Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 77/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU M.
DECIZIA PENALĂ NR. 77/APDOSAR NR._
Ședința nepublică din data de 18 iunie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CA5:
PREȘEDINTE M. G. L.
JUDECĂTOR A. C. M.
Grefier D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. pentru M. și F. B. și inculpatul P. M. A. împotriva sentinței penale nr. 19/S din 05 aprilie 2013 pronunțată de T. pentru M. și F. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința nepublică din data de 14 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 iunie 2013.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 19/S/05.04.2013 pronunțată de T. pentru M. și F. B. în dosarul nr._ s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul P. M. A. și condamnarea acestuia, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1881/30.09.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17.10.2011, și a dispus executarea în întregime a acesteia, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată mai sus prin sentință, inculpatul P. M. A. urmând a executa în final 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului P. M. A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive din perioada 23.08.2011 – 30.09.2011 inclusiv conform sentinței penale nr. 1881/30.09.2011 a Judecătoriei B., precum și timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului P. M. A. începând cu data de 06.12.2012 și până la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului P. M. A., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/06.12.2012, emis de T. pentru M. și F. B..
A constatat că partea vătămată Muzsikus R.-Vendel nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv P. M. A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a mijloacelor de probă - obiecte vestimentare, constând în geacă bleumarin și căciulă albastră către martorul R. M. G., pulover tip fleece de culoare bej cu verde și geacă de fâș către martorul P. G. I. și respectiv geacă vinilin maro și căciulă gri cu dungi orizontale, precum și a tecii cuțitului către inculpatul P. M. A..
În baza art. 118 lit. b Cod procedură penală, a dispus confiscarea specială a cuțitului aparținând inculpatului P. M. A..
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul P. M. A. la plata sumei de 1600 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. pentru M. și F. B. din data de 19.12.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, reținându-se că inculpatul minor P. M. A., pe fondul unor neînțelegeri ivite și a unor reproșuri pe care partea vătămată i le-a adresat în seara de 05.12.2012, pe când se afla în curtea locuinței acesteia, a lovit-o prin surprindere și fără a-i spune ceva, cu un cuțit tip baionetă pe care îl avea asupra sa – armă aptă a produce o urmare letală, cu intenție, în zona capului și imediat în zona facială a capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În fapt a reținut prima instanță că partea vătămată Muzsikus R. Vendel domiciliază fără forme legale în municipiul B., la adresa ., împreună cu soția sa Muzsikus A. L., fiica sa Muzsikus L. în vârstă de 6 ani, sora sa minoră G. E. K., în vârstă de 16 ani, imobilul aparținând părinților săi G. I. și G. M., în prezent aflați în Ungaria la lucru.
P. efectuarea unor lucrări de zidărie și turnarea unei șape la etajul casei, partea vătămată Muzsikus R. Vendel i-a angajat în vederea finalizării lucrărilor neterminate pe martorii P. G. I., R. M. G. și Mocsel I. cu câteva zile înainte de incidentul din seara zilei de 05.12.2012.
În cursul zilei de 05.12.2012 în intervalul orar aproximativ 09.00 - 21.30, martorii P. G. I., R. M. G. și martorul Mocsel I. s-au aflat la lucru la casa părții vătămate în executarea lucrărilor pentru care au fost angajați.
Inculpatul minor P. M. A., fiul martorului P. G. I. și văr cu martorul R. M. G. nu a fost angajat de către partea vătămată în vederea executării acestor lucrări, însă la data de 05.12.2012 în cursul zilei s-a aflat de mai multe ori la locuința părții vătămate, venind și plecând, pentru a-l ajuta pe tatăl său.
Aproximativ în jurul orelor 21.00 - 21.30 martorii P. G. I., R. M. G. și Mocsel I. la terminarea muncii din acea zi au plecat la locuințele lor. În aceeași seară în jurul orei 22.00 la scurt timp după plecarea lucrătorilor menționați, când partea vătămată s-a reîntors la domiciliul său și nu i-a mai găsit pe aceștia, nemulțumit fiind de felul în care au muncit cât și de calitatea execuției, 1-a apelat telefonic de mai multe ori pe martorul P. G. I. și reușind într-un final să vorbească cu acesta 1-a invitat să vină la el acasă împreună cu martorul R. M. G., pentru a discuta în legătură cu lucrarea începută și neterminată, cât și despre plată.
Astfel în jurul orei 22.30 din seara zilei de 05.12.2012, după convorbirea telefonică avută cu P. G. I., acesta din urmă însoțit de către R. M. G. și fiul său inculpatul minor P. M. A. au venit la locuința părții vătămate pentru a discuta. Accesul în curtea locuinței celor trei, le-a fost facilitat de însăși partea vătămată care i-a invitat și în interiorul locuinței pentru a discuta.
