Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-07-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 76/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 10 iulie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată FJC8:

PREȘEDINTE – R. C. D. - judecător

Grefier – A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. D. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. -

S. T. B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul S. C. A. împotriva încheierii de ședință din data de 01 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 4.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, contestatorul inculpat S. C. A., personal, asistat de apărătorii aleși, avocat M. R. și avocat T. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În baza art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității inculpatului S. C. A. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.

Totodată, instanța aduce la cunoștință inculpatului motivul prezentării sale în fața acestei curți de apel, și anume, faptul că a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din data de 01 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. prin care a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de acesta și prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de modificare a obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului B..

La întrebarea instanței de control judiciar dacă sunt cereri de formulat, apărătorul ales al contestatorului inculpat S. C. A., avocat T. I., arată că în conformitate cu dispozițiile art. 98 din Codul de procedură penală formulează o cerere în probațiune, și anume, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând într-o recomandare de angajare din partea . SRL B. din care rezultă că această societate a aparținut familiei S., intenționează să-l angajeze în funcția de agent vânzări, urmând ca activitatea să o desfășoare la toate punctele de lucru pe care această societate le are nu numai în municipiul B., ci și în județele limitrofe.

Se înmânează aceste înscrisuri și reprezentantului parchetului pentru a lua la cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.

Instanța, față de aceste înscrisuri acordă cuvântul reprezentantului parchetului.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază admisibilă cererea în probațiune formulată de către contestatorul inculpat, prin apărătorul său ales.

În temeiul art. 100 din Codul de procedură penală instanța admite proba cu înscrisuri, respectiv recomandare de angajare a .” SRL care va fi avută în vedere la momentul deliberării.

Părțile fiind întrebate de către instanța de control judiciar arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 6 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea contestației formulată de către inculpat.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat S. C. A., avocat T. I., având cuvântul în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat art.362, art.208 și art.207 Cod procedură penală solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie B. în data de 01 iulie 2015 și, pe cale de consecință, supune analizei instanței următoarele aspecte: în primul rând, necesitatea menținerii măsurii controlului judiciar în continuarea procesului penal și cel de-al doilea aspect lărgirea razei teritoriale pe care inculpatul S. poate să se deplaseze de la municipiul B. în toată țara.

A se observa că în considerentele încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie B. pe care o consideră ca fiind neîntemeiată, în sensul că s-a făcut o analiză a temeiurilor de la data înlocuirii arestării preventive cu arestul domiciliar, lucru care s-a întâmplat mai bine de un an de zile în urmă, iar analiza temeiurilor care au condus la luarea măsurilor preventive în această cauză trebuie să se facă la fiecare moment procesual și nu trebuie reținute argumentele avute în vedere cu un an de zile în urmă, având în vedere că acest proces penal a evoluat. Nu numai că s-a început cercetarea judecătorească, dar a se constata că și probele din rechizitoriu au fost epuizate. În acest moment fiind în plină administrare a probei testimoniale cu martorii propuși de către inculpat în apărare și admiși de către instanța de judecată.

De asemenea, judecătorul fondului reține că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, infracțiunile reținute în sarcina acestuia prezentând, in abstracto, o gravitate deosebită, gravitate care este sporită, in concreto, prin modalitatea în care au fost săvârșite aceste fapte. În opinia sa este o exprimare lipsită de conținut, pentru că raportată la realitatea probatoriului în această speță nu are ce căuta în motivarea unei încheieri pe menținerea măsurilor preventive. Suntem în prezența unei infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, dacă luăm incriminarea acestor infracțiuni și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru aceste infracțiuni așa cum sunt prevăzute de art. 210 și art. 211 Cod penal, într-adevăr, se poate discuta de niște fapte foarte grave. Dar, această apreciere in abstracto pe care o face judecătorul fondului nu poate fi primită, pentru că trebuie instanța să se raporteze la probele concrete administrate în această cauză sau la starea de fapt cu care a fost investit jucătorul fondului să soluționeze acest dosar. Plecând de la starea de fapt pe care a precizat-o organul de urmărire penală în rechizitoriu, în sensul că inculpatul S. este învinuit, în drept, de aceste infracțiuni dar, în fapt, se consideră de către parchet că nu a respectat condițiile de salarizare și de muncă, de aici au rezultat aceste infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori. Din punctul său de vedere este vorba despre un dosar de trafic de persoane și trafic de minori atipic, pentru că nu aveam o îngrădire de libertate prin violență, prin sechestrare, prin deposedarea actelor de identitate sau prin răpire. Îngrădirea de libertate așa cum a înțeles-o parchetul să o formuleze în rechizitoriu este acea nerespectare a condițiilor de salarizare și de muncă. Consideră că proporționalitatea pe care judecătorul fondului o apreciază ca fiind normală în menținerea măsurii preventive a controlului judiciar nu se impune.

