Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 69/APDOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CA5:
PREȘEDINTE M. G. L.
JUDECĂTOR A. C. M.
Grefier D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. B. și inculpații I. D. Ș., C. D. Ș. și R. M. M. împotriva sentinței penale nr.96/S din 01 aprilie 2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 14 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 iunie 2013.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 96/S/01.04.2013 pronunțată de T. B. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de instigare la tentativă la omor deosebit de grav pentru inculpatul R. M. M. prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin 1 lit. a) Cod penal în art. 25 Cod penal raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin 1 lit. a) și c) Cod penal
S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, cereri formulate de inculpații I. D. Ș. și C. D. Ș..
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin 1 lit. a) și c) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, a fost condamnat inculpatul R. M. M. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
I s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin 1 teza a II a Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/11.10.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia nr. 3508/04.07.2002 a Curții Supreme de Justiție și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, rezultând pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin 1 teza a II a Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/11.10.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia nr. 3508/04.07.2002 a Curții Supreme de Justiție și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 Cod penal raportat la art. 33 lit. a) Cod penal art. 34 lit. b) Cod penal art. 35 Cod penal, au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 9 ani și 6 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției inculpatului începând cu data de 23.05.2012 și până în prezent.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de acest inculpat.
S-a mai dispus prin aceeași sentință în baza art. 20 raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin 1 lit. a) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, a inculpatului C. D. Ș. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 217 alin 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere s-a dispus condamnarea pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 Cod penal au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției inculpatului începând cu data de 22.05.2012 și până în prezent.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de acest inculpat.
S-a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin 1 lit. a) Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a) și alin 2 Cod penal, art. 76 alin 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, condamnarea inculpatului I. D. Ș. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 2 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 217 alin 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a) și alin 2 Cod penal, art. 76 alin 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere a fost condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 Cod penal au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 2 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției inculpatului începând cu data de 22.05.2012 și până la data de 22.02.2013.
S-a constatat că inculpatul se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv orașul Zărnești, decât cu încuviințarea instanței de judecată, măsură care dăinuie până la rămânerea definitivă a prezentei sau până la noi dispoziții.
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile C. E. suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că părțile vătămate Mețcan V. și C. C. jr nu s-au constituit părți civile.
S-a constatat că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei bunurile ambalate în colete aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului B.,identificate după cum urmează:
Coletul nr.1 plic de plastic ce conține cioburi de sticlă arse
Coletul nr.2 plic de plastic ce conține o cârpă ridicată din jurul gâtului de sticlă
Coletul nr.3 plic de plastic ce conține o bucată de mochetă
Coletul nr.4 plic de plastic ce conține o cârpă ridicată din zona 1
Coletul nr.5 plic de plastic ce conține o bucată de mochetă
Coletul nr.6 plic de plastic ce conține gât de sticlă
Coletul nr.7 plic de plastic ce conține un pet de 2,5 litri de „Adria”
Coletul nr.8 plic de plastic ce conține 2 peturi de 0,5 litri „Dorna” ce conțin o substanță de culoare gălbuie
Coletul nr.9 plic de hârtie ce conține o brichetă „Kent” de culoare albă
Coletul nr.10 sac ce conține o pungă de plastic de culoare alb,roșu,albastru
P. cu urmele ridicate de pe un pet și o pungă de plastic ridicate cu ocazia cercetării la fața locului.
S-a dispus restituirea către inculpatul C. D. Ș. a telefonului mobil marca Samsung model GT-S 3650, cu ._/03/_/6 cu acumulator marca Samsung și cartelă S. Orange seria_6P04G9
S-a dispus restituirea către inculpatul I. D. Ș. a telefonului mobil marca Nokia, cu ._/02/_/5 cu acumulator și cartelă Orange seria_0P04G2, cartelă Cosmote cu seria_3274389, cartelă WIND cu seria_2975406 număr_.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați.
Au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B. din data de 10.08.2012, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații
1. I. D. – Ș. (CNP._) pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și distrugere prev. de art. 217 al. 1, 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal;
2. C. D. – Ș. (CNP._) pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și distrugere prevăzută de art. 217 al. 1, 4 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și
3. R. M. M. (CNP._) pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și instigare la distrugere prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1, 4 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 01/02.04.2012, în municipiul S., pe .. 374 unde locuiește familia C., a izbucnit un incendiu.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde au constatat că imobilul respectiv este format din demisol, parter și pod, incendiul fiind localizat la nivelul demisolului locuit de către Mețcan V..
Mețcan V. a suferit multiple arsuri, fiind transportat pentru acordarea de prim ajutor medical de specialitate la Spitalul Județean.
Din primele cercetări s-a stabilit că incendiul a fost provocat în mod intenționat de către două persoane, acestea aruncând pe geamul de la demisol sticle incendiare.
Aceste constatări s-au întemeiat pe găsirea la fața locului a unei brichete și a unei pungi de plastic în care se afla o sticlă de doi litri din plastic având în interior benzină (o treime din capacitate).
De asemenea, Inspectoratul pentru Situații de Urgență a comunicat că folosirea intenționată a sursei de aprindere a determinat producerea incendiului (f. 118 – 119).
În cauză au fost efectuate rapoarte de constatare tehnico – științifică din care reiese că impresiunile papilare ridicate de pe punga identificată la fața locului au fost create de către I. D., C. D. și M. M. (f. 210 – 235).
Procurorul a apreciat că față de materialul probator administrat în cauză rezultă că I. D. împreună cu C. D. au aruncat două sticle incendiare în imobilul situat în municipiul S., pe .. 374, Mețcan V. suferind arsuri ca urmare a acțiunii descrise mai sus (arsuri gr. I – II la nivelul extremității cefalice și căilor aeriene superioare prin flacără și arsuri gr. II – III mâini bilateral).
