Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-07-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.538/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 10 iulie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată AV1:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – A. M.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. B. și inculpații B. G. M. și L. C., împotriva sentinței penale nr.120/S din data de 08 mai 2015, pronunțată de T. B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07 iulie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 iulie 2015 iar, apoi pentru data de 10 iulie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 120/S/08.05.2015 a Tribunalului B. s-a dispus în baza art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 al 1 Cod penal condamnarea inculpatului L. C. la pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.
În baza art. 233 Cod penal– art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 38 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca în final inculpatul L. C. să execute pedeapsa de 13 ani și 2 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a,b Cod penal.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului potrivit art. 65 Cod penal drepturile prevăzute de art. 66 al. Lit. a,b Cod penal.
S-a dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L. C. măsura reținerii și arestării preventive din data de 6 decembrie 2014 la zi și în baza art. 399 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L. C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 66/2014 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. B..
În baza art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal – art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal, a fost condamnată inculpata B. G. M., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit a,b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului potrivit art. 65 Cod penal drepturile prevăzute de art. 66 al. Lit. a,b Cod penal.
A dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei B. G. M. măsura reținerii și arestării preventive din data de 6 decembrie 2014 la zi și în baza art. 399 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatei B. G. M., deținută în baza mandatului de arestare preventivă nr. 67/2014 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. B..
În baza art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea aceleiași inculpate pentru comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal.
În baza art. 397 Cod procedură penală a obligat inculpatul L. C. să plătească părții civile Spitalul Județean B. suma de 4935,69 lei cu titlu de daune materiale și a respins pretențiile solicitate cu acest titlu de la inculpata B. G. M..
A constatat că persoana vătămată C. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații L. C. și B. G. M. în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 112 li.t b Cod procedură penală a dispus confiscarea de la inculpatul L. C. a cuțitului tip briceag identificat în plicul nr. 10 atașat dosarului cauzei și depunerea acestuia la camera de corpuri delicte a Tribunalului B..
A constatat că următoarele obiecte constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: colet 1– cutie conținând obiecte de îmbrăcăminte - maiou culoare neagră și tricou culoare galbenă - ridicate de la victima C. G.; colet nr.2 – cutie conținând obiecte de îmbrăcăminte - giacă de culoare roșie, blugi de culoare albastră, indispensabili de culoare gri, șapcă de culoare neagră, bocanci de culoare maro, rucsac culoare gri - ridicate de la victima C. G.; colet nr.3 – cutie conținând giacă culoare neagră și pantaloni de culoare neagră ridicate de la inculpatul L. C.; colet plic nr.4 – portofel de culoare maro aparținând victimei C. G.; colet plic nr.5 - rest țigară P. Mall, 05.12.2014; colet plic nr.6 – probă biologică jalonul nr.1, 05.12.2014; colet plic nr.7 - probă biologică (sânge), jalonul nr.6, 05.12.2014; colet plic nr.8 – șapcă culoare albastră, 05.12.2014; colet plic nr.9 – obiecte găsite și ridicate de la L. C. în data de 06.12.2014; colet plic nr.10 - briceag ridicat de la L. C., 06.12.2014.
A dispus plata din fondurile Tribunalului B. a onorariului translator de limba maghiară Andres Z. E. în cuantum de 69,80 Ron pentru prestația din data de 27.04.2015.
Onorariu avocat oficiu – avocați C. B. și N. C. – în cuantum de câte 300 lei s-a suportat din fondurile Tribunalului B. și nu se includ în cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat inculpatul L. C. să plătească statului suma de 500 lei, iar pe inculpata B. G. M. să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B. din 12.12.2014 în dosar penal nr. 765/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților L. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat preăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 Cod penal – art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal și a inculpatei B. G. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal și complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal – art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate la faza de urmărire penală și în faza de judecată, respectiv proces – verbal de cercetare la fața locului, procese – verbale de depistare și de examinare fizică, declarațiile martorilor Boalii I., Estoica G., B. G., Câcu C., declarațiile inculpaților, suport video ce conține principalele momente cu aspect probator, minută medico legală, fișa de constatări preliminare, raport de expertiză medico – legală, declarațiile persoanei vătămate, instanța de fond a reținut în fapt că inculpata B. G. și inculpatul L. C. au o relație de concubinaj, fiind exclusă o temere a inculpatei B. față de inculpatul L..
Inculpații B. G. și L. C. au convenit ca primul să atragă victima și al doilea să o deposedeze de bunuri. Inculpata B. a putut anticipa o acțiune violentă a inculpatului L., întrucât o acțiune violentă este inerentă în cazul deposedării unei persoane de bunuri pe care le are asupra sa. Inculpata B. cunoștea că inculpatul L. avea un cuțit asupra sa, dar există un dubiu în ceea ce privește o înțelegere a acestora în folosirea unui astfel de obiect în agresarea victimei. Cunoașterea de către inculpată a existenței unei arme purtate de autorul faptei determină reținerea și în sarcina acesteia a agravantei prevăzută de art. 224 lit d Cod penal, însă nu presupune automat că aceasta a fost de acord ca inculpatul să utilizeze cuțitul în așa manieră încât să poată fi interpretat și în sensul infracțiunii de omor.