De asemenea, tot judecătorul fondului susține că măsura este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; această măsură nedepășind un termen rezonabil față de complexitatea probatoriului administrat în cauză. Sunt fraze copii paste luate din încheierile anterioare în care cercetarea judecătorească avea ca scop principal, imediat, administrarea probelor din rechizitoriu. A se observa că s-a depășit acele momente, suntem în administrarea probei testimoniale cu martorii apărării încuviințați de către instanță. În opinia sa, această măsură a controlului judiciar trebuie să se raporteze la scopul măsurilor preventive. Trebuie să se analizeze dacă este nevoie de o măsură preventivă pentru ca procesul penal să se desfășoare în bune condiții și dacă există suspiciunea că inculpatul S. ar încerca să se sustragă sau ar încerca să influențeze persoanele care urmează să fie audiate în această cauză în continuare. După părerea sa nu sunt îndeplinite aceste condiții, pentru că inculpatul S. nu are cum să influențeze proprii martori pe care i-a propus în apărare. Într-adevăr, mai este de audiat o persoană vătămată, C. C. –L., care este stabilită în Germania, s-a luat contact cu aceasta la nenumărate termene de judecată și care spune că nu vrea să vină în România ca să dea declarații în acest dosare. În aceste condiții, este foarte clar că această persoana vătămată C. nu se va prezenta niciodată în fața Tribunalului pentru Minori și Familie B. pentru a da declarații. Mai sunt martori de audiați, chiar apărarea insistă în audierea lor pentru a se lămuri starea de fapt, respectiv V., V., care nu s-au prezentat în fața instanței deși au fost citați în nenumărate rânduri. Dacă până la acest moment procesual nu au venit aceste persoane, nu poate trage concluzia că suntem într-o stare de imposibilitate de audiere a acestora. Acesta este atributul instanței de fond, dar l-a adus în discuție tocmai raportându-se la o posibilă influențare a declarațiilor persoanelor care urmează a fi audiate. A făcut această divagație încercând să convingă instanța de control judiciar că atâta vreme cât nu au fost audiați acei martori indicați în rechizitoriu și pentru care se încearcă prezentarea lor în instanță, până când nu se va stabili imposibilitatea prezentării acestora în fața instanței pentru a se da citire declarațiilor date în faza de urmărire penală, aspect care se va întâmpla la momentul când instanța de fond se va apropia de finalul cercetării judecătorești. Pe măsură preventivă consideră că o astfel de interpretare pe care o susține în fața instanței de control judiciar poate fi primită, dacă 10 termene de judecată acești martori din rechizitoriu nu s-au prezentat în fața instanței, crede că nu se vor mai prezenta.

De asemenea, a se observa că nu este analizată măsura preventivă în raport de scopul măsurilor preventive astfel cum l-a prezentat anterior. În încheierea atacată se susține de către judecătorul fondului că procesul penal are conotații sociale deosebite ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Solicită a fi privită această apreciere a judecătorului fondului cu foarte mare rezervă, pentru că așa cum a susținut cu privire la celelalte argumente cuprinse în încheiere, susține și cu privire la motiv că nu este raportat la momentul actual al cercetării judecătorești. S-ar fi putut considera că acesta este un motiv pentru menținerea controlului judiciar dacă prezenta cauză s-ar fi aflat în momentul debutului cercetării judecătorești și nu la finalul cercetării judecătorești. D. pentru care consideră că nici acesta nu este un motiv întemeiat pentru care se impune a se prelungi măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul S. C. A..

În subsidiar, în condițiile în care instanța de control judiciar va aprecia că totuși este nevoie să se realizeze un control asupra inculpatului S. C. A., solicită a se modifica aria geografică de deplasare pe care a dispus-o instanța de fond prin această măsură din municipiul B. pe întreg teritoriul României, menținându-se toate celelalte obligații dispuse de către instanță pentru o bună desfășurare a procesului penal. Pentru toate aceste considerente, solicită a se dispune în consecință.

Având cuvântul apărătorul ales al contestatorului inculpat S. C. A., avocat M. R., precizează că achiesează la concluziile antevorbitorului său, nemaiavând nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că raportat la obiectul prezentei cereri formulate de către inculpat trebuie să ne raportăm strict la necesitatea sau nu a menținerii unei măsurii preventive, de data aceasta restrictive de libertate, ori la modificarea conținutului măsurii preventive sub imperiul căruia se află inculpatul. A se constata că din aprilie 2014 inculpatul S. C. A. a fost supus unei măsuri preventive, mai întâi arestul preventiv, apoi, arest la domiciliu și în final control judiciar. La momentul la care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar inculpatul a fost de acord cu instituirea acestei măsuri, chiar la momentul la care s-a analizat și s-a dispus necesitatea menținerii măsurii acesta a declarat în fața instanței de fond că este de acord cu instituirea acestei măsuri și a expus motive personale și de familie, care se află consemnate în încheierea de ședință de la tribunal. Cu acel prilej, însă a invocat diferite aspecte care îl vizau, pe de o parte, și astăzi nu mai sunt reiterate, dar ele sunt consemnate în aceea încheierea, necesitatea de a se deplasa și a-și petrece concediul de odihnă și, ulterior, necesitatea de a desfășura activități de natură să-i asigure existența mijloacelor de trai. Judecătorul fondului a analizat aceste motive invocate și a constatat, pe de o parte, că petrecerea concediului de odihnă care de fapt ar fi principalul motiv nu justifică în opinia conținutului măsurii controlului judiciar și, pe de altă parte, la acel moment nu se produsese nicio dovadă prin care să se ateste că inculpatul urmează să fie angajat.

În același timp, s-a reținut și reaua-credință pe care acesta a manifestat-o prin prisma faptului că timp de 6 luni cât a fost sub măsura arestului la domiciliu nu a invocat niciodată necesitatea obținerii unor mijloace necesare existenței obișnuite a traiului zilnic, astăzi, inculpatul a prezentat un document prin care se atestă că s-ar putea angaja la societatea care aparține familiei. Din acest înscris constată, pe de o parte, o contrarietate majoră, deși obiectul de activitate este colectarea de materiale de deșeuri, fier și metale neferoase, inculpatul pretinde că desfășoară activitate de agent comercial. Consideră că nu trebuie să se prezinte la punctele de colectare, pentru că acolo există gestionari care achiziționează marfa, iar agentul comercial distribuie marfa în principiu. Prin urmare, această susținere nu este una potrivită, pentru că societatea la care inculpatul dorește să se angajeze colectează și nu vând deșeuri neferoase. Vânzarea acestor deșeuri se face după ce s-au colectat în altă modalitate, în calități mai mari și nu așa cum se face colectarea de la diverse surse, în special, de la persoane fizice sau din alte surse. Cert este că activitatea pe care urmează să o desfășoare inculpatul așa cum rezultă din înscrisul depus astăzi la dosar nu justificată lărgirea ariei geografice sub nicio formă de mișcare a acestuia în cadrul măsurii de control judiciar.

