Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 157/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-02-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 157/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
PREȘEDINTE: S. F. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: M. F.
Grefier A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul S. R. și asigurătorul S.C. C. A..S.A. împotriva sentinței penale nr. 2046 din data de 21 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 februarie 2012.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată:
P. sentința penală nr. 2046 din data de 21 octombrie 2012, Judecătoria B. a dispus în baza art. 178 alin. 2 Cod penal raportat la art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului S. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81, 82, 83 alin. 3 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a b), c) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 65, art. 64 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a obligat S.C. C. A.. S.A. cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile T. E. sumele de 2.302,20 lei daune materiale și 12.000 lei daune morale.
A respins celelalte pretenții civile.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu s-a inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat și se suportă din fondurile alocate Tribunalului B..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr._/P/2009 din data de 23.05.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu că la data de 23.10.2009, în jurul orelor 8,30, conducând motociclul cu nr. de înmatriculare_ pe . B. a accidentat mortal pe victima T. I., angajată în traversare pe trecerea de pietoni.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
În data de 23.10.2009 în jurul orelor 8,30, inculpatul S. R. se deplasa cu motociclul marca Yamaha, înmatriculat sub nr._ pe . B., dinspre ..Gării.
La intersecția cu . acordat prioritate victimei T. I., în vârstă de 83 de ani, care se angajase în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni dinspre partea dreaptă spre partea stângă a sensului de mers pe care circula inculpatul.
Urmare a leziunilor suferite din cauza impactului, T. I. a decedat la scurt timp.
Cu ocazia cercetării la fața locului organele de poliție au stabilit locul producerii accidentului, sensul de deplasare a autovehiculului condus de inculpat, precum și faptul că în zonă exista indicator „Trecere pentru pietoni”, iar aceasta era marcată pe asfalt (filele 7-16).
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 406/Aut din 24.10.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., moartea victimei T. I. a fost violentă, s-a datorat homoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranian, leziunile traumatice putându-se produce în cadrul unui accident de trafic rutier.
Inculpatul și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, declarând că a observat mai multe persoane pe trotuarul din dreapta care intenționau probabil să traverseze pe la trecere, a redus viteza, dar cu toate acestea a lovit victima care începuse să traverseze în pag grăbit (filele 27-30).
Față de probele administrate, s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de încălcarea din culpă a dispozițiilor art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, care obliga conducătorul de vehicul să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător și ale art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Deși a observat că existau pietoni care intenționau să traverseze pe trecere, de pe partea dreaptă către stânga, inculpatul nu și-a adaptat viteza în așa fel încât să fie în măsură să oprească pentru a le acorda prioritate.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a aplica acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, care este unul ridicat prin raportare la valoarea socială căreia i s-a adus atingere (viața omului), urmările produse (decesul victimei), împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și de persoana infractorului, care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni la regimul circulației, și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, potrivit înscrisurilor în circumstanțiere are un bun comportament în societate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Raportat la poziția sinceră a inculpatului și la natura infracțiunii, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
În consecință, în baza art. 81, 82, 83 alin. 3 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 65, art. 64 lit. c Cod penal, având în vedere repetabilitatea încălcării normelor rutiere prin comiterea de infracțiuni (prin sentința penală nr. 719/2008 a Judecătoriei B. a fost condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată T. E., fiica victimei, a pretins despăgubiri în sumă de 2.302,20 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
În dovedirea daunelor materiale au fost depuse facturile nr. 877/26.10.2009 în sumă de 120 lei, reprezentând contravaloarea transportului funerar, chitanța nr._/26.10.2009 în sumă de 129 lei, reprezentând transport special prestat de R. B., chitanța nr. 377/24.10.2009 în sumă de 101 lei, reprezentând servicii de îmbălsămare, chitanța nr._/24.10.2009 emisă de Primăria B., în sumă de 95 lei, reprezentând alte servicii de înmormântare, factura nr. 872/24.10.2009 în sumă de 830,50 lei reprezentând contravaloarea unor articole funerare și factura nr._/23.10.2009 în sumă de 1026,70 lei reprezentând cumpărături pentru organizarea pomenii (filele 15-22 dosar instanță).
Daunele morale solicitate de partea vătămată au fost considerate parțial întemeiate, având în vedere împrejurările tragice ale decesului tatălui ei, care i-a cauzat în mod evident o suferință psihică. S-a apreciat însă că valoarea prejudiciului moral nu se ridică la cuantumul despăgubirilor solicitate, având în vedere și vârsta înaintată a victimei, astfel că s-a apreciat că acordarea unei compensări financiare de 12.000 lei este suficientă.
La data producerii evenimentului rutier din 23.10.2009 autovehiculul condus de inculpat era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la S.C. C. A.. S.A. (fila 37 urmărire penală).
