Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 78/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.78/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 Iunie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAM1:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător M. D.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – DIICOT – S. Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – DIICOT – S. Teritorial B. și inculpații P. M. și S. D. I. împotriva sentinței penale nr.13/S din data de 13 martie 2013 pronunțată de T. pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat P. M., asistat de apărătorul ales, avocat C. V., apelantul inculpat S. D. I., asistat de avocat C. H. în substituirea apărătorului ales, avocat L. Lorette, intimații părți responsabile civilmente P. V. V. și P. N. I., lipsă fiind S. de Probațiune de pe lângă T. B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat T. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat P. M. și avocat S. R., apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat S. D. I., solicită a se constata încetarea delegațiilor pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariilor parțiale.
Având în vedere că delegațiile apărătorilor din oficiu, doamna avocat T. I. și domnul avocat S. R., au încetat prin prezentarea apărătorilor aleși, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală se va dispune plata către Baroul B. a sumei de câte 75 lei, reprezentând 25% din onorariile ce ar fi fost cuvenite dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată. La stabilirea sumei de mai sus s-a avut în vedere împrejurarea că delegațiile apărătorilor din oficiu au încetat la primul termen de judecată.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art.377 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate și în cadrul rejudecării cauzei să se dispună confiscarea specială în baza art.17 alin.1 Legea 143/2000 a sumei de 480 lei de la inculpatul P. M., sumă obținută de acesta din vânzarea de droguri și confiscarea de la același inculpat a cantităților de 2.08 grame cannabis, 0,67 grame cannabis și 2,30 grame cannabis de la inculpat prin aplicarea cu rigurozitate a dispozițiilor art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Consideră că prin hotărârea atacată, în mod greșit prima instanță a dispus confiscarea în mod nelegal a sumei de 480 lei de la fiecare inculpat. Din actele de urmărire penală și din cercetarea judecătorească rezultă că suma de 480 lei i-a revenit în mod exclusiv lui P. M.. Or, în aceste condiții instanța nu putea să dispună confiscarea sumei de 480 lei de la fiecare inculpat pentru că în această situație s-ar fi ajuns să se dispună ca în total confiscarea sumei de 980 lei. Suma obținută de inculpatul P. M. din vânzarea de droguri se ridică la 480 lei.
De asemenea, prima instanță nu a individualizat cantitatea de droguri ce urmează a fi confiscată de la cei doi inculpați, iar din actele dosarului dar și din poziția inculpaților în fața primei instanțe a rezultat că, cantitățile de droguri au fost vândute investigatorului de către inculpatul P. M. și în aceste condiții solicită a se dispune confiscarea următoarelor cantități de droguri de la inculpatul P., respectiv: 2,08 grame, 0,67 grame și 2,30 grame cannabis. De asemenea, aceste cantități sunt cele rămase după efectuarea constatărilor tehnico-științifice, pentru că în realitate cantitățile de droguri vândute investigatului au fost mai mari dar în procesul de analiză a acestor substanțe, în mod obiectiv o parte din aceste cantități s-au micșorat.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate.
Avocat C. V., având cuvântul pentru apelantul inculpat P. M., solicită achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b/1 rap. la art.18/1 Cod penal și în subsidiar aplicarea față de acesta a măsurii educative a mustrării.
A se avea în vedere pe de o parte starea de minoritate a inculpatului, faptul că acesta a coroborat în mod efectiv și determinant pentru buna desfășurare a instituției penale cu autoritățile judiciare, drept urmare acestuia i s-a reținut art.16 din Legea nr.143/2000 și mai mult decât atât, inculpatul a uzat de procedura simplificată prev. de art.320/1 Cod procedură penală. Față de toate aceste chestiuni, limitele de pedeapsă s-aui redus extrem de mult. Raportat și la actele în circumstanțiere depuse la dosarul instanței de fond, din care rezultă că inculpatul este elev al unui liceu de prestigiu din mun.B., cu rezultate foarte bune la învățătură, cu activități extrașcolare de natură să nu îl conducă pe acesta pe mai departe la defășurarea unei activități infracționale sau la un caracter antisocial al petrecerii timpului liber și văzând faptul că acesta este integrat în societate și în mediul familial care îl susține, toate aceste lucruri duc la concluzia că sunt incidente prev. art.18/1 Cod penal în condițiile în care față de persoana inculpatului P. M., nu mai este prezent un risc infracțional viitor, iar pe cale de consecință, apreciază că aplicarea unei pedepse chiar cu acea limită mică dispusă de instanța de fond și cu un termen de încercare la minim, nu face să reprezinte decât o cruzime familiei inculpatului pentru că orice pedeapsă aplicată unui inculpat minor reprezintă o pedeapsă aplicată și părinților săi.
