Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-02-2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 52/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 04 februarie 2016
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător - N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul D. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1729 din 07 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 04 februarie 2016, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1729/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, coroborat cu art. 158 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit de persoana vătămată P. L. I., născută în data de 17.12.1974, C.N.P._, domiciliată în orașul Zărnești, ., nr. 145, județul B., împotriva inculpatului D. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii.
În baza art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, Judecătoria B. l-a condamnat pe inculpatul D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 30.04.1962 în ., cetățean român, studii medii, situație militară nesatisfăcută, ocupația agent de pază la D.G.A.S.P.C. B., căsătorit, recidivist, posesor al C.I. ., nr._, C.N.P._, domiciliat în municipiul B., .. 121, ., județul B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal raportat la art. 83 Cod penal din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 587/2010 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 313/A/12.10.2010 a Tribunalului B., pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată mai sus, inculpatul D. I. M. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatului D. I. M. i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b Cod penal din 1969 pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal din 1969, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni - drepturi ce au fost suspendate, conform art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, prin sentința nr. 587/2010 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 313/A/12.10.2010 a Tribunalului B..
S-a constatat că, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul D. I. M. nu comportă latură civilă și că persoana vătămată, P. L. I., nu mai are pretenții civile față de inculpat.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, persoana vătămată a fost obligată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul D. I. M. a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în data de 23.12.2014, în jurul orelor 0850, inculpatul D. I. M. a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare_, pe . B., din direcția străzii 13 Decembrie spre Pasajul Independenței; ajuns la intersecția cu . faptului că inculpatul nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul marca Peugeot 2006, cu numărul de înmatriculare_, condus de persoana vătămată P. L. I. și a faptului că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în coliziune cu acesta.
În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numitei P. L. I., iar pentru leziunile suferite, aceasta a necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 40/E din 06.01.2015.
La locul accidentului, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultatul testării fiind de 1,25 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 0926, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., unde i s-a recoltat o singură probă de sânge, rezultatul fiind de 2,80 g/l alcool pur în sânge, la ora 1000, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2031/T din data de 30.12.2014.
Persoana vătămată a declarat în fața primei instanțe că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului D. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În faza de judecată, inculpatul D. I. M. a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a contestat starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului D. I. M. s-a reținut că, prin sentința penală nr. 587/2010 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 313/A/12.10.2010 a Tribunalului B., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat în condițiile art. 81 Cod penal din 1969, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni. Raportat la aceste aspecte, infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, comisă în 23.12.2014, a fost săvârșită în termenul de încercare, fiind reținută starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că inculpatul D. I. M. este angajat la Consiliul Județean B., Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - la Complexul de Servicii ,,Măgura" C., în funcția de paznic, este o fire sociabilă, optimistă, activă, cu capacitate de adaptare la situații și sarcini noi, lucrează cu ușurință în echipă și are abilități de comunicare, în perioada desfășurării activității îndeplinindu-și sarcinile de serviciu, răspunzând prompt la orice altă solicitare din partea conducerii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost invocate dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
S-a reținut, pe lângă elementele indicate mai sus, și faptul că inculpatul a fost implicat într-un eveniment rutier, soldat cu avarierea ușoară a autoturismelor, precum și accidentarea persoanei vătămate P. L. I., acțiunea s-a derulat la o oră la care traficul este destul de ridicat, iar cu privire la persoana inculpatului, s-a dat eficiență faptului că a recunoscut încă de la momentul constatării, săvârșirea infracțiunii, iar în cursul procesului penal a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, în fața instanței asumându-și responsabilitatea pentru comiterea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul D. I. M..
Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, arătând în memoriul depus la dosarul cauzei că nu au fost luate în considerare împrejurările comiterii faptei, nivelul ridicat al alcoolemiei, precum și împrejurarea săvârșirii infracțiunii în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse cu închisoarea aplicată anterior.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special și suspendarea sub supraveghere a executării, având în vedere faptul că persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă, că a manifestat o atitudine de recunoaștere a faptei, cooperând cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, regretând nespus cele întâmplate; apelantul inculpat a arătat faptul că o are în îngrijire pe soția sa bolnavă și are un credit pe care trebuie să-l plătească până în anul 2020.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpatul a depus la dosarul cauzei un angajament de plată relativ la despăgubirea de către asigurător a persoanei vătămate și procedura prealabilă inițiată de asigurător în același scop; prezent personal, inculpatul nu a dorit să furnizeze noi declarații.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, C. constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală, la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta constând în aceea că, în data de 23.12.2014, după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 0850, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz, înmatriculat sub numărul_, pe ., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,80g/l alcool pur în sânge și, din caza faptului că nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de partea civilă P. L. I., a intrat în coliziune cu acesta, rezultând vătămarea corporală a părții civile, care a necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În privința modului de individualizare a pedepsei, judecătorul fondului a evaluat corespunzător criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal prin raportare la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată; cuantumul stabilit reflectă atât gradul de pericol social ridicat al faptei (rezultat din nivelul deosebit de ridicat al alcoolemiei, în prezența căruia inculpatul a condus pe drumurile publice, un autoturism, la un interval orar caracterizat prin trafic intens, acțiunea sa producând și un rezultat concret - un accident rutier cu victime), cât și datele care caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu; din fișa de cazier judiciar rezultă faptul că prin sentința penală nr. 587/30.03.2010 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr. 313/A/12.10.2010 a Tribunalului B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În același timp, cu semnificație sub aspectul individualizării pedepsei, este și conduita pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul instrumentării prezentei cauze (a recunoscut faptele comise, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată).
Observând limitele de pedeapsă obținute prin reducerea cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală - închisoare de la 8 luni la 3 ani și 4 luni - apreciem că pedeapsa stabilită de prima instanță este aptă să răspundă scopului de constrângere și reeducare pe care aceasta trebuie să-l îndeplinească, solicitarea inculpatului de reducere sub minimul special, fiind neîntemeiată.
Contrar susținerilor apelantului procuror, aplicarea unei pedepse spre maximul special apare ca excesivă; cuantumul pedepsei trebuie să reflecte valorificarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal și nu doar a împrejurărilor care caracterizează fapta comisă. Infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal este o infracțiune de pericol; este adevărat că prin accidentul rutier cauzat de inculpat, s-a produs și vătămarea corporală a unei persoane, însă aceste consecințe întrunesc conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni - vătămarea corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod penal - pentru care inculpatul a fost de asemenea trimis în judecată, însă persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă, operând astfel o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
În mod legal prima instanță a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate aplicată prin hotărârea judecătorească anterior menționată, cumulul aritmetic între pedepse și executarea în regim privativ de libertate a rezultantei astfel obținute, fiind rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 și art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
În ceea ce privește solicitarea apelantului inculpat de aplicare a suspendării sub supraveghere, aceasta contravine dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. b Cod penal, având în vedere atât cuantumul pedepsei rezultante, cât și starea de recidivă postcondamnatorie în care se găsește acesta.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul D. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1729/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, urmând ca restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul D. I. M. împotriva sentinței penale nr. 1729/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./10.02.2016
Dact. O.S./10.02.2016
2 exemplare
Jud. fond: A. A. E.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