Pentru aceste motive trebuie să se constate că măsura controlului judiciar a fost instituită în urmă cu puțin timp și de la aceea dată până în prezent nu a intervenit niciun fel de modificare care să impună renunțarea la măsura preventivă restrictivă de libertate, tocmai prin prisma faptului că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, trafic de persoane și trafic de minori. Suspiciunea rezonabilă din care rezultă că acuzația este susținută de probe a fost confirmată de-a lungul timpul, încă din luna aprilie 2014 până în prezent nenumărați judecători au avut posibilitatea să verifice și să constate dacă inculpatul S. C. A. ar trebui să fie supus, cu titlu provizoriu, sub imperiul unor măsuri preventive.

Ceea ce poate că ar trebui discutat este dacă de la acel moment din anul 2014 până în prezent, într-adevăr, există îndeplinită condiția oportunității și proporționalității și din această perspectivă constatând că măsurile preventive au fost înlocuite succesiv și s-au analizat și au fost înlocuite cu altele mai ușoare și în prezent se află sub o măsură preventivă restrictivă cea mai ușoară care este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, nu se poate ajunge decât la concluzia că aceasta se impune a fi menținută în continuare.

Având cuvântul, în replică, domnul avocat T. I., raportat la susținerea reprezentantului Ministerului Public potrivit căreia inculpatul S. C. A. a dat dovadă de rea-credință atât pe parcursul cercetării urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești în exercitarea drepturilor procesuale și în modalitatea în care s-a prezentat în fața instanței prin faptul că la câteva termene de judecată a fost de acord cu măsurile preventive care existau la acel moment față de dânsul. Dacă această rea-credință există sau nu trebuie apreciată cu privire la acel moment în care judecătorul fondului fiind sesizat de către S. de supraveghere, cerere însușită de către reprezentantului Ministerului Public de la acea dată, analizează nerespectarea obligațiilor din timpul arestului domiciliar de către inculpatul S. cu consecința gravă a rearestării acestuia. În urma administrării probatoriului pe această chestiune, judecătorul fondului a ajuns la concluzia că inculpatul S. și-a respectat toate obligațiile în cuprinsul acestei măsuri preventive a arestului domiciliar și a respins aceea solicitare a reprezentantului parchetului. Dacă s-ar fi reținut o rea-credință a acestuia, cu siguranță ar fi fost imediat invocată și sancționată de către judecătorul fondului prin rearestarea inculpatului S., lucru care nu s-a întâmplat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că precizarea apărătorului inculpatului este una eronată, pentru că a citat din ultima încheiere și se raportează la altceva, și anume, la faptul că timp de 6 luni a stat în arest la domiciliu și nu a invocat existența unor temeiuri prin care să necesite desfășurarea unei activități pentru a-i asigura mijloacele de trai, așa cum de altfel s-a menționat în încheierea de ședință „atitudinea procesuală a inculpatului reflectă reaua-credință a acestuia, în condițiile în care timp de 6 luni cât s-a aflat sub imperiul măsurii arestării preventive nu a invocat faptul că nu s-ar putea întreține”.

Avocat T. I. consideră că reaua-credință față de inculpatul S. trebuie apreciată și din acel incident pe care l-a relatat astăzi în fața instanței de control judiciar. Nu în ultimul rând, există alți inculpați care se află la început sub imperiul măsurii controlului judiciar și au dreptul să se deplaseze pe teritoriul României.

Avocat M. R. pentru contestatorul inculpat S. C. A., având cuvântul, în replică, relativ la susținerile reprezentantului parchetului care a citat din ultima încheiere pe care inculpatul a contestat-o. Ține să sublinieze faptul că la data de 10 iunie 2015 reprezentantul D. a solicitat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar și solicită a se verifica acea încheiere din data de 10 iunie 2015 în care atât inculpatul personal, cât și prin apărător, s-au opus înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. La acel moment reprezentantul parchetului a susținut că nu se dorește de către inculpat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu pentru că această perioadă s-ar deduce din pedeapsă. Nu acesta a fost raționamentul pentru care inculpatul a solicitat să se menține măsura arestului la domiciliu, ci raționamentul a fost pe larg dezbătut în încheierea din 10 iunie 2015 în care a arătat că față de faptele pentru care este cercetat inculpatul, față de momentul procesual de la acea dată, în sensul că mai urmau de a fi audiați martori din rechizitoriu, pentru a nu exista suspiciuni cu privire la obiectivitatea declarațiilor acestor martori. Pe de altă parte, nu s-a dorit înlocuirea arestului la domiciliu, tocmai datorită bunei-credințe a inculpatului S. care a preferat să vadă cum se desfășoară cercetarea judecătorească, să se prezinte la fiecare termen, ca în final să-și demonstreze nevinovăția.

