Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 382/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-04-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 382/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- E. B.
- Judecător- O. B.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B., inculpatul E. D. D., părțile civile L. M. C., L. M. C., B. LENUȚ și S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. M., partea civilă minoră B. LENUȚ S. prin reprezentat legal B. LENUȚ precum și de asigurătorul S.C. G. ROMÂNIA A. REASIGURARE S.A. împotriva sentinței penale nr. 2416 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimaților părți civile C. A. și T. V. precum și asigurătorului S.C. G. România A. Reasigurare S.A. de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 aprilie 2013, când,
C U RT E A,
Constată că prin sentința penală nr. 2416/19.12.2012 a Judecătoriei B., în baza art. 178 alin. 2, 5 Cod penal inculpatul E. D. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă față de partea vătămată C. A..
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată T. V..
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 alin. 1 Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86/2 Cod penal.
În baza art. 86/3Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, având următoarele obligații:
- să se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să nu conducă niciun autovehicul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă C. A. pentru suma de 35.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 Cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă T. V. pentru suma de 25.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 Cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă L. M. C. pentru suma de 150.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 Cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă L. M. C. pentru suma de 20.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 Cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă B. LENUȚ pentru suma de 20.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 999 Cod civil de la 1864 s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă B. LENUȚ S. ( născut la data de 17.05.2001, prin reprezentant legal B. Lenuț ) pentru suma de 100.000 lei daune morale și s-au respins celelalte pretenții
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare s-au admis acțiunile formulate de părțile civile S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. M., pentru suma de 4954,25 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T. V. și S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ BISTRIȚA pentru suma de 2.765 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T. V..
În baza art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 din Ordinul nr. 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligat asigurătorul S.C. G. ROMÂNIA A. REASIGURARE S.A. să plătească următoarele despăgubiri:
- părții civile C. A. suma de 35.000 lei daune morale;.
- părții civile T. V. suma de 25.000 lei daune morale;
- părții civile L. M. C. suma de 150.000 lei daune morale;
- părții civile L. M. C. suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 150.000 lei daune morale;
- părții civile B. Lenuț suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale;
- părții civile B. Lenuț S. suma de 100.000 lei daune morale;
- părții civile S. Clinic Județean de Urgență T. M. suma de 4.954,25 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T. V.;
- părții civile S. Județean de Urgență Bistrița suma de 2.765 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T. V..
În baza art. 193 Cod procedură penală raportat la art. 26 alin. 1 lit. d) din Ordinul nr. 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligat asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A. să plătească părții civile C. A. suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat și părții civile T. V. suma de 1.250 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.08.2008, în jurul orei 00.30, inculpatul E. D. D. conducea pe DN13, din direcția B. spre R., autotrenul format din autoutilitara marca DAF cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca marca Kogel cu numărul de înmatriculare_ . În momentul când a ajuns în dreptul kilometrului 38+100 m, într-o curbă periculoasă, autotrenul condus de inculpat, ce rula cu viteza de 56 km/h, a pătruns pe contrasens pe o lățime de 1,9 m și a intrat în coliziune cu microbuzul Mercedes Sprinter cu numărul_ condus pe banda din dreapta de numitul L. Ș., în urma impactului rezultând decesul numiților L. Ș., L. M. și B. A. precum și vătămarea corporală a părților vătămate C. A. și T. V..
Conform rapoartelor de constatare medico-legală cu numerele 334/AUT/26.08.2008, 335/AUT/28.08.2008 și 336/AUT/26.08.2008, moartea numiților L. Ș., L. M. și B. A. a fost una violentă, leziunile constatate putându-se produce prin comprimarea între părțile interioare ale vehiculului tamponat. Totodată, partea vătămată C. A. a prezentat leziuni de violență care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie iar partea vătămată T. V. a avut nevoie de același număr de îngrijiri medicale, fără alte urmări.
