarmat cu furci, topoare, bâte și ieșind pe . au provocat scandal public, aruncând cu bolovani înspre locuința părții vătămate C. C., înjurând și amenințând mai multe persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art.321 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.

În drept, s-a mai reținut că faptele inculpaților P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. care în aceleași împrejurări au exercitat acte de violență fizică asupra părților vătămate C. V. C. și C. M., cauzându-le leziuni ce au necesitat 12-14, respectiv 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.

În drept, s-a mai reținut că faptele inculpaților G. N. și P. N. M., care în data de 07.12.2010, în jurul orelor 16.00, au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate C. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzute de art.192 al.1, 2 Cod penal.

În drept, s-a mai reținut că fapta inculpatului P. N. M., care în data de 07.12.2010 a lovit-o cu un bolovan în zona feței pe I. G. M. provocându-i leziuni ce au necesitat cca.90 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 al.1 Cod penal.

Astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a inculpatului T. N., acesta a fost eliberat la data de 21.09.2003 din executarea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiuni de tâlhărie și ultraj, având un rest de 843 zile, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art.37 al.1 lit.b Cod penal. Solicitarea apărătorului ales al acestui inculpat de a nu se reține starea de recidivă este așadar neîntemeiată.

Astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a inculpaților P. N. I. jr. și G. F., prin sentința penală nr.1178/02.05.2006 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr.527/A/06.11.2006 a Tribunalului B., aceștia au fost condamnați la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dispunându-se suspendarea executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. Raportat la această condamnare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 al.1 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor raportat la modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit (inculpații au nesocotit grav normele de conduită socială, înarmându-se cu diferite obiecte și ieșind în stradă pentru a le da o lecție celor cu care se aflau în conflict, o parte dintre ei intrând chiar și în curtea unei părți vătămate pentru a exercita acte de violență), consecințele faptelor având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părților vătămate, tulburarea socială produsă, numeroși martori afirmând că au fost indignați și speriați, atingerea adusă climatului de siguranță pe care fiecare persoană trebuie să îl resimtă în propria locuință, precum și persoana inculpaților, având în vedere datele consemnate în fișele de cazier judiciar, nerecunoașterea comiterii faptelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., care a criticat netemeinicia soluției de achitare parțială a inculpatului S. I. S. cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. Instanța de fond, în urma administrării probatoriului a reținut că nu sunt probe suficiente pentru stabilirea împrejurării clare că inculpatul S. I. S. ar fi pătruns în curtea părților vătămate C.. Se susține că din declarațiile părților vătămate C. C., C. C. V. și C. O., cât și din declarațiile martorilor C. T., C. A. R. rezultă că au văzut personal pe inculpat sau au fost înștiințați de către martora C. T. că l-a văzut pe inculpatul S. I. S. pătrunzând în curte alături de inculpații P. N. M. și G. N.. În opinia parchetului erau suficiente probe în sensul condamnării acestui inculpat și pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Chiar dacă se poate aprecia că aceste declarații ale părților vătămate ar fi subiective, acestea coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză și raportat la atitudinea de negare a comiterii faptelor de către inculpați, în sensul că ei ar fi fost cei agresați de către familia C., că reacția lor ar fi fost una de răspuns la atitudinea violentă a familiei C., parchetul solicită a se avea în vedere împrejurarea că aceste lucruri au stat altfel decât au fost relatate de inculpați și că în realitate aceștia au fost cei care au agresat părțile vătămate. Incidentul s-a produs în fața locuinței familiei C., amenințările și injuriile produse în spațiul public pe . dreptul locuinței părților vătămate C.. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond cu privire la acest aspect, iar în urma reanalizării probelor solicită a se dispune condamnarea inculpatului S. I. S. pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Au declarat recursuri împotriva sentinței menționate și inculpații P. N. I. S.., P. N. I. Jr., G. D. N., G. N., T. N., P. N. F., S. I. S. și G. F., care au solicitat admiterea recursurilor deoarece infracțiunea de violare de domiciliu pentru care acești inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați nu este dovedită. Chiar reprezentantul parchetul a susținut împrejurarea că scandalul a avut loc pe . casei familiei C.. Se arată că nu există altă variantă posibilă în condițiile în care părțile vătămate au arătat că au plecat din casă și s-au ascuns, iar pe de altă parte, dacă scandalul s-ar fi petrecut în curtea acestora probabil că leziunile pe care aceștia le reclamă ar fi fost mult mai grave, având în vedere faptul că inculpații au avut asupra lor obiecte contondente. Din acest punct de vedere consideră că inculpații ar trebui să fie achitați. În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, solicită a se observa că această tulburare nu a avut o gravitate atât de mare încât să îmbrace condițiile unei asemenea infracțiuni. Această faptă socialmente periculoasă este incriminată de către legiuitor fie ca infracțiune, fie ca și contravenție la Legea 61/1990. În ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe este adevărat faptul că părțile s-au bătut, dar aceștia au avut scuza provocării, în condițiile în care cu două seri înainte la un bar s-a iscat un scandal din partea familiei C.. Ulterior, partea vătămată din acel dosar a formulat plângere, iar membri familiei C. au fost arestate și de aici a început scandalul între părțile din prezenta cauză. În condițiile în care familia C. și rudele acesteia stau la intrare în Cartierul M. din orașul C., inculpații din prezenta cauză și rudele acestora ca să ajungă la casele lor trebuie să treacă prin fața porții părților vătămate. De la acest incident au apărut tot felul de reproșuri și discuții în sensul că din cauza părților inculpate din acest dosar, familia C. a fost arestată. Acest conflict s-a accentuat și la un moment dat s-a ajuns în această situație. Evident că inculpații trebuiau să dea dovadă de stăpânire de sine și să nu se angreneze în astfel de fapte antisociale, în condițiile în care unii dintre inculpați au starea de recidivă postexecutorie.

