Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1008/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-11-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1008/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - E. B. - judecător
- Judecător-N. H.
- Judecător-N. Țînț
- Grefier-O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă B. C. și asigurătorul S.C. A. R. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 118 din 17 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 15 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 noiembrie 2012, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 118/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosar penal nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S. G. ( fiul lui G. și S., născut la data de 10.07.1978 în orașul C., județul C., domiciliat în ., județul C., C.N.P. -_, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, studii - școală profesională, ocupația - mecanic agricol la S.C. FOR TRANS S.R.L. C., căsătorit, 1 copil minor ) la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ( parte vătămată B. C. ) .
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, fixat în baza art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a constatat că pentru autoturismul marca OPEL A., înmatriculat cu numărul_, implicat în accidentul rutier din data de 17.09.2010, s-a încheiat cu asigurătorul S.C. A.-R. A. S.A. polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._, valabilă de la data de 29.03.2010 până la data de 28.09.2010.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile S. C. Județean de Urgență B., cu sediul în municipiul B., .. 25-27, județul B., prin fapta ilicita a inculpatului S. G., este de 3841,59 lei și prin urmare a fost admisă acțiunea civilă promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
În baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul S.C. A.-R. A. S.A.,. cu sediul în București, sector 3, .. 3, ., a fost obligat să plătească părții civile S. C. de Urgență București, cu titlul de daune materiale suma de 3841,59 lei - reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile B. C..
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile S. C. de Urgență B.-A., cu sediul în București, ., prin fapta ilicită a inculpatului S. G., este de 15.911,80 lei și prin urmare a fost admisă acțiunea civilă promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
În baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul S.C. A.-R. A. S.A., cu sediul în București, sector 3, .. 3, ., a fost obligat să plătească părții civile S. C. de Urgență B.-A., cu titlul de daune materiale suma de 15.911,80 lei - reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile B. C..
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile S. Județean de Urgență “ DR. F. K. ” S. G., cu sediul în municipiul S. G., ., județul C., prin fapta ilicită a inculpatului S. G., este de_,912 lei, și prin urmare a fost admisă acțiunea civilă promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
În baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul S.C. A.-R. A. S.A., cu sediul în București, sector 3, .. 3, ., a fost obligat să plătească părții civile S. C. de Urgență “ DR.F. K. ” S. G., cu titlul de daune materiale suma de_,912 lei - reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile B. C., cumulativ cu plata dobânzii legale de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a debitului.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile S. de Ambulanță Județean C., cu sediul în municipiul S. G., .-3, județul C., prin fapta ilicită a inculpatului S. G., este de 1345,31 lei, și prin urmare a fost admisă acțiunea civilă promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
În baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul S.C. A.-R. A. S.A., cu sediul în București, sector 3, .. 3, ., a fost obligat să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean C. cu titlul de daune materiale suma de 1345,31 lei - reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile B. C., cumulativ cu plata dobânzii legale de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a debitului.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile B. C., cu domiciliul în municipiul S. G., ., ., etaj 3, ., prin fapta ilicită a inculpatului S. G. este de:_ lei, cu titlu de diferență între veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația de boală acordată timp de 180 de zile; 3660 lei, cu titlu de diferență între veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația pentru persoane cu handicap; 972 lei/lună, cu titlu de prestație periodică pe toată durata incapacității de muncă;_ lei, cu titlu de cheltuieli implicate de tratamentul medical; 50.000 euro, cu titlu de daune morale, fiind admisă în parte acțiunea civilă promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
În baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul S.C. A.-R. A. S.A. a fost obligat să plătească părții civile B. C., în limita plafonului stabilit anual prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor, iar peste plafonul respectiv a fost obligat inculpatul S. G.:_ lei, cu titlu de diferență între veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația de boală acordată timp de 180 de zile, 3660 lei, cu titlu de diferență între veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația pentru persoane cu handicap, 972 lei/lună, cu titlu de prestație periodică pe toată durata incapacității de muncă,_ lei, cu titlu de cheltuieli implicate de tratamentul medical și 50.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate, fiind respinse ca neîntemeiate și pretențiile civile formulate de partea civilă B. G., cu domiciliul în municipiul S. G., ., ., etaj 3, ..
