Neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Art.349 NCP. Decizia nr. 461/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.461/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 7 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – C. E.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații T. L., . SF. G. și partea civilă G. N. K. împotriva sentinței penale nr. 13 pronunțată la data de 23 ianuarie 2014 de către Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 octombrie 2014, când față de lipsa obiectivă a președintelui de complet, a amânat pronunțarea pentru 6 octombrie 2014, dată la care pentru lipsa de timp pentru deliberarea a amânat pronunțarea pentru 7 octombrie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 13/23.01.2014 a Judecătoriei S. G., s-a dispus în baza art. 184 al.2, 4 Cod penal condamnarea inculpatului T. L., director tehnic la . Sf. G., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 37 al.1 și 3 din legea nr. 319/2006 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 al.1 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice, conform prevederilor legii menționate.
I s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 184 al.2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 53/1 al.1 și 2 Cod penal, art. 71 /1 al.1, 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul ., la pedeapsa amenzii penale de_ lei, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 37 al.1 și 3 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 53/1 al.1 și 2 Cod penal, art. 71/1 al.1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 40/1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii penale în cuantum de_ lei.
Au fost obligați inculpații în solidar, la plata către partea civilă G. N. K., a sumei de 1020 lei și 7500 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile ( din care suma de 1020 lei–daune materiale și suma de 7500 euro –daune morale), pentru prejudiciul produs și nerecuperat și la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Dr. F. K. Sf. G. a sumei de 2232,1 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată până la plata integrală a sumei.
Au mai fost obligați fiecare dintre inculpați la plata către partea civilă G. N. K., a sumelor de 531,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate în cauză de părțile civile, ca neîntemeiate.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 840 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a mai dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie de pe prezenta să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G. întocmit la data de 20.03.2013 sub nr. 2117/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. L., director tehnic la . Sf. G. și ., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 184 al.2, 4 Cod penal și art. 37 al.1 și 3 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile persoanei vătămate, înscrisuri, decizie medicală, raport de expertiză medico legală, declarații învinuiți, declarații martori, dosar de cercetare a accidentului de muncă întocmit de ITM C., precum și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor K. Gyula, M. C. L., G. A. Ladislau, Raduly A. Z., K. Z., I. T. C., Darvas K. M., Gorgenyi Jozsef F., Kerekes V. S., N. T., Timpu C., supliment la raportul de expertiză medico-legală, înscrisuri, instanța de fond a reținut în fapt că partea vătămată a fost angajat cu contract individual de muncă în cadrul . Sf. G. începând cu data de 22.06.2010, având meseria de montator pereți și plafoane din ghips-carton.
Între . și . Sf. G. a fost încheiat un contract la data de 17.03.2011, prin care prima societate se angaja să efectueze lucrări de construcții în favoarea celei de-a doua societăți, termenul de începerea lucrării fiind 21.03.2011.
Pentru executarea acelei lucrări s-a stabilit echipa de muncitori din cadrul ., printre aceștia aflându-se partea vătămată, precum și martorii Raduly A. Z., G. A. Ladislau, M. C., K. Z., aceștia urmând a efectua lucrări de renovare la imobilul aparținând ., situat în mun. Sf. G. pe .. 15 jud. C..
În vederea efectuării lucrării, echipa de muncitori a montat o schelă metalică standard, iar în data de 23.03.2011 echipa de muncitori a ajuns la punctul de lucru unde urma a fi efectuată lucrarea, în jurul orelor 07,00, inculpatul T. L.- director tehnic în cadrul . și care avea, potrivit actelor dosarului, atribuții în vederea luării măsurilor legale de securitate și sănătate, respectiv asigurării echipamentului de protecție lucrătorilor, fiind desemnat în acest sens de societate, conform deciziei nr. 2630/02.05.2008, a însoțit mașina cu care s-au deplasat muncitorii în acea dimineață până la punctul de lucru din mun. Sf. G., după care a plecat spre Tg. S., având de executat o altă lucrare, potrivit depozițiilor martorilor audiați.