Față de toate aceste considerente, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, constând în elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului; existența unui prejudiciu cert; legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția inculpatului, dovedită sub forma culpei prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal), în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat S.C. C. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile T. E. 2.302,20 lei daune materiale și 12.000 lei daune morale, restul pretențiilor civile solicitate fiind respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs:
- inculpatul care solicită, pe de o parte, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, urmare a acordării unei mai mari eficiențe beneficiului reieșit din dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, iar pe de altă parte, înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule sau diminuarea acestui interval de 7 ani,
- asigurătorul . ce pune problema neobligării sale în mod direct la suportarea despăgubirilor solicitate de partea civilă, câtă vreme Legea 136/1995 recunoaște dreptul de opțiune a părții civile în demararea acțiunii în despăgubiri, în speță aceasta îndreptându-se împotriva celui responsabil direct de evenimentul rutier soldat cu decesul antecesorului său, ceea ce denotă că citarea sa în acest proces s-a făcut doar pentru a i se asigura opozabilitatea hotărârii dată în această cauză, urmând a se antrena doar răspunderea inculpatului în plata despăgubirilor acordate, iar pe de altă parte, solicită diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale dispuse de prima instanță, lipsind în opinia sa documentele justificative care să ateste valoarea prejudiciului încercat de partea civilă, după cum câtimea daunelor morale nu este una rezonabilă, corespunzătoare numărului de zile de îngrijiri medicale acordat de medicul legist.
Curtea, verificând fiecare probă în conținutul ei, funcție de prevederile art. 63 (2) Cod procedură penală și având sentimentul de certitudine cu privire la faptele cauzei judecate, cercetând cuprinsul probatoriului existent la dosar, pornind de la:
- concluziile medico-legale a căror veridicitate nu a fost contestată, de la aprecierea mecanismului de producere a leziunilor traumatice făcută de medicul legist, respectiv prin lovire cu și de corp/plan dur, opinând motivat asupra corelației dintre acțiunea traumatică și efectul generat, respectiv decesul victimei, datorat șocului hemoragic consecutiv unui politraumatism soldat cu multiple contuzii și fractură a bazei craniene,
- mențiunile inserate în procesul-verbal de cercetare la fața locului când în prezența martorilor asistenți s-au făcut constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, s-a stabilit poziția victimei, contextul în care infracțiunea a fost săvârșită, viteza cu care rula inculpatul, concluzionându-se că acesta nu a acordat prioritate la trecere pietonului angajat în traversarea străzii, acesta semnând fără obiecțiuni acest înscris,
- aspectul că pericolul social devine un criteriu de bază atât în operațiunea de stabilire, de către legiuitor, a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip particular de infracțiune, cât și în operația de adaptare, de către judecători, a fiecărei pedepse concrete, că dacă legiuitorul ține seama de pericolul social abstract, caracteristic tuturor infracțiunilor de același tip, judecătorul se călăuzește după gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care se reflectă în pedeapsa aplicată, el raportând practic fapta particulară la sistemul de valori în general acceptate, plasând-o la nivelul de gravitate adecvat, văzând că inculpatul a fost implicat și a produs din vina sa exclusivă un eveniment rutier, soldat cu decesul unei persoane care traversa regulamentar, printr-un loc semnalizat prin indicator și marcaj, apreciază că pedeapsa stabilită la fond e perfect adaptată cazului individual concret, date fiind natura relațiilor sociale ocrotite prin textul incriminator, după cum și pedeapsa complementară, ce vine să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, este pertinentă față de natura și gravitatea infracțiunii comise, rezultatul acesteia și repetabilitatea în timp a nesocotirii normelor rutiere. Pedeapsa e adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită care rămâne în centrul procesului de individualizare dar și cu periculozitatea inculpatului, cu șansa de reeducare pe care el o prezintă, nesupunându-l unui spor de privațiuni sau restricții nenecesar pentru a i se corecta conduita, ci dimpotrivă îi anihilează concepțiile și deprinderile antisociale, îi influențează în mod pozitiv conștiința și caracterul, răspunzând întru-totul exigențelor legii penale,
- aspectul că în calitate de victime indirecte urmașii victimei imediate au la dispoziție o acțiune directă împotriva celui responsabil, întrucât ei nu solicită reparația prejudiciului lui „de cujus”, ci a prejudiciilor personale determinate de deces,