Față de toate aceste chestiuni și de certitudine care se desprinde din întregul material probator și din care reiese faptul că inculpatul a înțeles pe deplin gravitatea faptelor sale cu atât mai mult cu cât a petrecut o perioadă de 24 de ore într-un mandat de reținere, apreciază că sunt incidente tezele care vizează achitarea pentru lipsa în concret de pericol social al faptei raportat la persoana sa.
În măsura în care instanța nu va îmbrățișa această teză, solicită a se lua față de acest inculpat măsura educativă a mustrării pentru că este oportună atâta vreme cât desfășurarea în sine a procesului penal împotriva sa reprezintă o formă de pedeapsă care ia fost aplicată.
Pentru toate aceste considerente, solicită achitarea inculpatului.
Cu privire la primul motiv de apel formulat de parchet, respectiv de nelegalitate, pune concluzii de respingere. Arată că art.17 alin.2 din Legea 143/2000 arată faptul că se confiscă banii obținuți din vânzarea de stupefiante. Dar, acest articol nu arată de la cine se confiscă. Pe cale de consecință, făcând o interpretare sistematică a textului de legii 143, înțelege faptul că suma se confiscă de la autorii infracțiunii – art-2 alin.1. Or, autorii infracțiunii în această cauză fiind atât P. cât și S.. Mai mult decât atât, văzând cazurile de conexitate și indivizibilitate de la art.33 și art.34 Cod procedură penală, suma neputând fi confiscată decât în solidar de la ambii inculpații, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei există o declarație a inculpatului S. care arată că la un anumit moment ar fi primit o sumă de 100 lei cu ocazia primirii predării stupefiantelor de la inculpatul P. M., însă S. a declarat că acea sumă ar fi fost restituirea unui împrumut și nu prețul vânzării. Consideră că există datele necesare pentru a crede că acele sume erau cumva împărțite, însă consideră că de acele sume au beneficiat ambii inculpați, motiv pentru care apreciază că se impune respingerea acestui motiv de apel al parchetului.
Față de cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet, arată că achiesează la acest motiv pentru că evident cantitatea de droguri care urmează a fi confiscată de către instanță, este cea individualizată în rapoartele de expertiză efectuate în Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, cantități rămase în urma analizei.
Avocat C. H., având cuvântul pentru apelantul inculpat S. D. I., solicită admiterea apelului și a se pronunța o pedeapsă spre minimul special, iar ca modalitate de executare a se face aplicarea prev. art.81 Cod penal. Arată că această modalitate ar fi aptă să atingă scopul așa cum a fost definitiv de legiuitor. A se avea în vedere că inculpatul S. este un om lipsit de antecedente penale, a urmat cursuri universitare, este bine integrat social și familial, actele depuse la dosar arată traseul dezirabil pe care inculpatul la avut în societate, concluziile referatului de evaluare subliniază faptul că mediul familiar se relevă ca fiind unul caracterizat pe valori pro-sociale și asigurarea acestuia la o educație de înaltă performanță. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui aplicat acestuia suspendarea condiționată sub supraveghere, cu atât mai mult cu cât din circumstanțele personale și din traseul pe care la avut până la acest moment, nu există date că inculpatul, aplicându-i o modalitate simplă, fără supraveghere, ar reitera în vreun fel comportamentul pe care l-a avut. A se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața instanței de fond, beneficiind de procedura simplificată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, iar ca modalitate de executare, aplicarea prev. art.81 Cod penal.
Față de motivele de apel formulate de parchet, solicită a se avea în vedere că nu există în dosar nici un indiciu din care să rezulte că inculpatul P. iar fi dat inculpatului S. vreo sumă de bani. De asemenea, achi9esează la cel de-al doilea motiv și solicită a fi admis.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la faptul că s-ar impune confiscarea sumei de 480 lei, apreciază că în momentul în care se vorbește de confiscare specială, se vorbește de o măsură pentru a înlătura o stare de pericol. Or, din actele de la dosar rezultă că suma de 480 lei, i-au revenit inculpatului P.. în aceste împrejurări starea de pericol se regăsește doar în persoana inculpatului P. și nu se poate dispune confiscarea în solidar.