În principal, inculpații solicită achitarea pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță, reținându-se circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal. A se avea în vedere faptul că inculpatul S. I. S. a achitat întreg prejudiciul părții vătămate C. C., de asemenea, inculpatul T. N. a achitat către părțile civile C. M. și C. C. câte 500 de lei din prejudiciu.

A declarat recurs împotriva sentinței menționate și inculpatul P. N. M. care solicită, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămate corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 Cod penal, având în vedere declarațiile martorilor C. A., C. A. și declarațiile inculpaților din care reiese fără dubii că inculpatul P. N. M. nu a avut intenția să lovească pe partea vătămată I. G. M. cu piatra. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prevăzut de art. 192 alin 1, 2 Cod penal solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că acest incident s-a petrecut în afara curții părții civile C., în acest sens a se avea în vedere declarațiile martorilor M. V. și C. A. care au relatat că nu au văzut ca inculpații să fi intrat în acel imobil.

Inculpatul P. N. M., prin recursul declarat a solicitat casarea sentinței atacate și în urma schimbării încadrării juridice, dispunerea diminuării pedepsei aplicate de către prima instanță spre minimul special sau chiar aplicarea unei amenzii și a se înlătura sporul de pedeapsă aplicat de către prima instanță. Ca modalitate de executare solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, în caz contrar solicită a se face aplicarea art. 86¹ Cod penal, având în vedere atât scuza provocării cât și starea tensionată dintre părți generată de acel eveniment dinaintea acestui incident. Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei cât și cele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este integrat social, are doi copii minori, chiar dacă nu se află la prima confruntare cu legea penală acesta a plătit pentru acea faptă, precum și faptul că și-a luat angajamentul de a plăti despăgubirile către partea vătămată.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive.

