Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 636/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.636/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din12 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. M., părțile civile H. R. Ș., H. V. A. și N. M. și partea responsabilă civilmente . V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr.1438/S din 10 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2014, când față de lipsa obiectivă a unui membru a completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru 5 noiembrie 2014, când în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2014 și 12 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
I. P. sentința penală nr.1438/10.06.2014, Judecătoria B. a hotărât:
Respinge cererea inculpatului C. M. de prelungire a dreptului de circulație.
Face aplicarea art.5 Cod penal și în baza art.178 al.2 Cod penal din 1969 condamnă pe inculpatul C. M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.861 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, fixat în condițiile art.862 Cod penal din 1969.
În baza art.863 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:
a) se va prezenta la fiecare convocare la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) nu va conduce nici un vehicul.
În baza art.71 al.2 Cod penal din 1969 interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal din 1969.
În baza art.71 al.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal din 1969 referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.
În temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b) teza întâi Cod procedură penală cu referire la art. 4 Cod penal, achită pe inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969.
În baza art.397 al.1 Cod procedură penală admite în parte acțiunile civile și obligă . V. I. G. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile:
- N. M., domiciliată în Ghimbav, ., ., ., CNP_ suma de 8.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale;
- H. V. A., domiciliat în Ghimbav, ., jud. B., CNP_ suma de 6.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale;
- H. R. Ș., domiciliat în Ghimbav, ..421, jud. B., CNP_ suma de 5.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397 alin. 1 cu referire la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile F. S. N., domiciliat în Ghimbav, ., ., CNP_ și S. C. Județean de Urgență B..
În temeiul art.397 al.1 Cod procedură penală raportat la art.50 al.1 din Legea nr.136/1995 respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de S. de Ambulanță Județean B., cu sediul în B., . nr.27.
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în data de 30.12.2009, în jurul orelor 13.30, inculpatul C. M., șofer la S. Județean de Ambulanță B., a preluat de la spital pe numitul P. G., în vârstă de 75 ani, aflat în stare comatoasă, pentru a-l transporta cu autovehiculul înmatriculat sub numărul_ la domiciliul său din Ghimbav.
În jurul orelor 14.15 inculpatul a ajuns pe . Ghimbav, în dreptul imobilului cu nr.176 și s-a înscris pe banda de preselecție a amenajării rutiere ce-i permitea să se întoarcă de pe sensul de deplasare către C., înapoi spre Ghimbav.
Inculpatul nu s-a asigurat corespunzător și a efectuat virajul la stânga, pătrunzând pe sensul opus de mers, fără să acorde prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_, condus de F. S. N. dinspre C. către Ghimbav.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule P. G. a decedat, F. S. N. a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar F. I., aflat în același autoturism, a necesitat și el 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Judecătoria B. a apreciat că fapta inculpatului C. M., care la data de 30.12.2009, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . Ghimbav, a pătruns pe sensul opus de mers pentru a efectua o manevră de întoarcere, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de F. S. N., în urma impactului rezultând decesul victimei P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 al.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal (modalitatea de executarea a pedepsei ce va fi stabilită este mai favorabilă potrivit Vechiul Cod penal), culpa inculpatului fiind reținută sub forma celei prevăzută de art.19 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal din 1969.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, care este unul ridicat prin raportare la valoarea socială căreia i s-a adus atingere (viața omului), urmările produse (decesul victimei), împrejurările concrete în care s-a comis fapta (inculpatul era șofer pe ambulanță, ceea ce presupunea din partea sa o atenție sporită la respectarea regulilor de circulație), precum și de persoana infractorului, care nu a mai fost condamnat anterior, nu și-a recunoscut în totalitate culpa, susținând fără temei că și celălalt conducător auto implicat este vinovat. Susținerile sale că la o viteză de 50 km/h a celuilalt autoturism altele ar fi fost consecințele, nu sunt decât pure speculații. În plus, imediat după accident a încercat să se disculpe într-un mod cât se poate de infam, afirmând că victima decedase din cauze naturale, pe drum.
Făcând aplicarea art.5 Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În privința modalității de executare a pedepsei principale, apreciindu-se, față de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, inclusiv comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși noi infracțiuni, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute de art.861 Cod penal din 1969, Judecătoria B. a ales suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, fixat în condițiile art.862 Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii civile, persoana vătămată N. M. (fiica victimei) a pretins despăgubiri în sumă de 70.000 euro daune morale, iar persoanele vătămate H. V. A. și H. R. Ș. (nepoții victimei) s-au constituit părți civile cu suma de 50.000 euro fiecare, daune morale.