Instanța de fond a constatat că în mod cert impactul s-a produs pe banda aferentă sensului de mers spre B., respectiv pe banda pe care ar fi trebuit să circule microbuzul în care s-au aflat victimele și pe contrasensul traseului pe care ar fi trebuit să se afle autotrenul care se deplasa în direcția contrară, vehiculul condus de inculpat pătrunzând pe sens contrar într-o zonă în care această manevră era interzisă, încălcând în acest fel dispozițiile legale privind respectarea marcajelor care dirijează circulația pe drumurile publice.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe secțiunea de drum pe care s-a produs accidentul există câte o bandă pentru fiecare sens, microbuzul condus de L. Ș. rula pe sensul dinspre R. spre B. iar autotrenul condus de inculpat se deplasa dinspre B. spre R., locul accidentului fiind situat într-o zonă în care depășirea este interzisă, existând în acest sens marcaj corespunzător - dublă linie continuă -, justificat prin faptul că se intră într-o curbă periculoasă, semnalizată prin indicatoarele amplasate pe marginea părții carosabile.
Conform aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului, după producerea impactului și la momentul sosirii organelor de poliție, autotrenul condus de inculpat a fost găsit pe sensul de mers către B., orientat cu fața spre R. și oblic pe axul drumului – poziție evidențiată în planșa foto anexată ( foto 1, 2, 7 și următoarele, file 21-64 dosar urmărire penală ), microbuzul fiind proiectat în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului său de mers ( dinspre R. spre B. ). De asemenea, conform schiței anexate, toate urmele identificate la fața locului, atât cele imprimate pe carosabil cât și diverse părți componente ale vehiculelor implicate în impact ( bucăți plastic, far, bară protecție, cioburi de sticlă ) au fost localizate, în exclusivitate, pe banda aferentă sensului de mers R.-B., o altă categorie fiind cele situate în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului R.-B., aceasta fiind zona în care a fost proiectat microbuzul.
Totodată, din raportul de expertiză criminalistică nr. 46/2010 ( filele 163 – 185 dosar urmărire penală ) și răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpat la acest raport ( filele 201 – 203 dosar urmărire penală ), s-a stabilit că locul accidentului a fost pe sensul de mers Sighișoara – B., la 1,9 m distanță de axul drumului, concluziile acestui raport având la bază argumentele științifice redate în raport și pe care instanța de fond și le-a însușit împreună cu concluziile raportului. De altfel, în mod constant inculpatul E. D. D. a recunoscut că a pătruns pe sensul contrar celui pe care ar fi trebuit să circule, în aceste condiții producându-se impactul cu microbuzul condus de L. Ș., contrazicând astfel declarația martorului D. M. care a susținut că impactul s-a produs la intersecția celor două benzi, pe marcajul longitudinal, eroarea martorului în această apreciere fiind explicabilă prin ora ( 00.30 ) la care s-a produs impactul.
De altfel, instanța de fond a constatat că raportul de expertiză a stabilit că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autotrenului rutier condus de către numitul E. D. D., în această situație numitul L. Ș. neavând posibilitatea evitării producerii accidentului, neputându-se susține că nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul periculos produs, atâta timp cât impactul s-a produs urmare a manevrei acestuia de pătrundere pe contrasens, iar contribuția lui L. Ș. în antecedența cauzală nu prezintă relevanță, pentru motivele arătate mai sus.
P. urmare, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă respectiv, vătămare din culpă, atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, din probele de mai sus rezultând că inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul acțiunii sale. Contrar susținerilor din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, acțiunea inculpatului nu a constituit un reflex, din chiar declarațiile inculpatului rezultând că a acționat în modalitatea respectivă pentru că s-a gândit că va permite microbuzului să ruleze în continuare pe aceeași bandă, raportat și la faptul că știa că nu există în spatele lui niciun alt vehicul. În raport de aceste declarații, rezultă că inculpatul a avut posibilitatea unei deliberări asupra conduitei sale, luând hotărârea de a acționa într-o anumită modalitate, apreciată de el ca cea mai potrivită situației sale de la momentul respectiv. Or, în condițiile concrete date, instanța de fond a apreciat că orice persoană din categoria învinuitului, conducător auto, ar fi trebuit și ar fi putut să realizeze că celălalt vehicul va încerca să efectueze manevra de revenire pe banda aferentă sensului său de deplasare, având atât spațiul cât și timpul necesar efectuării acestei manevre, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat în speță, fiind cert că la momentul producerii impactului microbuzul reușise să revină, în totalitate, pe banda aferentă sensului său de mers, chiar în condițiile în care, la rândul său, autotrenul avansase pe aceeași bandă.