Pe de altă parte, se invocă de către reprezentantul parchetului astăzi în fața instanței de control judiciar că de fapt motivul principal a fost acela că inculpatul ar vrea să plece în concediu cu familia și că de abia al doilea motiv ar fi dorința acestuia de produce mijloace de subzistență. Faptul că apărarea s-a exprimat în această ordine, aceasta nu înseamnă că concediul cu familia este pe primul loc motiv pentru care se susține că celălalt apărător al inculpatului astăzi nu l-a mai invocat sunt motive pe care le-a expus în fața instanței de fond nu pentru că așa le-a apreciat, ci pentru că așa au venit pe parcursul discursului. Astăzi, în fața instanței de control judiciar apărarea vine cu o recomandare din partea unei societăți de a-l angaja pe inculpatul S.. În momentul în care o persoană probează printr-un înscris că dorește să se integreze social și prin producerea de mijloace licite, apreciază că nu se poate lua în derizoriu acel înscris, mai mult decât atât să se invoce reaua-credință, în sensul că timp de 6 luni cât s-a aflat sub imperiul măsurii arestului la domiciliu nu a invocat că nu s-ar putea întreține și dintr-o dată solicită că acesta ar vrea să muncească și prezintă un înscris cu care face dovada că se poate angaja la o societate de unde poate obține venituri licite.

De asemenea, s-a mai invocat de către reprezentantul parchetului că de la data de 10 iunie 2015 nu a intervenit nimic în derularea acestui proces. Se poate verifica faptul că în prezenta cauză s-au audiat cinci martori, un martor din partea acuzării și ceilalți patru martori propuși de către apărare, ceea ce este o evoluție din punct de vedere al probațiunii.

Pentru toate aceste considerente, solicită a nu se mai menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul S. C. A. și, în cazul în care se consideră că totuși este nevoie de o garanție pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, solicită a se extinde limita teritorială a municipiului B. la teritoriul României.

În contrareplică, reprezentantul Ministerului Public, relativ la ultimele susțineri ale apărării dacă inculpatul se află sub arest la domiciliu și spune vreau să se mențină această măsură, adică nu pot lucra pentru că sunt arestat la domiciliu decât dacă își desfășoară activitatea acasă. În schimb dacă se înlocuiește măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, dintr-o dată apare nevoia de a lucra. Asta înseamnă că în egală măsură este mai mult decât evident că inculpatul are alte scopuri decât aceea de a-și desfășura o activitate, pentru că această nevoie se naște numai în momentul în care s-a dispus măsura controlului judiciar, nu și atunci când s-a aflat sub imperiul măsurii arestului la domiciliu cu car chiar el era de acord.

Contestatorul inculpat S. C. A., personal, având ultimul cuvânt arată că își însușește concluzii apărătorilor aleși. Menționează că pentru familia sa ar fi o salvare dacă s-ar angaja, are două societăți unde ar putea lucra, una Silnev SRL, iar cealaltă Ste So Samac SRL. Are dreptate domnul procuror, într-adevăr, a cerut să rămână în arest la domiciliu, pentru că s-a închis în camera unde stătea și nu era la curent cu realitatea problemelor pe care le are familia sa, pentru că chiar membrii familiei au ținut ca el să nu afle despre aceste aspecte, deoarece a avut niște probleme psihice fiind arestat. De când se află sub măsura preventivă a controlului judiciar a văzut problemele cu care se confruntă familia sa, faptul că afacerea tatălui său se află în pragul de a da faliment. Precizează instanței că pe perioada cât a fost plasat la arest la domiciliu a stat izolat de restul familiei. Au o casă cu patru nivele și el a stat la un nivel separat. De asemenea, are probleme și cu soția, în sensul că sunt foarte aproape de un divorț, de aceea apărătorul său ales a spus că ar avea nevoie să meargă în concediu cu familia. Nu neapărat că ar trebui să plece undeva în concediu, ci pentru reîntregirea familiei, existând posibilitatea de a se împăca cu soția sa. Nu în ultimul rând, dorește să muncească pentru că are un credit de achitat, rata ajungând undeva la 1.000 de dolari pe lună. A negociat un salariu cu cei de la SILNEV care i-au spus că îi pot un salariu de 2.500 lei, iar cealaltă firmă STE SO SAMAC îi pot asigura un salariu de 2.200 lei, pentru el este foarte important ca să poată lucra pentru a câștiga un salariu fix în fiecare lună. Dacă ar fi să se angajeze la oricare dintre aceste două firme trebuie să se deplaseze în toată țara. . este obligat să se deplaseze ăn G., B. și C. unde au contracte. În legătură cu aceste contracte el trebuie să meargă prin țară la toate întreprinderile care nu mai au activitate și care vând fier vechi ca să încheie contracte cu distribuitorii unde pot vinde fier vechi în porturile C., B., G., deci are de alergat în toată țara. Dacă va lucra la . SRL are fermă de animale la F. și centre în C., S., B., B., astfel încât trebuie să se deplaseze în toată țara. De asemenea, precizează că are o fetiță de 14 ani, o soție, fiind căsătorit de 16 ani. Consideră că este acuzat pe nedrept pentru faptele reținute în sarcina sa desfășurate la Anadi, nerespectarea programului de muncă și salarizarea nu le poate face o persoană fizică, le poate face doar o societate comercială. Niciodată nu a făcut trafic de persoane; este împotriva acestor lucruri. Arată că a avut două saloane de masaj erotic care erau administrate corect din municipiul B., unul l-a închis și în locul lui ar vrea să deschidă un hotel pentru că trebuie să facă ceva.

CURTEA,

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie B. din data de 1 iulie 2015 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul S. C. A. prin încheierea din data de 10 iunie 2015, fiind totodată respinsă cererea inculpatului de modificare a obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului B..

Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. B., în dosarul nr. 143D/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 1 iulie 2014, sub dosar nr._ 4, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. C.-A. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de minori, prevăzută de art. 211 raportat la art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal (5 fapte), violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 302 al. 6 Cod penal, și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, sub control judiciar, a inculpatului A. C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului arestat S. C.-A. următoarea stare de fapt:

- în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima minoră M. M.-M. (16 ani la data faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități suma de aproximativ 5.715 lei;

- în toamna anului 2010, împreună cu A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei V. A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei împreună cu A. C.;

- în perioada decembrie 2008 – septembrie 2011 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima T. C. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum total de peste 350.000 lei;

- în perioada septembrie 2007 – iunie 2011 a exploatat-o prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea pe victima C. A. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 375.000 lei;

- în perioada septembrie 2008 – august 2011 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima F. A. și, prin constrângere exercitată cu amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 250.000 lei;

- în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima C. C.-L. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 90.000 lei;

- a deținut echipamente destinate preluării disimulate a sunetului ambiental și al imaginilor, echipamente găsite, cu ocazia percheziției domiciliare la Salonul de masaj „Anadi”, într-un dressing aflat în living-ul unui corp de clădire, în colțul unei încăperi pe a cărei ușă era inscripționat „Salon masaj femei” și pe holul de acces către clubul salonului;

- a deținut în incinta Salonului de masaj „Anadi” un pistol cu aer comprimat marca „Gamo”, armă ce putea fi procurată și deținută doar cu obținerea prealabilă a unei autorizații.

În sarcina inculpatului A. C. s-a reținut ca stare de fapt, prin același rechizitoriu, împrejurarea că, în toamna anului 2010, împreună cu S. C.-A., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei V. A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei împreună cu S. C.-A..

Prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de minori, iar prin procesul-verbal din data de 24 martie 2014 s-a constatat incidența noilor prevederi legale, astfel încât s-a stabilit că fapta reținută în sarcina lui S. C.-A. este prevăzută de art. 211 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima minoră M. M.-M. (16 ani la data faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități suma de aproximativ 5.715 lei.

Prin ordonanța procurorului din data de 2 aprilie 2014, față de S. C.-A. a fost extinsă urmărirea penală și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, împotriva persoanei vătămate A. E.-D. și asupra martorei V. A. M., reținându-se că cel cercetat a determinat-o pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei, împreună cu A. C..

La aceeași dată, prin ordonanța procurorului s-a dispus extinderea urmăririi penale față de A. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, în modalitatea mai sus descrisă.

Prin ordonanțele din data de 2 aprilie 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

La data de 25 aprilie 2014, față de inculpatul S. C.-A. s-a dispus extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale cu privire la comiterea a patru infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal, având ca persoane vătămate pe T. C., C. A., F. A. și C. C.-L..

În continuare, prin ordonanța din data de 16 iunie 2014, s-a dispus, referitor la inculpatul S. C.-A., extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale cu privire la comiterea infracțiunilor de violarea secretului corespondenței, prevăzută de art.302 al. 6 Cod penal, și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal.

În cursul urmăririi penale, față de inculpații S. C.-A. și A. C. s-a dispus reținerea pentru o perioadă de 24 de ore, la data de 2 aprilie 2014.

Prin încheierea nr. 14/7 aprilie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C.-A. (mandatul de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014), și A. C. (mandat de arestare preventivă nr. 2/UP/7 aprilie 2014) pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 7 aprilie 2014 și până la data de 6 mai 2014, inclusiv, măsură ce a fost prelungită cu 30 zile până la data de 5 iunie 2014, inclusiv.

Prin încheierea nr. 10/CDL/2 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S. C.-A. până la data de 5 iulie 2014, inclusiv, și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul A. C., care a fost eliberat la data de 5 iunie 2014.

Totodată, prin încheierea din data de 2 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a constatat, în temeiul art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 211-215 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar a inculpatului A. C., măsură dispusă prin încheierea de ședință nr. 10/CDL/2 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._, cu consecința menținerii acestei măsuri preventive. În continuare, în baza art. 215 al. 8 și 9 Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. C. privind înlocuirea obligațiilor stabilite pin încheierea mai sus menționată, în sensul că, potrivit art. 215 al. 2 lit. a Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat ca, pe durata măsurii controlului judiciar, să nu depășească limita teritorială a județului B., decât cu încuviințarea prealabilă a Tribunalului pentru Minori și Familie B..

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13 august 2014 a fost înlocuită obligația stabilită în sarcina inculpatului A. C. prin încheierea din data de 2 iulie 2014, mai sus menționată, în sarcina inculpatului fiind stabilită obligația ca pe durata măsurii controlului judiciar să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, restul obligațiilor impuse inculpatului rămânând nemodificate.

Prin încheierea din data de 10 decembrie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă la data de 15 decembrie 2014, prin decizia penală nr. 175/C/15 decembrie 2014 a Curții de Apel B., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, inculpatul fiind obligat ca pe durata acestei măsuri să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în mun. B. ., jud. B., fără permisiunea Tribunalului pentru Minori și Familie B. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte în fața instanței de fond și a instanțelor de control judiciar, la chemarea acestora.