În privința daunelor morale, instanța are a observa că legiuitorul nu a prevăzut în acte normative criterii de determinare a cuantumului acestora, dar în practica judiciară și în literatura juridică de specialitate se face referire la astfel de criterii: natura infracțiunii comise, valoarea morală afectată, relațiile dintre victimă și părțile civile, măsura în care decesul victimei a lezat viața părților civile.
În speță, părțile civile au suferit indubitabil un prejudiciu moral prin pierderea tatălui, respectiv a bunicului lor, suferința fiind descrisă și de martora Ș. R., care a arătat că relațiile dintre părți erau foarte bune, nepoții au fost crescuți de bunici, au continuat și ca adulți să meargă împreună în concedii și excursii, dar dintre ei doar H. V. A. mai locuia împreună cu victima, ceea ce înseamnă că dispariția victimei a fost mai profund resimțită de acesta decât de H. R. Ș.; N. M. era însă cea mai apropiată față de victimă, îl îngrijea de când rămăsese văduv, trecerea la cele veșnice a ultimului dintre părinți fiind evident una dureroasă; martora a mai arătat că suferința a fost amplificată de împrejurările tragice ale accidentului, demararea cercetărilor penale făcând imposibilă desfășurarea ritualurilor creștinești în prima noapte de după deces.
Dincolo de aceste aspecte de necontestat, trebuie ținut totuși cont și de faptul că potrivit actelor medicale, victima se afla înainte de accident într-o stare de sănătate critică, la externarea din spital fiind în comă, paralizată pe partea dreaptă, avea hipertensiune arterială cu risc foarte crescut, partea civilă N. M. recunoscând în declarația de la urmărire penală că medicul i-a pus în vedere un deces iminent al tatălui ei. Bineînțeles că speranțele rudelor de a-și mai reveni nu se năruiseră cu totul, martora Ș. R. afirmând că îi achiziționaseră un pat ergonomic și căutaseră o femeie care să-l îngrijească, dar realitatea trebuie privită în mod obiectiv, din datele dosarului reieșind că și în condițiile în care accidentul rutier nu ar fi avut loc, viața victimei nu ar mai fi fost ca înainte.
Față de aceste împrejurări, prin raportare la elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și următoarele cod civil (fapta ilicită, existența unui prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu ușurință), se vor admite în parte acțiunile civile și se vor acorda în baza art.397 alin.1 Cod procedură penală daune morale, urmând ca . V. I. G. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească următoarele sume, apreciate drept suficiente pentru compensarea pierderii suferite:
- 8.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, părții civile N. M.;
- 6.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, părții civile H. V. A.;
- 5.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, părții civile H. R. Ș..
Având în vedere soluția pe latură penală, în temeiul art. 397 alin. 1 cu referire la art.25 alin.5 Cod procedură penală, se vor lăsa nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile F. S. N. și S. C. Județean de Urgență B., ale cărui pretenții sunt legate de îngrijirile medicale acordate numitului F. S. N..
În cauză s-a constituit parte civilă și S. de Ambulanță Județean B. cu suma de 376,60 lei reprezentând valoarea serviciilor medicale acordate martorului F. I..
Art.19 alin.1 Cod procedură penală prevede că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iarpotrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Inculpatul C. M. nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei fapte penale avându-l ca persoană vătămată pe F. I., astfel că pretențiile civile ridicate de S. de Ambulanță Județean B. vor fi respinse ca inadmisibile.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C. M., părțile civile N. M., H. V. A., H. R. Ș. și partea responsabilă civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A.
Criticile aduse de inculpatul C. M. a adus critici de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată. P. concluziile avocatului ales, acesta a solicitat ca, în cadrul rejudecării, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special de 2 ani, iar modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art.91 și 92 Cod penal. A mai solicitat să aibă în vedere și durata, întinderea acestui caz de la accident și până la soluționarea acestuia definitiv, perioada în care va rămâne fără permis, fiecare lună fiind foarte importantă. De asemenea, a solicitat diminuarea despăgubirilor civile acordate în raport cu modalitatea desfășurării evenimentului.