Pentru a-și pune în aplicare planul infracțional – deposedarea victimei de bunuri, inculpata a intrat în discuție cu victima C. G. care se afla, în trecere spre casă, în gara centrală B.. Fiind și sub influența băuturilor alcoolice, victima acceptă să întrețină relații sexuale cu inculpata B. și, după ce negociază prețul serviciului, inculpata se deplasează pe o terasă amenajată pe peronul 1, într-o zonă slab luminată și oarecum izolată de trecători. În timpul acesta inculpatul L. C. se afla în apropiere, într-o zonă de unde putea observa victima și putea stabili momentul propice intervenirii. Astfel, pe suportul video examinat și în ședința de judecată, suport video ce conține principalele imagini cu efect probator, se observă cum victima discută cu inculpata B. G. M. pe peronul 1, iar inculpatul L. C. (cu o șapcă în cap) se îndreaptă înaintea celor doi către locul unde infracțiunile au fost comise. Inculpata B. G. M. se deplasează în aceeași direcție, fiind urmată la scurt timp de către persoana vătămată C. G., care se observă că datorită consumului de alcool prezenta evidente tulburări de echilibru și avea o sticlă cu bere în mâna.. Ajunși în locul în care se intenționa întreținerea de raporturi sexuale, C. Gheorghiiță pune sticla de bere pe o centură din ciment și înainte de a iniția raportul sexual este atacat de către inculpatul L. C.. Acesta din urmă, observând constituția fizică a victimei, folosește în . acesteia cuțitul pe care îl purta asupra sa (după cum și inculpata B. a declarat și o înjunghie în mod repetat în abdomen. Acțiunea inculpatului L. a fost una rapidă, astfel încât inculpata B. G. în timp ce căuta portofelul victimei, probabil și în hainele purtate de victimă, este posibil să fi fost atinsă cu obiectul tăietor în zona palmei de inculpatul L. C. și în această modalitate să i se fi produs și ei leziuni; acest din urmă fapt însă nu este cert, neexistând decât declarația inculpaților în acest sens și, în condițiile în care L. a afirmat că dorește să „o ajute” pe inculpata B.. Că inculpata B. nu a luat apărarea victimei este evidentă și rezultă din declarațiile coroborate ale inculpatului L., ale persoanei vătămate, dar și din acțiunile evidente ale inculpatei B. care cunoștea că victima va fi deposedată prin violență de bunuri.
Ceea ce nu a intenționat inculpata, chiar și indirect, este că prin acțiunea sa să îl ajute pe inculpatul L. în comiterea infracțiuni de omor; înțelegerea celor doi inculpați a fost cu siguranță aceea de tâlhărire a victimei, iar acțiunea extrem de violentă a inculpatului L. C. nu a fost acceptată de aceasta care, de altfel a spus acest lucru în chiar timpul agresiunii victimei. Împrejurarea că inculpata B. nu s-a opus agresionării victimei nu poate fi interpretată în sensul că aceasta ar fi constituit un ajutor dat inculpatului L. în acțiunea sa, alta decât cea de tâlhărire a victimei.
Astfel, deși inculpata B. a acceptat posibilitatea ca inculpatul L. să folosească cuțitul în agresionarea victimei, acest fapt constituie un argument al reținerii infracțiunii de complicitate la tâlhărie față de inculpată. Intenția inculpatului L. de ucidere a victimei este supravenită și rezultă din faptul că acesta a înțeles să utilizeze cuțitul de mai multe ori pentru a fi sigur că victima nu mai reacționează. Nu se poate aprecia că această intenție, indirectă, a inculpatului a fost cunoscută inculpatei B., că a fost adusă la cunoștință acesteia anterior de către L. și că a fost acceptată. Cum evenimentele s-au precipitat într-un ritm alert, fapt ce rezultă din înregistrările camerelor de supraveghere: inculpații și victima lor dispar din raza camerelor de supraveghere doar pentru două minute și reapar pe peronul 1 al gării centrale din B., îndepărtându-se în grabă de locul comiterii faptei.
În același timp nu se poate aprecia că inculpatul L. a acționat extrem de violent ajutat fiind de inculpata B., căci ajutorul dat de inculpată a fost pentru infracțiunea de tâlhărie, iar L. nu a indicat că s-ar fi simțit încurajat în a înjunghia victima de 6 ori datorită prezenței inculpatei în apropierea locului comiterii faptei. Inculpatul L. a fost evident depășit de situația în care se găsea, de faptul că victima a reacționat agresiunii și s-a opus tâlhăririi sale, motiv pentru care a aplicat mai multe lovituri acesteia decât ar fi fost necesare pentru a o speria și a o deposeda de bunuri, prevăzând că prin fapta sa se poate produce decesul și acceptând acest lucru. Inculpatul L. a acționat cu intenție indirectă în comiterea infracțiunii de omor. Inculpata B. a fost de acord să participe la tâlhărirea victimei, dar nu se poate aprecia că a putut cunoaște cum ar fi reacționat inculpatului L. sau că acesta ar fi intenționat, indirect, uciderea victimei.