Spre locul respectiv, cei doi au fost transportați de către M. M. și, după comitere, cei doi au fost luați de către aceeași persoană menționată cu taximetrul pe care-și desfășoară activitatea.
Procurorul apreciază de asemenea că, sub aspect subiectiv, din declarațiile inculpaților I. și C. se desprinde ideea că se cunoștea aspectul că locuința respectivă era locuită în mod curent.De asemenea, se desprinde și aspectul referitor la lipsa unor verificări prealabile a celor doi autori în direcția aflării sau nu a vreunei persoane la momentul comiterii în camera incendiată și se concluzionează că cei doi inculpați au acceptat posibilitatea pierderii vieții unei persoane, astfel încât intenția indirectă se poate reține în mod justificat.
În determinarea participației inculpatului R. s-a pornit de la un eveniment întâmplat în cursul anului 2011 când fratele inculpatului mai sus – menționat, și anume R. P. a violat-o pe minora C. K. (fiica soților C.).
Acest viol a făcut obiectul dosarului penal nr._ se arată și se subliniază că la dosar au fost depuse documentele apreciate relevante sub aspectul analizat.
Ca urmare a comiterii faptei de viol, R. P. C. a fost condamnat în primă instanță la 16 ani închisoare– sentința penală nr. 80/S din data de 25.11.2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..
Sentința respectivă a fost apelată de către R. P. C., astfel încât, la începutul anului 2012 se judeca apelul în cauză.
Între timp, familia R. a desfășurat o intensă activitate de convingere a familiei C. în sensul ca minora C. K. să-și schimbe declarațiile în favoarea lui R. P. C. – cu alte cuvinte și mai simplu exprimat, minora ar fi urmat să declare că a întreținut raporturi sexuale benevole cu R. P. C., astfel încât persoana amintită ar fi beneficiat eventual de o schimbare a încadrării juridice din viol în act sexual cu un minor, reducerea pedepsei fiind în acest caz substanțială.
Procurorul arată că în această activitate a fost implicat și R. M. M., iar întrucât demersurile nu au dat roadele scontate R. M. M., a luat hotărârea contactării lui C. Ș. – D. în vederea incendierii casei familiei C. chiar cu o zi înainte de termenul fixat în dosarul unde R. P. C. avea calitatea de apelant.
Între R. M. și C. Ș. a preexistat o relație de amiciție din perioada când amândoi au fost închiși în Penitenciarul C..
Datorită faptului că familia C. nu a dorit ca minora C. K. să-și modifice declarațiile pentru ca R. P. C. (fratele lui R. M.) să beneficieze de clemența instanței de judecată, R. M. a decis că va proceda prin intermediari la incendierea casei unde familia respectivă locuiește.
Astfel, pe data de 01.04.2012 R. M. M. i-a solicitat lui M. M. să-i transporte pe inculpații C. D. Ș. și I. D. Ș. pe ruta Gara B. – S., .. 374 unde acești doi inculpați au incendiat casa familiei C..
Prima instanță a făcut o amplă analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorului cu identitate protejată „I. G.”, raport de expertiză medico-legală, cercetare la fața locului, declarațiile martorilor C. C., B. V., C. K., M. M., I. Szabolcs, R. F., C. I., O. I., T. M., C. Ș. Sr., C. V., T. O., ale inculpaților și ale declarațiile părților vătămate Mețcan V., C. C. și C. E., cele 3 rapoarte de constatare tehnico-științifică datate 26.04.2012, adresa Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, înscrisuri, procese – verbale de cercetare la fața locului plus planșele foto aferente, adresă din partea ISU B. și procesele – verbale din care reiese traficul telefonic și localizarea terminalelor telefonice, acte ce au reieșit din cercetarea documentelor puse la dispoziție de către Unitatea Teritorială de Analiza Informațiilor B..
În timpul cercetării judecătorești instanța a administrat nemijlocit mijloace de probă, respectiv declarațiile inculpatului I. D. Ș., ale părții vătămate Mețcan V., ale martorilor C. C., M. M., I. G., B. V., Janosi Ibolyka, I. M., C. Ș., T. O., O. I., T. M. O., I. Szabolcs și Tition I. D..
Au fost audiați în fața instanței doi martori cu identitate protejată având ca teză probatorie presiunile făcute de inculpatul R. M. M. asupra martorului M. M. și asupra coinculpatului I. pentru a-și schimba declarațiile și a fost efectuată o cercetarea la fața locului.
În urma analizării mijloacelor de probă arătate mai sus, prima instanță a stabilit că situația de fapt reținută în rechizitoriu este corectă, reținând în fapt că, după ce unul dintre frații R., respectiv P. C. a fost arestat pentru că lipsise de libertate și violase pe minora C. K., ceilalți frați au încercat în mod repetat a determina familia acesteia a primi o sumă de bani și în schimbul acestei sume minora să își schimbe declarația în instanță pentru ca R. P. C. să primească o pedeapsă mai ușoară. Au apelat la persoane apropiate familiei care au transmis mesajul fraților R. însă încercările lor au rămas fără rezultat.
Lovindu-se de refuzul părinților minorei, R. M. i-a legătura cu inculpatul C. pe care îl cunoscuse în penitenciar deși a negat acest lucru și îi cere să incendieze casa familiei C.. Nu s-a putut stabili care a fost discuția purtată între aceștia, dar rezultă evident că inculpatul știa că acel imobil este locuit chiar din modul în care a înțeles să își facă apărarea, în sensul că, deși nu amintește de familia C. declară că știa că Mețcan V. locuiește la parter.
Continghiu D. Ș. îl contactează pe I. D. Ș. și îi cere să îl însoțească în S. (pentru a da foc la o casă).