În baza art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de partea civilă B. C., privind restituirea cheltuielilor judiciare ocazionate de acest proces, iar în baza art. 50 din Legea nr. 136/1995 S.C. A.-R. A. S.A. a fost obligată să plătească părții civile B. C. suma de 8500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul S. G. a fost obligat la plata sumei de 1420 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, la data de 17.09.2010, în jurul orei 19:00, după finalizarea zilei de muncă, inculpatul S. G. s-a urcat la volanul autoturismului său, marca Opel A. cu număr de înmatriculare_, intenționând să se deplaseze la domiciliu.
La km 55+900 m de pe D.N. 13 E, aproape de ., pe direcția dinspre orașul C. spre P., rulând cu o viteză de 67 Km/h., în condiții de zi și vizibilitate bună, întrucât nu a sesizat că în fața sa se deplasa pe partea carosabilă un biciclist, inculpatul l-a tamponat pe acesta, în dreptul benzinăriei „ ROMPETROL ", în urma impactului, biciclistul B. C. fiind proiectat la o distanță de 37,5 m în șanțul din dreapta sensului de mers.
După impact și datorită șocului psihic, inculpatul nu a reacționat imediat prin imobilizarea autoturismului, ci a mai circulat puțin, după care a oprit, a coborât din autoturism, s-a apropiat de partea vătămată B. C., care căzută pe spate cerea ajutor, sens în care inculpatul a sesizat imediat S.N.U.A.U. 112 despre producerea accidentului, primul apel fiind înregistrat la ora 19:38 ( conform adresei nr._/25.02.2011 a STS, fila 25 dosar urmărire penală ).
La fața locului s-a deplasat ambulanța, care a ridicat victima și a transportat-o la S. Județean de Urgență B. pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Atât inculpatului S. G., cât și părții vătămate B. C. le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1681-A12/300 și 301 din 20.09.2010 ( filele 28 și 31 dosar urmărire penală ) a rezultat că cei doi participanți la trafic nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, aspect relevat în prealabil și prin rezultatul alcooltest.
Autoturismul implicat în accident, cu numărul de înmatriculare_, a fost imobilizat și supus constatării tehnice, nefiind depistate defecțiuni tehnice.
În urma examinării medico-legale a părții vătămate B. C., s-a concluzionat că aceasta prezintă leziuni traumatice produse în condițiile unui accident rutier, putând data din 17.09.2010 și necesitând circa 150 zile îngrijiri medicale, specificându-se totodată că au pus viața victimei în primejdie, constituind infirmitate fizică permanentă ( potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2204/A1/119 din 25.11.2010 al Serviciului de Medicină Legală C. de la filele 39-40 dosar urmărire penală ).
Totodată, fiind examinat și de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C., s-a concluzionat că partea vătămată B. C. prezintă deficiență funcțională gravă, sens în care au eliberat certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 2367/22.12.2010 ( fila 42 dosar urmărire penală ), partea vătămată fiind încadrată în gradul de handicap grav.
Raportat la declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, instanța de fond a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală atrase ca urmare a opțiunii inculpatului de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au rezultat din întregul material probator. Astfel, în ceea ce privește circumstanțele reale, s-a reținut modalitatea concretă de producere a accidentului, o modalitate ce poate fi calificată aproape inexplicabilă, în condițiile în care în concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnică auto ( căruia i-a dat eficiență și instanța de fond ) s-a menționat că „ biciclistul, deși era îmbrăcat cu haine de culoare închisă și nu era echipat cu vestă reflectorizantă, putea fi văzut de la 250-300 m ”, viteza adoptată de inculpat ( anume de 67 km/h) nefiind una de natură a împiedica sesizarea obstacolului de pe partea carosabilă, concluzionându-se astfel că „ accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă ar fi observat biciclistul pe carosabil. ”
Așadar, doar datorită unei profunde neșanse a inculpatului, fapta sa de conducere neatentă a provocat niște consecințe atât de grave: imobilizarea la pat a părții vătămate, anihilarea capacității funcționale a organismului acestuia, cu pierderea totală a capacității de autoservire și a capacității de muncă, partea vătămată fiind încadrată în gradul cel mai sever de handicap.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a constatat că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Totodată, s-a reținut atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta fiind primul care a apelat 112, recunoscând săvârșirea infracțiunii și manifestând un regret profund față de cele întâmplate, luând legătura telefonic de mai multe ori cu tatăl părții vătămate.
În plus, este o persoană bine integrată în societate, fiind angajat într-un raport legal de muncă, având familie și 1 copil minor, în vârstă de 6 ani.