În timpul agresiunii, victima este deposedată de suma de 294 lei pe care o avea în portofel, după care cei doi inculpați se îndepărtează grăbiți de locul faptei, inculpata mergând ușor în fața inculpatului L., fără a exista vreun indiciu în comportamentul acestora că B. s-ar simți în vreun fel amenințată, după cum a afirmat. Cei doi inculpați trec prin tunelul de legătură între peroane și se îndreaptă spre stația de autobuz din fața gării de unde au luat un taxi și s-au deplasat spre . inculpați locuiau.
Victima C. Gheorghiiță, după ce a fost înjunghiat, se îndreaptă către sediul Postului de Poliție Transporturi Feroviare din Gara Centrală B. unde anunță evenimentul ce tocmai se întâmplase, primind totodată ajutor medical la Spitalul Județean Clinic de Urgență B..
Ca urmare a agresiunii exercitate de către L. C., victima C. Gheorghiiță a suferit leziuni traumatice constând într-un număr de 5 plăgi înjunghiate și o excoriație la nivelul hipogastrului, zilele de îngrijiri medicale situându-se la cuantumul de 35 – 40, viața victimei fiind pusă în primejdie. De asemenea, organele medico – legale au apreciat că intensitatea loviturilor aplicate a fost medie spre mare.
Cei doi inculpați, după săvârșirea faptei, au ajuns la locuința familiei B. din Teliu unde martora Estoica A. (concubina lui B. G. – tatăl inculpatei) află de la L. C. că acesta „l-a tăiat pe un bărbat și i-a luat banii”. Cuțitul folosit la comiterea faptei a fost curățat în locuința menționată de către inculpata B. G..
Părinții inculpatei B. – martorii Estoica A. și B. G. – s-au opus ca cei doi inculpați să rămână la ei, cel mai probabil fiindu-le teamă că vor fi căutați de organele de poliție, motiv pentru care inculpații se deplasează la locuința martorului Boalii I.. În dimineața zilei de 06 decembrie 2014, inculpații L. și B. s-au deplasat spre municipiul B., fiind identificați de către organele de poliție de pe raza Secției 1 fiind găsit totodată și cuțitul cu ajutorul căruia fapta a fost comisă.
În drept, a considerat instanța de fond că fapta inculpatului L. C. care, pe data de 05 decembrie 2014 (în jurul orelor 20.00), pe peronul 1 al Gării Centrale B., a deposedat victima C. Gheorghiiță de suma de 294 lei prin folosirea de violențe (înjunghierea repetată cu un cuțit a persoanei vătămate în abdomen) întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 Cod penal – art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal.
Prima instanță a reținut că intenția inculpatului de a comite infracțiunea de omor calificat rezultă din aceea că acesta a fost speriat de situația pe care cei doi o creaseră și a acționat violent lovind victima cu un obiect apt să producă decesul – un cuțit – în zona abdominală (epigastru și la jumătatea abdomenului), zonă în care se găsesc organe vitale care lezate violent pot produce decesul; apoi numărul loviturilor aplicate depășește o acțiune violentă specifică infracțiunii de tâlhărie asupra căreia inculpații au convenit anterior, care semnifică faptul că inculpatul s-a speriat de reacția victimei care i s-a opus; intensitatea loviturilor aplicate a fost mare, iar leziunile cauzate erau în măsură a conduce la decesul victimei.
În drept, fapta inculpatei B. G. M. care l-a atras pe C. Gheorghiiță până la locul unde acesta a fost deposedat de suma de 294 lei în modalitatea expusă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată în forma complicității prev. de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal art. 234 al. 1 lit. a și d Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la omor în forma tentativei prevăzută de art. 48 al. 1 Cod penal raportat la art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 189 al. 1 lit. d Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, instanța de fond a constatat că filmările surprinse de către camerele de supraveghere amplasate în Gara Centrală B. nu relevă vreo intenție a inculpatei în comiterea de către L. a infracțiunii de omor; din contră, rapiditatea cu care aceștia se deplasează și, posibil, coordonarea mișcărilor lui L. de către inculpata B., denotă faptul că ceea ce s-a întâmplat a fost în măsură a crea o stare de temere inculpatului L., nu și inculpatei B.. Deplasarea împreună, armonică, a celor doi inculpați dovedește înțelegerea acestora în deposedarea de bunuri a victimei și nu aceea de a înjunghia victima astfel încât să poată fi produs decesul acesteia. Înregistrarea camerelor de supraveghere denotă faptul că inculpata B. G. a încercat să inducă în eroare organele judiciare, în dorința evidentă, a ambilor inculpați, de a permite cel puțin unuia dintre ei să rămână în libertate. Atitudinea procesuală a celor doi inculpați (scrisori trimise, declarații contradictorii) trădează o relație apropiată între ei, o încercare de a exclude din activitatea infracțională a inculpatei B., cu atât mai mult cu cât s-au reținut în sarcina ambilor infracțiuni deosebit de grave.