R. M. M. îi solicită lui M. M., un taximetrist din S. cunoscut al fratelui său R. C., să efectueze o cursă din B. în S., spunându-i că îl va suna o persoană. C. D. Ș. îl apelează în data de 01.04.2012 la ora 20:50:24 pe R. M. M., înainte de faptă fiind preluat de celula situată în oraș Zărnești
Ulterior inculpații I. și C. s-au deplasat din Zărnești către B. în zona Gării Centrale. Din Gară, cei doi inculpați au fost luați de către martorul M. M. (taximetrist) cu autoturismul marca Dacia L. de culoare albă cu numărul de înmatriculare_ .
Pe drum cei doi inculpați au umplut un sticlă de plastic de doi litri cu motorină și au cumpărat două sticle cu vin, recipientele fiind introduse într-o pungă din plastic identificată ulterior la fața locului. Cu ajutorul sticlelor de vin și cu combustibilul achiziționat, cei doi inculpați au confecționat două proiectile tip „Molotov”. Martorul M. M. i-a dus pe cei doi inculpați până în apropierea casei unde locuiește familia C., pe . numărul 374. Din locul unde martorul M. M. a oprit autoturismul, acesta nu avea vedere directă asupra imobilului în discuție astfel încât nu și-a dat seama care este planul inculpaților I. și C.. Martorul M. M. a negat inițial implicarea sa dar s-a stabilit că s-a aflat în intervalul critic din 01.04.2012 orele 23:01:51 – 23:24:12 pe raza municipiului S., telefonul său fiind preluat de către releul –. S.C. Electroprecizia S. în timpul a două convorbiri, aceste aspecte coroborate cu declarația sa ulterioară confirmă faptul că acesta i-a transportat pe I. D. Ștefanel și C. D. Ș. și i-a așteptat în zona comiterii faptei, care este acoperită de celula mai sus menționată.
Ajungând în dreptul casei familiei C. cei doi inculpați au aprins recipientele și le-au aruncat prin geamul de la parter unde locuia Mețcan V., care era deschis așa cum a afirmat inițial I. D., declarație asupra căreia i s-a cerut să revină.
Datorită acestei fapte camera respectivă a fost incendiată Mețcan V. suferind arsuri gr. I – II la nivelul extremității cefalice și căilor aeriene superioare prin flacără și arsuri gr. II – III mâini bilateral. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.820E/04.04.2012 rezultă că partea vătămată Mețcan V. prezenta la data examinării leziuni traumatice sub formă de arsuri corporale gr. II-III prin flacără, ce au cuprins 15% din suprafața corporală, ce pot data din 01.04.2012.Partea vătămată a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Secția Chirurgie plastică și reconstructivă, în data de 02.04.2012 orele 00,58, cu diagnosticul arsură gr. II-III extremitatea cefalică și ambele membre superioare bilateral, arsură palpebrală ochi drept, edem conjunctival, arsură gr. II-III la nivelul feței cu edemațierea țesuturilor moi, la nivelul regiunii fronto-parietale, la nivelul pavilioanelor ambelor urechi. Leziunile au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața părții vătămate.
După comiterea faptei, cei doi inculpați au fugit spre autoturismul condus de către M. M. și i-au spus acestuia să demareze. În autoturism, inculpatul C. l-a sunat pe R. M. M. la ora 23:34:25, imediat după faptă, fiind preluat de celula situată în municipiul B., . – zona situată la limita cu municipiului S., durata apelului fiind de 16 secunde.
Potrivit primei declarații dată de martorul M. M., după ce s-a urcat în taximetru, inculpatul a sunat și a comunicat că „A rezolvat” unei persoane pe care nu a putut să o identifice.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C. D. Ș. și I. D. Ș. din tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal, considerându-se că cei doi inculpați au acționat sub aspectul laturii subiective cu vinovăție sub forma intenției indirecte față de faptul că ambii inculpați au declarat că aveau cunoștință despre faptul că imobilul respectiv era locuit, că nu s-au asigurat în prealabil pentru a vedea în concret dacă vreo persoană este în interiorul camerei sau nu (lucru facil de făcut având în vedere lumina televizorului care era aprinsă și faptul că nu existau perdele care ar fi obturat vederea), aspect care conduce la ideea că cei doi inculpați au acceptat ideea că în imobil sau chiar în acea cameră se poate afla o persoană. Tot astfel, mijlocul folosit a fost apt a produce moartea, fiind vorba de 2 proiectile tip Molotov, care au și provocat de altfel consecințe grave, împrejurarea că nu a decedat nicio persoană este rezultatul faptului că partea vătămată nu dormea, se afla într-o poziție care i-a permis să iasă în cel mai scurt timp pe ușa camerei în curte, cel mai probabil cu spatele către geamurile de la stradă prin care au fost aruncate proiectilele inflamabile.
A considerat prima instanță că în drept fapta inculpatului C. Ș. – D. care în noaptea zilei de 01.04.2012 a aruncat cu un proiectil inflamabil prin geamul imobilului situat în S. .. 374 aparținând familiei cârstea C. și Enoko și în care locuia și Mețcan V., imobilul fiind deteriorat, iar Mețcan V. suferind arsuri pe 15% din suprafața corpului cu precădere în zona feței și a căilor respiratorii întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 al. 1 Cp. raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și distrugere prevăzută de art. 217 al. 1, 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal
Fapta inculpatului I. D. – Ș. care în noaptea zilei de 01.04.2012 a aruncat cu un proiectil inflamabil prin geamul imobilului situat în S. .. 374 aparținând familiei C. C. și Enoko și în care locuia și Mețcan V., imobilul fiind deteriorat, iar Mețcan V. suferind arsuri pe 15% din suprafața corpului cu precădere în zona feței și a căilor respiratorii întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzut de art. 20 al. 1 Cod penal. raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și distrugere prevăzut de art. 217 al. 1, 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal
Fapta inculpatului R. M. M. de a determina pe C. Ș. – D. și pe I. D. – Ș. să incendieze imobilul situat în municipiul S., .. 374, fapt dus la îndeplinire în noaptea de 01/02.04.2012, în interiorul imobilului aflându-se partea vătămată Mețcan V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a și c Cod penal și instigare la distrugere prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1, 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal. Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului R. M. M., în cauză se va reține în raport cu fiecare faptă descrisă incidența art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prima instanța a ținut seama de modalitatea în care au fost săvârșite faptele, de mijloacele folosite și urmarea produsă, așa cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză și mai sus descrise, dar și de profilul socio-moral al inculpaților conturat în referatele de evaluare întocmite de serviciul de probațiune și antecedentele lor penale.
