Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 114/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-09-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.114/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 septembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CJCP3:
Președinte - S. F.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul D. I., împotriva încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat D. I., în stare de arest( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. R..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat D. I., cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat D. I., respectiv
avocat D. R., solicită admiterea contestației formulată de inculpat și, pe cale de consecință, în principal să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu. Arestul preventiv este măsura cu consecințele cele mai grave asupra libertății persoanei și de aceea are un caracter provizoriu, ea poate fi menținută sau nu în funcție de împrejurări concrete legate de cauză și de persoana celui cercetat. Inculpatul consideră că la acest moment nu există temeiuri noi care să justifice această măsură de excepție. Instanța de fond a avut în vedere starea de recidivă și aceasta a menținut printre altele arestul preventiv. A se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită și a fost sincer în declarații și nu în ultimul rând că are o situație familială grea, are 2 copii minori în întreținere care sunt bolnavi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul B., ca fiind legală și temeinică. În mod corect prima instanță a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că în raport de probele administrate în cursul urmării penale subzistă presupunerea rezonabilă că infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de acesta, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, martorilor și celelalte înscrisuri existente la dosar. De asemenea, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că măsura arestării preventive este și necesară și proporțională cu gravitatea faptei reținute, cu modalitatea concretă în care a fost comisă aceasta, cu conduita inculpatului, cu consecințele grave ale acestei infracțiuni contra vieții. Totodată s-au avut în vedere în mod corect circumstanțele personale ale inculpatului care a fost cercetat și condamnat anterior pentru infracțiuni de violență, împrejurări care conduc la concluzia că se impune menținerea acestei stări de arest preventiv.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său. A se avea în vedere că a avut loc muncă, are în întreținere 3 copii minori, concubina lui nu are o mână iar unul dintre copii este în comă, sens în care solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia sa.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 9 septembrie 2014, Tribunalul B. a dispus următoarele:
În baza 362 raportat la art. 202,223 alin 2 teza I Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. I. măsură ce fost menținută și a respins cererea inculpatului având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului nr. 478 /P/2014 întocmit la data de 12 august 2014 de către P. de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. pentru infracțiunile de:
- tentativă la omor prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal
- amenințare prevăzută de art. 206 alin 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal
Cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod Penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în seara zilei de 22.07.2014 inculpatul D. I.,după exteriorizarea verbală a intenției de suprimare a vieții l-a înjunghiat pe partea vătămată V. D. cu un cuțit având lama de 10 cm în abdomen-zonă vitală, acțiune ce a produs o plagă înjunghiată penetrantă abdominal pentru vindecarea căreia au fost apreciate ca necesare 22-24 zile de îngrijiri medicale și în aceeași seară a amenințat-o cu suprimarea vieții pe persoana vătămată V. Muzsikus.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. nr. 67/UP/23.07.2014 s-a dispus în baza art. 202 al 1,3 Cod procedură penală, art. 223 al 2 Cod procedură penală, art. 226 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului D. I., pentru infracțiunea de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 iulie 2014 și până la 21 august 2014 inclusiv, reținându-se ca temei prevederile art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală, măsură care a fost prelungită și apoi menținută prin încheierea nr. 175/CAMERĂ PRELIMINARĂ din 14.08. 2014.
Reanalizând actele dosarului Tribunalul a constatat că există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabila in sensul art. 202 alin 1 Cod Procedură Penală și art. 5 punctul 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunea reținută in sarcina sa respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate V. D. și Muzsikus V., declarațiile martorilor O. A., M. A., Raduly E. I., Z. A. M., Z. M. R., raportul de expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului care a arătat că recunoaște comiterea faptelor.
Fapta de tentativă la omor face parte din categoria infracțiunilor expres prevăzute de art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală ca justificând luarea măsurii arestului preventiv, iar din evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară și în acest moment pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei astfel cum sunt descrise în rechizitoriu: pe timp de noapte, în loc public, în prezența mai multor persoane și cu ignorarea încercărilor acestora de aplanare a conflictului, implicare unui minor în procurarea instrumentului vulnerant (cuțit/briceag), ascunderea armei și părăsirea locului faptei. De asemenea, se reține că infracțiunea s-ar fi produs pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în apropierea unui local public și că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior cercetat și condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni grave, unele comise cu violență: furturi, tâlhărie, viol.
Măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, inculpatul este recidivist, a suferit anterior multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni grave cu violență-tâlhării, viol, lipsire de libertate, ținând seama de timpul scurt scurs de la comiterea faptei, de stadiul procesual al cauzei, de împrejurarea că nu au intervenit modificări de ordin probator care să justifice o apreciere diferită asupra pericolului reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Pe de altă parte, măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul este cercetat pentru tentativă de omor pe timp de noapte, în loc public, în prezența mai multor persoane și cu ignorarea încercărilor acestora de aplanare a conflictului, implicarea unui minor în procurarea instrumentului vulnerant (cuțit/briceag), ascunderea armei și părăsirea locului faptei, pericolul pentru ordinea publică subzistă și în prezent.