Astfel, potrivit contractului de muncă, inculpatul T. L. a fost angajat în cadrul . director, conform fișei postului, rezultând că acesta avea, printre alte atribuții și pe cele referitoare la protecția muncii, respectarea instrucțiilor proprii pe linia de securitate a muncii, stabilirea planului de măsuri de protecția muncii, analiza periodică a stadiului realizării acestora, luarea de măsuri în domeniul protecției muncii sub aspectul instruirii personalului și examinării asupra cunoștințelor acestuia, verificarea măsurii în care sunt îndeplinite normele de protecția muncii, organizarea, analiza și urmărirea respectării dispozițiilor legale privind accidentele de muncă.
Totodată, potrivit deciziei nr. 2630/02.05.2008, inculpatul a fost numit ca lucrător desemnat urmând a îndeplini atribuțiile pe linie de securitate și sănătate în muncă, decizia fiind semnată de inculpat, urmând și cursuri de specializare, potrivit certificatului de absolvire în domeniul sănătății și securității în muncă.
În instrucțiunile proprii pentru șantiere în construcții se prevede faptul că la montarea sau adăugarea la înălțime a schelelor, lucrătorii vor purta echipament individual de protecție, persoana responsabilă fiind inculpatul, acesta semnând instrucțiunile menționate.
La data de 23.03.2011 echipa de muncitori s-a deplasat la punctul de lucru, în jurul orelor 07,00, unde se afla schela montată anterior, martorii Raduly A. Z. și K. Z. urmând a efectua lucrarea pe una din laturile clădirii pe latura opusă urmând a efectua lucrarea martorii M. C. și G. Attia Ladislau, partea vătămată urmând a efectua lucrarea pe latura vestică a clădirii, în spate.
Muncitorii au început lucrarea, iar în jurul orelor 08,00 martorii menționați au auzit o bufnitură puternică în spatele clădirii, s-au deplasat în acel loc și l-au observat pe partea vătămată așezat pe o parte, pe o bancă din lemn situată la circa 2 metri de schelă, partea vătămată prezentând o plagă în zona arcadei ochiului drept și acuzând dureri foarte puternice în zona bazinului, acesta comunicând cu greu martorilor că a căzut de la ultimul nivel al schelei metalice.
La acel moment, partea vătămată nu purta echipament de protecție, respectiv centură de ancorare, cască de protecție, ca de altfel și ceilalți martori menționați, potrivit declarațiilor acestora.
Astfel cum a rezultat din declarația părții vătămate, podeaua din lemn a schelei s-a rupt în timpul efectuării lucrărilor și în lipsa purtării echipamentului de protecție, partea vătămată a căzut de pe schelă.
Partea vătămată a fost internată în cadrul Spitalului Județean Sf. G., iar conform raportului de expertiză medico-legală, acesta a prezentat leziuni traumatice ( fractură col femural drept Garden III, fractură de scafoid carpian stâng, fractură piramidală nazală fără dislocare), care s-au putut produce prin cădere și lovire de corp dur/plan dur, leziunile traumatice putând data din 23.03.2011 și necesitând un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină legală C. au fost menținute și prin suplimentul de expertiză efectuat în cursul judecății.
În drept, a considerat prima instanță că faptele constând în nerespectarea prevederilor art. 15 al.1 pct. 4,5 din Hotărârea nr. 1425/2006 și ale art. 4, art. 10 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1048/2006, săvârșite de inculpatul T. L., în calitate de director tehnic, responsabil cu protecția muncii în cadrul . Sf. G., precum și de inculpatul . Sf. G., prin inculpatul T. L., care nu au luat, din culpă, măsurile legale de securitate de în muncă, respectiv nu au asigurat echipamentul individual de protecție - centură pentru ancorare, cască muncitorilor, astfel că în data de 23.03.2011, în jurul orelor 08,00, la punctul de lucru situat în mun. Sf. G. . ., partea vătămată G. N. K. a căzut de pe o schelă metalică din cauză că nu a avut echipamentul necesar ancorării acestuia, suferind vătămări care au necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzute de art. 184 al.2, 4 Cod penal și art. 37 al.1 și 3 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal, pentru comiterea acestor infracțiuni inculpații urmând a răspunde penal.
Instanța de fond a reținut o culpă concurentă a părții vătămate, acesta acceptând să lucreze fără a purta echipament de protecție, deși, conform art. 23 lit.d din Legea nr. 319/2006, era îndreptățit să refuze lucrarea în aceste condiții, și a apreciat culpa părții vătămate în procent de 50% la comiterea accidentului.