Inculpatul R. M. M. nu se află la primul contact cu legea penală, datele existente la dosar relevând preocupări infracționale ale acestuia încă din etapa de tânăr adult, pentru care a ajuns să fie sancționat penal, dar și a preocupărilor antisociale pentru care a fost în atenția poliției din localitatea de domiciliu. Aceeași atitudine antisocială și problemele de comportament deficitar sunt regăsite și în perioada executării pedepsei anterioare, aspect care indică o receptivitate și influență scăzută a intervenției de reeducare asupra componentei sociale a conduitei inculpatului, cu menționarea influenței pozitive a traseului școlar prin completarea nivelului de studii, prin însușirea achizițiilor școlare ca scrisul și cititul. Specificitatea familiei de proveniență a inculpatului, respectiv organizarea de clanuri și exercitarea de influențe în rândul comunității din care provine, promovarea acestui stil de viață și în prezent, la care a aderat și inculpatul atât în perioada anterioară anului 2000 când a fost prima dată încarcerat, cât și în perioada ulterioară liberării sale condiționate la începutul anului 2012, indică menținerea unei componente antisociale cu caracter constant în conduita generală a inculpatului. Deși relaționarea sa intrafamilială, în propria sa familie se bazează pe afectivitate regăsită mai ales în relaționarea cu copii săi, nu a dus la evitarea de către inculpat a situațiilor de risc infracțional.
Inculpatul a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie respectiv după liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de aplicată prin sentința penală nr.303/11.10.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia nr. 3508/04.07.2002 a Curții Supreme de Justiție și cu un rest rămas neexecutat de 1625 de zile, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal.
Inculpatul C. D. Ș. a crescut și s-a dezvoltat într-un mediu favorabil caracterizat de armonie. Cu toate acestea, ignorând eforturile părinților inculpatul s-a implicat în săvârșirea de fapte penale falsificare de monedă, înșelăciune, furt calificat, infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice, fapte pentru care a executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni fiind liberat la data de 27.05.2011. Atitudinea manifestată relativ la infracțiunile săvârșite este aceea de minimalizare, de neasumare a responsabilității. Cu privire la prezenta faptă, deși la nivel declarativ își exprimă regretul pentru suferința adusă nu manifestă empatie față de partea vătămată, minimalizând efectele negative ale faptei sale și plasând responsabilitatea în sarcina altuia.
Inculpatul a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința de contopire nr.782/05.08.2010 a Judecătoriei Moreni din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 27.05.2011 cu un rest de pedeapsă de 240 de zile, pedeapsa fiind considerată executată anterior prezentei fapte.
Inculpatul I. D. Ș. nu a fost condamnat anterior la o pedeapsă penală. Provine dintr-o familie monoparentală ca rezultat al divorțului părinților și poate fi caracterizat ca o persoană imatură, influențabilă și cu o toleranță crescută la frustrare, cu manifestări dezadaptive din punct de vedere comportamental.
Împrejurarea că a avut o atitudine sinceră de la începutul procedurii, faptul că ulterior și-a schimbat poziția datorându-se presiunilor exercitate asupra sa în mediul penitenciar, grefate pe structura sa dependentă dornic de contacte sociale, dar în același timp incapabil să se autoprotejeze, a fost reținută ca și circumstanță atenuantă în beneficiul acestuia.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de C. E. și a dispus obligarea inculpaților să plătească suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, considerând că sunt justificate de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă T. B. și inculpații.
În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat în esență că sunt nesatisfăcătoare pedepsele aplicate inculpaților, întrucât circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului justifică o pedeapsă într-un cuantum mult mai ridicat. Astfel gradul de pericol social concret al faptei comise este deosebit de ridicat iar inculpații R. M. M. și C. D. Ș. au dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind fapta în stare de recidivă.
În fața instanței, P. a suplimentat motivele de apel cu unul vizând nelegalitatea sentinței, respectiv greșita reținere pentru inculpatul I. D. Ș. a dispozițiilor art. 76 al. 2 Cod penal pentru infracțiunea de distrugere.
Inculpatul I. D. Ș. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor deosebit de grav în vătămare corporală din culpă arătând în esență că nu a urmărit sau acceptat producerea decesului vreunei persoane prin fapta săvârșită, ci doar a urmărit producerea de distrugeri la acel imobil. Nu a știut inculpatul că se afla partea vătămată Mețcan V. în cameră, astfel că nu se impune reținerea intenției de a vătăma această persoană.
Consideră inculpatul că nu a făcut altceva decât să-l urmeze pe C. D. Ș. pentru a incendia o casă, despre care nu cunoștea că ar fi locuită în acea noapte și că nu trebuie să răspundă penal decât pentru infracțiunea de distrugere. Trebuie să se aibă în vedere atitudinea inculpatului și starea sa psihică ce l-a determinat să accepte propunerea de a participa la această faptă, fără a conștientiza pe deplin ceea ce face.
Solicită în consecință admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea unei pedepse mai mici.
Inculpatul C. D. Ș. a formulat, în cadrul apelului, cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor deosebit de grav în vătămare corporală, prevăzută de art. 181 al. 1 Cod penal, arătând în esență că a intenționat să-l sperie pe Mețcan V. pentru a-l determina să-i restituie banii dați pe motorină nelivrată.