S-a considerat că inculpata a fost luată prin surprindere de acțiunea extrem de violentă a inculpatului la adresa victimei, în condițiile în care în chiar actul de sesizare se reține că activitatea inculpatei B. a fost aceea de a atrage victima într-un loc ascuns privirilor, pentru a fi mai lesne tâlhărită de concubinul ei – inculpatul L.. Susținerea că inculpata este cea care a asigurat adăpostul unde cuțitul a fost spălat nu constituie un indiciu că ea a fost de acord cu ce a făcut inculpatul; acțiunea inculpatei B. constituie doar un argument că aceasta, în calitate de concubină a lui L. C., care nu s-a simțit în nici un fel amenințată de ce a făcut el, a fost mai stăpână pe situație și a încercat să-și apere „familia” inclusiv prin ștergerea urmelor faptei. Acest aspect, privit prin prisma dispozițiilor art. 177 Cod penal nu constituie nicio faptă prevăzută de legea penală. Prin urmare, pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat în forma tentativei instanța de fond a dispus achitarea inculpatei B. G. M..
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere modalitatea de comitere a faptelor, dar și elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpaților.
S-a constatat că fapta s-a comis după o prealabilă înțelegere între cei doi inculpați, înțelegere care nu pare un incident izolat în viața acestora. Motivul pentru care fapta de tâlhărie a fost comisă este evident: sustragerea sumei de bani din patrimoniul persoanei vătămate. Motivul infracțiunii de omor calificat în forma tentativei este dată de teama inculpatului L. față de acțiunea de apărare a victimei și în niciun caz de sentimente de gelozie. Fapta/faptele s-au comis pe timp de noapte, într-un loc public, aglomerat, ceea ce presupune că inculpații nu doar că și-au ales victima, dar au și acționat fără temerea că ar putea fi identificați. Locul în care s-a comis fapta permite și identificarea unui mijloc de transport urgent în caz de prindere a autorilor unei fapte penale, ca și o pierdere în mulțime.
În ceea ce privește circumstanțele inculpaților, instanța de fond a observat în primul rând că inculpatul L. C. nu este la primul contact cu legea penală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 41 al 1 Cod penal și art. 43 alin.5 Cod penal care dispun că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpatului se majorează cu jumătate. Instanța are în vedere multiplele condamnări anterioare ale inculpatului L. C., cu precădere infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce semnifică faptul că inculpatul a dezvoltat un pattern infracțional de natură patrimonială. Prin sentința penală nr. 912/29 mai 2009 (definitivă prin decizia penală nr. 22/R/15 ianuarie 2010 a Curții de A. B.), inculpatul L. C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, fiind arestat la data de 04 februarie 2009 și eliberat la data de 18 decembrie 2013 cu un rest neexecutat de 47 de zile.
Inculpata B. G. M. este la primul contact cu legea penală; are doi copii însă nici unul nu se află în îngrijirea acesteia, cu toate că susține că practică diverse activități. Apoi, mai este de remarcat că inculpata B. susține că practică relații sexuale contra cost cu diverse persoane identificate în gara B., persoane cărora nu le aduce la cunoștință problemele medicale de care suferă, probleme pe care le tratează cu superficialitate atât ea, cât și concubinul acesteia. Aceste aspecte trădează moralitatea persoanei care nu are compasiune pentru semenii săi și nu are posibilitatea de a conștientiza gravitatea unor astfel de fapte, inclusiv cele de natură penală.
Cu privire la acțiunea civilă, s-a reținut că în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Județean B. cu sumele reprezentând prestații medico legale acordate victimei. S-a reținut că împrejurarea că inculpatul L. a preferat să utilizeze și cuțitul pentru a agresa victima, cauzându-i leziunile constatate în certificatul medico legal, determină aprecierea că doar acesta poate fi considerat răspunzător potrivit legii civile pentru prejudiciile materiale cauzate părții civile, sens în care doar acesta va fi obligat la repararea pagubei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. B. și inculpații.
Reprezentantul Ministerului Public, în susținerea orală a motivelor de apel, a arătat că apelul formulat în cauză de către P. de pe lângă T. B. vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, respectiv a sentinței penale nr.120/S din 08 mai 2015 a Tribunalului B.. Motivul de nelegalitate vizează în primul rând faptul că în ceea ce-l privește pe inculpatul L. C., instanța de fond cu privire la infracțiunea de tâlhărie nu a reținut săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat și în stare de recidivă și, de asemenea, în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, din punctul lor de vedere hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, instanța de fond la obligat doar pe inculpatul L. C. la despăgubiri civile în condițiile în care atât cu privire la infracțiunea de tâlhărie s-a exercitat agresiuni asupra persoanei vătămate, aceasta fiind internată în spital și primind îngrijiri ca urmare a acțiunii ambilor inculpați, în atare situație instanța de fond trebuia să dispună obligarea ambilor inculpați la despăgubiri civile către Spitalul Județean B..