Cu privire la apelurile formulate de inculpați, pune concluzii de respingere pentru următoarele considerente:
În ce îl privește pe inculpatul P. M., se constată că raportându-ne la prev. art.72 Cod penal, pedeapsa reflectă faptul că instanța a avut în vedere acest articol pentru că acest inculpat, chiar dacă este minor, nu a comis fapte în mod singular și în mod repetat. Iar faptul că părinții ar putea suferi, este adevărat, dar pedeapsa aplicată îl vizează pe acel inculpat care a vândut droguri. Eventualele traume suferite de părinți nu trebuie să influențeze modalitatea de individualizare a pedepsei. De altfel, instanța a înțeles să facă o diferențiere pe de o parte între pedeapsa aplicată inculpatului P. și între pedeapsa aplicată inculpatului S.. În cazul inculpatului P. s-a avut în vedere faptul că este minor și s-a dat eficiență anumitor texte de lege care duc la reducerea pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei stabilită pentru acesta, iar în cazul inculpatului S. s-a avut în vedere că acesta la momentul comiterii faptelor, era major și pe cale de consecință, la individualizarea pedepsei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.86/1 Cod penal.
Față de această situație, apreciază că instanța a aplicat în mod corect criteriile prev. de art.72 Cod penal și pe de o parte inculpatului major i-a aplicat o pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art.86/1, iar pe de altă parte inculpatului minor i-a fost aplicată o pedeapsă în condițiile prev. de art.81 Cod penal.
Față de aceste considerente, apreciază că se impune respingerea apelurilor formulate de inculpați.
Avocat V. C., având cuvântul în replică, arată că în situația în care s-ar reține teza că nu se poate confisca acea sumă, în solidar față de inculpatul S. D. care s-a reținut aceeași activitate infracțională și față de inculpatul P. și S., s-a reținut în rechizitoriu că aceștia au vândut droguri. Orice vânzare presupune remiterea unui preț. În situația în care s-ar reține că numai acea sumă poate fi confiscată doar de la P. M. și nu în solidar de la ambii inculpați, ar însemna că se lipsesc de eficiență prev. art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000 față de vânzările efectuate de inculpatul S. D..
Apelantul inculpat P. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Apelantul inculpat S. D. I., având ultimul cuvânt, regretă foarte mult cele întâmplate și arată că dorește să se îndrepte și să se reintegreze în societate.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 13 din data de 13 martie 2013, T. pentru Minori și Familie B. a hotărât următoarele:
În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale), cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320/1 alin. 7, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal a condamnat inculpatul P. M., zis „M.”, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc.
A interzis inculpatului P. M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal .
În baza art. 110 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului P. M. pe durata termenului de încercare compus din durata pedepsei închisorii: 3 luni, la care adaugă un interval de timp de 6 luni, în total 9 luni.
A atras atenția inculpatului P. M. asupra dispozițiilor art. 110/1 alin. 2 și art. 83 Cod penal.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii.
A constatat că inculpatul P. M. a fost reținut pe o durată de 24 ore, începând cu data de 22.10.2012, orele 19.45.
În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 320/1 alin. 7, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal a condamnat inculpatul S. D.-I., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc.
A interzis inculpatului S. D.-I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal . A dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului S. D.-I. pe durata termenului de încercare compus din durata pedepsei închisorii: 1 an, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 3 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul S. D.-I. trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 C. p.: să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. B., la datele fixate; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea aceluiași serviciu; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă aceluiași serviciu; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență aceluiași serviciu.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. A atras atenția inculpatului S. D.-I. asupra dispozițiilor art. 83 și 86/4 Cod penal.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, a dispus confiscarea de la fiecare din inculpații P. M. și S. D.-I. a sumei de 480 lei.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri a dispus confiscarea cantității de droguri vândute de către inculpatul P. M., care au făcut obiectul infracțiunilor din prezentul dosar. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, drogurile confiscate și rămase după efectuarea examenelor de laborator, conform proceselor verbale nr._ din 09.10.2012,_ din 24.10.2012 și_ din 07.11.2012 (filele 24, 37 și 50 din dosarul de urmărire penală), depuse la Camera de Corpuri Delicte a IGPR-DCJSEO, cu dovezile . nr._/17.10.2012,_/20.11.2012, și respectiv_/14.11.2012, se distrug, păstrarea de contraprobe fiind obligatorie.
A obligat inculpații P. M. și S. D.-I. la plata sumei de 1275 lei fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. din 22 ianuarie 2012, dosar nr. 130/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale), cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal și art.16 din Legea nr.143/2000, și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului major S. D.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale).