Inculpatul a invocat mai multe motive de apel după cum urmează:
- a solicitat restituirea cauzei la parchet întrucât modul în care au fost întocmite actele de înregistrare a cauzei la parchete și neelucidarea cauzei sub toate aspectele în ceea ce privește producerea incendiului și participarea lui M. M. la săvârșirea faptei impun refacerea urmăririi penale
- nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prin cruzimi, pe de o parte pentru că victimei nu i s-a pus viața în primejdie, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală iar pe de altă parte nu a existat o manifestare de ferocitate în comiterea infracțiunii de natură să provoace suferințe prelungite, inculpatul neurmărind provocarea de suferințe fizice și moartea victimei
- a fost contestat raportul de expertiză medico legală psihiatrică întocmit în faza de urmărire penală iar în lipsa unui asemenea raport întocmit legal nu a avut loc o individualizare corectă a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului acesta neîncadrându-se în profilul socio - psihologic al unui criminal crud care se caracterizează prin existența unor fapte asemănătoare în cazierul acestuia.
Solicită inculpatul achitarea pentru infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav și condamnarea cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod de procedură penală pentru infracțiunea de distrugere .
Inculpatul R. M. M. a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile de care este acuzat arătând că nu are nicio implicare în aceste fapte, că nu a luat legătura cu C. D. pentru a-l instiga sau cu martorul M. M. pentru a-l prelua pe acest inculpat de la gara B..
Nu a exercitat presiuni asupra membrilor familiei C. pentru a-și modifica declarațiile din proces, fiind confundat de martori cu frații săi. Arată că există o . contradicții între declarațiile martorului M. M. date pe parcursul procesului, contradicții care denotă că nu l-a contactat pe acesta în acea zi, că a fost trimis în judecată și condamnat din cauza antecedentelor sale penale. Mai arată că nu poate fi legat pozițional sau în timp de faptă.
În fața instanței de apel a fost administrată proba testimonială, fiind audiată ca martor mama inculpatului R. M. M., numita R. C.. A fost încuviințată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar mai multe memorii.
Verificând în aplicarea art. 378 Cod procedură penală, hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că, după ce unul dintre frații R., respectiv P. C. a fost arestat pentru că lipsise de libertate și violase pe minora C. K., ceilalți frați au încercat în mod repetat a determina familia acesteia a primi o sumă de bani și în schimbul acestei sume minora să își schimbe declarația în instanță pentru ca R. P. C. să primească o pedeapsă mai ușoară.
Au apelat la persoane apropiate familiei care au transmis mesajul fraților R. însă încercările lor au rămas fără rezultat. Presiunile pentru schimbarea declarațiilor au fost intensificate de familia R. în apropierea termenului de judecată la Curtea de Apel B. al respectivei cauze, respectiv 03.04.2012.
Aceste presiuni rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor B. V., C. C., C. K. și ale părților vătămate C. C. jn și C. E., declarații ce se coroborează.
Martorul C. C. și partea vătămată C. C. jn au precizat că aproximativ la jumătatea lunii martie 2012 inculpatul R. M. a venit la locuința familiei C. propunând suma de 3000 Euro pentru ca victima violului, C. K., să-și schimbe declarația în dosarul penal în care era cercetat fratele inculpatului.
Martorul B. V. a precizat că în data de 29.03.2012, patru persoane din familia R., printre care și inculpatul, i-au solicitat să intermedieze o înțelegere cu familia C., pentru schimbarea declarației, în schimbul sumei de 3000 Euro, iar a doua zi, martorul a purtat o discuție cu bunicul minorei, martorul C. C. și cu mama acesteia, partea vătămată C. E., discuția fiind auzită și de minora, care nu a mai suportat presiunea la care era supusă și a încercat să se sinucidă în ziua următoare.
Pe data de 30.03.2012 cei patru membrii ai familiei R. s-au întors la locuința martorului B. V. pentru a se interesa de rezultatul discuției, ocazie cu care unul dintre aceștia au purtat o discuție telefonică scurtă cu partea vătămată C. E..
Din declarațiile analizate mai sus rezultă existența unor încercări ale familiei R. de a o determina pe minora C. K., victimă a violului, să-și schimbe declarațiile în favoarea fratelui lor, pentru a se ajunge, în opinia acestora, la o schimbare de încadrare juridică în act sexual cu un minor.
De asemenea, din procesul verbal aflat la fila 262 dosar de urmărire penală rezultă că numărul de telefon folosit de inculpatul R. a apelat numărul de telefon al martorului B. V. în perioada 30-31 martie 2012 de 5 ori.
Instanța de apel consideră că sunt dovedite, prin aceste mijloace de probă, eforturile membrilor acestei familii, eforturi în care a fost implicat și inculpatul, de a obține o schimbare a declarațiilor mai înainte de termenul fixat pentru judecarea apelului, respectiv 03.04.2012, astfel încât să se reducă substanțial pedeapsa aplicată.
În acest context, lovindu-se de refuzul părinților minorei, mobilul săvârșirii faptei de către inculpatul R. M. M. apare ca fiind bine conturat, acesta dorind, prin orice mijloace să o determine pe C. K. să-și schimbe declarațiile.
Inculpații C. și R. se cunosc din perioada detenției în penitenciarul C., fiind dovedit cel puțin un moment în care cei doi se aflau la curtea de plimbare împreună, astfel cum rezultă din ordonanța parchetului aflată la fila 203 dosar de urmărire penală. Având în vedere procedurile penitenciare de scoatere la curtea de plimbare, pe serii și grupe ce nu se schimbă prea des, se poate trage concluzia că în mod frecvent cei doi se întâlneau la curtea de plimbare, fiind scoși împreună în același timp. De altfel, cei doi se puteau întâlni și în camerele de deținere sau pe holul secției, din moment ce la regim semideschis de executare ușile camerelor nu sunt închise iar deținuții cazați pe aceeași secție se pot întâlni oriunde pe acea secție.