În ce privește motivele de netemeinicie, primul motiv este acela al greșitei achitări a inculpatei B. G. M. pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit.d Cod penal. Din actele dosarului și din activitatea infracțională a celor 2 inculpați, din punctul lor de vedere a existat o legătură subiectivă între cele 2 fapte, respectiv infracțiunea de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor. A se avea în vedere atitudinea inculpatei anterior săvârșirii faptei din partea inculpatului L. C., aceea de a atrage persoana vătămată într-un loc mai întunecat cu promisiunea de a întreține cu aceasta relații intime, după care inculpatul L. C. a intervenit și a agresat-o pe persoana vătămată cu briceagul pe care îl avea asupra sa, agresiune realizată prin lovirea persoanei vătămate într-o zonă vitală și loviri repetate, respectiv 5 lovituri de cuțit în zona abdominală, leziunile suferite de persoana vătămată i-au pus în primejdie viața. Activitatea inculpatei a constat în faptul că nu a împiedicat în nici un mod rezoluția infracțională, inculpata nu l-a împiedicat pe inculpat în a o agresa pe victimă și mai mult după agresarea victimei a fost deposedată și de acea sumă de bani și au părăsit împreună locul săvârșirii faptei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și a inculpaților, au ajuns în . tatălui inculpatei unde inculpata a spălat acel briceag folosit de inculpat la agresarea persoanei vătămate. Din toată această activitate infracțională, rezultă că poziția subiectivă a inculpatei a fost aceea de a participa și la infracțiunea de tentativă la omor sub forma complicității. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi sancționată și pentru această infracțiune pentru care instanța de fond a apreciat în mod greșit probele. Prin urmare a solicitat condamnarea inculpatei B. G. M. și pentru această infracțiune.
Cel de al doilea motiv de netemeinicie invocat este acela cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. C. care este mult prea mică raportat la faptele săvârșite de acesta și la antecedența sa penală și, de asemenea, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele 2 infracțiuni. Pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond pentru cele 2 infracțiuni au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, de aceea s-a apreciat că se impune majorarea acestor pedepse și majorarea pedepsei rezultante. De asemenea, consideră că și în ceea ce o privește pe inculpata B. G. M., se impune majorarea pedepsei aplicate și condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate la tentativă de omor.
Inculpatul apelant L. C., prin apărător din oficiu, în susținerea orală a apelului formulat, a solicitat admiterea apelului, ce vizează aspecte ce țin de cuantumul pedepsei rezultante, redozarea pedepselor ce au fost aplicate și implicit a rezultantei la care s-a ajuns urmare a reținerii concursului de infracțiunii. S-a arătat că inculpatul nu neagă că a lovit cu cuțitul persoana vătămată însă motivele pentru care s-a săvârșit această faptă țin de aspecte de gelozia pe care nu a mai putut să o stăpânească vis-a-vis de demersurile pe care urma să le facă sau le-a și făcut concubina acestuia. Din acest punct de vedere inculpatul a considerat că reținerea tentativei de omor calificat raportat la lit.d pentru a înlesni sau o a scunde săvârșirea altei infracțiunii nu se susține, într-adevăr s-a săvârșit o infracțiune de tentativă de omor dar este o tentativă la omor simplu. Faptul că ulterior s-au sustras niște bani că sunt din portofel sau din buzunarul persoanei vătămate este o chestiune subsecventă dar, în nici un caz nu a fost o chestiune premeditată. Dacă se va respinge această apărare și se va considera că încadrarea reținută de către instanța de fond în baza căreia s-a pronunțat hotărârea de condamnare pentru cele 2 fapte a solicitat redozarea cuantumului pedepsei.
Apelanta inculpată B. G. M., prin apărător din oficiu, în susținerea orală a apelului, a arătat că apelul formulat în cauză vizează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie. Din punctul lor de vedere instanța a dat o pedeapsă mare raportat la felul în care s-a produs această infracțiune, participația inculpatei la această infracțiune și având în vedere faptul că cel mai important este că inculpata nici un moment nu a împărțit, nu a avut de gând să participe la infracțiunea de tâlhărie. Din dosar rezultă că inculpata a vrut să apere persoana vătămată dovada fiind rana pe care o are la mână și care se poate vedea chiar și în acest moment. Din punctul lor de vedere prima instanță nu a ținut cont nici de circumstanțele personale ale inculpatei, faptul că aceasta are un copil mic în creștere și este singura susținătoare a acestui copil.
În fața instanței de apel au fost depuse înscrisuri medicale de către inculpatul L. C., inculpații au fost prezenți și asistați de apărători din oficiu.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, precum și participația fiecărui inculpat la săvârșirea faptei.
Analiza situației de fapt pe baza probelor administrate a fost făcută temeinic și corect de prima instanță, analiză ce va fi însușită de instanța de control judiciar.
Astfel, faptul probator al agresării victimei cu mai multe lovituri de cuțit de către inculpatul L. rezultă cu claritate din toate mijloacele de probă administrate, respectiv declarațiile inculpaților, coroborate cu cele date de persoana vătămată și de martorii Estoica G., B. G., precum și cu suportul video ce conține principalele momente cu aspect probator și cu raportul de expertiză medico – legală. Din aceste mijloace de probă rezultă înjunghierea repetată a persoanei vătămate C. G. de către inculpatul L. cu un cuțit în zone vitale, lovituri ce au pus în primejdie viața acesteia și au fost aplicate cu intensitate medie spre mare. Natura obiectului folosit, zona vizată și intensitatea loviturilor denotă clar acceptarea de către acest inculpat a producerii unei urmări imediate constând în decesul persoanei vătămate, urmare pe care a tratat-o cu indiferență.