Pe fondul unor neînțelegeri, inculpatul minor P. M. A. prin surprindere și fără a-i spune ceva părții vătămate, cu un cuțit tip baionetă pe care 1-a scos de sub geaca cu care era îmbrăcat, în apropierea ușii de acces în casă, a lovit-o pe partea vătămată în zona capului și concomitent imediat în zona facială, . fiind văzută de către soția părții vătămate - martora Muzsikus A. L. și sora minoră a părții vătămate - martora G. E. K. în timp ce se aflau în locuință prin ușa ce tocmai o deschisese martorul P. G. I. care se pregătea să intre urmat fiind de către martorul R. M. G., martorele începând să țipe la inculpatul minor care o agresa pe partea vătămată.
După . astfel comisă, inculpatul minor P. M. A. și martorul R. M. Gheorhe, au părăsit curtea locuinței părții vătămate, iar la scurt timp și tatăl inculpatului minor, martorul P. G. I., cei trei fiind identificați ulterior după sesizarea incidentului, de către organele de poliție.
Starea de fapt reținută precum și vinovăția inculpatului minor P. M. A. la săvârșirea faptei, sub forma intenției indirecte, au fost dovedite astfel cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile părții vătămate Muzsikus R. Vendel, raportul de constatare medico-legală nr. 3532/06.12.2012 întocmit de S. Județean de Medicină Legală B. și răspunsul din 14.12.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., planșele fotografice cu aspectele fixate cu ocazia examinării corporale a părții vătămate, declarațiile date ca învinuiți de către P. G. I., R. M. G., procesele - verbale de predare - primire, ridicare corp delict - cuțit și obiecte de vestimentație aparținând învinuiților, declarațiile martorilor Muzsikus A. L., Muzsikus M., G. E. K., Czinori E., Mocsel I., cât și cu mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești: declarațiile părții vătămate Muzsikus R.-Vendel, declarațiile martorilor P. G.-I., Muzsikus A. L., R. M.-G. și Muzsikus M..
Instanța a înlăturat ca nesincere și subiective declarațiile martorilor P. G.-I. și R. M. G., declarații care nu se coroborează cu probele menționate mai sus și nici între ele. Astfel, în timp ce tatăl inculpatului minor arată în cursul cercetării judecătorești că partea vătămată l-a luat pe inculpat din spate și a început să îl trântească pe jos, fără să vadă ca fiul său să îi dea cu cuțitul părții vătămate, văzând-o pe partea vătămată cu sânge pe el, martorul R. M. G., vărul inculpatului, a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu a fost niciun incident acolo și nu a văzut-o pe partea vătămată cu sânge la față.
De la domiciliul inculpatului minor din bucătărie, de sub chiuvetă a fost identificat de către organele de poliție un cuțit cu teacă din piele, cu lungimea totală de 42,5 cm., lungimea lamei de 31 cm. și lățimea lamei de 3 cm. tip baionetă.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal ca neîntemeiată în cauză, în condițiile în care aplicarea loviturii cu cuțitul în capul și zona feței părții vătămate, lovitură care era de natură să conducă la decesul victimei, a fost săvârșită cu intenție indirectă, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei sale moartea victimei, și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Instanța a avut în vedere natura instrumentului folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările.
Prima instanță a considerat că în drept, fapta inculpatului P. M. A. care, pe fondul unor neînțelegeri ivite între partea vătămată Muzsikus R.-Vendel și martorii P. G. I. și R. M. G., pe când se afla în curtea locuinței părții vătămate în seara zilei de 5 decembrie 2012, a lovit-o prin surprindere și fără a-i spune ceva, cu un cuțit tip baionetă pe care îl avea asupra sa, armă aptă a produce o urmare letală, cu intenție, în zona capului și imediat în zona facială a capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
La alegerea sancțiunii în ceea ce îl privește pe inculpatul minor P. M. A., care a devenit major în cursul procesului penal, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 100 C.p., având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, inculpatul finalizând 8 clase, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și de orice elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. În cuprinsul referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. B. se arată că mediul în care a crescut și s-a dezvoltat minorul inculpat P. M. A. a fost unul care a permis dezvoltarea unei conduite infracționale, oferind chiar modele, iar pe fondul acestor modele s-a format atitudinal și minorul inculpat, cu o capacitate diminuată semnificativ de asumare a responsabilităților și de rezolvare în mod corect a problemelor, mediul penitenciar estompând în mică măsură aceste probleme.
