Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 276/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-03-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 276/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 28 martie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte - C. E.
Judecător - O. B.
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. J. B. și inculpatul G. S., împotriva sentinței penale nr.2039/S din 19 octombrie 2011, pronunțată de J. B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 martie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 martie 2012 și apoi la data de 28 martie 2012, când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
I. Prin sentința penală nr.2039/19.10.2011, J. B. a hotărât :
În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului G. S., în prezent deținut altă cauză în Penitenciarul Miercurea C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 449 Cod procedură penală, a fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și sporul de 6 luni închisoare, pe care îl înlătură temporar.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, respectiv 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 5 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – teza a II a – și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, din data de 25.02.2009, la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2815/2002 emis de J. Oradea în baza sentinței penale nr. 1872/20.11.2002 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în data de în data de 01.02.2009, inculpatul G. S. a fost audiat la sediul IPJ B. cu privire la împrejurările în care o persoană necunoscută a împușcat trei persoane în data de 29.01.2009 la intersecția bulevardului 15 Noiembrie cu .. B..
Cu ocazia audierii inculpatul a scris declarația de la fila 15 dosar urmărire penală în care s-a prezentat sub o identitate falsă și anume Suhatschi Igor, fiul lui Bronislav și L., născut la data de 04.01.1975 în republica M., încercând să scape de executarea mai multor mandate de executare a pedepsei. Abia în data de 25.02.2009, cu ocazia punerii în executare a unui mandat de executare a pedepsei, organele de poliție și-au dat seama că în fapt a fost audiat inculpatul G. și nu Suhatschi Igor.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost acestuia aplicată, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, dispozițiile din partea generala a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 293 alin 1 Cod penal, gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia – audierea sa de către organele de poliție s-a realizat în legătură cu o faptă de omor - persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist post condamnatoriu, atitudinea în cursul procesului penal de refuz de a colabora în orice fel cu organele judiciare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a reținut că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă post condamnatorie, în condițiile art.37 lit.a Cod penal, mai înainte de începerea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea, astfel că, în baza art.449 Cod procedură penală, a fost descontopită această pedeapsă și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente care, ulterior, au fost contopite cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, sporită cu 1 an și 2 luni închisoare.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:
-P. de pe lângă J. B., criticile aduse vizând aspecte de nelegalitate, pe de o parte, cu privire la greșitul procedeu de contopire efectuat de prima instanță, iar pe de altă parte, cu privire la neaplicării dispozițiilor art.348 C.pr.pen. în ceea ce privește declarația falsă a acestuia. Memoriul cu motivele de recurs dezvoltate pe larg se află la filele 3-4 dosar recurs
-Inculpatul, criticile aduse vizând aspecte de nelegalitate cu privire la procedeul contopirii, menționând că se impunea contopierea și a altor pedepse, nu numai a celei aplicate de J. Oradea. Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul, însă, fiind pe tărâmul unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu apel, sunt aplicabile dispozițiile art.38510 alin.3 Cod procedură penală, recursul putând fi motivat și oral în ziua judecății, criticile aduse regăsindu-se în încheierea de dezbateri ce face parte din prezenta hotărâre.
III. Examinând sentința recurată prin prisma critcilor formulate, dar văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de procuror în cursul urmăririi penale, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile procedurale referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției – art.3201 alin.4 Cod procedură penală.
Situația de fapt, necontestată de altfel nici de inculpate, a primit, în mod corect, încadrarea juridică în infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de fals privind indentitatea, Curtea reține că pedeapsa de 2 ani închisoare reflectă pe deplin o analiză judicioasă a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal, cu particularitățile ce se desprind din prezenta cauză, rspectiv contextul în care inuclpatul, recidivist, și-a declinat o altă identitate.
În aceste condiții, prin orientarea pedeapsei chiar la maximul de 2 ani închisoare urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, va fi asigurat îndeplinirea scopului prev. de art.52 Cod penal.
Pe de altă parte, cu privire la criticile procurorului care vizează aplicarea pedepsei rezultante, Curtea le găsește parțial întemeiate, astfel cum se va dezvolta infra.