La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați, instanța a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptei, urmarea produsă, concretizată și în leziunile traumatice suferite de partea vătămată-leziuni ce au necesitat un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale, faptul că la producerea accidentului partea vătămată a avut la rândul său o culpă, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dar și persoana și conduita inculpaților, care nu au mai suferit abatere de acest fel.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că venitul obținut de partea vătămată în luna martie 2011 a fost de 520 lei, partea vătămată primind ulterior, timp de un an - în perioada octombrie 2011-septembrie 2012 câte 350 lei lunar, cu titlu de pensie de invaliditate grad III, rezultând astfel suma de 2040 lei solicitată de aceasta cu titlu de daune materiale, din această sumă instanța de fond acordând pretențiile civile în raport cu procentul de culpă reținut și în sarcina părții civile.
Cu privire la daunele morale, prima instanță a analizat raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză din care rezultă leziunile suferite, intervențiile chirurgicale și zilele de internare în spital, copia deciziei medicale asupra capacității de muncă din care reiese că partea vătămată prezintă deficiență funcțională medie, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, copia adeverinței medicale eliberată la 30.12.2011 de Centrul de Diagnostic Andimed SRL Sf. G. din care rezultă faptul că a efectuat 10 zile tratament de recuperare și declarațiile martorilor N. T. și Timpu C., stabilind că pentru repararea prejudiciului moral ar fi suficientă acordarea unei sume de_ euro, urmând ca la stabilirea cuantumului daunelor să se aibă în vedere și procentul de culpă reținut în sarcina părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și partea civilă G. N. K..
Apelanta inculpată . a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării să se dispună achitarea inculpatei. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, deoarece persoana juridică, potrivit legii civile își exercită drepturile, își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Organele unei societăți comerciale sunt adunarea asociațiilor și administratorii acestora. Din actul constitutiv al acestei societăți ., rezultă că administratorii societății sunt K. Gyula I. și K. M., care au luat în concret toate măsurile de protecție a muncii, așa cum se reține și în rechizitor. În rechizitor s-a reținut că „ nu se poate susține că K. Gyula I. nu și-a respectat îndatoririle privind securitatea și sănătatea în muncă”, drept pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru cele două infracțiuni.
În condițiile în care o persoană juridică nu poate să aibă mai multe voințe juridice, ci doar voința exprimată prin organele sale, astfel în condițiile în care s-a reținut că administratorul și-a îndeplinit toate îndatoririle privind securitatea și sănătatea în muncă, apreciază că nu se poate susține că o persoană cu funcții executive ar angaja societatea într-o asemenea răspundere. Inculpatul T. L. nu este organ de conducere, este un simplu director executiv, care nu poate să ia decizii și care are atribuții limitate prin fișa postului și prin dispozițiile date de administratorului societății, doar aceștia având calitatea de organe ale persoanei juridice.
Rezultă foarte clar că administratorul societății, în aplicarea dispozițiilor legale care stabilesc concret ce atribuții îi revin unei societății, a luat următoarele măsurii în cea ce privește acest aspect de protecția muncii: în primul rând a aprovizionat societatea cu echipament de protecție, fiind depuse la dosar atât facturile de achiziție cât și fișe de magazie. În al doilea rând, s-a îndeplinit atribuția de a desemna o persoană care să se ocupe cu protecția muncii, desemnând în acest scop pe această persoana cu funcție administrativă, respectiv pe T. L..
De asemenea, este dovedit și faptul că periodic se întocmeau fișe de instruire în domeniul protecției muncii și că acest instructaj de protecția muncii se făcea.
A considerat că nu se poate reține răspunderea penală a entității juridice, care nu poate avea două voințe juridice, ci una singură și care este exprimată prin organele sale și dacă s-a considerat că organul său de administrate a îndeplinit tot ceea ce trebuia pe această linie, nu se poate reține că o altă persoană, cu funcție executivă, ar avea această responsabilitate sau ar putea avea această responsabilitate juridică de avea o voință separată persoana juridică exprimată prin această persoană T. L..