Prin încheierea pronunțată în prezentul dosar la data de 10 iunie 2015, definitivă prin necontestare la data de 12 iunie 2015, instanța a admis cererea formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – S. T. B., dispunând, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 211 al. 2 și art. 214 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu sub imperiul căreia se afla inculpatul S. C.-A., conform încheierii din data de 10 decembrie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă la data de 15 decembrie 2014, prin decizia penală nr. 175/C/15 decembrie 2014 a Curții de Apel B., cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit respectarea de către inculpat, pe durata controlului judiciar, a următoarelor obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanța de judecată – Tribunalul pentru Minori și Familie B., cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul prevederilor art. 215 al. 2 lit. a, b, d, e, h, j Cod procedură penală, instanța a impus inculpatului S. C.-A. respectarea, pe durata controlului judiciar, a următoarelor obligații:

- să nu depășească limita teritorială a municipiului B., decât cu încuviințarea instanței de judecată – Tribunalul pentru Minori și Familie B.;

- să nu se deplaseze la sediul ANADI GROUP S.R.L., CUI_, în mun. B., .-39-39A, jud. B.;

- să nu revină în locuința familiei, situată în mun. B., ., jud. B.;

- să nu se apropie de persoanele vătămate/părțile civile F. A., C. A., T. C., M. M.-M., C. C.-L., A. E.-D. sau de membrii familiei acestora, de martorii V. A.-V., V. A.-M., M. S.-A., B. M., D. I.-A. sau de membrii familiei acestora, precum și de coinculpatul A. C. (cu excepția situațiilor în care cei doi coinculpați trebuie să participe împreună la activități judiciare comune), și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale (telefonic, prin e-mail, fax, messenger, alte mijloace de comunicație electronică etc.);

- să nu desfășoare activitatea de administrator al ANADI GROUP S.R.L.;

- să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 al. 3 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului S. C.-A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, astfel cum au fost acestea stabilite prin respectiva încheiere, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul dispozițiilor art. 215 al. 4 Cod procedură penală, s-a stabilit ca supravegherea respectării de către inculpatul S. C.-A. a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliția Municipiului B., prin structurile competente.

La termenul de judecată de astăzi – 1 iulie 2015, instanța a pus în discuția părților, în conformitate cu prevederile art. 362 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208 al. 5 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul căreia de află inculpații S. C.-A. și A. C.:

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. C.-A., tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 362 al. 2 Cod procedură penală, „în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății […], legalitatea și temeinicia măsurii preventive” în timp ce dispozițiile art. 208 al. 5 Cod procedură penală statuează în sensul că „în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar […] sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător”. Totodată, din dispozițiile art. 207 al. 4 Cod procedură penală, la care fac trimitere prevederile art. 208 al. 5 Cod procedură penală, reiese că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului penal de față, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul S. C.-A., prin înlocuirea măsurii arestului la domiciliu la data de 10 iunie 2015, nu s-au modificat în nici un fel și impun în continuare menținerea acestei măsuri.

Astfel, necesitatea menținerii în continuare a inculpatului S. C.-A. sub imperiul măsurii preventive mai puțin restrictive de libertate a controlului judiciar reiese din aceea că scopul procesului penal, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 202 al. 1 Cod procedură penală, nu ar putea fi atins în alt mod.

Pentru a reține cele de mai sus, tribunalul constată că în cauză au fost administrate probe și există indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. C.-A. ar fi săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 Cod penal și art. 211 Cod penal, constând în aceea că, în diferite perioade de timp, cu începere din anul 2007 și până în anul 2011, ar fi exploatat, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic), în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victimele T. C., F. A. și C. C.-L., și a tras foloase substanțiale de ordin material de pe urma presupusei exploatări, apelând în acest fel la constrângerea persoanelor vătămate prin violențe și amenințări. Totodată, în sarcina inculpatului arestat s-a reținut prin actul de sesizare că în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima M. M.-M. (în vârstă de 16 ani la data prezumtivei faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități sume importante de bani, iar în toamna anului 2010, împreună cu coinculpatul A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei V. A.-M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a obținut foloase bănești substanțiale de pe urma activității victimei, împreună cu coinculpatul A. C..

Gradul de pericol al infracțiunilor este unul ridicat și rezultă nu doar din multitudinea faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare (pe lângă cele mai sus descrise, inculpatul S. C.-A. a fost trimis în judecată și pentru alte două infracțiuni – violarea secretului corespondenței și nerespectarea regimului armelor și munițiilor), dar și din modalitatea concretă de săvârșire a acestor infracțiuni, astfel cum se reține, ca stare de fapt, prin rechizitoriu.

În speță, raportat la modalitatea de comitere a presupuselor infracțiuni: prin exercitarea de acte de violență fizică și/sau amenințări la adresa persoanelor vătămate, prin exploatarea sexuală a unei victime minore în vârstă de doar 16 ani, menținerea inculpatului sub control judiciar este justificată, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare. Chiar dacă toate persoanele vătămate (cu excepția victimei C. C.-L.) au fost deja audiate în fața instanței de fond, tribunalul apreciază ca fiind deosebit de important ca inculpatul să nu ia legătura în cursul procesului cu aceste victime, persoane care au arătat o stare de temere evidentă față de inculpat, iar o asemenea restricție de comunicare nu poate fi impusă decât în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar. Este necesar de remarcat faptul că litigiul penal pendinte se află doar în faza soluționării în primă instanță, iar în cadrul unei eventuale căi de atac exercitate în cauză este posibilă reascultarea tuturor părților implicate, precum și readministrarea probei testimoniale, astfel că, față de posibilitatea influențării acestora de către inculpat (suspiciune generată de atitudinea de temere față de inculpat manifestată în mod vădit de persoanele vătămate ascultate în fața instanței de fond), menținerea controlului judiciar și, în mod implicit, a obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului în cadrul acestei măsuri se impun cu necesitate, doar în acest fel fiind atins dezideratul aflării adevărului în cauză, precum și scopul prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, și anume asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și împiedicarea inculpatului de a sustrage de la judecată prin instituirea obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului B. decât cu încuviințarea instanței care a dispus această măsură.

