Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 111/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 111/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-09-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 111/F DOSAR NR._
Ședința publică din 24 septembrie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CF6:
Președinte – S. F. - judecător
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, de către petentul C. N. împotriva rezoluției dată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., la data de 7 mai 2012, în dosarul nr. 299/II/2/2012.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2012.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției din data de 26 martie 2012 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 48/P/2012, acesta a solicitat infirmarea rezoluției și trimiterea cauzei la P. în vederea începerii urmăririi penale față de partea interesată J. S. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 Cod penal și C. (fostă C.) V. C. L. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 și art. 291 Cod penal, motivele plângerii fiind pe larg descrise la filele 1-4 dosar.
În considerentele plângerii, petentul a arătat, în esență, că atât procurorul C. G., cât și procurorul General C. P., care au instrumentat acest dosar, au refuzat să își îndeplinească rolul activ al organului de urmărire penală prevăzut de art. 69 și art. 202 Cod procedură penală, că soluțiile de respingere a plângerii s-au bazat pe declarațiile subiective date de către persoanele interesate C. V. C. și J. S., fără a corobora declarațiile cu înscrisurile depuse de petent la dosar, refuzând în același timp administrarea probelor, privind efectuarea unei expertize grafologice și confruntarea directă, probe concludente în acest dosar.
Petentul a mai precizat că printre înscrisurile depuse se află o întâmpinare atașată de persoana interesată C. V. C. în dosarul nr._/197/2010 de pe rolul Judecătoriei B., care este redactată și semnată de persoana interesată J. S., care nu avea nicio împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, spre deosebire de întâmpinarea depusă în același dosar aflat de această dată pe rolul Curții de Apel B., Secția Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie, unde întâmpinarea este redactată la mașina de scris a persoanei interesate C. C. și semnată de aceasta și că toate deciziile date în dosarul de partaj au fost influențate în mod direct și nemijlocit de persoana interesată J. S., ajutând-o pe persoana interesată C. V. C. să își însușească și cota parte a petentului.
Petentul a mai precizat că infracțiunea de instigare la fals există, dat fiind faptul că instanțele au stabilit valoarea celor două apartamente și nu a construcției, că nu s-a evaluat imobilul din B., .. 13, ci numai cele două apartamente, nu s-au evaluat părțile de uz comun ale construcției, terenul sau împrejurimile, evidențiind faptul că, în procesul de partaj, magistratul C. T. a ținut seama de întâmpinarea depusă de persoana interesată și a respins cererea de ieșire din indiviziune pe motiv de autoritate de lucru judecat și că interpretarea abuzivă a sintagmei „imobil” – cu referire numai la construcție – i-a permis magistratului S. N. să săvârșească escrocheria imobiliară la pronunțarea sentinței civile nr._.
S-a mai arătat de către petent că procurorul de caz nu a urmărit să răspundă punctual la cele patru aspecte menționate în plângere și, în schimb, a făcut o prezentare amplă a modului de rezolvare a dosarului, abătându-se de la cercetarea dosarului și neavând nicio legătură cu soluțiile pronunțate în cauză, în rezoluția atacată procurorul a reținut că din considerentele sentinței civile nr._ rezultă că instanța a avut în vedere identificarea bunului imobil pe baza lucrărilor de expertiză judiciară și nu descrierea bunului care rezultă din evidențele de carte funciară, astfel încât nu au fost acceptate susținerile sale potrivit cărora s-ar fi realizat un partaj fără a fi avute în vedere lucrările de extindere a construcției ce nu erau descrise în cartea funciară, ceea ce a generat nemulțumirea sa în ce privește modalitatea în care s-a procedat la formarea și atribuirea loturilor, iar întabularea și înscrierea în cartea funciară a persoanei interesate C. (fostă C.) s-a realizat în mod fraudulos, respingându-se toate acțiunile întreprinse de petent.
Verificând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin rezoluția din data de 26 martie 201e dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 48/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J. S. (avocat în cadrul Baroului B.), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 Cod penal, neînceperea urmăririi penale față de numita C. (fostă C.) V. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 și art. 291 Cod penal - cu motivarea că faptele reclamate de petentul C. N. nu s-au confirmat.
În esență, în motivarea rezoluției s-a reținut că în cadrul unui proces civil (dosarul nr._/197/2010 al Judecătoriei B.) o întâmpinare nu ar fi fost semnată de C. V., ci de avocatul J. S., aceasta conținând și o . mențiuni neconforme realității și că avocatul J. S. a semnat acest act deși nu avea delegație în cauză de reprezentare a părții interesare C. V..