S-a apreciat că în cauză nu poate fi reținută și o culpă a părții vătămate, în condițiile în care, în fapt, a lipsit situația premisă a dispozițiilor art. 161 lit. l) - anume circulația pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă ( pentru a se reține încălcarea condițiilor de echipare a bicicletei prevăzute de art. 14 din același Regulament de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 ) și art. 161 lit. r) - anume circulația de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă ( pentru a se reține că era necesar ca biciclistul să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante ).
Analizând atât circumstanțele reale ale cauzei ( negative ), cât și cele personale ale inculpatului ( pozitive ), astfel cum au fost identificate mai sus, s-a constatat că acestea sunt într-un relativ echilibru, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. 1 Cod penal, având în vedere că inculpatul nu a fost condamnat anterior și raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale și în special conduita adoptată înainte și după data săvârșirii infracțiunii, s-a apreciat că scopul pedepsi poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.
În privința laturii civile, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 998 și art. 999 cod civil ( aplicabil în speță, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv 17.09.2010, înainte de . noului Cod civil ) orice persoană este ținută a repara prejudiciul creat printr-o faptă ilicită, indiferent de forma de vinovăție cu care această faptă a fost săvârșită.
În speță, condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului au fost realizate, existând o faptă ilicită – infracțiunea de vătămare corporală din culpă comisă de inculpat ca urmare a nerespectării unor reguli de circulație, prejudiciul suferit de părțile civile ( concretizat în daune materiale și morale ), o legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
Instanța de fond a constatat că pretențiile Spitalului C. Județean de Urgență B. au caracter material și sunt întemeiate și dovedite cu înscrisurile de la filele 129-133 dosar urmărire penală; sunt întemeiate și dovedite cu înscrisurile de la filele 144-150, 219, 284-285 dosar urmărire penală, filele 309-332, 413, 434-436 dosar judecătorie la fel și pretențiile Spitalului C. de Urgență B.-A. București, Spitalului Județean de Urgență “ DR. F. K. ” S. G. și Serviciului de Ambulanță Județean C..
În ceea ce privește pe partea civilă B. C., s-a apreciat că pretențiile sale au atât caracter material, cât și moral, dar că sunt doar parțial întemeiate.
Astfel, sub aspectul daunelor materiale, în primul rând, partea civilă B. C. a solicitat o sumă nedeterminată în lei, reprezentând diferența dintre veniturile lunare anterioare accidentului, anume de 1510 lei, și indemnizația de boală acordată timp de 180 de zile, anume de 75 % din salariu.
Instanța de fond a constatat că suma corectă drept criteriu nu este suma de 1510 lei ( reprezentând venitul brut, potrivit adeverinței nr. 386/17.12.2010 ), ci suma de 1265 lei ( reprezentând media netă lunară, efectiv folosită de partea vătămată, cu titlu curent, rezultată din veniturile obținute în ultimele 6 luni anterioare accidentului ), sens în care, a fost admisă această pretenție doar pentru suma de 56.925 lei, cu titlu de diferență între veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația de boală acordată timp de 180 de zile.
În al doilea rând, partea civilă B. C. a solicitat suma reprezentând diferența dintre veniturile lunare anterioare accidentului și indemnizația pentru persoane cu handicap până la data procesului, sumă pe care a indicat-o expres în cuantum de 3.660 lei daune materiale ( potrivit precizării de la fila 430 dosar judecătorie ).
Instanța de fond a constatat că diferența dintre venitul net de 1265 lei și pensia primită pentru gradul de handicap de 293 lei ( fila 354 dosar judecătorie ) este de 972 lei/lună și că „ până în prezent ” ( data procesului ), i s-ar cuveni mai mult decât suma de 3660 lei ( reprezentând aproape 4 luni ), însă dat fiind principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, nu poate acorda mai mult acestuia, fiind admis doar cuantumul solicitat.
În al treilea rând, partea civilă B. C. a solicitat o sumă de 1220 lei/lunar, cu titlu de prestație periodică pe toată durata incapacității de muncă, reprezentând diferența dintre venitul salarial anterior accidentului și pensia de persoană cu dizabilități; în baza observațiilor de mai sus privind venitul mediu lunar net, diferența corectă dintre cele două este de 972 lei/lună.
În al patrulea rând, partea civilă B. C. a solicitat o sumă de 19.400 lei, cu titlu de cheltuieli implicate de tratamentul medical, sumă pe care a apreciat-o în întregime întemeiată, astfel cum a rezultat din facturile/bonurile fiscale depuse la dosar ( filele 336, 354-410, 417-423, 431-432 dosar judecătorie ).