În raport cu acestea, instanța de fond a constatat că inculpatul, deși nu a prevăzut rezultatul faptei sale, ar fi trebuit și ar fi putut să facă acest lucru, fiind astfel întrunite condițiile pentru existența culpei ca și element constitutiv al infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită – închisoare de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social concret ridicat al faptei, ce rezultă din împrejurările în care aceasta s-a produs, urmările de o gravitate deosebită ce s-au produs, ca și poziția procesuală a inculpatului care, deși s-a prezentat atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești în vederea audierii, nu a conștientizat culpa în producerea evenimentului rutier, deși aceasta este evidentă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că în faza de urmărire penală ( filele 108, 111 și 112 dosar urmărire penală ) au formulat pretenții părțile civile S. Clinic Județean de Urgență T. M., pentru suma de 4954,25 lei și S. Județean de Urgență Bistrița pentru suma de 2.765 lei, ambele reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T. V..
Constatând că aceste pretenții sunt justificare, nefiind contestate de niciuna dintre părți, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța de fond a admis acțiunile civile astfel cum acestea au fost formulate.
De asemenea, instanța de fond a constatat că în faza de cercetare judecătorească s-au constituit părți civile:
- C. A., cu suma de 50.000 lei din care 15.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale ( fila 74 dosar Judecătorie );
- T. V., cu suma de 40.000 lei din care 15.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale ( fila 88 dosar Judecătorie );
- L. M. C., fiul victimelor L. Ș. și L. M., cu suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 1.600.000 lei daune morale ( fila 113 dosar Judecătorie );
- L. M. C., fiul victimelor L. Ș. și L. M., cu suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 1.600.000 lei daune morale ( fila 113 dosar Judecătorie );
- B. Lenuț și B. Lenuț S., soțul supraviețuitor respectiv fiul minor al victimei B. A., cu suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 1.600.000 lei daune morale ( fila 113 dosar Judecătorie ).
În dovedirea acțiunilor civile au fost administrate proba cu declarațiile părților civile B. Lenuț și L. M. C. ( filele 110, 111 dosar Judecătorie ), înscrisurile de la filele 114-119 și proba testimonială cu martorii propuși pe latură civilă B. N. T. ( fila 131 dosar Judecătorie ), S. A. și R. I. ( filele 164, 165 dosar Judecătorie).
Referitor la pretențiile civile formulate de părțile vătămate C. A. și T. V., instanța de fond a constaat că acestea sunt întemeiate numai în ce privește daunele morale, cele materiale solicitate nerezultând din niciun mijloc de probă, înscrisurile depuse de partea vătămată C. A. referitoare la cheltuielile de cazare ale soțului neputând fi reținute ca având caracterul unui prejudiciu material cert.
În schimb, raportat la mențiunile celor două rapoarte de constare medico-legală ( filele 95 – 98 dosar urmărire penală ), din care a rezultat că cele două părți vătămate au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, instanța de fond a apreciat că cererile celor două părți constând în daune morale sunt întemeiate, prejudiciul nepatrimonial fiind evident. Mai mult, în ce o privește pe partea vătămată C. A., leziunile produse i-au pus viața în primejdie și în urma splenectomiei de necesitate, ce a reprezentat pierdere de organ, aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A., părțile civile S. Clinic Județean de Urgență T. M., L. M. C., L. M. C., B. Lenuț și B. Lenuț S., prin reprezentant legal B. Lenuț și inculpatul E. D. D..
Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că raportat la elementele de fapt din dosar, nu orice persoană din categoria inculpatului ar fi trebuit și ar fi putut să realizeze, în mai puțin de o secundă și dat fiind condițiile de stres ca urmare a sesizării stării de pericol iminent, creat de manevra de depășire efectuată de victima L. Ș., că ceilalți participanți la trafic vor frâna, creând astfel posibilitatea microbuzului să revină pe sensul său de mers. Astfel, inculpatul nu putea să prevadă rezultatul acțiunilor sale și nici nu trebuia să-l prevadă, dat fiind condițiile în care accidentul de circulație s-a produs și aportul pe care l-a adus șoferul microbuzului la producerea evenimentului rutier. P. urmare, P. a solicitat achitarea inculpatului E. D. D. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. În subsidiar, P. a solicitat reținerea unei culpe comune a inculpatului și victimei în producerea accidentului, cu diminuarea aferentă a despăgubirilor civile, potrivit gradului de culpă reținută în sarcina inculpatului.
Asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A. a solicitat admiterea recursului, iar cu privire la latura penală, achitarea inculpatului E. D. D., sau, în situația în care se va aprecia că totuși acesta a avut o vină în producerea accidentului de circulație din data de 26.08.2008, reținerea unei culpe a victimei de cel puțin 50%. Cu privire la latura civilă, recurentul asigurător a solicitat respingerea daunelor solicitate de către părțile civile L. M. C., L. M. C., B. Lenuț și B. Lenuț S. reprezentat legal de B. Lenuț precum și de S. Clinic Județean de Urgență T. M.. În ipoteza reținerii unei culpe a inculpatului în producerea accidentului de circulație, în funcție de procentul culpei, a solicitat admiterea în parte a cererilor părților civile. În motivarea recursului se arată că și în situația în care s-ar constata că inculpatul a avut o culpă de 100% în producerea accidentului, daunele materiale admise de către Judecătoria B. au fost mult prea mari raportat la practica Curții de Apel B., cât și a celorlalte Curți de Apel.
Partea civilă S. Clinic Județean de Urgență T. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței sub aspectul neacordării dobânzii legale de la data scadenței și până la data plății efective, respectiv de la data externării până la data plății efective. În motivarea recursului se invocă în drept dispozițiile art. 21 și următoarele, art. 119 și art. 120 din Codul de procedură fiscală, arătând totodată că pentru neachitarea la scadență de către debitori a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, care se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.
Recurenții părți civile L. M. C., L. M. C., B. Lenuț și B. Lenuț S., reprezentat legal de B. Lenuț, au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței sub aspectul daunelor morale acordate, iar în urma rejudecării, majorarea daunelor morale. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că este total insuficient cuantumul daunelor morale acordate, acesta nefiind în măsură să acopere integral prejudiciul moral pe care aceste persoane l-au încercat de pe urma acestui accident nefericit. Se mai arată că legea nu stabilește anumite criterii obiective de apreciere a cuantumului daunelor morale însă văzând împrejurările concrete ale speței, respectiv faptul că o acțiune ilicită a avut ca urmare moartea a 3 persoane și văzând faptul că părțile civile sunt oameni tineri la începutul vieții, cu atât mai mult copilul minor care a rămas fără mamă, suferințele lor trebuie să fie cuantificate sub aspectul daunelor morale într-un cuantum mult mai mare, invocându-se jurisprudența instanțelor în spețe similare.
Recurentul inculpat E. D. D. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa, iar în subsidiar, constatarea existenței unei culpe concurente, în proporție de 50% cu cea a victimei L. Ș., urmând a fi redusă pedeapsa aplicată și înlăturarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe durata termenului de încercare. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că singurul martor ocular la accident a fost D. M. care a declarat că microbuzul condus de victimă efectuase mai multe depășiri neregulamentare, circulând pe contrasens, acesta a intrat în coliziune cu un tir. Deci starea de pericol a fost creată de apariția intempestivă a microbuzului condus de victima L. Ș.. Inculpatul arată și faptul că se deplasa cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h, nefiind posibil ca din cauza vitezei să pătrundă pe contrasens, neavând vreo altă alternativă de a evita accidentul, din cauza topografiei locului, instinctul de conservare determinându-l să vireze stânga, în vederea evitării impactului frontal cu microbuzul, aflat în depășire pe banda sa de mers.