În ceea ce privește recursul parchetului, curtea constată că acesta este nefondat, deoarece în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză există un dubiu rezonabil cu privire la participarea inculpatului S. I. S. la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. În acest caz era obligatorie achitarea inculpatului pentru această infracțiune. Astfel, dubiul rezultă în primul rând din faptul că partea civilă I. G. nu l-a menționat și pe acest inculpat, în declarația inițială, ca fiind printre cei care au participat la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. De-abia într-o declarație ulterioară, care evident a fost dată la un moment mai îndepărtat de data săvârșirii faptei și ar fi putut fi influențată de alți factori, partea civilă I. G. a arătat că și inculpatul S. I. S. a pătruns fără drept în curte. De asemenea, martorii C. T. și C. Anemarie R., în declarația dată inițial nu l-a menționat pe inculpatul S. I. S. printre cei care au intrat fără drept în curtea părții vătămate. De-abia în fața instanței de judecată martorii l-au indicat și pe acest inculpat ca participant la săvârșirea faptei de violare de domiciliu. Martorul C. O., deși l-a menționat și pe inculpatul S. I. S. ca fiind printre persoanele care au pătruns în curte fără drept, în declarația dată în fața instanței de judecată acesta arată că nu știe nimic în legătură cu acest aspect, deoarece a fugit să se ascundă. Nici martorii P. N. și C. A. nu l-au nominalizat de la început pe inculpatul S. I. S., printre persoanele care au pătruns fără drept în curtea părții vătămate. Argumentele aduse de parchet în recurs, referitoare la declarațiile date de numiții C. C., I. G. M. și G. N. nu pot răsturna dubiul ce rezultă din analiza declarațiilor martorilor menționați anterior. Toate acestea sunt de natură să conducă la concluzia la care a ajuns instanța de fond cu privire la neparticiparea de către inculpatul S. I. S. la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și la soluția corectă de achitare a inculpatului pentru această infracțiune.

În ce privește recursurile declarate de inculpații P. N. I. S.., P. N. I. Jr., G. D. N., G. N., T. N., P. N. F., S. I. S. și G. F., curtea constată de asemenea că și acestea sunt neîntemeiate, participarea acestora la infracțiunile pentru care au fost condamnați fiind dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În primul rând, participarea acestor inculpați la infracțiunile săvârșite în data de 07.12.2010, pe . C. și în curtea locuinței părților civile, rezultă din declarațiile părților civile C. C. V., C. M., I. G., din declarațiile martorilor C. T., C. E., C. A., D. N., M. G. și M. V. precum și din Rapoartele de expertiză medico-legală nr. 3555/E/08.12.2010 și nr. 3548/E/08.12.2010 întocmite de SJML B.. Instanța de fond a analizat în mod judicios aceste probe și le-a coroborat, relatând în mod detaliat relevanța fiecăreia dintre acestea. Pentru aceste motive instanța de recurs își însușește motivarea instanței de fond sub acest aspect.

Astfel, toți martorii și părțile vătămate audiate au relatat că la data de 07.12.2010 toți inculpații au ieșit în stradă înarmați cu obiecte contondente (furci, topoare, bâte), au lovit părțile vătămate și le-au adresat injurii, fapt ce a tulburat grav ordinea și liniștea publică. La fața locului s-au strâns mai multe persoane și a fost nevoie de intervenția forțelor de ordine din cadrul SPIR B., pentru reinstalarea liniștii în comunitate. Partea vătămată C. M. a declarat că a văzut cum inculpații P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. îl agresau în stradă pe C. C. V., a intervenit cerându-le acestora să îl lase în pace și atunci a fost bătut și el. De asemenea, participarea acestor inculpați la săvârșirea infracțiunilor de lovire și tulburarea ordinii și liniștii publice rezultă din declarația martorei oculare C. T., care arată că C. C. V. și C. M. au fost bătuți de P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., G. N. și T. N.. La fel, martora M. V. C. a precizat în mod constant că P. N. I. sr., P. N. I. jr., P. N. M., P. N. F., G. N., G. D. N., G. F. și T. N. i-au lovit pe C. C. V. și pe C. M.. De asemenea, ceilalți martori audiați (C. E., C. A., D. N., C. Anemarie R., C. O., P. N.) i-au indicat, atât în declarațiile de la urmărirea penală cât și în declarațiile din faza de judecată, pe toți inculpații, ca fiind participanți la evenimentele care s-au petrecut în data de 7.12.2010, pe stradă, unde prin acte de strigăte și loviri asupra părților vătămate s-a tulburat ordinea și liniștea publică.