În al cincilea rând, partea civilă B. C. a solicitat o sumă de 3000 lei/lunar daune materiale, reprezentând sumele ce urmează a fi suportate în continuare pentru tratamentul medical, pretenții pe care instanța de fond, pentru moment, le-a apreciat drept neîntemeiate, având în vedere că prejudiciul este viitor și are caracter incert, fiind doar un prejudiciu eventual ce nu poate fi evaluat, aspect ce nu înlătură posibilitatea părții civile de a-și valorifica aceste pretenții la momentul la care acest prejudiciu dobândește caracter cert.
Sub aspectul daunelor morale, partea civilă B. C. a solicitat suma de 2.000.000 euro daune morale ( echivalentul în lei la data plății ).
Dincolo de imposibilitatea obiectivă de a determina cuantumul real al prejudiciului moral suferit de partea vătămată, încercând măcar să mențină un just echilibru între toate datele rezultate din prezentul dosar, instanța de fond a cenzurat suma solicitată, apreciind că se justifică acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 euro în echivalent lei la data plății, în compensarea traumelor fizice și psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere că, urmare a leziunilor suferite, partea vătămată și-a schimbat complet și iremediabil viața personală, familială, socială și profesională, partea vătămată fiind efectiv imobilizată la pat ( acesta neputând nici măcar să semneze declarația dată în fața polițistului, aspect reținut și în cuprinsul procesului-verbal de la fila 36 dosar urmărire penală ), fiindu-i anihilată capacitatea funcțională a organismului acestuia, cu pierderea totală a capacității de autoservire și a capacității de muncă, pe cale de consecință fiind încadrată în gradul cel mai sever de handicap.
Totodată, partea vătămată este „ smulsă ” complet din mediul său de prieteni ( la momentul accidentului fiind în drum spre locuința prietenei sale, relație care s-a resimțit în urma accidentului ), mediul său social ( astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor Kralicsek L. și H. R. ), posibilitățile de a se mai bucura de viață fiind sensibil reduse, doar o puternică forță de mobilizare interioară din partea acesteia fiind de natură a mai compensa toate aceste privațiuni subite.
Dincolo de suferința fizică pe care trebuie să o îndure, este suferința psihică, morală, înregistrată încă din primele clipe după accident, când, potrivit propriei declarații, văzând că nu simte durere, nu se poate ridica de la sol, fiind conștient de toate acestea, a început să zică celor care s-au apropiat de locul unde se afla, „ nu mă lăsa să mor! ”, plângând și temându-se că va rămâne paralizat, aspecte confirmate și de martorii D. Erno și D. I.-F..
Nu în ultimul rând, tocmai datorită stării psihice de luciditate a părții vătămate, s-a apreciat că un grav prejudiciu mai este reprezentat de „ prejudiciul prin ricoșeu ”, de care partea vătămată este conștientă, prin aceea că starea sa fizică/morală a influențat în mod negativ și starea părinților săi, elocvent în acest sens, al bunelor relații familiale, fiind faptul că tatăl a renunțat la serviciu, pentru a se îngriji personal de copilul său, neangajând astfel un simplu însoțitor, fiind astfel aproape trup și suflet lângă fiul său, supărarea produsă părinților fiind de natură a provoca propria supărare.
În ceea ce privește pe partea civilă B. G., s-a constatat că pretențiile acestei părți au caracter material, sunt întemeiate, sunt evidente ca existență, dar nu sunt dovedite ca și cuantum, deși „ oricine formulează o pretenție trebuie să și-o și dovedească ”, în condițiile în care partea civilă nu a depus la dosar nicio adeverință salarială pe baza căreia instanța de fond să poate proceda la verificarea temeiniciei cuantumului, instanța de fond nedeținând niciun fel de instrument în raport de care să realizeze cuantumul acestor cheltuieli, prejudiciul nefiind determinat sau determinabil, astfel că s-a apreciat că nu îndeplinește condițiile pentru a da dreptul la reparare.
Constatând fapta culpabilă a inculpatului S. G., precum și temeinicia pretențiilor civile, astfel cum au fost reținute mai sus, instanța de fond a reținut că pentru autoturismul marca OPEL A., înmatriculat cu numărul_, implicat în accidentul rutier din data de 17.09.2010, s-a încheiat cu asigurătorul S.C. A.-R. A. S.A. polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._, valabilă de la data de 29.03.2010 până la data de 28.09.2010 ( fila 45 dosar urmărire penală ), motiv pentru care a făcut aplicarea art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligând asiguratorul S.C. A.-R. A. S.A. să plătească părților civile din prezenta cauză daunele materiale și morale, în măsura în care au fost admise.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs partea civilă B. C. și asigurătorul S.C. A.-R. A. ASIGURĂRI S.A.