Având în vedere toate acestea, față de natura gravă a infracțiunii de tentativă la omor instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative pentru inculpatul P. M. A. nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul minor P. M. A., în vârstă de 17 ani și 11 luni la momentul săvârșirii faptei, instanța a ținut seama în plus de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala. Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, tentativă la omor, săvârșită cu un cuțit, asupra părții vătămate aflate în curtea domiciliului său, este de o gravitate extrem de ridicată, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse în regim de detenție, modalitate de executare care poate conduce la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul P. M. A. se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate al unei pedepse rezultante de 1 an închisoare, în baza căreia mai fusese arestat timp de o lună, cât și faptul că acesta mai primise o amendă administrativă în octombrie 2011 pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, împrejurări care constituie dovada unei mai mari periculozități pe care o prezintă inculpatul aflat în stare de libertate.
Pe latură civilă a constatat prima instanță că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă T. pentru M. și familie B. și inculpatul P. M. A..
În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat în esență că este nesatisfăcătoare pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului întrucât circumstanțele reale ale comiterii faptei și mai ales cele personale ale inculpatului justifică o pedeapsă într-un cuantum mult mai ridicat. Astfel gradul de pericol social concret al faptei comise este deosebit de ridicat iar inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională.
Inculpatul a arătat în susținerea apelului formulat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 Cod penal, arătând că atâta vreme cât victimei nu i-a fost pusă viața în pericol, astfel cum rezultă din raportul medico legal, nu se poate reține infracțiunea de tentativă de omor. Nu se poate reține o infracțiune de asemenea gravitate în condițiile în care s-au stabilit un număr de 11-12 zile de îngrijire medicală pentru partea vătămată. Arată inculpatul că nu orice obiect care prin natura sa este apt să producă decesul poate și să conducă la o asemenea urmare, în speță aplicarea unor lovituri cu intensitate medie nu erau apte să producă decesul părții vătămate.
Se mai arată că partea vătămată a fost cea care a folosit o lopată pe post de armă pentru a-l amenința pe inculpat și că trebuie să se rețină circumstanța atenuantă a provocării în favoarea inculpatului. Este posibil, arată inculpatul, ca loviturile să fi fost cauzate părții vătămate de acea lopată, într-o acțiune de autovătămare.
Verificând în aplicarea art. 378 Cod procedură penală, hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că, pe fondul unor neînțelegeri ivite și a unor reproșuri pe care partea vătămată i le-a adresat în seara de 05.12.2012, pe când se afla în curtea locuinței acesteia, inculpatul a lovit-o prin surprindere și fără a-i spune ceva, cu un cuțit tip baionetă pe care îl avea asupra sa – armă aptă a produce o urmare letală, cu intenție, în zona capului și imediat în zona facială a capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Această stare de fapt rezultă din materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe.
Astfel, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3532/E din 06.12.2012 întocmit de S. Județean de Medicină Legală B., partea vătămată Muzsikus R. Vendel a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător, leziuni traumatice care pot data din data de 05.12.2012 și necesită 11 — 12 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus susnumitului viața în primejdie.
Conform acestui raport, la examenul medico-legal din 14.09.2012 s-a constatat că partea vătămată prezintă: fronto-parietal median, plagă tăiată transversală de 4/0,5 cm, suturată chirurgical pe rulou și cu tumefiere subiacentă, pe buza superioară extern, paracomisural, plagă tăiată de 2/0,2 cm, suturată chirurgical și cu tumefiere subiacentă, și pe buza inferioară extern, median, plagă tăiată de 1/0,2 cm, suturată chirurgical și cu tumefiere subiacentă.
Potrivit răspunsului din 14.12.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., având în vedere morfologia și amplasarea leziunilor traumatice constatate, se apreciază că acestea s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțitul corp delict prezentat în planșele foto) și că poziția victimă-agresor a fost cel mai probabil față în față, iar intensitatea loviturilor a fost medie.
Nu se poate reține astfel apărarea inculpatului în sensul că loviturile părții vătămate ar fi fost provocate de o lopată, întrucât această unealtă nu se încadrează în categoria corpurilor tăietoare-înțepătoare. Din aceste concluzii medicale rezultă că partea vătămată a fost lovită prin lovituri aplicate de agresor din poziția cea mai probabilă față în față, cu o intensitate medie, iar nu în cadrul unei încăierări astfel cum se apără inculpatul.
Concluziile rapoartelor medico legal cu privire la modalitatea producerii leziunilor se coroborează cu declarațiile părții vătămate Muzsikus R. Vendel, cu planșele fotografice cu aspectele fixate cu ocazia examinării corporale a părții vătămate, cu procesele - verbale de predare - primire, ridicare corp delict - cuțit și obiecte de vestimentație aparținând învinuiților și cu declarațiile martorilor Muzsikus A. L., Muzsikus M., G. E. K., Czinori E. și Mocsel I..