În fața instanței de fond, cauza este soluționată prin aplicarea alineatului 1 al articolului 320/1 Cod procedură penală .
Astfel, până la începerea cercetării judecătorești, inculpații P. M. și S. D.-I., fiind audiați la termenul de judecată din data de 6 martie 2013, au declarat personal, conform alin. 2 din art. 320/1 Cod procedură penală, că recunosc în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței.
În conformitate cu art. 320/1 alin. 2 Cod procedură penală a fost administrată doar proba constând în înscrisuri în circumstanțiere în ceea îi privește pe cei doi inculpați, depuse de aceștia, cât și referatele de evaluare cerute de către instanță pentru fiecare inculpat.
Instanța de judecată a soluționat latura penală în ceea ce îi privește pe inculpații P. M. și S. D.-I., din probele administrate rezultând că faptele inculpaților există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, conform art. 320/1 alin. 4 Cod procedură penală .
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:
1. La data de 02.10.2012, inculpatul P. M. a primit o cantitate de droguri de la inculpatul S. D. I.. Având aceste substanțe asupra sa, s-a deplasat în zona intersecției „Gemenii”, unde s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.” și i-a înmânat acestuia cantitatea de 2,50 grame cannabis, primind suma de 320 lei. Drogurile achiziționate de colaborator au fost remise organelor de poliție prin intermediul investigatorului acoperit „D.”. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/09.10.2012, în cantitatea de substanță vândută a fost pus în evidență Tetrahydrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr.3 al Legii nr.143/2000.
2. La data de 10.10.2012, inculpatul P. M. a primit o nouă cantitate de droguri de la inculpatul S. D. I.. Având aceste substanțe asupra sa, s-a deplasat pe . zona „ITC”, unde s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.” și i-a înmânat acestuia cantitatea de 1,03 grame cannabis, contra sumei de 160 lei. Drogurile achiziționate de colaborator au fost remise organelor de poliție prin intermediul investigatorului acoperit „D.”. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/18.10.2012, în cantitatea de substanță vândută a fost pus în evidență Delta9tetrahydrocannabinol (THC) și Cannabinol (CBN), substanțe biosintetizate de planta Cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr.3 al Legii nr.143/2000.
3. La data de 22.10.2012, inculpatul P. M. s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, în zona . B.. În scurt timp, inculpatul s-a deplasat la imobilul nr.13, ., unde locuiește inculpatul S. D. I., a intrat în interior și a primit de la învinuit cantitatea de 2,68 grame cannabis. Având această substanță asupra sa, a revenit la locul unde îl aștepta colaboratorul acoperit și i-a înmânat acestuia drogurile contra sumei de 350 lei. În scurt timp, organele de poliție au intervenit și au identificat drogurile asupra colaboratorului și suma de 350 lei asupra inculpatului P. M..
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/31.10.2012, în cantitatea de substanță vândută a fost pus în evidență Delta9tetrahydrocannabinol (THC) și Cannabinol (CBN), substanțe biosintetizate de planta Cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr.3 al Legii nr.143/2000.
Starea de fapt reținută precum si vinovăția inculpaților la săvârșirea faptei, sub forma intenției directe sunt dovedite cu următoarele mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de percheziționare corporală a investigatorului și colaboratorului la 02.10.2012, procesul-verbal de predare a sumei de 350 lei, procesul-verbal de consemnare a activităților investigatorului acoperit „D.” din 02.10.2012, procesul-verbal de supraveghere a investigatorului și colaboratorului din 02.10.2010, procesul-verbal de percheziționare a investigatorului și colaboratorului, conținând și ridicarea drogurilor la data de 02.10.2012, procesul-verbal de sigilare a drogurilor din 02.10.2012 și planșa foto, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/09.10.2012, dovada . nr._ din 17.10.2012, procesul-verbal de percheziționare corporală a investigatorului și colaboratorului la 10.10.2012, procesul-verbal de predare a sumei de 160 lei, procesul-verbal de consemnare a activităților investigatorului acoperit „D.” din 10.10.2012, procesul-verbal de supraveghere a investigatorului și colaboratorului din 10.10.2010, procesul-verbal de percheziționare a investigatorului și colaboratorului, conținând și ridicarea drogurilor la data de 10.10.2012, procesul-verbal de sigilare a drogurilor din 10.10.2012 și planșa foto, raport de constatare tehnico-științifică nr._/18.10.2012, dovada . nr._ din 20.11.2012, procesul-verbal de percheziționare corporală a investigatorului și colaboratorului la 22.10.2012, procesele-verbale de predare și consemnare a seriilor pentru suma de 400 lei, procesul-verbal de consemnare a activităților investigatorului acoperit „D.” din 22.10.2012, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 22.10.2010, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/31.10.2012, dovada . nr._ din 14.11.2012, procesul-verbal de percheziție domiciliară a inculpatului P. M., raportul de constatare tehnico-științifică nr._/06.11.2012, procesul-verbal de percheziție domiciliară a învinuitului S. D. I. și procesul-verbal de consemnare a declarației colaboratorului acoperit „V.”. Toate aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile inculpaților P. M. și S. D.-I. date în cursul urmăririi penale precum și cu declarațiile acestora date în fața instanței cu ocazia recurgerii la procedura recunoașterii vinovăției.