În memoriul cuprinzând motivele de recurs, depus la dosarul cauzei, partea civilă B. C. a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate.
Astfel, relativ la prestația periodică stabilită ca diferență între veniturile sale anterior accidentului și indemnizația de handicap primită în prezent este de 1220 lei și nu de 970 lei, la dosar existând atât adeverința privind salariul anterior accidentului, cât și cuponul de pensie de handicap; realiza un venit salarial de 1510 lei, iar prezent are o pensie de 290 lei, astfel încât diferența este de 1.220 lei.
Cheltuielile făcute în perioada de la accident și până în prezent au fost greșit stabilite la suma de 19.400 lei, iar instanța de fond nu a mai luat în considerare înscrisurile depuse ulterior constituirii de parte civilă, cheltuieli cu procurarea bicicletei speciale, tratamente și proceduri pentru care a dovedit plata sumei de 18.000 lei, astfel încât suma totală cheltuită la acest capitol este de 37.400 lei.
Pentru tratament medical privat, recuperare, gimnastică medicală, fizioterapie, kinetoterapie, acupunctură etc. a cheltuit și se impune în continuare să cheltuiască un minim de 3.000 lei lunar, sumă pe care a pretins-o până la completa recuperare; în lipsa unor astfel de proceduri nu poate supraviețui, iar starea sănătății sale se va agrava permanent și iremediabil; actele normative ce reglementează despăgubirile materiale acordate pentru vătămări corporale, în cazul asigurărilor RCA se specifică expres că acestea cuprind costul recuperării până la vindecare.
Recurentul parte civilă a criticat și cuantumul daunelor morale, apreciindu-l prea mic în raport cu pierderea suferită: un bărbat tânăr, de 26 ani, în deplinătatea forțelor sale fizice și psihice, activ, ajunge în situația în care nu mai are controlul propriului său corp, fiind în imposibilitatea de a se deplasa, de a mânca, de a se spăla și îmbrăca singur, având permanent nevoie de o persoană care să îl îngrijească; nu mai poate munci, nu mai are nicio perspectivă socială și profesională, nu-și poate întemeia o familie, nu poate avea copii, o viață socială, cu urmări uriașe asupra psihicului său, nu poate avea o relație firească cu o femeie, trebuie permanent să urmeze ședințe chinuitoare și traumatizante de gimnastică medicală, tehnici de întreținere musculară, iar starea sa psihică, de continuu stres și depresie din cauza lipsei unei perspective de viață normală.
În fine, parte civilă a invocat și practica judiciară în materie, care a acordat, în cazuri asemănătoare daune morale de 1,5-2 milioane de Euro, iar legislația și jurisprudența europeană acordă de asemenea despăgubiri însemnate în respectarea principiului dezdăunării integrale.
Asigurătorul S.C. A.-R. A. ASIGURĂRI S.A. a criticat modul de soluționare a laturii civile, invocând faptul că plătește despăgubiri pentru prejudiciul de care este răspunzător conducătorul auto, nu pe bază delictuală, ci în baza contractului de asigurare, potrivit art. 53 din Legea nr. 136/1995, fiind aplicabile și dispozițiile Ordinului CSA nr. 5/2010; prin urmare, asigurătorul preia, integral sau în parte, răspunderea inculpatului, acordând despăgubiri pentru partea de prejudiciu care se încadrează în dispozițiile legale menționate, nefiind aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului întrucât răspunderea este de natură contractuală.
Sub aspectul daunelor materiale acordate părții civile B. C., din înscrisurile depuse la dosar rezultă un venit net mediu lunar de 1.264,23 lei, din care 1.094 lei salariul net și 170 lei bonuri de masă; față de dispozițiile art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010, la calculul acestor daune nu se ține seama de valoarea bonurilor de masă.
În privința diferenței dintre veniturile nete anterioare și indemnizația de boală de care partea civilă a beneficiat pe o perioadă de 180 zile, au fost greșit calculate; astfel cum rezultă din copiile certificatelor de concediu medical pentru perioada 17.09._10 și 01.12._11, în total 145 zile, partea civilă a primit o indemnizație de concediu din fondurile bugetului de Asigurări Sociale și de Sănătate de 100% din venitul net, întrucât codul de indemnizație este de 06; ca urmare, nu există diferență între venituri și indemnizație.
Pentru diferența de 35 zile ( 11.11._10 și 28.02.2011 – 11.03.2011 ) codul de indemnizație a fost 01, valoarea acesteia a fost de 75% din venit, așadar suma de 319,09 lei; dacă se adaugă și valoarea bonurilor de masă rezultă suma de 1.339.98 lei.