În al doilea rând, participarea tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunilor de lovire și tulburarea ordinii și liniștii publice rezultă din declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, în care aceștia recunosc existența scandalului pe stradă, în cartierul unde ei și părțile vătămate locuiesc, scandal la care inculpații recunosc în principal că au luat parte în mod activ, prin strigăte, injurii și lovirea părților vătămate.

Astfel, inculpatul T. N., în declarația dată în fața instanței de recurs în data de 4.04.2013 arată că inculpații, înarmați cu furci sau lopeți, au ieșit în stradă și au adresat înjurături și strigăte celor din familia C., însă susține că nu au lovit pe nimeni. Această declarație a inculpatului T. N. este contrazisă de declarațiile părților civile, ale martorilor, de declarațiile celorlalți inculpați și de rapoartele de constatare medico-legală.

Inculpatul S. I. S., audiat la același termen de judecată de către instanța de recurs, arată că a fost pe stradă atunci când a avut loc conflictul, a avut o bâtă în mână, a înjurat pe stradă, dar nu a lovit și nu a amenințat pe nimeni. Declarația inculpatului este numai în parte adevărată, deoarece este contrazisă de declarațiile părților civile și ale martorilor audiați în cauză, care îl indică și pe acesta ca fiind participant activ la scandalul produs la data respectivă. De altfel, este greu de crezut că inculpatul ar fi strigat pe stradă după ce s-a terminat conflictul, așa cum susține acesta în declarația dată în fața instanței de recurs, deoarece nu ar fi avut nicio rațiune să procedeze astfel.

Inculpatul P. N. M., audiat de instanța de recurs la aceeași dată, a recunoscut că toți inculpații din cauză, înarmați cu ce au găsit, s-au lovit reciproc cu cei din familia C..

Inculpatul G. F. susține că nu a fost de față la incident, însă declarația acestuia este infirmată de declarațiile părților civile și ale martorilor menționați anterior, care îl indică și pe acesta ca fiind participant la infracțiunile de loviri și tulburarea odinii și liniștii publice și chiar de declarația inculpatului P. N. M., dată în fața instanței de recurs, care arată că toți inculpații din cauză au participat la scandal.

În consecință nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpații P. N. I. S.., P. N. I. Jr., G. D. N., G. N., T. N., P. N. F., S. I. S. și G. F. a infracțiunilor pentru care au fost condamnați de către prima instanță de judecată.

În ce privește susținerea acestor inculpați că fapta lor nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, ci că ar fi vorba de o faptă mult mai ușoară, ce constituie contravenția prevăzută de Legea nr. 61/1991, aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele motive. În primul rând, art. 3 alin 1 din acest act normativ prevede explicit că faptele de genul celor reținute în sarcina inculpaților constituie contravenție doar dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât să fie considerate infracțiuni. Or, în speță faptele inculpaților, înarmați cu obiecte contondente, de a agresa în public părțile civile în public, de a adresa injurii acestora, de a striga pe stradă, determinând strângerea la fața locului a unui număr mare de persoane și intervenția forțelor speciale de ordine, pentru aplanarea conflictului, constituie infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal. Nu se poate reține că acestea ar constitui simple contravenții, deoarece nu este vorba de acte izolate, săvârșite de o singură persoană, care să nu fi adus atingere ordinii publice, ci de manifestări de amploare, care au adus atingere ordinii și liniștii în comunitate.

Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, partea civilă I. G. i-a indicat pe inculpații condamnați ca fiind printre cei care au intrat în curte fără drept. De asemenea, Martorele C. T. și C. Anemarie R. au declarat că în curte au intrat fără drept P. N. M., G. N., T. N., P. N. I. sr.; martorul C. O. a menționat la urmărirea penală că P. N. M., G. N. și S. I. S. au intrat peste tatăl său C. C.; martora P. N. i-a nominalizat în primele declarații pe G. N., P. N. M., P. N. I. sr. și T. N. ca fiind printre cei care au comis fapta; martorul C. A. a precizat la urmărirea penală că i-a văzut în curte pe P. N. I. sr., G. N. și P. N. M., iar în instanță a declarat că cei care au intrat au fost P. N. I. sr., P. N. M. și P. N. I. jr.; martorul P. V. I. a susținut că el i-a văzut în curtea părții vătămate pe P. N. I. sr. și P. N. M..

În ce privește susținerea inculpaților că în speță aceștia ar fi acționat în stare de provocare, în mod corect a reținut instanța de fond că simplul reproș venit din partea lui C. V. C., cu privire la arestarea fraților săi, nu întrunește toate elementele unei provocări, în sensul art. 73 lit. b Cod penal. Pentru a se putea reține existența stării de provocare este necesar ca partea vătămată să fi adresat jigniri grave inculpaților sau să fi comis acte de violență asupra acestora, astfel încât să le inducă o stare de tulburare deosebită. De asemenea, trebuie să existe o oarecare proporționalitate între acțiunea provocatorie a părții vătămate și reacția inculpaților. Or, în speță, ținând cont de numărul foarte mare al inculpaților, comparativ cu numărul redus al părților vătămate care i-ar fi provocat, nu se poate reține existența unei astfel de stări de tulburare. De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, din înregistrarea video rezultă că inculpatul P. N. M. a acționat din răzbunare, fapt care exclude starea de provocare.

Referitor la recursul declarat de inculpatul P. N. M., curtea constată de asemenea că este nefondat, având în vedere situația de fapt rezultată din materialul probator. Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămate corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 Cod penal, deoarece inculpatul nu a acționat din culpă în momentul în care a aruncat cu piatra înspre partea civilă I. G. M.. Inculpatul a prevăzut posibilitatea lovirii acesteia, în momentul în care a aruncat cu piatra și a urmărit sau cel puțin a acceptat producerea acestei urmări. Nu se poate indica niciun alt motiv plauzibil al acțiunii inculpatului, în afară de intenția de a-i provoca leziuni părții vătămate. Chiar inculpatul declară că a aruncat cu piatra către I. G. M., dar susține că nu știe dacă a lovit-o, fapt înlăturat de declarațiile acestei părți civile și ale celorlalți martori audiați în cauză. De altfel, pentru reținerea infracțiunii intenționate este suficientă săvârșirea acțiunii de aruncare cu piatra, fără a fi necesară cunoașterea rezultatului acestei acțiuni de către autor.

În ce privește cererea inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, așa cum s-a arătat anterior, martorii audiați în cauză și părțile civile au arătat că inculpatul P. N. M. a pătruns fără drept în curtea părților civile. Astfel, partea civilă I. G. a arătat încă din prima declarație că în mod cert P. N. M. a intrat în curte și a lovit-o în ochi. De asemenea, Martorele C. T. și C. Anemarie R. au declarat că în curte au intrat fără drept P. N. M., G. N., T. N., P. N. I. sr.; martorul C. O. a menționat la urmărirea penală că P. N. M., G. N. și S. I. S. au intrat peste tatăl său C. C.; martora P. N. i-a nominalizat în primele declarații pe G. N., P. N. M., P. N. I. sr. și T. N. ca fiind printre cei care au comis fapta; martorul C. A. a precizat la urmărirea penală că i-a văzut în curte pe P. N. I. sr., G. N. și P. N. M., iar în instanță a declarat că cei care au intrat au fost P. N. I. sr., P. N. M. și P. N. I. jr.; martorul P. V. I. a susținut că el i-a văzut în curtea părții vătămate pe P. N. I. sr. și P. N. M.. Nu există deci nici un dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul P. N. M. a infracțiunii de violare de domiciliu, iar toate aceste declarații infirmă poziția inculpatului, în sensul că nu ar fi pătruns în curtea părților vătămate.