Totodată, natura infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului justifică menținerea în sarcina acestuia a obligației de a nu se deplasa la sediul ANADI GROUP S.R.L., CUI_, în mun. B., .-39-39A, jud. B., și de a nu reveni în locuința familiei, situată în mun. B., ., jud. B. (locul comiterii prezumtivelor infracțiuni), a obligației de a nu desfășura activitatea de administrator al ANADI GROUP S.R.L., a obligației de a nu participa la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice și a obligației de a nu deține, a nu folosi și a nu purta arme, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 Cod penal.

În final, instanța a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat în urmă cu doar trei săptămâni este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului (infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori reținute în sarcina acestuia prezentând, in abstracto, o gravitate deosebită, gravitate care este sporită la cazul concret și prin modalitatea în care se presupune că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, astfel cum s-a reținut anterior prin prezenta) și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, mai sus expus, această măsură nedepășind un termen rezonabil, față de complexitatea probatoriului administrat în cauză.

Simpla dorință a inculpatului de a petrece concediul cu familia în afara razei teritoriale a municipiului B. (unde inculpatul are impusă restricția de deplasare) nu constituie un motiv temeinic pentru revocarea măsurii controlului judiciar și nici nu justifică lărgirea ariei teritoriale pe care inculpatul trebuie să nu o depășească, având în vedere că acesta este implicat într-un proces penal cu conotații sociale deosebite, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Susținerile inculpatului S. C.-A. legate de faptul că intenționează să se angajeze la firma tatălui său, societate care ar avea un obiect de activitate ce implică deplasarea angajatului în afara razei teritoriale a municipiului B., nu au fost dovedite în niciun fel. De altfel, atitudinea procesuală a inculpatului reflectă reaua-credință a acestuia, în condițiile în care, timp de 6 luni de zile cât s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu, acesta nu a invocat vreodată faptul că nu s-ar putea întreține sau că nu ar avea mijloace suficiente de existență, de natură să pună în primejdie viața și sănătatea sa ori a familiei sale (dimpotrivă, a solicitat de fiecare dată menținerea arestului la domiciliu, iar la momentul la care reprezentantul în instanță al Ministerului Public a propus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar inculpatul s-a opus cu vehemență), pentru ca, la doar trei săptămâni de la data înlocuirii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, inculpatul să susțină, în mod neveridic, nedovedit și cu totul neverosimil, că măsura controlului judiciar, mai precis faptul că îi este interzis să depășească limita teritorială a municipiului B., constituie un impediment în viața de familie și în activitatea sa profesională.

Pentru considerentele ce preced, constatând că măsura preventivă a controlului judiciar a fost dispusă cu respectarea condițiilor legale enunțate de art. 211 și următoarele Cod procedură penală, având în vedere că o asemenea măsură este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală și nici nu s-au schimbat în vreun fel temeiurile care au stat la baza luării acesteia (prin înlocuirea arestului la domiciliu), tribunalul, în acord cu prevederile art. 362 al. 2 și art. 208 al. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 211-2151 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpatul S. C.-A. prin încheierea din data de 10 iunie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin necontestare la data de 12 iunie 2015, cu consecința menținerii acestei măsuri preventive.

Totodată, raportat la cele mai sus constatate, urmează a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de modificare a obligației de a nu depăși limita teritorială a mun. B., în sensul stabilirii obligației de a nu depăși limita teritoriului României.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul S. C. A..

În fața Curții de Apel, contestatorul a solicitat, în primul rând, nemenținerea măsurii preventive a controlului judiciar, iar pe de altă parte modificarea limitei teritoriale impuse prin încheierea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării la domiciliu cu cea a controlului judiciar, în sensul stabilirii limitei teritoriale la întregul teritoriu al țării.

Referitor la necesitatea menținerii măsurii preventive, contestatorul a apreciat, în esență, că nu mai sunt întrunite condițiile legale pentru a se putea menține această măsură, în raport de stadiul procesual al cauzei, de imposibilitatea audierii unor victime ale presupuselor fapte reținute în actul de acuzare, nemaifiind astfel întrunită cerința prevăzută de lege referitoare la scopul măsurilor preventive.

Pe de altă parte, s-a solicitat modificarea limitei teritoriale, luând în considerarea intenția contestatorului de a se angaja la o societate comercială administrată de familia sa, acest fapt impunând prezența sa în mai multe puncte de lucru ale firmei aflate inclusiv în județul C..

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate, precum și al stadiului lucrărilor, Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută pentru următoarele considerente.

În primul rând, prin încheierea Tribunalului pentru Minori și familie B. din data de 10 iunie 2015 s-a dispus față de inculpatul S. C. A. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, impunându-i-se acestuia respectarea obligațiilor prevăzute de art.215 alin.1 Cod procedură penală (să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată instanța de judecată – Tribunalul pentru Minori și Familie B., cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat), precum și cele prevăzute de art.215 alin.2 lit.a, b,d, e, h și j Cod procedură penală (să nu depășească limita teritorială a municipiului B., decât cu încuviințarea instanței de judecată – Tribunalul pentru Minori și Familie B.; să nu se deplaseze la sediul Anadi Group S.R.L.; să nu revină în locuința familiei, situată în mun. B., ., jud. B.; să nu se apropie de persoanele vătămate/părțile civile F. A., C. A., T. C., M. M.-M., C. C.-L., A. E.-D. sau de membrii familiei acestora, de martorii V. A.-V., V. A.-M., M. S.-A., B. M., D. I.-A. sau de membrii familiei acestora, precum și de coinculpatul A. C. (cu excepția situațiilor în care cei doi coinculpați trebuie să participe împreună la activități judiciare comune), și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale (telefonic, prin e-mail, fax, messenger, alte mijloace de comunicație electronică etc.); să nu desfășoare activitatea de administrator al Anadi Group S.R.L.; să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme).