În ceea ce privește pe inculpatul T. L., există o . declarații care spun clar că T. L., care era desemnat pe linia de protecția muncii, se ocupa de această problemă, în sensul că periodic făcea acest instructaj de protecție a muncii. La fel este dovedit că echipamentul de protecție exista și era în mașina cu care se deplasau muncitorii la punctul de lucru.
A apreciat că societatea nu poate fi învinuită că ar fi greșit, sub acest aspect, îndeplinindu-și atribuțiile pe care le avea, potrivit legii, iar inculpatul T. L. nu putea să facă mai mult decât a făcut, în sensul că a instruit, a luat toate măsurile conform postului și conform legii.
Concluzionând, a considerat că în mod greșit a fost reținută răspunderea penală a persoanei juridice, solicitând achitarea, în temeiul de drept prevăzut de art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Inculpatul T. L., prin motivele de apel formulate în scris, a solicitat admiterea apelului, iar în rejudecare să se dispună achitarea sa în baza art. 10 litera d Cod de procedură penală din 1968 întrucât faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă și anume acțiunea sau inacțiunea culpabilă a inculpatului și nici nu poate fi identificat un raport de cauzalitate între conduita inculpatului și rezultatul produs. S-a arătat că inculpatul a asigurat achiziționarea echipamentului de protecție și predarea acestor echipamente către magazinerul societății ., acesta din urmă având obligația de a distribui muncitorilor ce lucrau pe schelă echipamentul de protecție, obligație pe care nu și-a respectat-o, iar partea vătămată a acceptat să se urce pe schelă deși echipamentul de protecție nu ajunsese încă la punctul de lucru, fiind deci vina sa exclusivă. A apreciat că și-a îndeplinit toate obligațiile astfel că nu se poate reține culpa sa.
Partea civilă a arătat, în susținerea apelului, că din ultimul raport de expertiză întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacități de Muncă a rezultat cele afirmate de către partea civilă, respectiv că urmările accidentului nu se limitează doar la cele 180 zile de îngrijiri medicale pe care instanța le-a luat în considerare, dând concluzia că deja a intervenit vindecarea părți civile, dimpotrivă infirmitatea-scurtare a membrului inferior drept cu 1-2 cm este definitivă, iar conform acestui raport de expertiză are o capacitate adaptativă de 45 %. Această concluzie a fost dată raportat inclusiv la meseria pe care o practica, acesta având calificarea de montator de ghips-carton. A precizat că nu va mai putea să presteze această meserie, faptul că nu mai poate lucra mai mult de 3-4 ore în picioare, dar având această capacitate adaptativă de 45%, nu va mai putea să accepte o muncă fizică. Având în vedere calificarea pe care o are și pentru ce s-a pregătit în tinerețea acestuia, pentru că acum urmează o perioadă destul de dificilă în viața lui, a apreciat că daunele morale nu pot fi reparate cu suma de 7 500 euro, acordată de instanța de fond.
În judecata în apel a fost administrată proba cu înscrisuri medicale, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză medico legală și s-a depus raport de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, C. reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu cele administrate în faza de judecată, mijloacele de probă fiind analizate temeinic și corect de prima instanță.
C. reține că, în data de 23.03.2011, partea vătămată G. N. K., angajat cu contract individual de muncă la . pe funcția de montator pereți și plafoane din ghips carton, ce se afla pe o schelă la distanța de 4,4 metri de sol, executând lucrări de vopsire exterioară a restaurantului aparținând ., situat în S. G., .. 15, fără a avea echipament de protecție constând în cabluri de ancorare și cască, a căzut de pe schelă, fiind cauzate vătămări corporale ce au necesitat pentru îngrijire medicală un număr de 180 de zile, astfel cum rezultă din actele medicale aflate la dosar.
Căderea a fost determinată de ruperea dulapului ce constituia podeaua schelei, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate coroborate cu cele date de martorul Kereszteș Z., ce a precizat că, verificând schela de unde căzuse partea vătămată imediat după accident, a observat că la ultimul nivel dulapul din lemn era rupt, o bucată rămânând atârnată iar o altă bucată fiind căzută lângă schelă.