În fapt, prin această întâmpinare a fost invocată în fața instanței civile excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr._/2.02.2002, definitivă prin decizia civilă nr. 56/27.01.2004 pronunțată de Curtea de Apel B.; întâmpinarea a fost depusă la termenul din 9 septembrie 2010 în dosarul menționat aflat pe rol la Judecătoria B., iar câtă vreme partea interesată C. V. nu contestă semnătura, expertiza care să stabilească persoana care a executat semnătura de pe întâmpinare nu este nici utilă și nici concludentă.
Procurorul general prin lucrarea nr. 299/II/2/2012 a respins plângerea petentului împotriva acestei rezoluții, arătând că se impune efectuarea unei expertize atâta timp cât autorul semnăturii și-o recunoaște, că nu are relevanță asupra fondului cauzei împrejurarea că petentul susține că nu ar exista la dosarul civil delegația avocatului J. S. și că solicitarea în probațiune a confruntării între petent și cei doi făptuitori nu este pertinentă și utilă cauzei.
Analizând plângerea formulată în instanță de către petentul C. N., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În primul rând, se impune precizarea că imobilul situat în B. .. 13 (ce face obiectul mai multor procese civile și penale) a reprezentat locuința comună a petentului și a fostei soții (partea interesată C. –fostă C.- V. C. L., imobil ce a făcut obiectul partajului între aceștia, soluționat prin sentința civilă nr._/02.12.2002, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4/R/MF/20.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel B., prin care s-a atribuit numitei C. V. această cotă și a obligat-o la plata către petent a sumei de_ ROL, cu precizarea că soții au dobândit dreptul de proprietate numai supra cotei de ½ din întreg imobilul. Sulta a fost consemnată la CEC pe numele acestuia încă din momentul stabilirii și pusă la dispoziția acestuia, care a refuzat în mod sistematic primirea ei, aspect ce a făcut obiectul altei plângeri penale, soluționată prin sentința penală nr. 21/2010 pronunțată de Curtea de Apel B..
De precizat că și modul de soluționare a partajului a făcut obiectul unor plângeri penale formulate de către petent împotriva mai multor persoane.
Mai este de precizat că fosta soție și ceilalți coproprietari sunt rude apropiate, respectiv C. M. și soția.
Referitor la infracțiunile de fals reclamate de petent, în sensul că partea interesată J. S., în calitate de avocat, dar fără a avea delegație de reprezentare, a semnat și depus în dosarul aflat pe rol la Judecătoria B. actul intitulat „întâmpinare”, instanța are a constata că acesta nu se circumscrie infracțiunii de fals.
Partea interesată C. (fostă C.) recunoaște semnătura de pe acel act; în plus, întâmpinarea reprezintă o formă de apărare a pârâtului în cadrul procesului civil, aspectele cuprinse în întâmpinare urmând a fi cenzurate de instanța de judecată, și nu un act apt să genereze consecințe juridice.
Chiar dacă s-ar admite că semnătura de pe acel act ar aparține avocatului J. S., această situație nu reprezintă un fals, cunoscut fiind că un contract încheiat de avocat cu clientul său este un contract „intuitu personae” și numai clientul ar putea invoca un fals, chiar și în lipsa delegației avocațiale, deși această chestiune este lipsită de relevanță câtă vreme partea interesată C. V. recunoaște că semnătura îi aparține.
În fapt, nemulțumirea petentului este generată de modalitatea de realizare a partajului bunurilor comune de către instanța civilă, de faptul că imobilul a fost atribuit fostei soții și modalitatea egalizării loturilor, de natura juridică a termenului „sultă” însă, toate aceste aspecte au fost clarificate de instanțele civile ce au soluționat, în majoritate, prin hotărâri definitive și irevocabile, aceste chestiuni și nu se poate ca pe calea unor plângeri penale să se revină asupra dispozițiilor instanței civile.
În ac est sens, nu se poate vorbi nici de încălcarea rolului activ al organului de urmărire penală, câtă vreme probele solicitate de petent nu erau utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, rezoluția atacată fiind legală și temeinică.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală se va respinge plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 26 martie 2012 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 44/P/2011, care va fi menținută.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală se va dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 26 martie 2012 în dosarul nr. 48/P/2012, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.
Președinte,Grefier,
S. FranguloiuDenis C.
Red.S.F./12.10.2012
Dact. D.C./15.10.2012/2 exemplare
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 93/2012. Curtea... → |
|---|