Prin urmare, apărarea inculpatului R., în sensul că nu-l cunoaște suficient de bine pe inculpatul C. astfel încât să-l instige la săvârșirea faptei, nu poate fi reținută.
Cu privire la numărul de telefon mobil folosit în acea perioadă de inculpatul R., din declarația martorei T. O. rezultă fără dubiu că numărul deținut de acesta era_, număr prin intermediul căruia a ținut o bună perioadă de timp legătura cu inculpatul.
Din declarațiile martorilor T. M. O., O. I. C. I., C. Ș. Sr. și C. V., coroborate cu procesul verbal aflat la fila 259 dup, rezultă că numărul de telefon mobil folosit de inculpatul C. la data faptelor este_.
Din analiza apelurilor telefonice efectuate între aceste două numere de telefon, realizată prin procesul verbal aflat la fila 259 dosar de urmărire penală, rezultă existența unui apel efectuat de pe numărul de telefon aparținând inculpatului C. către numărul aparținând inculpatului R., la data de 01.04.2012, ora 20,50, apelul fiind preluat de celula situată în Zărnești.
În declarațiile inițiale date de martorul M. M. se menționează că în data de 01.04.2012 a primit un apel telefonic de la inculpatul R. în care i s-a comunicat că o primească un telefon de la un prieten de-al lui care-i va solicita o cursă cu taximetrul în acea seară. În jurul orei 22, martorul a fost sunat de inculpatul C., pe care l-a transportat împreună cu inculpatul I. în municipiul S..
Ulterior, martorul M. M. și-a schimbat declarația în sensul că nu ar fi vorbit cu inculpatul R. M. în acea zi, dar aceste schimbări sunt cauzate de presiunile la care a fost supus pentru a-și schimba declarația, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor sub acoperire audiați de prima instanță.
Primul dintre martorii audiați în fața instanței, ale cărui declarații se află la filele 173 din volumul II, a precizat că a fost de față când martorul M. M. s-a întâlnit cu membrii familiei R., aceștia determinându-l să-și schimbe declarația. Martorul mai precizează că avut loc mai multe întâlniri iar martorul era speriat.
Martorul cu identitate protejată din penitenciar a declarat că a luat cunoștință, ca urmare a socializării din penitenciar, că inculpatul R., prin intermediul familiei, i-a cerut lui M. M. să schimbe declarațiile cu privire la traseul avut în acea noapte și la convorbirea telefonică.
Relevantă este declarația dată în calitate de martor, de la fila 150 dosar de urmărire penală în care specifică cât se poate de clar că a purtat o discuție telefonică cu inculpatul R., iar nu cu altcineva din familia sa.
Cu privire la persoana care a inițiat apelul, martorul declară că a fost sunat de inculpat, după care revine și arată că este posibil să fi primit un beep și să fi sunat înapoi. Nu are relevanță cine a inițiat acel apel, ci important este pentru cauză existența acelei convorbiri telefonice între inculpat și martor, discuție în cadrul căreia s-a stabilit de comun acord luarea celorlalți doi inculpați din zona gării B. în acea seară.
Din analiza apelurilor telefonice efectuate de pe cele două numere de telefon ce aparțin inculpatului R. și martorului, rezultă existența unei convorbiri telefonice în data de 01.04.2012, ora 14:46:04 între cei doi, aspect ce confirmă susținerea martorului în sensul că a discutat telefonic cu inculpatul în acea zi.
Cu ocazia confruntării dintre cei doi, martorul M. M. răspunde clar afirmativ la prima întrebare a procurorului legată de solicitarea venită din partea inculpatului de a efectua cursa de taxi în seara de 01.04.2012, iar pe parcursul confruntării, precizează printre altele că a fost sunat de persoana despre care a afirmat în timpul audierilor că este inculpatul R., care i-a spus ” Mănel, vezi că o să te sune cineva să-l aduci în S. .„
Instanța consideră că ezitarea ulterioară a martorului în confruntarea avută cu inculpatul nu poate duce la o altă concluzie, atâta vreme cât martorul nu a precizat că ar fi fost sunat de o altă persoană, iar dovada apelului telefonic dintre numerele de telefon dovedite ca aparținând celor două persoane a fost făcută.
Nu are relevanță nici modalitatea în care cei doi au ajuns să se cunoască ( în școala generală sau ulterior ), acest aspect neprezentând importanță. Martora audiată de instanța de apel, mama inculpatului, precizează că îl cunoaște pe M. M. de mai mulți ani și recurgea la serviciile sale în mod constant, martorul precizând că a mai fost solicitat de inculpat pentru drumuri la București și cu alte ocazii.
După incendiere, în autoturismul martorului M. M., inculpatul C. l-a sunat pe R. M. M. la ora 23:34:25, imediat după faptă, fiind preluat de celula situată în municipiul B., . – zona situată la limita cu municipiului S., durata apelului fiind de 16 secunde, aspect ce se corborează cu declarația inițială a martorului în care a precizat că inculpatul C. a efectuat un apel în care a precizat că „ a rezolvat „.
Față de aceste probe dovedite prin mijloacele de probă analizate mai sus, instanța de apel consideră că în mod corect tribunalul a reținut participarea inculpatului R. la faptele săvârșite, în modalitatea expusă mai sus.
Inculpatul C. a recunoscut că a mers în S. și a incendiat respectiva casă, formulând însă o apărare care are ca unic scop excluderea inculpatului R. din această activitate infracțională. Este evident că indiferent care a fost mobilul săvârșirii faptei răspunderea penală a inculpatului C. este aceeași, pentru încadrarea juridică a faptei săvârșite neinteresând mobilul.
Apărarea inculpatului C. care nu poate avea nici un efect exonerator de răspundere față de acesta, ci față de inculpatul R., denotă încă o dată relațiile dintre cei doi, cel de-al doilea având evident un ascendent asupra primului. Inculpatul C. nu face altceva decât să încerce prin toate eforturile să nu-l implice pe inculpatul R. în această faptă.