Judecătoria Târgu S. nu a indicat perioada pentru care se acordă daunele materiale în sumă de 3.660 lei, iar aceasta nu poate fi dedusă nici din dispozițiile privind obligarea la plata prestațiilor periodice; încadrarea părții civile în gradul I de invaliditate s-a făcut începând din 11.03.2011, de când a primit pensia de 293 lei.
De asemenea, nu s-a stabilit data de la care sunt datorate prestațiile periodice, iar cuantumul lor trebuie să fie de 801,17 lei, fără includerea bonurilor de masă.
În fine, recurentul asigurător a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale, având în vedere faptul că partea civilă va beneficia de prestații periodice pe toată durata incapacității de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49, 50 alin. 2, art. 55 din Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
La dosarul instanței de recurs au fost depuse, în probațiune, de partea civilă B. C. copiile facturilor fiscale numărul MSNVH/6266/06.06.2012, MSNVH/7573/17.10.2012, MSNVH/7574/17.10.2012.
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art. 998-999 din vechiul Cod civil.
Totodată, dat fiind că pentru autovehiculul implicat în accidentul rutier a cărui victimă a fost partea civilă B. C. era încheiată o poliță valabilă de asigurare de răspundere civilă, obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor este în afara oricărei critici.
În acest sens, reținem că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, iar potrivit art. 44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Pentru prejudiciile încercate prin producerea unui accident de circulație, se angajează răspunderea asigurătorului, ca efect al răspunderii civile auto, art. 54 din Legea nr. 136/1995 stipulând expres faptul că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În consecință, deși în speță sunt întrunite condițiile legale de angajare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, existând un contract de asigurare valabil încheiat, asigurătorul este obligat să acopere prejudiciul creat prin fapta inculpatului; obligația asigurătorului rezultă din dispozițiile legale menționate, astfel încât acesta nu poate fi chemat să răspundă nici ca parte responsabilă civilmente, nici ca garant și nici alături de cel răspunzător de producerea pagubei.
Analizând criticile aduse de cei doi recurenți modului în care prima instanță a stabilit cuantumul daunelor materiale și morale acordate victimei B. C., reținem că acesta s-a constituit parte civilă solicitând daune materiale reprezentate de diferența dintre veniturile lunare anterioare accidentului ( 1510 lei ) și indemnizația de boală acordată timp de 180 de zile ( 75% din salariu ); diferența dintre veniturile salariale anterioare accidentului și indemnizația pentru persoane cu handicap; 1220 lei/lunar daune materiale, reprezentând prestație periodică pe toată durata incapacității de muncă; 19.400 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli implicate de tratamentul medical; sumele ce urmează a fi suportate în continuare pentru tratamentul medical; 2.000.000 euro daune morale ( echivalentul în lei la data plății ).
Anterior accidentului, B. C. era angajat la S.C. Producție Ardealul S.R.L., iar potrivit adeverinței eliberată de această unitate, a realizat venituri constante din salariu și bonurile de masă. Pentru a fi stabilit cuantumul venitului încasat de partea civilă trebuie avută în vedere media veniturilor nete, la dosar fiind depusă situația defalcată a acestora aferentă perioadei martie-august 2010; raportarea la ultimele 6 luni este necesară pentru a stabili o medie a veniturilor având în vedere faptul că acestea nu au fost în cuantum identic în fiecare lună; de asemenea, ceea ce partea civilă încasa efectiv este salariul net și valoarea bonurilor de masă, astfel încât orice raportare trebuie realizată la sumele efectiv primite.
Este neîntemeiată susținerea asigurătorului în sensul că în stabilirea venitului net nu trebuie luată în calcul valoarea bonurilor de masă. Din dispozițiile art. 49 pct. 1 lit. a din Ordinul CSA nr. 5/2010 rezultă că sunt avute în vedere veniturile nete ale persoanei vătămate, deci nu doar veniturile salariale.
Prin urmare, rezultă că veniturile nete realizate anterior accidentului de B. C. sunt în sumă de 1.264,31 lei ( 1094,16 lei media salariului net + 170,15 lei, media valorii bonurilor de masă ).
La acest cuantum trebuie raportate diferențele rezultate din indemnizația de concediu medical și drepturile bănești acordate persoanei cu handicap.