Încheierea din data de 10 iunie 2015 a rămas definitivă prin necontestare.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului referitoare la neîntrunirea condițiilor necesare pentru a se putea dispune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar, Curtea constată, raportat la prevederile art.202 alin.1, 4 Cod procedură penală și art.211-2151 Cod procedură penală, că în continuare menținerea măsurii controlului judiciar este necesară pentru asigurarea desfășurării procedurii judiciare în bune condiții, fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, în raport de stadiul actual al procedurii.

Astfel, Curtea are în vedere faptul că în prezent cercetarea judecătorească derulată în fața primei instanțe nu este finalizată. În actualul stadiu, având în vedere cadrul procesual al cauzei, Curtea nu poate face aprecieri referitoare la posibilitatea sau imposibilitatea administrării unor mijloace de probă de către judecătorul de fond (audierea unor martori sau a unei părți vătămate), în condițiile în care stabilirea acestui fapt este atributul exclusiv al instanței învestită cu judecarea cauzei, neputându-se face actualmente, nici măcar la nivel speculativ, afirmații referitoare la împrejurarea expusă de către contestator în susținerea căii de atac promovată.

Pe de altă parte, asigurarea desfășurării procedurii judiciare în bune condiții nu este condiționată de calitatea procesuală a celui care a propus probele ce urmează a fi administrate, astfel încât nu poate fi primită afirmația inculpatului în sensul că martorii menționați în rechizitoriu au fost audiați, urmând a fi ascultați cei propuși în apărare.

Referitor la măsura preventivă, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, aceasta trebuie analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor de necesitate și proporționalitate în raport de acuzația adusă, luând în considerare și datele rezultate din materialul probatoriu administrat cauză.

Luând în considerare totodată stadiul actual al procedurii derulate în fața judecătorului, coroborat cu natura acuzației adusă inculpatului, Curtea apreciază, în egală măsură cu Tribunalul pentru Minori și Familie B., că măsura controlului judiciar este justificată, impunându-se menținerea acesteia pentru realizarea scopului reglementat de art.202 Cod procedură penală.

Curtea consideră că în mod judicios Tribunalul pentru Minori și Familie B. a analizat cererea inculpatului relativ la măsura preventivă a controlului judiciar, luând în considerare dispozițiile legale care reglementează această materie, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, astfel după cum acestea se presupune a fi fost săvârșite de către inculpat (acest lucru rezultând din actele administrate în cursul cercetării judecătorești, precum și din materialul probatoriu existent în dosarul de urmărire penală), precum și natura acuzației adusă, stabilind în mod corect că măsura controlului judiciar este în continuare necesară și proporțională, impunându-se menținerea acesteia.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune modificarea obligației impuse inculpatului de a nu părăsi municipiul B., luând în considerare argumentația adusă de către inculpat în prezenta contestație, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

Se constată că, față de cele susținute în fața judecătorului de fond în momentul formulării unei astfel de solicitări (dorința de a efectua concediul cu familia în țară), în cursul contestației inculpatul a modificat obiectul cererii sale relativ la obligațiile impuse în cadrul controlului judiciar, depunând la dosar un înscris emanând de la . SRL B..

Recomandarea de angajare emisă de STE SO SAMAC SRL B., administrată de către membrii familiei lui S. C. A., nu justifică solicitarea adresată instanței de a se modifica limita teritorială impusă prin încheierea din data de 10 iunie 2015, în condițiile în care înscrisul atașat la dosar nu reprezintă decât o intenție de angajare a inculpatului, nefiind probat de ce este necesar ca acesta să ocupe în cadrul societății numai funcția menționată (agent de vânzări). De asemenea, nu s-a demonstrat, în cadrul solicitării adresate, de ce este obligatoriu ca inculpatul să realizeze deplasări în punctele de lucru aflate în afara razei teritoriale impuse de către instanță, mai ales în situația în care societatea are sediul principal și alte două puncte de lucru în municipiul B., conform datelor publicate pe site-ul acesteia.

Pe de altă parte, intenția de angajare nu obligă societatea menționată de a încheia cu inculpatul un contract de muncă, neputându-se stabili o eventuală sancțiune în condițiile în care, odată admisă solicitarea inculpatului, contractul nu ar mai fi fost încheiat.

Din această perspectivă, este evident că cererii inculpatului nu i se poate da curs, nefiind astfel afectat prin aceasta dreptul inculpatului de a desfășura o activitate remunerată cu respectarea de către acesta a tuturor obligațiilor impuse de către judecător.

În aceste condiții, contestația formulată de către S. C. A. va fi respinsă, încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie B. urmând a fi menținută ca legală și temeinică.

În raport de dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea contestației promovate.

Pentru aceste motive

În numele legii,

DECIDE:

În temeiul art.206 din Codul de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de inculpatul S. C. A. împotriva încheierii din 1 iulie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 4, pe care o menține.

În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2015.

PREȘEDINTE,

R.-C. D.

Grefier,

A. O.

Red. R.C.D./10.09.2015

Tehnored. A.O./11.09.2015/ 4 ex.

Jud. fond R. D. S.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....  Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 528/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel BRAŞOV