Aspectul că partea vătămată nu purta echipament de protecție la data accidentului, în mod corect a fost reținut de prima instanță, din moment ce toți martorii, ce lucrau alături de partea vătămată în acea zi, au declarat că nu au avut echipament de protecție la acea lucrare. În fișa de instruire periodică a părții vătămate, aflate la fila 53 dosar de fond, se menționează că s-a realizat la data de 01.03.2011 instruirea pentru folosirea uneltelor de mână și aspecte referitoare la semnalizarea de securitate, nefiind predate și echipamente de protecție. Nu se poate reține că a existat echipament de protecție la acea dată din moment ce toți martorii, lucrători la acea construcție, alături de partea vătămată, au precizat că nu au avut în acea dimineață astfel de echipament. Martorul Raduly A. a precizat că, după ce s-a întors de la spital, a observat că toți colegii săi de muncă purtau căști de protecție și centuri de siguranță, fiind deci evidentă intenția societății inculpate de a se acoperi, în eventualitatea unui control, iar martorul Kereszteș Z. a declarat că timp de un an, cât a lucrat la ., nu a purtat niciodată echipament de protecție, ceea ce conduce instanța la concluzia că aceasta era modalitatea obișnuită de lucru a angajaților societății inculpate.
Faptul că inculpații au manifestat rea credință încă de la bun început, rezultă și din prezentarea de către T. L. martorilor Raduly și M. a două declarații deja scrise, pe care aceștia numai le-au semnat, în încercarea de acredita un alt mod de cădere a victimei, respectiv de pe o scară, care să absolve societatea de orice vină. De asemenea, martorul Raduly A. a declarat că directorul K. Gyula I. l-a apostrofat pe motivul că a chemat ambulanța la locul producerii accidentului, întrucât trebuia să o ducă acasă partea vătămată pentru a se schimba de hainele de serviciu, iar apoi să-l transporte la spital și să declare că a căzut din copac.
. avea la data faptei, ca director general, pe martorul K. Gyula I., care încredințase, prin decizia nr. 2630/02.05.2008, organizarea activităților de prevenire și protecție a muncii inculpatului T. L., acesta având funcția de director tehnic și, conform fișei postului, atribuții referitoare la protecția și securitatea muncii, respectarea instrucțiunilor proprii pe linia de securitate a muncii și verificarea măsurii în care sunt îndeplinite normele de protecție a muncii. P. urmare, în mod corect s-a considerat că martorul K. Gyula I. nu poate fi responsabil de săvârșirea vreunei fapte penale, din moment ce această obligație, arătată mai sus, o exercitase prin încredințarea acestor atribuții pe linie de protecție și securitate a munci, unei alte persoane, în speță inculpatului T. L..
Cu privire la magazinerul Gorgenyi Joszef, ce era angajat în cadrul ., C. reține, din analiza fișei postului, că nu avea nicio atribuție pe linia protecției și securității muncii, ci numai pe acea de a aproviziona societatea cu echipamentul de protecție. Fapta de care inculpații sunt acuzați constă în aspectul că lucrătorilor ce au lucrat pe acele schele nu li s-a pus la dispoziție echipament de protecție obligatoriu, conform instrucțiunilor interioare pe șantiere de construcții ale firmei, neavând relevanță penală dacă magazinerul achiziționase sau nu aceste echipamente de protecție sau dacă le predase. Atribuția magazinerului se oprește la momentul cumpărării acestor echipamente, întrucât de folosirea lor efectivă de către lucrători, ca parte a măsurilor de securitate, ar fi trebuit să se îngrijească inculpatul T. L., asfel cum rezultă nu numai din fișa postului, dar și din menționarea numelui său pe instrucțiunile proprii pentru șantiere în construcții la rubrica persoană responsabilă cu respectarea lor, precum și din declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorilor, care au precizat că inculpatul le făcea periodic instructajul în protecția muncii.
Referitor la persoana martorului Raduly A., despre care s-a menționat de către inculpați că ar fi fost numit șef de echipă la lucrarea ce se efectua la restaurantului aparținând ., situat în S. G., .. 15, C. reține că nu s-a făcut dovada existenței unei dispoziții scrise din partea directorului general al . în acest sens. Există la dosarul primei instanțe decizia nr. 2311/15.09.2010 emisă de directorul general al . prin care îl numește șef de echipă pe Raduly A., numai că data numirii este anterioară cu 6 luni începerii lucrului la restaurantul sus menționat, iar echipa al cărui șef este martorul nu este individualizată.