Inculpatul G. S. a comis infracțiunea de fals privind identitatea în stare de recidică postcondamnatorie vis-à-vis de pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, trebuie să se facă disticție în aplicarea pedepsei pentru starea de recidivă postcondamnatorie după momentul săvârșirii din nou a infracțiunii:
- înainte de începerea executării pedepsei;
- în timpul executării pedepsei;
- în stare de evadare.
În ceea ce privește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de J. Oradea, inculpatul G. S., la data comiterii infracțiunii de fals privind identitatea, nu începuse executarea ei.
Așadar, suntem în prezența primului dintre momentele menționate cu două alienate mai sus, respectiv înainte de începerea executării pedepsei, legiuitorul stabilind modalitatea de aplicare a pedepsei în art.39 alin.1 Cod penal – În cazul recidivei prevăzute în art.37 alin.1 lit.a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art.34 și 35. Sporul prevăzut în art.34 alin.1 lit.b) se poate mări până la 7 ani.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de J. Oradea reprezintă o pedeapsă rezultantă și constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii față de infracțiunea de fals privind identitatea ce face obiectul conflcitului de drept supus prezentei judecăți în recurs.
Or, când pedeapsa aplicată pentru primul termen al recidivei este rezultantă a unui concurs, aceasta se va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.
În aceste condiții, sunt fondate criticile aduse de parchet care au vizat nelegala descontopire a pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.
Însă, Curtea nu a îmbrățișat teza oferită de procuror cu privire la pedeapsa ce urma a fi contopită și care reprezenta primul termen de recidivei postcondamnatorii, respectiv restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la data pronunțării sentinței de către J. B., respectiv la 19.10.2011.
P. a făcut confuzie când a solicitat să fie aplicate și dispozițiile art.39 alin.2 Cod penal, aceste critici fiind unele eronate câtă vreme acest din urmă dispoziții reglementează procedura de aplicare a pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în timpul executării pedepsei, când, într-adevăr, se contopește restul rămas neexecutat la data comiterii noii infracțiuni cu pedeapsa stabilită pentru această din urmă infracțiune. În acest sens, a se vedea C. M., D. penal român - Partea generală, Casa de editură și presă “Șansa” S.R.L., București, 1997, pag.232, alineatul 3.
În lumina celor de mai sus, Curtea va casa sentința recurată sub aspectul procedeului de contopire în vederea aplicării pedepsei rezultante aplicate inculpatului G. S., urmând a fi înlăturate dispozițiile prin care, în baza art.449 C.pr.pen., a fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea în pedepsele componente și cea privind contopirea acestora cu pedeapsa stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs.
În baza art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, vor fi contopite pedeapsa stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește sporul de 1 an și 2 luni închisoare aplicat de prima instanță, spor solicitat a fi menținut de către parchet prin memoriul cu motivele de recurs, Curtea, chiar dacă reține o perseverență infracțională a inculpatului, nu poate să nu observe că acest spor ar constitui mai bine de un sfert din pedeapsa rezultantă aplicată de J. Oradea și mai bine de jumătate din pedeapsa stabilită de J. B. pentru cel de-al doilea termen al recidivei.
În aceste condiții, pentru a se asigura o realizare a coerciției penale, Curtea îi va aplica acestuia, un spor de 6 luni închisoare.
În final, inculpatul G. S. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
Cu privire la criticile aduse de parchet care vizează omisiunea primei instanțe de a face aplicarea dispozițiilor art.348 C.pr.pen., acestea sunt fondate, astfel că se va dispune anularea înscrisului de la filele 15-16 dosar urmărire penală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide :
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr.2039/19.10.2011 a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul procedeului de contopire în vederea aplicării pedepsei rezultante aplicate inculpatului G. S. și sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.348 Cod procedură penală.
Rejudecând în aceste limite,
I. Înlătură dispozițiile prin care, în baza art.449 Cod procedură penală, a fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea în pedepsele componente și cea privind contopirea acestora cu pedeapsa stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs.
În baza art.39 alin.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopește pedeapsa stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1872/20.11.2002 a Judecătoriei Oradea, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare.
În final, inculpatul G. S. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.348 Cod procedură penală, dispune anularea înscrisului de la filele 15-16 dosar urmărire penală.
II. Menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. E. O. B. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.C.E./30.03.2012;Dact.C.G/03.04.2012;3 exemplare;Jud. fond/M.M.I.
| ← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 76/2012.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