Astfel faptele inculpatului minor P. M. care, la data de 02.10.2012, a vândut colaboratorului acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.” cantitatea de 2,50 grame cannabis, contra sumei de 320 lei, la data de 10.10.2012 a vândut colaboratorului acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, cantitatea de 1,03 grame cannabis, contra sumei de 160 lei și la data de 22.10.2012 a vândut colaboratorului acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, cantitatea de 2,68 grame cannabis, contra sumei de 350 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale), cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal și art.16 din Legea nr.143/2000.
În privința inculpatului minor P. M., în cuprinsul rechizitoriului se menționează că s-a făcut aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, deoarece inculpatul minor a sesizat organele judiciare și a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000.
Faptele inculpatului S. D.-I. care la data de 02.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 2,50 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 320 lei, la data de 10.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 1,03 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 160 lei și la data de 22.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 2,68 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 350 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale).
La stabilirea pedepselor pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul major S. D.-I., instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala. Prima instanță a avut în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse de către acest inculpat, care atestă studiile superioare ale acestuia, dar și datele referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. B. întocmit la data de 05.03.2013 pentru inculpatul S. D.-I., în funcție de care s-a apreciat că acesta va putea avea un comportament de conformare la normele sociale prin orientarea către integrarea în activități lucrative, evitarea persoanelor consumatoare de substanțe cu proprietăți psihoactive și primind sprijin psihologic specializat pentru prevenirea recăderii în comportamentul de consum. În cuprinsul referatului se mai arată că mediul familial în care a crescut și s-a dezvoltat se relevă ca fiind caracterizat prin implicarea activă a părinților în creșterea și educarea inculpatului, promovarea unui model educațional bazat pe valori pro-sociale și asigurarea accesului la o educație performantă au permis internalizarea unui set de principii dezirabile social, tânărul fiind angajat din luna noiembrie 2012 ca teleoperator financiar bancar, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei care va fi aplicată inculpatului S. D.-I..
La alegerea sancțiunii pentru inculpatul P. M., minor la data săvârșirii faptei, instanța a ținut seama, conform prevederilor art. 100 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea acestuia, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Se constată că la data săvârșirii faptei, inculpatul P. M. avea vârsta de 17 ani și 7 luni. Potrivit referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. B. la data de 04.03.2013, s-a apreciat că acesta va putea avea pe viitor un comportament de conformare la normele și valorile sociale în condițiile în care își va menține preocupările constructive (menținerea integrării în activități școlare), va evita persoanele consumatoare de substanțe cu proprietăți psihoactive și va beneficia de ajutor psihologic specializat pentru prevenirea recăderii în comportamentul de consum. A fost avută în vedere și o caracterizare pozitiv și din partea preotului parohiei de care aparține familia inculpatului.
Ținând seama de toate acestea, raportat și la gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că luarea unei masuri educative nu este posibilă și suficientă pentru îndreptarea acestui inculpat, și i-a aplicat o pedeapsă.
Inculpatul P. M. este cercetat pentru trei acte de vânzare de trafic de droguri de risc, săvârșite într-o perioadă scurtă, în luna octombrie 2012. Instanța a apreciat că aceste fapte constituie infracțiune, prin conținutul lor concret, nefiind în mod vădit lipsite de importanță și prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel încât sancționarea faptei este necesară și nu se poate reține aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal .
Instanța a apreciat datele pozitive care caracterizează persoana acestuia până la momentul faptei, lipsa antecedentelor penale, precum și implicarea sa în procesul educațional, drept circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal . Se apreciază că scopul pedepsei aplicate inculpatului P. M. poate fi atins chiar și fără executarea acesteia. Aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată se justifica în condițiile în care tânărul va putea înțelege în totalitate gravitatea faptei sale și consecințele comportamentului său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel:
P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție- DIICOT- S. Teritorial B., criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
-prima instanță în mod nelegal a dispus confiscarea sumei de 480 lei de la fiecare dintre inculpații P. M. și S. D., această confiscare urmând să fie dispusă doar de la inculpatul P. M., deoarece din mijloacele de probă administrate rezultă că doar acest inculpat s-a folosit de suma de bani.
-instanța de judecată nu a individualizat cantitatea de droguri ce urmează să fie confiscată de la fiecare dintre inculpați, deși din materialul probator rezultă acest aspect.
Inculpatul P. M. a criticat sentința apelată pentru netemeinicie solicitând în principal aplicarea unei sancțiuni administrative și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 cod procedură penală. În subsidiar a solicitat aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea a mustrării.
În susținerea apelului, inculpatul P. M. a invocat următoarele argumente: starea de minoritate în care se afla la momentul comiterii faptelor, împrejurarea că a recunoscut și a coroborat cu organele, este elev al unui liceu de prestigiu din B., cu rezultate foarte bune la învățătură, este integrat în societate și în mediul familial care îl susține, a înțeles pe deplin gravitatea faptelor sale cu atât mai mult cu cât a petrecut o perioadă de 24 de ore într-un mandat de reținere.
Inculpatul S. D. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie, solicitând atât reducerea pedepsei, dar și a modalității de executare, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei. În acest sens, a arătat că este lipsit de antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, a urmat cursuri universitare, este bine integrat social și familial, iar concluziile referatului de evaluare sunt unele favorabile susținerii modalității de executare prevăzută de art. 81 Cod penal.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, este fondat doar apelul declarat de către P., pentru ambele motive de nelegalitate arătate.
Curtea constată că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, în condiții de legalitate, având în vedere că judecarea cauzei s-a efectuat în baza procedurii simplificate reglementate de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală .
Starea de fapt, constă, în esență, în următoarele:
Inculpatul minor P. M. la datele de 02.10.2012, 10.10.2012, 22.10.2012 a vândut colaboratorului acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.” cantitatea de 2,50 grame cannabis, contra sumei de 320 lei, cantitatea de 1,03 grame cannabis, contra sumei de 160 lei și cantitatea de 2,68 grame cannabis, contra sumei de 350 lei.
În drept aceste fapte ale inculpatului minor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale), cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal și art.16 din Legea nr.143/2000.
Inculpatul S. D.-I. la data de 02.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 2,50 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 320 lei, la data de 10.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 1,03 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 160 lei și la data de 22.10.2012, a vândut lui P. M. cantitatea de 2,68 grame cannabis, cantitate ce a fost înstrăinată ulterior către colaboratorul acoperit „V.” al investigatorului acoperit „D.”, contra sumei de 350 lei.
În drept, faptele acestui inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale).
Aceste stări de fapt rezultă din coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, mijloace ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere totală și necondiționată ale inculpaților, potrivit art. 69 Cod procedură penală.
Așa cum am arătat anterior, P. și inculpații nu au criticat nici starea de fapt, nici încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite.
Analiza apelului declarat de către P.
Motivele de apel ale Parchetului vizează doar aspecte de nelegalitate, în ceea ce privește instituția confiscării.
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală ( declarații inculpați, declarația martorului cu identitate protejată ) rezultă că bani obținuți de inculpatul P. M. din vânzarea drogurilor, în datele de 02.10. 2012 ( 320 lei ) și 10.10.2012 ( 160 lei) au fost însușiți de către acesta, motiv pentru care, în temeiul art. 17 alin. 2 din legea nr. 143/2000 urmează a se dispune de către instanța de apel confiscarea acestei sume doar de la inculpatul P. M..
Se constată că este fondat și cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului, în sensul că se impune individualizarea cantităților de droguri ce se vor confisca de la inculpatul P. M., în caz contrar măsura de siguranță neputând fi pusă în executare.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesele verbale de ridicare a drogurilor și cele de restituire a drogurilor, rezultă faptul că, în urma analizei de laborator au rămas următoarele cantități de droguri: 2,08 g cannabis ( actul material din 02.10.2012), 0,67 grame cannabis ( 10.10.2012) și 2, 30 grame cannabis ( 22.10.2012).