P. urmare, din moment ce nici măcar unii dintre martorii audiați ( cum ar fi K. Z. ), ce lucrau la acel restaurant, nu aveau cunoștință că Raduly ar fi fost șef de echipă, C. consideră că în mod corect s-a considerat că nu există nicio dovadă scrisă prin care să se stabilească clar calitatea de șef de echipă a martorului Raduly la acea lucrare, dispoziție în care să i se prezinte acestuia toate atribuțiile ce le avea în această calitate.
Din moment ce, conform fișei postului acestui martor, Raduly A. era angajat ca muncitor necalificat, având ca atribuții executarea lucrărilor în domeniul construcțiilor, neprezentarea atribuțiilor sale în calitate de șef de echipă și nedovedirea acestei calități, face imposibilă atragerea răspunderii penale a martorului pentru nerespectarea unei obligații ( acea de a se îngriji de protecția și securitatea muncii ) pe care nu o avea la data faptei întrucât . nu a dovedit că ar fi transferat această obligație de la inculpatul T. L. la martorul Radully A..
Din acest motiv, nu are nicio relevanță realitatea sau falsitatea celor consemnate în procesul verbal de predare primire încheiat la data de 21.03.2011, între magazinerul Gorgenyi Joszef și martorul Raduly A., prin care se dorește a se atesta că echipamentele de protecție ar fi fost predate martorului cu două zile înainte de accident, din moment ce martorul nu avea nicio obligație de a asigura distribuirea efectivă către lucrători a acestui echipament. Echipamentul de protecție trebuia să fie accesibil lucrătorilor iar martorul Raduly nu avea obligația de a asigura această accesibilitate. Din probele aflate la dosar rezultă că martorul Raduly A. era un muncitor necalificat, fără nicio instrucție realizată de cineva din cadrul . pentru o eventuală funcție de șef echipă și nici pe linia protecție și securități în muncă acelorlalți lucrători.
Având în vedere cele reținute mai sus, C. consideră corectă analiza făcută de prima instanță și concluzia la care a ajuns, în sensul că inculpatul T. L. era singura persoană din cadrul firmei . cu atribuții concrete pe linia protecției și securității muncii pe care o desfășurau lucrătorii, fiind singura persoană ce poate fi trasă la răspundere penală pentru faptul că a permis realizarea acelor lucrări fără ca muncitorii să aibă acces la echipamentul de protecție, societatea inculpată nedovedind că a transferat legal această obligație în sarcina magazinerului sau a martorului Raduly, astfel cum s-a analizat mai sus. Inculpatul este singura persoană ce avea îndatorirea de a lua măsurilor legale de securitate de în muncă, respectiv de a asigura echipamentul de protecție lucrătorilor, fiind deci considerat în mod corect subiect activ al infracțiunilor din speță.
Inculpatul nu a asigurat muncitorilor ce desfășurau lucrarea la restaurantul indicat mai sus echipamente de protecție constând în centuri de ancorare și căști de protecție, iar ruperea dulapului, în urma căruia partea vătămată a căzut în mod liber pe sol, a produs efectele negative identificate de medicii specialiști și din cauza lipsei unei centuri de ancorare care ar fi putut împiedica această cădere și a unei căști de protecție ( partea vătămată a prezentat leziuni și la nivelul capului).
P. urmare, C. consideră că în mod corect situația de fapt a fost reținută de prima instanță, analiza mijloacelor de probă făcută detaliat de instanța de fond fiind temeinică.
Încadrarea în drept a celor două fapte a fost corect realizată pentru cei doi inculpați, astfel cum s-a reținut în hotărârea atacată, considerându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alineatele 2 și 4 Cod penal din 1968 și neluarea, din culpă, a măsurilor legale de securitate de în muncă, prevăzută de art. 37 al.1 și 3 din legea nr. 319/2006, în prezent fiind sancționată fapta de dispozițiile art. 349 Cod penal.
Legea penală mai favorabilă, prin prisma reglementărilor din noul cod penal referitoare la sancționarea concursul de infracțiuni, este legea veche, astfel că nu se impune modificarea sentinței atacate sub acest aspect.
De asemenea, răspunderea penală a persoanei juridice . a fost corect stabilită de instanța de fond.