Scopul pentru care inculpatul a înjunghiat-o pe persoana vătămată rezultă din rezultatul urmărit și realizat, respectiv sustragerea sumei de bani din portofelul acesteia. În declarația inculpatului L. aflată la fila 150 volumul I al instanței de fond se arată că inculpata B. i-a spus în acea seară că are un prieten care trebuie să-i dea ceva bani (fiind vorba despre persoana vătămată, probabil un client mai vechi al inculpatei), ceea ce denotă că întâlnirea dintre inculpați și această persoană nu a fost întâmplătoare ci planificată dinainte, prin telefon, inculpata B. așteptându-l în acea seară în gară, plănuind împreună cu inculpatul L. să-i sustragă prin violență sume de bani acestei persoane. În momentele atacului, inculpata B. o căuta prin buzunare pe persoana vătămată, motivul fiind evident găsirea portofelului cu bani și sustragerea sumelor găsite, ceea ce s-a și întâmplat în cele din urmă.
Dacă scopul atacului ar fi fost altul, așa cum susține inculpatul L., nu se explică cum de inculpata B. o căuta prin buzunare și cum i-au sustras banii acestei persoane, inculpatul L. precizând la locuința coinculpatei din Teliu că „l-a tăiat și i-a luat banii”. Înțelegerea dintre cei doi inculpați pentru tâlhărirea persoanei vătămate mai rezultă din înregistrările video ale camerelor de supraveghere din incinta gării (inculpații s-au deplasat împreună în momentul imediat săvârșirii faptei, în gară, ca și cum ar fost înțeleși) precum și deplasarea celor doi, ulterioară săvârșirii faptei, împreună la domiciliul inculpatei, cu taxiul și cumpărarea de băutură din banii sustrași (sumele au fost folosite deci în scop comun de cei doi).
Nici înainte de săvârșirea faptei și nici după, nu au existat tensiuni între cei doi inculpați (aceștia au fost văzuți în acea seară de tatăl inculpatei B. în gară împreună, iar după faptă s-au deplasat împreună și au petrecut timpul până la prinderea lor de organele de poliție tot împreună), cei doi aveau o relație de concubinaj la acel moment, astfel că nu se poate susține că inculpata B. ar fi avut o stare de temere față de coinculpat, sau că acesta din urmă ar fi fost atât e gelos încât să înjunghie de 6 ori o persoană care vorbea cu concubina sa.
Din modalitatea concretă în care cei doi au acționat atât înainte de faptă (inculpatul L. s-a deplasat în zona în care urma să vină coinculpata cu persoana vătămată cu puțin timp înainte, așteptându-i pe cei doi să apară), cât și în timpul realizării acțiunii infracționale și după, coroborată cu rezultatul atins, respectiv . ce aparțineau persoanei vătămate, C. consideră că în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că cei din inculpați s-au înțeles în prealabil să o tâlhărească pe persoana vătămată, despre care se știa că o să vină în gară să solicite servicii sexuale de la inculpată, urmând să se folosească, la nevoie, și cuțitul pe care îl deținea inculpatul L..
În schimb, cu privire la fapta de omor rămasă în forma tentativei, C. consideră că nu există mijloace de probă suficient de puternice care să dovedească dincolo de orice îndoială că inculpata B. a acceptat că persoana vătămată putea să moară în urma acțiunilor de tâlhărire a acesteia. Astfel cum în mod corect a subliniat și instanța de fond, cei doi inculpați au acceptat încă de la bun început că poate fi folosit și cuțitul spre a tâlhări persoana vătămată, dar acceptarea decesului acesteia a fost realizată numai de către inculpatul L., din moment ce intenția indirectă cu privire la infracțiunea de omor a survenit în momentele săvârșirii faptei, când inculpatul L. s-a speriat de statura mai mare a persoanei vătămate și de faptul că aceasta a ripostat, fiind luat prin surprindere, lovind cu cuțitul de mai multe ori și cu intensitate mai mare, tocmai spre a-și asigura în mod cert succesul. Această formă de vinovăție nu –i poate fi reținută și inculpatei B., acesta dorind numai să procure în mod nelegal niște sume de bani, neacceptând că persoana ce urma să fie tâlhărită putea să și decedeze.
Faptul că nu a intervenit în momentele atacului nu demonstrează neapărat că a acceptat ca poate surveni decesul, tratând cu indiferență înjunghierea repetată a victimei, pe de-o parte pentru că inculpata era ocupată cu căutarea portofelului prin buzunarele persoanei vătămate, nefiind atentă la loviturile aplicate de coinculpat și, pe de altă parte, pentru că totul s-a întâmplat într-un timp foarte scurt, insuficient pentru ca o persoană fără pregătire școlară și de viață, cu vârsta și starea inculpatei, să realizeze și să și intervină eficient pentru stoparea loviturilor.
De asemenea, faptul că inculpata a mers după săvârșirea faptei la domiciliul unde a spălat cuțitul nu conduce la concluzia că inculpata a acceptat producerea rezultatului mai grav din moment ce și ea participase la săvârșirea unei tâlhării la care se folosise pentru exercitarea de violențe un cuțit și avea tot interesul să ascundă urmele infracțiunii.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se impune condamnarea inculpatei B. pentru infracțiunea de omor sub forma tentativei, nefiind dovedită latura subiectivă, respectiv intenția indirectă cu care inculpata ar fi acționat.