Verificând sentința recurată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, cât și prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenți, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Curtea își însușește argumentele detaliate și pertinente ale primei instanțe, întemeiate pe o apreciere corectă a probelor administrate. Procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză au evidențiat în mod evident faptul că impactul s-a produs pe banda aferentă sensului de mers spre B., respectiv pe banda pe care circula microbuzul în care s-au aflat victimele și pe contrasensul traseului pe care ar fi trebuit să se afle autotrenul care se deplasa în direcția contrară, vehiculul condus de inculpat pătrunzând pe sens contrar într-o zonă în care această manevră era interzisă, încălcând în acest fel dispozițiile legale privind respectarea marcajelor care dirijează circulația pe drumurile publice. Alegațiile Parchetului și inculpatului în sensul că manevra de depășire neregulamentară efectuată, anterior coliziunii, de către victima L. Ș. a determinat acțiunea inculpatului de a vira stânga și de a pătrunde pe contrasens, în vederea evitării impactului frontal cu microbuzul, nu sunt viabile, fiind contrazise de urmele găsite la fața locului care relevă în mod clar faptul că victima terminase de efectuat depășirea, aflându-se pe banda de circulație aferentă sensului său de mers, astfel că nu mai are relevanță efectuarea unei depășiri anterioare. Totodată, faptul că impactul s-a produs pe banda de circulație a victimei contrazice susținerea inculpatului că s-ar fi aflat într-o situație fără ieșire, încercând evitarea frontală cu microbuzul pe sensul său de mers, manevra de virare la stânga, producând o nouă și continuă stare de pericol, determinată de iminența impactului cu autovehiculele pe care inculpatul a susținut că le depășise victima. De altfel, o explicație a mecanismului de producere a accidentului o oferă expertiza întocmită în cauză, care arată că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autotrenului rutier, condus de inculpatul E. D. D., urmare a nereducerii de către acesta a vitezei de deplasare în curba periculoasă existentă pe acel segment de drum. Chiar dacă inculpatul nu a depășit viteza maximă admisă de lege pe acel segment de drum, instanța apreciază că inculpatul nu a ținut cont de gabaritul autovehiculului pe care îl conducea, de faptul că acesta era încărcat cu marfă, ceea ce face destul de dificilă deplasarea cu viteza de 55 km/h într-o curbă periculoasă pe banda de circulație aferentă sensului de mers. De altfel, nici în procesul-verbal de cercetare la fața locului, nici în raportul de expertiză nu a fost evidențiată vreo urmă de frânare, ci doar de târâre, ulterioară impactului, ceea ce demonstrează faptul că inculpatul, în contextul în care se deplasa cu o viteză de 55 km/h și în raport de gabaritul autovehiculului, a abordat curba la dreapta lejer, intrând pe contrasens, acolo unde de altfel s-a produs și coliziunea.
În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a încadrat juridic corespunzător fapta săvârșită de inculpat, constatând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2, 5 Cod penal, vătămare corporală din culpă în forma prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal ( parte vătămată C. A. ) și vătămare corporală din culpă în forma prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal ( parte vătămată T. V. ).