Cu privire la indemnizația de concediu medical, este corectă susținerea asigurătorului în sensul că din totalul zilelor de concediu medical, 145 zile au beneficiat de indemnizație de 100% din venitul net, în acest sens fiind mențiunile din certificatele de concediu medical aflate la filele 387 dosar judecătorie ( 12 zile ), 388 dosar judecătorie ( 2 zile ), 389 dosar judecătorie ( 31 zile ), 390 dosar judecătorie ( 10 zile ), 393 dosar judecătorie ( 31 zile ), 394 dosar judecătorie ( 31 zile), 395 dosar judecătorie ( 28 zile ); prin urmare, pentru acest interval nu a rezultat vreo diferență între veniturile realizate anterior și indemnizația de concediu medical primită.
D. două certificate de concediu medical ( filele 391-392 dosar judecătorie ) atestă acordarea unui total de 20 zile cu cod de indemnizație 01, ceea ce înseamnă 75% din venituri; rezultă așadar că doar aferent acestei perioade rezultă o diferență salarială în sumă de 316,07 lei. Cum prin motivele de recurs asigurătorul a arătat că suma pe care este de acord să o plătească cu acest titlu este de 319.09 lei, instanța de recurs va avea în vedere acest cuantum la care va adăuga, pentru motivele anterior expuse și valoarea bonurilor de masă, obținând astfel suma de 1.339,98 lei reprezentând diferența dintre veniturile anterioare accidentului și cele pe care B. C. le-a încasat în perioada concediului medical.
Această sumă se cuvine părții civile, iar hotărârea primei instanțe de a acorda, cu acest titlu, suma totală de 56.925 lei este neîntemeiată, din niciunul din actele de la dosar nerezultând un asemenea cuantum în condițiile în care media veniturilor nete anterioare accidentului este de 1.264,31 lei.
Prin urmare, hotărârea va fi modificată sub acest aspect.
Relativ la suma cuvenită părții civile cu titlu de diferență între veniturile anterioare accidentului și pensia de 293 lei pe care o obține în prezent ca urmare a încadrării sale într-un grad de handicap ( I ) este în cuantum de 971,31 lei ( rotunjită de prima instanță la 972 lei ).
Astfel cum în mod corect a invocat asigurătorul, deși a fost stabilită obligația de plată a acestei sume cu titlu de prestație periodică, prima instanță nu a indicat data de la care este datorată această sumă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că partea civilă a început să încaseze pensia menționată ulterior adoptării deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 550/17.03.2011.
Așadar, începând din luna aprilie 2011 și până în luna noiembrie 2012 ( data pronunțării prezentei decizii ), suma datorată cu titlu de diferență de venituri poate fi determinată în mod cert: 20 luni x 971,31 lei = 19.426,20 lei. Această sumă va fi inclusă, alături de cea determinată anterior ( 1.339,98 lei ) în calculul sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri materiale.
Cum partea civilă a solicitat a fi despăgubită cu suma reprezentând diferența între venituri și pensie, faptul că suma rezultată din calculul realizat de instanță este mai mare decât aceea indicată, la un moment dat în cursul procedurii de parte, nu reprezintă o pretenție nesolicitată de cel în cauză, care, dacă ar fi acordată ar încălca principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă. Voința părții a fost aceea de a fi despăgubită în sensul menționat, iar indicarea unei valori a acestei despăgubiri nu înseamnă limitarea dreptului său la respectiva câtime.
În același timp însă suma de 971,31 lei lunar se cuvine părții civile și în viitor, începând cu luna decembrie 2012 până la restabilirea sănătății ( redobândirea capacității de muncă ) ori noi dispoziții ale instanței.
În privința sumei de 3.000 lei, solicitată a fi acordată cu titlu de prestație periodică, reprezentând contravaloarea procedurilor medicale necesare supraviețuirii sale, Curtea reține că în mod nejustificat prima instanță a apreciat că reprezintă un prejudiciu viitor și incert.
Pe de o parte, partea civilă, prin facturile depuse la dosarul cauzei, atât la Judecătoria Târgu S., cât și la instanța de recurs, a făcut dovada că sumele pe care le cheltuiește în acest scop sunt mult mai mari decât suma pretinsă și, totodată, că sunt cheltuieli pe care le efectuează în mod constant.
Pe de altă parte, actele medicale aflate la dosarul primei instanțe ( exemplificativ, filele 361, 367, 379, 380 dosar judecătorie ) recomandă părții civile efectuarea unor proceduri medicale în viitor pentru recuperare ( gimnastică medicală, kinetoterapie etc. ), ceea ce face ca sumele pe care aceasta le va cheltui în scopul menționat să fie certe.