Spre deosebire de inculpată, inculpatul L. a acționat cu intenție indirectă, prin zona vizată, multitudinea loviturilor aplicată și intensitatea lor, acceptând că poate surveni decesul victimei, urmare ce nu s-a produs datorită intervenției medicilor.
În drept, în mod corect au fost făcute încadrările juridice pentru cei doi inculpați, cu excepția unei omisiuni a instanței de fond ce nu a reținut starea de recidivă pentru inculpatul L. și la infracțiunea de tâlhărie, reținând-o numai la infracțiunea de tentativă de omor calificat, stare ce rezultă din fișa de cazier judiciar. În mod legal s-a reținut existența infracțiunii de omor calificat, din moment ce scopul a fost acela al înlesnirii săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, scopul inițial al atacului fiind sustragerea prin violență a sumei de bani, iar aplicarea loviturilor a survenit tocmai pentru a atinge acest scop, întrucât persoana vătămată începuse să se împotrivească atât verbal cât și fizic.
Cu privire la individualizarea pedepsei pentru inculpatul L., C. reține că a fost aplicată o pedeapsă orientată către minim, astfel că nu se mai poate reduce, astfel cum a solicitat inculpatul.
Starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a săvârșit infracțiunile a impus majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracțiuni, conform art. 43 alineat 5 Cod penal, astfel că limita minimă a pedepsei pentru tentativă la omor calificat este de 11 ani și 3 luni închisoare iar pentru infracțiunea de tâlhărie este de 4 ani și 6 luni închisoare. În lipsa unor circumstanțe atenuante pe care C. nu le-a identificat în cauză, pedeapsa nu poate fi scăzută sub acest minim pentru niciuna dintre infracțiuni, tribunalul aplicând deci o pedeapsă foarte aproape de minimul legal pentru infracțiunea de omor calificat rămas în faza de tentativă, situația fiind identică și în cazul infracțiunii de tâlhărie, unde inculpatul L. a fost condamnat la o pedeapsă cu 6 luni mai mare decât minimul legal.
Nu se impune micșorarea pedepselor la nivelul minimului pentru niciuna dintre infracțiuni, dată fiind periculozitatea inculpatului, modalitatea săvârșirii faptelor și scopul urmărit.
C. consideră că nu se impune nici majorarea lor, astfel cum a solicitat procurorul, întrucât trebuie asigurată o proporționalitate între pericolul social concret al unei fapte penale și pedeapsa aplicată autorului, astfel încât finalitatea procesului penal să nu constea într-o pedeapsă disproporționat de mare, ce ar crea inculpatului sentimentul că a fost pedepsit prea aspru pentru ceea ce a făcut și care nu asigură atingerea scopul pedepsei și nici nu este conformă cu principiul umanismului răspunderii penale.
Prin aplicarea dispozițiilor de la starea de recidivă și prin limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, C. consideră că se asigură reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de acest gen de infracțiuni atât de către inculpat cât și de ceilalți destinatari ai legii penale prin stabilirea pedepselor la nivelul celor date de prima instanță, astfel că vor fi menținute pentru acest inculpat.
Cu privire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare pentru inculpata B., C. reține vârsta fragedă a acesteia, lipsa unei educații adecvate din partea părinților și a unei instruiri școlare ce o pune în imposibilitatea să aprecieze corect normele de conviețuire socială și să gândească consecințele unei asemenea fapte.
În lumea în care inculpata își ducea traiul de zi cu zi (cea a prostituatelor ce frecventau gara, a persoanelor fără adăpost, a recidiviștilor și a bărbaților ce căutau să-și satisfacă nevoile sexuale în gară) cu intelectul și educația de care dispunea, acesteia nu i s-a părut foarte grav să-i ia unui client care oricum beneficia de starea precară în care se afla și obținea în schimbul unei sume derizorii servicii sexuale de o persoană aflată în derivă cum era inculpata, banii din portofel. Cum aceasta nu avea forța fizică să o facă singură, i-a cerut ajutorul celui cu care împărțea această viață, respectiv coinculpatului L..
Impactul acestei fapte a fost mult diminuat în conștiința inculpatei și datorită faptului că nici persoana vătămată nu avea ce să caute în acel loc, să-i solicite serviciile sexuale, ambii aflându-se la limita infracționalității în acele momente.
Pe de altă parte, C. reține lipsa antecedentelor penale, ceea ce denotă că inculpata nu a mai experimentat mediul penitenciar și nu a cunoscut concret la ce se expune când săvârșește fapte penale, starea de sănătate a acesteia (suferă de sindromul .), faptul că are doi copii minori și o familie care pare dispusă să o ajute să se îndrepte pe drumul cel bun.
La această vârstă fragedă și cu experiența celor câteva luni de arest preventiv, cu doi copii mici de crescut ce au nevoie de îngrijirea mamei, C. consideră că inculpatei trebuie să i se dea o șansă să-și îndrepte comportamentul și să dovedească că această faptă a fost o greșeală regretabilă.