În ceea ce privește criticile aduse de părțile civile N. M., H. V. A. și H. R. Ș. acestea au vizat aspecte de netemeinicie relativ la cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate de prima instanță, apreciindu-se că se impune majorarea lor la un nivel rezonabil raportat la împrejurările concrete ale cauzei. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că sumele de bani pretinse cu titlu de daune morale nu constituie sancțiuni excesive pentru autorul prejudiciului moral și, implicit, a societății de asigurare dată fiind trauma psihică suferită, cele 3 părți civile, imediat după accident, suferind un șoc, prejudiciu moral sever deoarece se pregătiseră din toate punctele de vedere să-l aibă pe tatăl/bunicul lor acasă, viu. Motivele de apel dezvoltate pe larg se află la filele 47-50 dosar apel.
Partea responsabilă civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. a apreciat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece, pe de o parte, asigurătorul a fost obligat la plata unor despăgubiri evaluate în euro la cursul BNR din ziua plății, pe când, în cuprinsul contractului de asigurare, acesta s-a obligat la plata unor despăgubiri calculate în euro la cursul BNR din ziua accidentului, iar pe de altă parte, despăgubirile acordate sunt excesiv de mari față de nivelul sumelor dispuse în practica judiciară și față de particularitățile concrete ale cauzei. Memoriul cu motivele de apel dezvoltate pe larg se află la filele 35-38 dosar apel.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, C. va admite apelul declarat de inculpat și le va respinge pe celelalte două, pentru următoarele considerente:
A. În ceea ce privește criticile aduse de inculpat, C. reține că acestea au vizat, pe de o parte, aspecte ce țin de individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, iar pe de altă parte, aspecte privind cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, acestea urmând a fi analizate împreună cu celelalte apeluri declarate în cauză deoarece toate privesc latura civilă.
În privința individualizării judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată, reținem că prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968. P. art.72 Cod penal 1968, legiuitorul a prevăzut că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
C. reține că Judecătoria B. a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii, inclusiv a celor care se referă la calitatea de șofer pe ambulanță a inculpatului, calitate care implică o atenție sporită din partea sa. În acest sens, C. va înlătura parte din criticile inculpatului care a făcut vorbire în memoriul cu motivele de apel de „ciudatele condiții de transport” și de „ambulanța care a circulat fără semnale acustice și luminoase, fără personal specializat”. Dacă susținerile inculpatului ar fi luate în vedere, ar însemna să se admită un dublu etalon în comensurarea conduitei profesionale a acestuia în calitatea sa de șofer pe ambulanță, ceea ce nu este de admis deoarece toți pacienții transportați cu ambulanța trebuie să se bucure de aceeași atenție din partea șoferilor care le conduc.
Cu toate acestea, în raport de data la care s-a produs accidentul, de vârsta inculpatului, în prag de pensionare, se apreciază că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse și pe durata unui termen de încercare mai mic decât cel avut în vedere de prima instanță, urmând a se dispune reducerea duratei acestuia de la 6 ani, la 4 ani și 6 luni.
B. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. reține că, pe de o parte, părțile civile au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile ce au fost acordate de prima instanță, apreciindu-le prea mici în raport cu suferințele prin care au trecut, iar pe de altă parte, inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă au solicitat reducerea lor.
C. reține că, la stabilirea cuantumului daunelor morale, legislația în vigoare nu detaliază criteriile după care se stabilește acest cuantum, aprecierea fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanțelor de judecată care se raportează la circumstanțele fiecărei cauze în parte. Instanța nu este ținută de eventuale date statistice rezultate din analiza jurisprudenței în materie a instanțelor românești și, cu atât mai puțin, a celei unor instanțe străine, indiferent de colectorul național sau internațional al acestor date.
C. este de acord că, potrivit art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii, iar instanțele de judecată trebuie să judece în așa manieră încât soluțiile să fie juste și echitabile și să ofere despăgubiri similare în situații similare, cu precizarea că aceasta nu înseamnă că o instanță nu poate să acorde daune morale într-un cuantum diferit de cel stabilit de alte instanțe dacă apreciază că circumstanțele speței respective o impun, pentru că ar echivala cu îngrădirea libertății de decizie a judecătorului cauzei. În aceste condiții, este inadmisibil ca, în stabilirea daunelor morale, o instanță să se raporteze la niște date statistice, chiar dacă ele rezultă dintr-o medie a sumelor acordate prin alte hotărâri judecătorești, astfel cum a susținut asigurătorul care a și depus la dosarul cauzei, în apel, un ghid pentru soluționarea daunelor morale care poartă antetul Fondului de protecție a victimelor străzii (filele 41-45 dosar apel).
