Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1032/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1032/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-12-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1032/R DOSAR NR._

Ședința publică din data de 03 decembrie 2012

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CR2

- Președinte - E. B. - judecător

- Judecător-N. H.

- Judecător-N. Țînț

- Grefier-O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. J. B. și părțile civile P. M., I. I. și I. V. împotriva sentinței penale nr. 589 din 23 martie 2012, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 15 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurenților părți civile P. M., I. I. și I. V., respectiv doamnei avocat L. Lorette, de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de 29 noiembrie 2012 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 decembrie 2012, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 589/23.03.2012 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, a fost respinsă cererea formulată de părțile civile P. M., I. I. și I. V. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. M. din ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal în omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul V. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal.

În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile vătămate P. M., I. I. și I. V., iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr. 1846/P/2010 din data de 25.02.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal, constând în aceea că a achiziționat, montat și dat în folosință un convector de căldură în loc de sobă de teracotă și cazan ACM de 2,3 m³/h în loc de 1 m³/h în imobilul din B., ., fără respectarea normativelor în vigoare – art. 8.3, art. 8.29, art. 8.31, art. 8.39 din Normativul NTDPE 01/2004 și Ordinul nr. 713/2004 al Ministerului Economiei și Comerțului, iar în 28.12.2006 a închiriat acest imobil victimelor I. R. M. și I. P. C., care, utilizând concomitent cei doi consumatori de gaz metan susmenționați au decedat ca urmare a intoxicației acute cu monoxid de carbon, datorată în principal montării de către inculpat a unui ventilator în baie, care a împiedicat evacuarea gazelor arse și nerealizării de către inculpat a unei prize de aer în partea inferioară, astfel cum era prevăzut în proiectul inițial.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în cursul lunii decembrie 2006 inculpatul V. M. a fost contactat de P. M., o cunoștință de-a sa din M., cu rugămintea de a le găsi fiicei sale I. R. M. și prietenului ei I. P. C. o cazare de revelion în B., în limita sumei de 1.000 lei.

Pentru că prețurile nu se încadrau în această sumă, inculpatul s-a gândit să îi găzduiască în imobilul pe care îl deținea pe ., unde I. R. M. și I. P. C. au venit în data de 28.12.2006.

În prima seară, cei doi tineri nu au reușit să folosească instalația de apă caldă, cerându-i lămuriri inculpatului, care le-a mai explicat încă o dată cum trebuie pornit cazanul.

În dimineața zilei de 30.12.2006, I. R. M. și I. P. C. au fost găsiți decedați în imobil ( filele 18-35 dosar urmărire penală ), medicii legiști concluzionând că decesul s-a datorat intoxicației acute accidentale cu monoxid de carbon ( filele 47, 49 dosar urmărire penală ).

Echipa de intervenție a Distrigaz care s-a deplasat imediat la fața locului a constatat că robinetele canea ale șemineului și ale cazanului ACM erau pe poziția deschis și că lipsea coșul de evacuare a gazelor arse de la cazanul ACM ( fila 59 dosar urmărire penală ).

Pentru elucidarea cauzelor evenimentului a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice ( filele 99-109 dosar urmărire penală ), care a arătat că:

- accesul în imobil se realizează din curtea interioară printr-o ușă plină, cu garnituri de etanșare a rostului dintre ușă și toc; sunt două ferestre termopan spre curtea interioară, una având un ochi mobil de 1x1,2 m², cu garnituri de etanșare din cauciuc;

- la coșul de fum al construcției este racordat un ventilator pentru evacuarea aerului și vaporilor de apă din baie și tubulatura de evacuare gaze arse ale unui convector de căldură. Ventilatorul era acționat electric și alimentat la momentul comutării iluminatului din baie, creând o suprapresiune în coșul de fum, ce împiedica evacuarea naturală a gazelor arse din focarul convectorului de căldură;

- încălzirea apei se realiza cu un cazan Junkers, cu evacuarea gazelor arse prin peretele exterior, la nivelul parterului, printr-o tubulatură metalică flexibilă, simplă, contrar prevederilor art. 8.39 al Normativului NTDPE 01/2004;