Având în vedere prevederile art. 17 alin. 1 din legea nr. 143/2000, urmează a dispune confiscarea de la inculpatul P. M. a cantităților de droguri mai sus- arătate și care au făcut obiectul infracțiunilor din prezentul dosar.
Analiza apelului declarat de către inculpatul P. M.
Primul motiv de apel al inculpatului P. M. viza solicitarea de achitare a acestuia în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, deoarece fapta de trafic de droguri în formă continuată, pentru care a fost condamnat în prima instanță, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea constată că o astfel de solicitare este nefondată, prima instanță stabilind în mod corect că fapta săvârșită de inculpatul P. M. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este el definit de dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal .
Potrivit dispozițiilor art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Așa cum am arătat, în dezvoltarea motivelor de recurs ale acestui inculpat, în susținerea acestui motiv de recurs, au fost invocate, cu precădere, aspecte care țin de persoana inculpatului și de starea de minoritate a acestuia.
Curtea constată că în aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de un ansamblu de elemente care țin de faptă și circumstanțele reale de comitere a acesteia dar și de persoana inculpatului.
Se constată că într-adevăr circumstanțele personale ale inculpatului ( minor, fără antecedente, a avut o atitudine sinceră, s-a prezentat în fața organelor judiciare a colaborat cu acesta, provine dintr-un mediu familial stabil) sunt unele favorabile, dar analizându-le prin prisma circumstanțelor reale și a modului de comitere a infracțiunii, nu pot determina, aplicarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, în sensul că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Aspectele care conduc instanța la concluzia că fapta inculpatului P. M. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni sunt următoarele: caracterul continuat al infracțiunii de trafic de droguri, numărul de acte materiale, faptul că activitatea infracțională a fost stopată prin intervenția organelor judiciare, iar nu din inițiativa inculpatului.
De asemenea, nu poate fi ignorat pericolul social foarte ridicat al infracțiunii comise de către inculpatul P. M., răspândirea acestui fenomen infracțional, în rândul tinerilor și consecințele extrem de nefaste pentru sănătatea tinerilor a consumului de droguri.
Una din funcțiile pedepsei este aceea de prevenție generală, or aplicarea unei sancțiuni administrative pentru o infracțiune cu o periculozitate socială ridicată, nu ar face altceva decât să formeze o percepție greșită a inculpatului minor asupra periculozității infracțiunii comise.
Apărarea formulată de către P. M., în sensul că, aplicarea unei pedepse inculpatului minor reprezintă în același timp și o pedeapsă aplicată familiei, este una nefondată deoarece pe de o parte răspunderea penală este personală, iar pe de altă parte, familia inculpatului nu și-a îndeplinit corect îndatoririle de supraveghere și educare corespunzătoare a copilului lor minor, de vreme ce acesta a pășit pe cale infracțională, la o vârstă tânără.
Așa cum se menționează și în referatul de evaluare la fila 2, anumite carențe din activitățile de supraveghere și educare a minorului de către părinții săi au contribuit la săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în mod judicios a apreciat prima instanță că fapta inculpatului minor P. M. de trafic de droguri de risc prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Aspectele invocate de către acest inculpat în sensul că a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente, a colaborat cu organele judiciare, s-a prezentat la toate solicitările acestora, au produs deja efecte juridice, în procesul de individualizare al pedepsei și în modalitatea de individualizare a acesteia determinând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Nu este fondat nici cel de-al doilea motiv de apel al acestui inculpat, prin care solicita aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea a mustrării, în acest sens instanța de apel are în vedere aceleași aspecte pe care le-am prezentat anterior și care țin de gravitatea faptei dar și de mențiunile din referatul de evaluarea, la care am făcut trimitere mai-sus și care au evidențiat anumite carențe ale procesului educațional și de supraveghere din partea părinților ( în acest sens sunt de remarcat atitudinea mamei care a încercat să diminueze sancțiunile impuse de tată dar și absența periodică a acestuia de acasă).
Potrivit art. 100 Cod penal, la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală de condițiile în care a fost crescut și de alte elemente ce caracterizează persoana minorului.
Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpatul P. M., consecințele acesteia pentru sănătatea tinerilor și răspândirea acestui fenomen infracțional, Curtea apreciază că luarea măsurii educative a mustrării nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, așa cum corect a apreciat și prima instanță.
Față de toate aceste considerente, va fi respins ca nefundat apelul inculpatului P. M..
Analiza apelului declarat de către inculpatul S. D.