- împrejurarea că dacă în cazul răspunderii penale, forma și gradul de vinovăție reprezintă un element esențial atât pentru caracterizarea ca infracțiune a faptei ilicite cât și pentru aplicarea efectivă a pedepsei penale, în cadrul răspunderii civile întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite însă gradul de vinovăție va fi luat în considerare la stabilirea obligației de dezdăunare atunci când la producerea prejudiciului a contribuit și fapta culpabilă a victimei, în speță fiind corect reținută inexistența culpei concurente,
- întrunirea în speță a condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale menționate expres în art. 998-999 cod civil care folosesc termenul de prejudiciu fără a distinge între prejudiciul patrimonial și nepatrimonial, necondiționând acordarea despăgubirilor de starea materială a autorului prejudiciului ori a victimei., condiționând doar ca prejudiciul invocat să fie rezultatul cauzal al faptei ilicite a inculpatului,
- legătura directă, nemijlocită între prejudiciile materiale legate de cheltuielile făcute pentru înhumarea victimei și a pomenirilor ulterioare potrivit obiceiului locului, și cele morale cauzate practic prin aceeași faptă ilicită și culpabilă, mai sus analizată, de la provocarea suferințelor psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite (tatăl părții civile), sesizând că determinarea așa-numitei sferă a victimelor indirecte s-a făcut pe baza legăturilor de rudenie și a relației apropiate dintre victima directă și persoana ce pretinde reparații, căreia i s-a produs o pierdere ce nu mai poate fi suplinită, o lezare ireversibilă a sentimentelor de afecțiune, provocându-i-se consecințe negative pe toate planurile vieții sociale. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere funcție de importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, sens în care Curtea apreciază că în speță, dată fiind legătura directă, nemijlocită între prejudiciile materiale și cele morale, cauzate prin aceeași faptă ilicită și culpabilă, cuantumul despăgubirilor acordate la fond este justificat, câtimea daunelor materiale fiind de altfel probată cu înscrisuri depuse pentru confirmarea celor susținute, partea civilă conformându-se astfel cerinței consacrate prin art. 1169 Cod civil
- aspectul că despăgubirile acordate la fond, funcție și de existența culpei exclusive vin să aline sau să ușureze suferința părții civile, această pierdere ireparabilă, judecătorul fondului evaluând toate consecințele negative produse și implicațiile lor, luând în calcul și durata și intensitatea durerilor ei psihice, mai ales că acordarea unor compensații materiale părții civile ale cărei posibilități de viața familială au fost alterate ca urmare a pierderii tatălui său sunt menite să aline într-o oarecare măsură suferințele ei psihice, fără însă a constitui o îmbogățire fără just temei,
- înscrisurile prezentate în susținerea poziției privitoare la acordarea daunelor materiale, a cheltuielilor legate de înhumarea victimei,
- aspectul că accidentul soldat cu decesul unei persoane s-a produs pe teritoriul României, vehiculul care a provocat accidentul fiind asigurat pentru răspundere civilă, că potrivit Deciziei nr. 1/28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, putând fi obligat singur iar nu în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule asigurate, ceea ce denotă că asigurătorul nu vine în solidar cu inculpatul autor al accidentului la plata despăgubirilor ci va fi obligat singur iar după efectuarea plății se va subroga în temeiul legii în drepturile persoanei prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului pentru recuperarea cheltuielilor plătite, că subrogația legală întemeiată pe dispozițiile art. 1108 Cod civil își produce efectele deplin drept în toate cazurile în care legea prevede acest lucru, subrogatul luând locul creditorului plătit, căpătând toate drepturile și acțiunile creditorului împotriva debitorului,
- prevederile art. 49 din Legea nr. 136/2005, art. 20 și 24 din Ordinul CSA nr. 20/2008 în raport cu care societatea de asigurare are obligația despăgubirii persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau de lege o dată cu producerea cazului asigurat, funcție de culpa procesuală exclusivă a inculpatului și de calitatea sa de asigurat generată de existența unui contract de asigurare ale cărui efecte depind de producerea riscului, contract ce întrunește condițiile de valabilitate prevăzute în art. 948 Cod civil,
respinge ca nefondate ambele recursuri deduse judecății, făcând în privința acestora aplicarea dispozițiilor art. 385/15 punct 1 lit. b Cod procedură penală, menținând ca legală și temeinică soluția primei instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul S. R. împotriva sentinței penale nr.2046/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ pe care o casează sub aspectul duratei pedepsei complementare aplicată inculpatului și rejudecând în aceste limite
Reduce durata pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule aplicată inculpatului S. R. de la 7 ani la 2 ani, calculabilă după executarea pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Respinge recursul declarat de asigurătorul . împotriva aceleiași sentinței penale.
Obligă recurentul asigurător . la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. F. A. M. M. F.
Grefier
A. O.
red.MF/29.02.2012
tehnoredact.DS/08.03.2012/3 ex.
jud.fond.C.G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