În ceea ce privește stabilirea cuantumului acestui prejudiciu moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât și cele jurisprudențiale (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție), C. reține că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și toate consecințele acesteia.
Astfel, părțile civile au susținut că sumele de bani pretinse cu titlu de daune morale nu constituie sancțiuni excesive pentru autorul prejudiciului moral și, implicit, a societății de asigurare, dată fiind trauma psihică suferită, cele 3 părți civile, imediat după accident, suferind un șoc, un prejudiciu moral sever deoarece se pregătiseră din toate punctele de vedere să-l aibă pe tatăl/bunicul lor acasă, viu.
În urma accidentului auto ce s-a soldat cu decesul victimei P. G., C. reține că prima instanță a avut de analizat evenimentul nefericit din perspectiva relației părinte-copil și bunic-nepoți.
În ceea ce privește relația părinte-copil, aceasta se construiește în timp pe bază de respect, acceptare, dragoste, răbdare, înțelegere, toate acestea având, de-a lungul timpului, o influență mai mică sau mai mare în dezvoltarea acestei relații.
În ceea ce privește relația bunic-nepoți, este știut faptul că bunicii sunt un element important din copilăria celor mici și o bună parte din experiențele din copilărie sunt strâns legate de relația cu bunicul/bunica, copiii atașându-se rapid de aceste două figuri care, adesea, sunt mai îngăduitoare decât mama și tata și mai dispuse jocului. De-a lungul timpului, relațiile cultivate în copilărie, oricât de strânse ar fi fost acestea, se estompează deoarece copilul de altădată își caută acum propria cale.
În speța de față, cu tot respectul cuvenit pentru durerea cauzată părților civile prin pierderea unor persoane dragi – durere a cărei intensitate numai părțile civile o cunosc, apreciind că viața este neprețuită –, C. constată totuși că, în raport cu criteriile la care s-a făcut vorbire, stabilirea daunelor morale a fost just individualizată de prima instanță. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că victima P. G. avea vârsta de 75 de ani și era într-o stare deosebit de gravă din punct de vedere al sănătății, acest din urmă aspect fiind pus în lumină atât de declarația inculpatului, cât și de elementele de fapt care se desprind inclusiv din declarația fiicei victimei, partea civilă N. M..
Având în vedere aceste repere și circumscriindu-le aspectelor de fapt din cauză, C. reține că evaluarea primei instanțe nu este nici subiectivă, prin îndatorarea părții responsabile civilmente-asigurător S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A., dar nici nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei a părților civile, calitatea acestora de fiică, respectiv nepoți, evidențiind, dincolo de orice dubiu, un șoc emoțional suficient de puternic.
În lumina celor de mai sus, C., în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.1438/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va casa sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În cadrul rejudecării în aceste limite, va fi redusă durata termenului de încercare de la 6 ani, la 4 ani și 6 luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile N. M., H. V. A., H. R. Ș. și partea responsabilă civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apelantele-părți civile N. M., H. V. A. și H. R. Ș. și apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. vor fi obligate la plata sumei de 20 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile acestora, celelalte cheltuieli judiciare avansate în apel rămânând în sarcina statului.
În baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, se va dispune respingerea cererilor formulate de apelantele-părți civile N. M., H. V. A. și H. R. Ș. de obligare a apelantei-părți responsabile civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. la plata sumei de 3.500 lei către fiecare dintre apelantele-părți civile cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel cu onorariul de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
I. În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.1438/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o casează sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
A. Rejudecând cauza în aceste limite,
Reduce durata termenului de încercare de la 6 ani, la 4 ani și 6 luni.
B. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile N. M., H. V. A., H. R. Ș. și partea responsabilă civilmente S.C.„Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
- obligă apelantele-părți civile N. M., H. V. A. și H. R. Ș. și apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. la plata sumei de 20 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile acestora,
- celelalte cheltuieli judiciare avansate în apel rămânând în sarcina statului.
În baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, respinge cererile formulate de apelantele-părți civile N. M., H. V. A., și H. R. Ș. de obligare a apelantei-părți responsabile civilmente S.C. „Asigurarea R. A. V. I. G.” S.A. la plata sumei de 3.500 lei către fiecare dintre apelantele-părți civile cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel cu onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red. C.E.-8.06.2015
Dact. C.G.-9.06.2015
2 ex
Jud. fond- C. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 22/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 646/2014. Curtea de... → |
|---|