Așa cum am arătat anterior, apelul declarat de către acesta vizează reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal, în loc de 86 ind. 1 Cod penal .
În susținerea acestor motive de apel, inculpatul S. a invocat următoarele: atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, faptul că a urmat studii universitare, provine dintr-un mediu familial ce respectă valorile sociale și morale.
Curtea constată că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S. D., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal .
În mod legal și temeinic prima instanță, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului S. D.-I., a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala. Prima instanță a avut deja în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse de către acest inculpat, care atestă studiile superioare ale acestuia, dar și concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. B. .
Potrivit acestui referat s-a apreciat că acesta va putea avea un comportament de conformare la normele sociale prin orientarea către integrarea în activități lucrative, evitarea persoanelor consumatoare de substanțe cu proprietăți psihoactive și primind sprijin psihologic specializat pentru prevenirea recăderii în comportamentul de consum.
În cuprinsul referatului se mai arată că mediul familial în care a crescut și s-a dezvoltat se relevă ca fiind caracterizat prin implicarea activă a părinților în creșterea și educarea inculpatului.
Curtea constată că este nefondată solicitarea inculpatului de reducere a pedepse sub minimul special prevăzut de lege, deoarece prima instanță, deja a operat o astfel de reducere, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal .
Atitudinea de recunoaștere a inculpatului a produs deja efecte juridice, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Prin urmare, se constată că este nefondat motivul de apel al inculpatului S. D., prin care acesta solicita reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia de către prima instanță, fiind în măsură să contribuie, din punctul de vedere al cuantumului, la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal .
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aleasă de către prima instanță, respectiv cea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea constată că aceasta a fost judicios aleasă și are rolul de a asigura atingerea scopului pedepsei, așa cum prevedere art. 52 Cod penal .
Măsurile de supraveghere impuse de această modalitate, asigură garanții instanței de judecată, în sensul că, inculpatul va evita contactul cu astfel de substanțe interzise, dar și cu grupuri de persoane consumatoare de astfel de substanțe. Potrivit referatului de evaluare, s-a apreciat că inculpatul va putea avea un comportament de conformare la normele sociale prin orientarea către integrarea în activități lucrative, evitarea persoanelor consumatoare de substanțe cu proprietăți psihoactive și primind sprijin psihologic specializat pentru prevenirea recăderii în comportamentul de consum.
Concluziile referatului de evaluare mai sus - amintite susțin pe deplin această modalitate de individualizare a executării pedepse prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal, deoarece întâlnirile cu personalul de specialitate din cadrul Serviciului de Probațiune, vor avea rolul de a-l determina pe acest inculpat să evite pe viitor factorii favorizanți ai activității infracționale.
Pentru toate aceste considerente care țin de persoana inculpatului și posibilitățile de îndreptare pe viitor a acestuia, dar având în vedere și gravitatea ridicată a infracțiunii săvârșite de către acesta, Curtea apreciază ca nefundat și cel de-al doilea motiv de apel al acestuia.
Față de toate aceste motive și având în vedere și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție -DIICOT - S. Teritorial B. împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 13 martie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o va desființa sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale care vizează confiscarea sumei de 480 lei și sub aspectul individualizării cantității de droguri ce urmează să fie confiscată.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 17 alin 2 din legea nr. 143/2000 va confisca de la inculpatul P. M. suma de 480 lei.
În temeiul art. 17 alin. 1 din legea nr. 143/2000 va confisca de la inculpatul P. M. următoarele cantități de droguri: 2,08 grame cannabis, 0, 67 grame cannabis și 2,30 grame cannabis.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații S. D. și P. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga fiecare dintre inculpații la plata sumei de 150 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție -DIICOT - S. Teritorial B. împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 13 martie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o desființează sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale care vizează confiscarea sumei de 480 lei și sub aspectul individualizării cantității de droguri ce urmează să fie confiscată.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 17 alin 2 din legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpatul P. M. suma de 480 lei.
În temeiul art. 17 alin. 1 din legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpatul P. M. următoarele cantități de droguri: 2,08 grame cannabis, 0, 67 grame cannabis și 2,30 grame cannabis.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații S. D. și P. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare dintre inculpații la plata sumei de 150 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu părțile prezente și de la comunicare pentru S. de Probațiune de pe lângă T. B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. GhigheciMihaela D.
GREFIER
N. B.
Red.MD/27.06.2013
dact.BN/28.06.2013/ex.2
Jud.fond.M.Ș.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 69/2013. Curtea de Apel... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 77/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