Apărările formulate de inculpat în sensul că a avut o atitudine sinceră, că a colaborat cu organele de anchetă, că are familie și copii minori în întreținere sunt apărări de fond ce vor fi avute în vedere cu ocazia dezbaterilor, privarea de libertate a acestuia se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului și apare inoportună o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate la acest moment procesual.
Se mai constată prin prisma dispozițiilor art. 5 par 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului că în raport de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării in bune condiții a probelor, de modul in care a fost instrumentata cauza pana in prezent si de lipsa unei culpe din partea autoritarii judiciare sau a inculpatului in instrumentarea cauzei, la acest moment al procesului penal nu au fost atinse limitele rezonabilă ale arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. I., care a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, arătând că arestul preventiv este măsura cu consecințele cele mai grave asupra libertății persoanei și de aceea are un caracter provizoriu, ea poate fi menținută sau nu în funcție de împrejurări concrete legate de cauză și de persoana celui cercetat. Inculpatul a arătat că nu există temeiuri noi care să justifice această măsură de excepție, a recunoscut și regretat fapta săvârșită și a fost sincer în declarații și nu în ultimul rând că are o situație familială grea, are 2 copii minori în întreținere care sunt bolnavi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, C. constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23 iulie 2014 pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 iulie 2014 și până la 21 august 2014 inclusiv, reținându-se ca temei prevederile art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală, măsură care a fost prelungită și apoi menținută prin încheierea nr. 175/CAMERĂ PRELIMINARĂ din 14.08. 2014.
Ca stare de fapt, s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 22.07.2014 inculpatul D. I.,după exteriorizarea verbală a intenției de suprimare a vieții l-a înjunghiat pe partea vătămată V. D. cu un cuțit având lama de 10 cm în abdomen+zonă vitală, acțiune ce a produs o plagă înjunghiată penetrantă abdominal pentru vindecarea căreia au fost apreciate ca necesare 22-24 zile de îngrijiri medicale și în aceeași seară a amenințat-o cu suprimarea vieții pe persoana vătămată V. Muzsikus.
C. precizează, cu titlu preliminar, faptul că la acest moment procesual al exercitării funcției judiciare de judecată, nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpatului, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei, așa cum corect a constatat și Tribunalul B..
Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, rezultă din probele administrate până în prezent, respectiv cele din cursul urmăririi penale, descrise de judecătorul de la Tribunalul B., astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele fiind însușite de Curte integral.
Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 211 Cod de procedură penală, măsura controlului judiciar sau o altă măsură mai puțin restrictivă, poate fi dispusă dacă prin ea se asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală.
Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor de care este acuzat.
Fapta de tentativă la omor face parte din categoria infracțiunilor expres prevăzute de art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală ca justificând luarea măsurii arestului preventiv, iar din evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară și în acest moment pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul B. a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei astfel cum sunt descrise în rechizitoriu: pe timp de noapte, în loc public, în prezența mai multor persoane și cu ignorarea încercărilor acestora de aplanare a conflictului, implicare unui minor în procurarea instrumentului vulnerant (cuțit/briceag), ascunderea armei și părăsirea locului faptei. De asemenea, se reține că infracțiunea s-ar fi produs pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în apropierea unui local public și că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior cercetat și condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni grave, unele comise cu violență: furturi, tâlhărie, viol.
Măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, inculpatul este recidivist, a suferit anterior multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni grave cu violență-tâlhării, viol, lipsire de libertate, ținând seama de timpul scurt scurs de la comiterea faptei, de stadiul procesual al cauzei, de împrejurarea că nu au intervenit modificări de ordin probator care să justifice o apreciere diferită asupra pericolului reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Pe de altă parte, măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul este cercetat pentru tentativă de omor pe timp de noapte, în loc public, în prezența mai multor persoane și cu ignorarea încercărilor acestora de aplanare a conflictului, implicarea unui minor în procurarea instrumentului vulnerant (cuțit/briceag), ascunderea armei și părăsirea locului faptei, pericolul pentru ordinea publică subzistă și în prezent.
Apărările formulate de inculpat în sensul că a avut o atitudine sinceră, că a colaborat cu organele de anchetă, că are familie și copii minori în întreținere sunt apărări de fond ce vor fi avute în vedere cu ocazia dezbaterilor, privarea de libertate a acestuia se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina oferită de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților sale Fundamentale și o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate apare ca fiind lipsită de eficiență la acest moment procesual.
De asemenea, durata arestării preventive, de nici trei luni de zile, rămâne rezonabilă față de celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală și celelalte date ale cauzei.
Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul la acest moment, doar în stare de arest preventiv, măsura fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației, ceea ce atrage și soluția respingerii cererii formulate de inculpat de înlocuire a acestei măsuri cu o alta, mai puțin restrictivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația și va menține încheierea atacată.
Față de prevederile art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul D. I. împotriva încheierii de ședință din data de 9 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
Obligă inculpatul D. I. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se suportă din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2014.
Președinte,
S. F.
Grefier,
C. G.
Red.S.F./12.01.2015
Dact.C.Gh./12.01.2015
2 ex.
Jud fond/ C. I.
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 44/2014. Curtea... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