De asemenea, recursul inculpatului nu este fondat nici sub aspectul cererii de reducere a pedepselor aplicate, având în vedere că instanța de fond s-a orientat spre minimul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Astfel, instanța de fond i-a aplicat inculpatului P. N. M. o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru infracțiunile de lovire, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal și o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, iar în urma contopirii a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 4 luni închisoare, stabilind în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare. Față de multitudinea infracțiunilor săvârșite de inculpat, față de gravitatea acestora și față de consecințele produse, respectiv vătămarea corporală gravă a părții civile I. G. și tulburarea ordinii și liniștii publice din comunitate, pedepsele aplicate de instanța de fond, orientate spre minimul special prevăzut de lege, sunt corect individualizate. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor în totalitate și a fost implicat mai mult decât ceilalți în desfășurarea conflictului, având în vedere că în sarcina sa s-a reținut cele mai multe infracțiuni, precum și infracțiunea care a produs consecințele cele mai grave, respectiv vătămarea corporală gravă a părții civile I. G.. Aceasta a rămas cu o infirmitate la ochi, ceea ce este de natură să agraveze consecințele faptei inculpatului. În plus, faptele au fost săvârșite de inculpat în condițiile circumstanței agravante legale prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal, ceea ce presupune de asemenea o agravare a răspunderii penale a inculpatului. Multitudinea faptelor săvârșite de inculpat, gravitatea acestora și consecințele produse justifică și aplicarea sporului de 4 luni închisoare, la pedeapsa cea mai grea. Curtea a arătat anterior motivele pentru care nu se poate reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a provocării, acestea fiind valabile și pentru inculpatul P. N. M..

Pedepsele fiind just individualizate de către instanța de fond, nu se impune o reducere a cuantumului acestora, așa cum a solicitat inculpatul.

Întrucât cuantumul pedepsei rezultante stabilite pentru concursul de infracțiuni este de 3 ani și 8 luni închisoare, față de dispozițiile art. 81 alin. 2 Cod penal și art. 86¹ alin. 2 Cod penal, nu este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Curtea va lua act și va constata că în fața instanței de recurs s-au depus, la filele 91-93 și 107-109, dovezile achitării unei părți din prejudiciu.

Fiind respinse recursurile inculpaților, aceștia vor fi obligați la plata unei părți din cheltuielile de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și de inculpații P. N. I. sn., P. N. I. jr., P. N. M., S. I. S., P. N. F., T. N., G. F., G. D. N. și G. N. împotriva sentinței penale nr. 1699/27.09.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.

Constată că inculpatul S. I. S. i-a achitat părții civile C. C. suma de 1500 de lei, inculpatul T. N. i-a achitat părții civile C. C. N. suma de 500 de lei și părții civile C. M. suma de 500 de lei, inculpatul P. N. I. jr. i-a achitat părții civile C. C. V. suma de 150 lei și părții civile C. M. suma de 150 lei, iar inculpatul P. N. M. i-a achitat părții civile I. G. M. suma de 400 de lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă inculpații P. N. I. jr., P. N. I. sn., P. N. M., S. I. S., P. N. F., T. N., G. F., G. D. N. și G. N. la câte 200 de lei fiecare, parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, restul rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR

C. G. A. C. M. A. P. D.

Grefier

A. O.

Red. CG/17.04.2013

Tehnoredact.AO/19.04.2013/3 ex.

jud.fond. C. G.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 360/2013. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BRAŞOV