În consecință, apreciind că suma de 3.000 lei lunar reprezintă o indemnizație destinată recuperării medicale a părții civile, absolut necesară pentru a împiedica agravarea stării sale de sănătate în mod grav afectată în urma accidentului rutier din data de 17.09.2012, va fi inclusă de instanța de recurs în cuantumul prestațiilor periodice, astfel încât suma totală ce va fi acordată cu acest titlu începând cu luna decembrie 2012 până la restabilirea sănătății ori noi dispoziții ale instanței va fi de 3.971,31 lei.
Relativ la suma acordată cu titlu de cheltuieli implicate de tratamentul medical, sentința pronunțată este netemeinică având în vedere înscrisurile depuse de partea civilă B. C. la filele 375-410, 420-422 din dosarul primei instanțe. Totalizând valoarea bonurilor și facturilor fiscale rezultă suma de 38.975,31 lei care a fost cheltuită de partea civilă pentru efectuarea tratamentelor medicale.
La această sumă trebuie adăugată și valoarea totală a facturilor depuse în fața instanței de recurs, reprezentând tot același gen de cheltuieli, respectiv, suma de 12.180 lei, astfel încât cuantumul total al sumei cheltuite pentru restabilirea sănătății este de 51.155,31 lei.
Prin urmare, recapitulând, despăgubirile materiale cuvenite părții civile B. C. acestea se compun din sumele de 1.339,98 lei reprezentând diferența dintre veniturile anterioare accidentului și cele pe care B. C. le-a încasat în perioada concediului medical, 19.426,20 lei, diferență între veniturile anterioare accidentului și pensia de 293 lei pe care o obține în prezent ca urmare a încadrării sale într-un grad de handicap și 51.155,31 lei, cheltuieli pentru efectuarea tratamentelor medicale și recuperatorii; total sumă cuvenită cu titlu de daune materiale: 71.921,49 lei.
Reevaluând cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, Curtea reține că a fost în mod temeinic determinat de judecătorul cauzei, având în vedere faptul că suferința generată, grava afectare a stării de sănătate este incontestabilă și incomensurabilă; suma acordată cu acest titlu are menirea de a alina durerea pricinuită victimei accidentului rutier atât pe plan fizic, cât și psihic, Curtea achiesând la argumentele expuse de prima instanță pentru cuantificarea sumei cuvenite părții civile cu acest titlu; în același timp însă, la stabilirea daunelor morale este imperios necesar a se ține seama de realitățile social-economice specifice mediului în care au trăit și trăiesc părțile.
De aceea apreciem că despăgubirea acordată cu acest titlu de prima instanță este menită să asigure o echitabilă reparare a prejudiciului moral, fără ca prin aceasta să fie create premisele îmbogățirii fără justă cauză.
Prin urmare, criticile recurenților vizând majorarea, respectiv, diminuarea sumei stabilită cu acest titlu sunt neîntemeiate.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală, prima instanță realizând o greșită aplicare a dispozițiilor legii civile privitoare la răspunderea civilă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile formulate de partea civilă B. C. și asigurătorul Societatea de A.-R. A. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 118/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosar penal nr._, pe care o va casa sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și prestații periodice.
Rejudecând în aceste limite, va obliga asigurătorul Societatea de A.-R. A. ASIGURĂRI S.A. să plătească părții civile B. C. suma totală de 71.921,49 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și prestații periodice în cuantum de 3971,31 lei lunar începând cu luna decembrie 2012 și până la restabilirea sănătății sau noi dispoziții ale instanței de judecată.
Celelalte dispoziții ale hotărârii recurate vor fi menținute.
În baza art. 193 Cod procedură penală și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul Societatea de A.-R. A. ASIGURĂRI S.A. va fi obligat să plătească părții civile B. C. suma 7.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de partea civilă B. C. și asigurătorul Societatea de A. - R. A. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 118/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosar penal nr._, pe care o casează sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și prestații periodice.
Rejudecând în aceste limite,
Obligă asigurătorul Societatea de A. - R. A. ASIGURĂRI S.A. să plătească părții civile B. C. suma totală de 71.921,49 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și prestații periodice în cuantum de 3971,31 lei lunar începând cu luna decembrie 2012 și până la restabilirea sănătății sau noi dispoziții ale instanței de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Obligă asigurătorul Societatea de A. - R. A. ASIGURĂRI S.A. să plătească părții civile B. C. suma de 7.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. B. N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red.N.Ț./18.12.2012
Dact.O.S./21.12.2012
3 exemplare
Jud. fond: R. A. E.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1032/2012. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1016/2012.... → |
|---|