Astfel, C. reține dispozițiile art. 19 indice 1 Cod penal din 1968 ( identice și în noua reglementare din art. 135 alineat 1 Cod penal ) conform cărora persoanele juridice răspund pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate.
În speță, infracțiunile au fost săvârșite tocmai în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice ( cu ocazia efectuării unor lucrări de construcție la o clădire aparținând unui beneficiar cu care . încheiase în prealabil un contract în acest sens) iar aceasta este singura condiție de antrenare a răspunderii penale ce interesează cazul de față. Nu are nicio importanță calitatea persoanei fizice ce a contribuit în orice mod la săvârșirea acelei infracțiuni, întrucât textul de lege indicat mai sus nu distinge în acest sens. Indiferent de persoana care a contribuit la săvârșirea acestor infracțiuni, din moment ce infracțiunile sunt săvârșite în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, răspunderea penală a acesteia din urmă este pe deplin justificată.
Pentru aceste motive, nu se poate considera temeinică apărarea inculpatei . în sensul că infracțiunile nu au fost săvârșite de administratorii societății, cu privire la K. Gyula I. dispunându-se prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală, sau că inculpatul Tampa L. nu avea calitatea de organ de conducere al persoanei juridice, având atribuții exclusiv executive. Aceste aspecte nu sunt relevante în cauză și nu au nicio legătură cu răspunderea penală a persoanei juridice.
În mod corect a considerat instanța de fond că infracțiunile au fost săvârșite de inculpata persoană juridică cu vinovăția cerută de lege, respectiv culpă fără prevedere și că partea vătămată a avut și ea o culpă concurentă, acceptând să se urce pe schele fără echipament de protecție, deși avea, conform art. 23 litera d din Legea nr. 319/2006, cel puțin teoretic, posibilitatea să refuze.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a stabilit conform criteriilor art. 72 Cod penal din 1968, pedepse proporționale cu gradul de pericol social al faptelor și cu urmărire avute, apte să asigure atingerea scopului educativ și represiv.
Referitor la apelul formulat de partea civilă, C. consideră că suma de 7.500 de Euro reprezintă o reparare echitabilă a prejudiciului moral creat, fiind stabilită de prima instanță în raport cu vătămarea suferită, inclusiv acea scurtare a membrului cu 1-2 cm, cu intervențiile chirurgicale avute și cu restrângerea posibilităților de viață socială și familială pe care le-a avut partea civilă și pe care le are în continuare, acestea din urmă rezultând din scurtarea piciorului cu 1-2 cm.
S-au luat în considerare concluziile actelor medicale, în sensul că partea civilă prezintă dureri după statul în picioare timp de 3-4 ore, că scurtarea membrului poate fi compensată prin purtarea unui dispozitiv extern tip talonetă, că și-a păstrat capacitatea de muncă integral dar că are, raportat la specializarea sa în muncă, o incapacitate adaptativă de 45%, ceea ce conduce la concluzia că își poate exercita în continuare profesia de montator pereți și plafoane din ghips carton cu această dificultate apreciată de comisia de specialitate din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacități de Muncă la 45%.
Pe de altă parte, cuantumul daunelor morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză iar acest aspect trebuie analizat prin prisma veniturilor financiare pe care partea civilă le avea înainte de accident. Se constată deci că veniturile nu erau deloc substanțiale astfel că o sumă mai mare de 7.500 euro ar putea constitui, prin raportare la nivelul financiar pe care partea civilă îl avea înainte de accident, o îmbogățire a acesteia.
P. urmare, cuantumul daunelor morale a fost corect stabilit de prima instanță astfel că se va respinge apelul formulat de partea civilă.
Pentru motivele arătate mai sus, C. va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații ., T. L. și partea civilă G. N. K. împotriva sentinței penale nr. 13/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală îi va obliga pe fiecare dintre inculpați și pe partea civilă la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații ., T. L. și partea civilă G. N. K. împotriva sentinței penale nr. 13/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați și pe partea civilă la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014
Președinte, Judecător,
M. G. L. C. E.
Grefier,
C. G.
Red. M.G.L.-20.11.2014
Dact. C.G.-21.11.2014
2 ex
Jud. fond- M. G. M.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 245/2014. Curtea de... | Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 459/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