Această apărare, referitoare la o cumpărare de motorină de la partea vătămată Mețcan V., ce nu a fost susținută inițial nici de inculpatul I.( acesta în urma presiunilor efectuate asupra lui a revenit și a susținut apărarea ) a fost înlăturată de tribunal în mod temeinic, în urma analizării probelor, astfel că nu se va mai reveni asupra acestei chestiuni.
Ce nu reușește să explice convingător inculpatul C. este tocmai legătura cu taximetristul M. M., respectiv cum a ajuns să-l sune pe acesta în acea seară, în condițiile în care martorul a precizat că nu-l cunoaște.
Este greu de explicat cum inculpatul C. avea cartea de vizită a acestui taximetrist, inculpatul locuind în Zărnești iar martorul în S., iar inculpatul deținea un autoturism cu care, astfel cum susține s-a mai deplasat în S. și-l putea folosi și de această dată.
Referitor la incendierea propriu zisă a locuinței părților vătămate, tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt, necontestată de inculpați I. și C., astfel cum rezultă din probele administrate.
Implicarea martorului M. M. în săvârșirea acestor fapte, astfel cum susține apărătorul inculpatului C. și inculpatul R. nu a fost analizată de P. ca și participație penală, dându-i-se acestuia calitatea de martor.
Nu există dovezi că martorul a fost amenințat de organele de anchetă cu arestarea preventivă și atribuirea calității de inculpat pentru a da respectivele declarații. T. își întemeiază hotărârea de condamnare pe analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă iar nu numai pe declarația acestui martor.
Cu privire la cunoașterea de către cei trei inculpați a faptului că acea casă este locuită, tribunalul a făcut de asemenea o analiză temeinică bazată pe mijloacele de probă analizate.
Cu privire la existența controversată a acelui televizor la partea vătămată Mețcan V., instanța reține că nu a fost enumerat printre bunurile distruse de incendiu de către pompieri în raportul întocmit, dar existența sa este dovedită prin declarațiile martorilor și ale părților vătămate, precum și prin aspectul relatat de partea vătămată C. C. jn ce a precizat că a auzit inițial o bubuitură determinată cel mai probabil de explozia televizorului.
Dincolo de existența sau inexistența televizorului deschis în camera lui Mețcan V., se reține că inculpatul R., ce a fost la acea locuință, știa că în acea casă locuiește familia C. în mod permanent, acceptând fără a face nicio verificare ca membrii familiei să fie acasă în acea noapte.
Faptul că în acea casă nu era lumină vizibilă la ora târzie de 23.30 ( astfel cum susțin inculpații) nu-i poate exonera de răspundere pe aceștia, în condițiile în care știau că este locuită acea casă și nu există probe că la acel moment era exclus să fie vreo persoană acasă.
Inculpații nu au urmărit să provoace decesul vreunei persoane, dar au acceptat cu ușurință și fără a face nicio verificare prealabilă cu privire la existența vreunei persoane în locuință.
Concluzionând, indiferent dacă ar fi fost lumină vizibilă sau nu la acea oră, aruncarea a două proiectile de tip Molotov într-o casă despre care inculpații știau că este locuită permanent reprezintă o acceptare indiferentă din partea acestora a producerii rezultatului socialmente periculos incriminat de norma penală prevăzută la art. 176 Cod penal.
Instanța de apel consideră deci că situația de fapt a fost corect reținută de tribunal, pe baza probelor administrate și analizate temeinic.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților tribunalul în mod temeinic a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C. și I., analizând acceptarea de către aceștia a posibilității producerii rezultatului socialmente periculos privind decesul celor ce se aflu în acel imobil, aptitudinea instrumentelor folosite de inculpați, respectiv 2 proiectile cu benzină tip Molotov.
Inculpații, ce au cunoscut faptul că imobilul era locuit permanent, au acceptat posibilitatea de a suprima viața persoanelor ce se aflau în imobil, față de rezultatul pe care l-au prevăzut, au avut o atitudine indiferentă de acceptare a acestuia, nu au făcut nimic pentru preîntâmpinarea rezultatului, rămânând în pasivitate.
Aspectul că victimei nu i-a fost pusă în primejdie viața ( reținut în concluziile raportului medico legal )nu poate conduce la concluzia că fapta nu poate fi încadrată juridic în tentativă de omor, întrucât aceste concluzii medico legale nu au relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei care se stabilește în raport cu criteriile menționate mai sus, iar nu raportat la concluziile din actele medicale referitoare la punerea vieții victimei în stare de primejdie.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiune de omor deosebit de grav, chiar dacă actul medical opinează că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, întrucât cele două noțiuni de „punere în primejdie a vieții” și de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
Instanța de apel va respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpații C. și I. considerând că în drept fapta inculpaților C. Ș. – D. și I. D. Ș. care în noaptea zilei de 01.04.2012 au aruncat cu un proiectil inflamabil prin geamul imobilului situat în S. .. 374 aparținând familiei C. C. și E. și în care locuia și Mețcan V., imobilul fiind deteriorat, iar Mețcan V. suferind arsuri pe 15% din suprafața corpului cu precădere în zona feței și a căilor respiratorii întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 al. 1 Cp. raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal și distrugere prevăzută de art. 217 al. 1, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal
Fapta inculpatului R. M. M. de a determina pe C. Ș. – D. și pe I. D. – Ș. să incendieze imobilul situat în municipiul S., .. 374, fapt dus la îndeplinire în noaptea de 01/02.04.2012, în interiorul imobilului aflându-se partea vătămată Mețcan V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. a, e Cod penal, art. 176 al. 1 lit. a și c Cod penal și instigare la distrugere prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al. 1, 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal. Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului R. M. M., în cauză se va reține în raport cu fiecare faptă descrisă incidența art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, dar și concluziile rapoartelor obligatorii de expertiză medico legală, întocmite cu respectarea legii și a dreptului la viață privată a inculpatului C., ce a refuzat examinarea psihologică. Atâta vreme cât medicii specialiști au tras respectivele concluzii, pe baza actelor de la dosar, privind starea psihică a inculpatului, raportul de expertiză a fost în mod corect luat în considerare de tribunal.