- consumatorii de gaze naturale erau: un aragaz cu debit instalat de 0,67 m³/h, un încălzitor de apă tip Junkers cu debit instalat de 2,3 m³/h și un convector de căldură cu arzător de gaze naturale de 0,6 m³/h;

- la instalațiile de utilizare gaze naturale trebuie asigurat aerul necesar arderii, conform art. 8.29 al NTDPE 01/2004, în cazul de față lipsind priza de aer și gura de ventilare, ambele prevăzute în proiect a fi executate în partea inferioară, respectiv superioară a ferestrei;

- ventilarea spațiului băii s-a realizat în același canal al coșului de fum, contrar prevederilor art. 3.2 din STAS 6793;

- procesul-verbal de recepție tehnică a instalației de utilizare din data de 19.12.2002 prevede sobă teracotă și cazan ACM cu debit instalat de 1 m³/h, la data întocmirii expertizei constatându-se că în locul sobei exista un convector, iar debitul cazanului era de 2,3 m³/h. Nu a existat avizul distribuitorului de gaze naturale pentru aceste modificări.

- evenimentul se putea evita dacă:

a) nu se monta ventilatorul din baie, care a împiedicat evacuarea prin coșul de fum a gazelor arse din camera de ardere a convectorului, gaze ce au intrat în imobil prin deschiderile existente în convector;

b) se realizau priza de aer în partea inferioară a ferestrei și orificiul de ventilare în partea superioară a încăperii, ambele precizate în proiect.

Instanța de fond a apreciat astfel că se impune a analiza așadar dacă prin prisma celor două cauze ale evenimentului soldat cu decesul victimelor, se poate reține vreo culpă a inculpatului V. M.. Această formă de vinovăție presupunea ca inculpatul fie să fi prevăzut rezultatul faptei sale, dar să considere fără temei că el nu se va produce, fie să nu-l fi prevăzut, deși trebuia și putea.

În cursul anului 2002, inculpatul a făcut demersuri în vederea separării apartamentului pe care îl deținea pe . de pe contorul comun de gaze naturale, cererea fiindu-i aprobată de Distrigaz Sud SA. sub nr.7251/D2/29.10.2002 ( fila 71 dosar urmărire penală ).

Proiectul lucrării, întocmit în noiembrie 2002 de martora Bajka E., prevedea o sobă de teracotă cu debit de 1 mc/h ( existentă ), un aragaz cu debit de 0,67 mc/h ( existent ) și un cazan de apă caldă cu debit de 1 mc/h, de tip turbo, cu evacuarea gazelor arse direct în exterior, prin exhaustare; pentru asigurarea aerului necesar arderii se prevedea o priză de aer de 15x20 cm în partea inferioară a ferestrei exterioare și un gol de 10x10 cm la partea superioară a ferestrei ( filele 73-84 dosar urmărire penală ).

În același timp, la solicitarea inculpatului, martorul P. G. a efectuat lucrări de reamenajare a imobilului, pe vechiul amplasament al sobei de teracotă, care a fost demolată, fiind construită o baie, iar pe peretele opus, în stânga intrării, o bucătărie, unde au fost instalate aragazul și cazanul de apă caldă.

L. peretele băii dinspre interiorul camerei a fost amplasat un convector de căldură, ce funcționa tot pe gaz.

La data de 19.12.2002 delegatul din partea Distrigaz, K. Gyula și instalatorul autorizat C. E. au întocmit și semnat procesul-verbal de recepție tehnică a instalației de utilizare, consemnând că aceasta era compusă din aragaz, cazan ACM și, contrar realității, sobă teracotă. La fel s-a consemnat și în procesul-verbal de punere în funcțiune a instalației de utilizare gaze naturale, datat 27.03.2003 și semnat de delegatul Distrigaz, M. C. și de C. E. ( fila 100 dosar judecătorie ).

Toți cei trei semnatari amintiți ai celor două documente au declarat că, dacă ar fi sesizat la fața locului diferențe față de proiect, operațiunile de recepție tehnică și punere în funcțiune a instalației nu ar mai fi fost efectuate ( filele 105, 130-131 dosar judecătorie ).