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite s-a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele corespunzând gradului de pericol social concret al faptelor și persoanei inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate și a acordat părților civile despăgubiri materiale în măsura în care acestea au fost dovedite, făcând aplicarea dispozițiilor art. 998 și art. 999 Cod civil. De asemenea, instanța de fond a apreciat, în general, în mod corespunzător daunele morale acordate părților civile, victime directe sau indirecte ale accidentului provocat de inculpatul E. D. D., cu excepția părții civile minore B. Lenuț S., cu privire la care Curtea constată că nu reflectă pe deplin prejudiciul de afecțiune produs minorului. Având în vedere vârsta fragedă a minorului B. Lenuț S., lipsirea acestuia de afecțiunea și grija maternă a generat o suferință psihică profundă, un prejudiciu moral pentru repararea căruia, suma de 100.000 lei, mai mică decât suma acordată părților civile L. M. C. și L. M. C., care deși și-au pierdut ambii părinți în accident, sunt totuși persoane majore, care nu mai depind de ocrotirea părintească specifică minorilor, este insuficientă. P. urmare, Curtea apreciază că se impune majorarea daunelor morale acordate minorului B. Lenuț S. la suma de 150.000 lei. Daunele morale acordate celorlalte părți civile au fost judicios și echilibrat stabilite, în conformitate cu legislația și jurisprudența instanțelor, astfel cum se prevede în art. 49 pct. 2 lit. d din Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, fiind de natură a acoperi prejudiciul moral suferit de către fiecare parte civilă, astfel că nu se impune nici majorarea și nici reducerea lor.
În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile S. Clinic Județean de Urgență T. M., Curtea constată că prima instanță a omis să includă în despăgubiri și dobânda legală, de la data scadenței, respectiv data acordării asistenței medicale până la data plății efective, conform dispozițiilor art. 313 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, art. 21 și 22 din Codul de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de partea civilă B. Lenuț, în calitate de reprezentant al părții civile minore B. Lenuț S. și partea civilă S. Clinic Județean de Urgență T. M. împotriva sentinței penale nr. 2416/19.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o va casa sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. Lenuț S. și al neacordării către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență T. M. a dobânzilor legale.
Rejudecând în aceste limite,
Cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. Lenuț S. ( născut la 17.05.2001 ), la plata cărora a fost obligat asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A., va fi majorat de la 100.000 lei la 150.000 lei.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998, art. 999 Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 21, art. 22 din Codul de procedură fiscală, asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A. va fi obligat să plătească părții civile S. Clinic Județean de Urgență T. M., alături de suma de 4.954,25 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, și dobânzile legale aferente, de la data de 09.09.2008 până la data achitării efective.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A., părțile civile L. M. C., L. M. C. și B. Lenuț, inculpatul E. D. D. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, recurentul asigurător și recurentul inculpat vor fi obligați să plătească intimatei părți civile C. A. câte 750 lei și intimatului parte civilă T. V., câte 625 lei, cheltuieli judiciare în recurs ( onorariu de avocat ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs, după cum urmează: recurentul asigurător, recurentele părți civile L. M. C., L. M. C. și B. Lenuț câte 100 lei, iar inculpatul E. D. D. suma de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea civilă B. Lenuț, în calitate de reprezentant al părții civile minore B. Lenuț S. și partea civilă S. Clinic Județean de Urgență T. M. împotriva sentinței penale nr. 2416/19.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. Lenuț S. și al neacordării către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență T. M. a dobânzilor legale.
Rejudecând în aceste limite,
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. Lenuț S. ( născut la 17.05.2001 ), la plata cărora a fost obligat asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A., de la 100.000 lei la 150.000 lei.
Obligă asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A. să plătească părții civile S. Clinic Județean de Urgență T. M., alături de suma de 4.954,25 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, și dobânzile legale aferente, de la data de 09.09.2008 până la data achitării efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., asigurătorul S.C. G. România A. Reasigurare S.A., părțile civile L. M. C., L. M. C. și B. Lenuț, inculpatul E. D. D. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul asigurător și recurentul inculpat să plătească intimatei părți civile C. A. câte 750 lei și intimatului parte civilă T. V., câte 625 lei, cheltuieli judiciare în recurs ( onorariu de avocat ).
Obligă recurenții să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs, după cum urmează: recurentul asigurător, recurentele părți civile L. M. C., L. M. C. și B. Lenuț câte 100 lei, iar inculpatul E. D. D. suma de 150 lei să plătească fiecare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț E. B. O. B.
GREFIER
O. S.
Red.E.B./01.07.2012
Dact.O.S./02.07.2012
3 exemplare
Jud.fond: I. M. M.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 361/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 366/2013.... → |
|---|