Cu privire la motivul de apel formulat de parchet privind netemeinicia sentinței atacate, instanța de apel consideră că la procedeul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 cod penal, situație în raport de care nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate inculpaților – astfel cum s-a solicitat de către P. și nici reducerea acesteia, astfel cum s-a solicitat de către inculpați.
Toate împrejurările au fost avute în vedere de către prima instanță care în raport cu gradul de pericol concret al faptei și persoana făptuitorilor a stabilit pedepse principale corect dozate sub aspectul cuantumului, în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de lege, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal.
Deși mobilul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav este unul ce denotă o periculozitate sporită a inculpaților, ce au acționat cu nesocotirea flagrantă a valorilor sociale supreme, respectiv viața persoanelor, în scopul influențării deciziei ce urma să se pronunțe într-un alt dosar penal, instanța de apel reține că inculpații nu au urmărit producerea rezultatului periculos ci au acționat cu intenție indirectă, acceptând producerea rezultatului, fiind indiferenți față de eventualitatea producerii acestui rezultat.
Raportat la această formă de vinovăție, instanța apreciază ca îndestulătoare pedepsele aplicate inculpaților, care au urmărit cu intenție directă constrângerea părților vătămate să-și schimbe declarațiile prin distrugerea imobilului în care locuiau, acceptând posibilitatea producerii rezultatului mai grav, respectiv decesul acestora.
În măsura în care se dovedea că inculpații au urmărit producerea decesului părților vătămate s-ar fi impus majorarea pedepselor aplicate.
Pentru aceste motive nu se impune nici aplicarea unui spor de pedeapsă în urma procedeului contopirii pentru inculpatul C., considerând pedeapsa aplicată îndestulătoare pentru a asigura atingerea scopului prevăzut de lege.
Cu privire la motivele invocate de apărătorul inculpatului C. D. Ș. privind neregularitățile privind înregistrarea cauzei la parchetele competente, instanța de apel nu a identificat nicio normă de drept procesual care să fie încălcată la desfășurarea urmăririi penale, astfel că va fi respins și acest motiv, considerând că nu se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Instanța de apel consideră că urmărirea penală este și completă, cauza fiind lămurită sub toate aspectele în ceea ce-i privește pe inculpați.
Pentru argumentele analizate mai sus, vor fi respinse și motivele de apel prin care inculpații au solicitat achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, considerând că din probele administrate, prima instanță în mod corect a reținut că faptele au fost săvârșite de inculpații care răspund penal cu vinovăție.
Nu se poate face aplicarea art. 320 indice 1 Cod de procedură penală cu privire la infracțiunea de distrugere relativ la C. D. Ș. întrucât nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege, inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu și nici nu s-a dispus achitarea pentru infracțiunea nerecunoscută.
Cu privire la motivul de apel de nelegalitate suplimentat de parchet în fața instanței de apel, referitor la inculpatul I., instanța îl consideră întemeiat, prevederile art. 76 alineat 2 Cod penal nu pot fi reținute cu privire la infracțiune de distrugere, prevăzută de art. 217 Cod penal, în acest caz, în cazul reținerii de circumstanțe atenuante trebuie reținute dispozițiile art. 76 alineat 1 litera c Cod penal, aplicabile în speță.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 96/S/01.04.2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ pe care o va desființa cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 alin. 2 Cod penal relativ la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal pentru inculpatul I. D. Ș..
Rejudecând în aceste limite, se reține pentru inculpatul I. D. Ș. cu privire la infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal, dispozițiile art. 74 alin. 1 litera a, alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 litera c Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Se vor respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor deosebit de grav formulate de inculpații C. D. Ș. și I. D. Ș..
În temeiul art. 379 punctul 1 litera b Cod de procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații R. M. M., C. D. Ș. și I. D. Ș. împotriva sentinței penale atacate.
Instanța apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților R. M. M. și C. D. Ș., pericolul concret pentru ordinea publică rezultat din modalitatea de săvârșire a faptelor impunând în continuare privarea de libertate.
Se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul R. M. M..
Se va adăuga la durata arestării preventive a inculpaților R. M. M. și C. D. Ș. perioada din 01.04.2013 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul R. M. M., sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelantul R. M. M. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelantul C. D. Ș. la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelantul I. D. Ș. la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 3 Cod de procedură penală restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 96/S/01.04.2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ pe care o desființează cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 alin. 2 Cod penal relativ la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal pentru inculpatul I. D. Ș..
Rejudecând în aceste limite, reține pentru inculpatul I. D. Ș. cu privire la infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal, dispozițiile art. 74 alin. 1 litera a, alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 litera c Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor deosebit de grav formulate de inculpații C. D. Ș. și I. D. Ș..
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații R. M. M., C. D. Ș. și I. D. Ș. împotriva sentinței penale nr. 96/S/01.04.2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul R. M. M..
Menține starea de arest preventiv a inculpaților R. M. M. și C. D. Ș..
Adaugă la durata arestării preventive a inculpaților R. M. M. și C. D. Ș. perioada din 01.04.2013 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul R. M. M., sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală obligă apelantul R. M. M. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală obligă apelantul C. D. Ș. la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală obligă apelantul I. D. Ș. la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alineat 3 Cod de procedură penală restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpații R. M. M., C. D. Ș. și pentru partea vătămată Mețcan V. și de la pronunțare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. A. C. M.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./21.06.2013
Dact.B.D./25.06.2013
Jud. fond A.T.
- 2 exemplare -
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 68/2013. Curtea de... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 78/2013.... → |
|---|