Se impune deci reducerea pedepsei la minimul legal pentru infracțiunea de tâlhărie (și pentru egalitate de tratament, întrucât și inculpatul L. a fost condamnat tot la o pedeapsă foarte aproape de minim, iar contribuția celor doi la săvârșirea tâlhăriei a fost egală, neputându-se stabili diferențe semnificative) și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin această modalitate de individualizare a executării pedepsei i se asigură inculpatei sprijinul Serviciului de Probațiune pentru îndreptarea comportamentului, aceasta fiind obligată pe durata termenului de încercare să respecte anumite obligații de natură a contribui la reeducarea sa. În măsura în care inculpata nu înțelege și nu apreciază acest sprijin acordat de instituțiile statului pentru reeducarea sa și redarea către societate a unei alte persoane, se poate dispune, cu îndeplinirea condițiilor legale, revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în penitenciar.
Cu privire la latura civilă a cauzei, C. consideră că, din moment ce ambii inculpați au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, având cunoștință că se poate folosi și un cuțit, ce s-a și folosit, ambii trebuie obligați în solidar la plata despăgubirilor către spital. Rănile cauzate sunt și urmare a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, la care inculpata a participat cu intenție, acceptând posibilitatea creării unor leziuni fizice persoanei vătămate.
Având în vedere motivele de mai sus, C. va admite apelurile formulate de P. de pe lângă T. B. și inculpata B. G. M. împotriva sentinței penale nr. 120/S/08.05.2015, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei B. G. M., la omisiunea reținerii stării de recidivă pentru inculpatul L. C. cu privire la infracțiunea de tâlhărie și la soluționarea laturii civile.
Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei B. G. M. pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 48 alineat 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal și art. 234 alineat 1 literele a și d Cod penal, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Va reduce corespunzător și durata pe care s-a aplicat inculpatei B. G. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal, de la 5 ani la 3 ani.
În temeiul art. 91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 92 alineat 2 litera a Cod penal va impune condamnatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. G. M. va trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile și va stabili că instituțiile din comunitate în care inculpata poate presta muncă sunt: Primăria Comunei Teliu și Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare – Atelierul M.F.C. B..
În baza art. 404 al 2 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prevăzute de art. art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal și, în baza art. 65 alineat 3 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Se va reține starea de recidivă, prevăzută de art. 41 alineat 1 Cod penal, în care inculpatul L. C. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal și art. 234 alineat 1 literele a și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alineat 1 Cod penal.
În baza art. 397 Cod de procedură penală va obliga și inculpata B. G. M., în solidar cu inculpatul L. C., la plata sumei de 4935,69 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Județean B..
Va adăuga la durata arestării preventive a inculpatului L. C. și perioada din 08.05.2015 până în prezent.
În baza art. 241 alineat 1 litera b Cod de procedură penală va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatei B. G. M., dată fiind soluția de condamnare definitivă la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată.
Se va constata că inculpata B. G. M. a fost arestată preventiv în cauză în perioada 06 decembrie 2014 -10 iulie 2015.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 120/S/08.05.2015, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
Va obliga inculpatul L. C. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului și va dispune avansarea sumei de 600 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă T. B. și inculpata B. G. M. împotriva sentinței penale nr. 120/S/08.05.2015, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei B. G. M., la omisiunea reținerii stării de recidivă pentru inculpatul L. C. cu privire la infracțiunea de tâlhărie și la soluționarea laturii civile.
Rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei B. G. M. pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 48 alineat 1 Cod penal raportat la art. 233 Cod penal și art. 234 alineat 1 literele a și d Cod penal, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Reduce durata pe care s-a aplicat inculpatei B. G. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal, de la 5 ani la 3 ani.
În temeiul art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 92 alineat 2 litera a Cod penal impune condamnatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 al 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. G. M. trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile și stabilește că instituțiile din comunitate în care inculpata poate presta muncă sunt: Primăria Comunei Teliu și Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare – Atelierul M.F.C. B..
În baza art. 404 al 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prevăzute de art. art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal și, în baza art. 65 alineat 3 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Reține starea de recidivă, prevăzută de art. 41 alineat 1 Cod penal, în care inculpatul L. C. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal și art. 234 alineat 1 literele a și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alineat 1 Cod penal.
În baza art. 397 Cod de procedură penală, obligă și inculpata B. G. M., în solidar cu inculpatul L. C., la plata sumei de 4935,69 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Județean B..
Adaugă la durata arestării preventive a inculpatului L. C. și perioada din 08.05.2015 până în prezent.
În baza art. 241 alineat 1 litera b Cod de procedură penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatei B. G. M..
Constată că inculpata B. G. M. a fost arestată preventiv în cauză în perioada 06 decembrie 2014 -10 iulie 2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 120/S/08.05.2015, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpatul L. C. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor efectuate în apel rămânând în sarcina statului.
Dispune avansarea sumei de 600 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. G. L. A. M.
GREFIER,
C. G.
Red.M.G.L./09.09.2015
Dact.C.Gh./17.09.2015
2 ex.
Jud fond/E. M. T.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 528/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