În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere și subiective declarațiile martorilor P. G.-I. și R. M. G., tatăl și vărul inculpatului, declarații care nu se coroborează cu probele menționate mai sus și nici între ele. Astfel, în timp ce tatăl inculpatului minor arată în cursul cercetării judecătorești că partea vătămată l-a luat pe inculpat din spate și a început să îl trântească pe jos, fără să vadă ca fiul său să îi dea cu cuțitul părții vătămate, văzând-o pe partea vătămată cu sânge pe el, martorul R. M. G., vărul inculpatului, a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu a fost niciun incident acolo și nu a văzut-o pe partea vătămată cu sânge la față.
De la domiciliul inculpatului minor din bucătărie, de sub chiuvetă a fost identificat de către organele de poliție un cuțit cu teacă din piele, cu lungimea totală de 42,5 cm., lungimea lamei de 31 cm. și lățimea lamei de 3 cm. tip baionetă, aspect care vine în coroborarea declarațiilor martorilor și concluziilor medico legale pentru dovedirea stării de fapt reținute de prima instanță în mod corect.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei instanța de apel va considera că în mod corect a fost reținută încadrarea juridică de tentativă de omor iar nu de lovire sau alte violențe, critica inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei fiind nefondată.
Se va avea în considerare obiectul folosit, apt să producă rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv decesul victimei, intensitatea medie a loviturilor, zona corpului vizată și urmările produse părții vătămate, conform actelor medicale menționate mai sus
Aspectul că victimei nu i-a fost pusă în primejdie viața (reținut în concluziile raportului medico legal) nu poate conduce la concluzia că fapta nu poate fi încadrată juridic în tentativă de omor, întrucât aceste concluzii medico legale nu au relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei care se stabilește în raport cu criteriile menționate mai sus, iar nu raportat la concluziile din actele medicale referitoare la punerea vieții victimei în stare de primejdie.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiune de omor, chiar dacă actul medical opinează că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, întrucât cele două noțiuni de „punere în primejdie a vieții” și de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
Nici numărul de zile de îngrijiri medicale ce a fost stabilit pentru victimă nu are relevanță în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, astfel că nu se poate susține că un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale ar fi incompatibil cu încadrarea juridică dată faptei.
Prin urmare, în mod corect prima instanță s-a raportat la criteriile arătate mai sus când a stabilit încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat în prevederile art. art. 20 C.p. raportat la art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, inculpatul fiind minor la data faptei.
Cu privire la procedeul de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal, situație în raport de care nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate inculpatului – astfel cum s-a solicitat de către P. și nici reducerea acesteia, astfel cum s-a solicitat de către inculpat.
Prima instanță a stabilit corect limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, reducând cu jumătate limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării dispozițiilor privind minoritatea și apoi cu încă jumătate în aplicarea dispozițiilor privitoare la tentativă, aplicând o pedeapsă legală, în minimul special astfel obținut.
La stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere atât circumstanțele reale în care a fost comisă fapta: modalitatea de săvârșire, vârsta inculpatului, și vătămările suferite de partea vătămată.
Toate împrejurările au fost avute în vedere de către prima instanță care în raport cu gradul de pericol concret al faptei și persoana făptuitorului a stabilit o pedeapsă principală corect dozată sub aspectul cuantumului, în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de lege, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal.
Nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării întrucât nu a fost dovedită existența unei provocări din partea victimei produsă prin violență. În afara declarației tatălui inculpatului, martorul P. G. I., nici un alt mijloc de probă nu atestă existența vreunui incident anterior sau a unei alte acțiuni a victimei prin care să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoție.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă T. pentru M. și F. B. și inculpatul P. M. A..
Instanța apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pericolul concret pentru ordinea publică rezultat din modalitatea de săvârșire a faptei impunând în continuare privarea de libertate.
Se va adăugă la durata arestării preventive perioada din 05.04.2013 la zi.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelantul la plata sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat formulată de inculpat.
Respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă T. pentru M. și F. B. și inculpatul P. M. A., fiul lui G. I. și I., născut la data de 16.12.1994 împotriva sentinței penale nr. 19/S/05.04.2013, pronunțată de T. pentru M. și F. B. în dosarul penal nr._ pe care o menține.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului P. M. A. și adaugă la durata arestării preventive perioada din 05.04.2013 la zi.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. A. C. M.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./20.06.2013
Dact.B.D./25.06.2013
Jud. fond M. Ș.
- 2 exemplare -
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 78/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 529/2013. Curtea de... → |
|---|