În mod evident însă, soba de teracotă nu mai exista la data întocmirii celor două procese-verbale, deoarece, așa cum a declarat martorul P. G., ea fusese demolată pentru a fi înlocuită cu un convector, la data efectuării lucrărilor de reamenajare neexistând decât aragazul ( fila 106 dosar judecătorie ). Existența cazanului de apă caldă la data de 19.12.2002, necontestată de nimeni, demonstrează că demolarea sobei a avut loc înainte de recepția tehnică.

Martorul K. Gyula a mai arătat că el a completat mențiunile din procesul-verbal de recepție tehnică „ Mă oblig să nu aduc modificări instalației de utilizare gaz și declar pe propria răspundere că toți primii investitori sunt cuprinși în acest dosar ”, în dreptul cărora V. M. ar fi semnat în calitate de beneficiar.

Inculpatul a arătat însă că niciuna din semnăturile de pe procesele-verbale de recepție și de punere în funcțiune nu îi aparțin și nici nu a avut cunoștință de aceste documente până la începerea cercetărilor ( fila 129 dosar judecătorie ). Din mai multe înscrisuri depuse de inculpat și care provin tot din acea perioadă – noiembrie 2002 ( filele 136-141 dosar judecătorie ), comparate și cu declarațiile sale de la dosar, reiese că într-adevăr semnăturile de pe procesele-verbale luate în discuție nu îi aparțin.

M. C. a declarat că l-a cunoscut întâmplător pe inculpat anterior anului 2000, dar nu își amintește să-i fi făcut după aceea vreo lucrare referitoare la instalația de gaz; semnătura de pe procesul-verbal din 27.03.2003 îi aparține, dar nu își amintește să fi fost prezent și inculpatul la acea operațiune și că existau situații când nici nu se deplasa personal la fața locului, ci un subaltern, iar el doar semna procesul-verbal. Despre lucrarea în cauză a precizat că nu își amintește.

Față de aspectele anterior enunțate, instanța de fond a apreciat că recepția tehnică a instalației și punerea în funcțiune a acesteia ridică mari semne de întrebare, existând suspiciunea că s-au efectuat doar formal.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu poate fi acordată valoare probatorie susținerilor făcute de martorii K. Gyula, C. E. și M. C. în sensul că totul corespundea proiectului. Soba de teracotă cu siguranță nu mai exista, astfel că nu s-au putut reține cu certitudine nici afirmațiile martorilor potrivit cărora priza de aer și orificiul de ventilare ar fi fost realizate din moment ce fuseseră prevăzute în proiect. De altfel, inculpatul a susținut că ele nu au existat niciodată și nici nu le-a văzut în proiect ( fila 132 dosar judecătorie ).

O verificare temeinică din partea personalului de specialitate care a autorizat utilizarea instalației de gaz ar fi trebuit să conducă la depistarea acestor deficiențe. Din moment însă ce punerea în funcțiune s-a făcut fără a fi respectat proiectul, se exclude culpa inculpatului cu privire la lipsa prizei de aer și a orificiului de ventilare, nefiind demonstrată efectuarea vreunei modificări ulterioare din acest punct de vedere fără aprobarea distribuitorului de gaze.

Pe de altă parte, susținerea faptului că înlocuirea cazanului de apă caldă inițial cu altul, cu un debit mai mare, ar fi condus la decesul victimelor, nu poate avea decât un caracter speculativ din moment ce, așa cum a arătat și expertul D. G. ( filele 118-120 dosar urmărire penală; fila 91 dosar judecătorie ), nu se poate stabili în ce proporție a contribuit la deces lipsa prizei de aer și a orificiului de ventilație, iar acestea este posibil să nu fi existat nici înainte de înlocuirea cazanului.

În ceea ce privește montarea ventilatorului din baie, inculpatul a declarat că aceasta a avut loc odată cu reamenajarea imobilului, adică tot înainte de recepția și punerea în funcțiune a instalației de gaz.

Deși martorul P. G. a arătat că nu își amintește să fi montat vreun ventilator în baie, indiferent de data lucrării, montarea dispozitivului ar atrage culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată doar cu condiția ca acesta să fi prevăzut că ventilatorul împiedică evacuarea gazelor arse, astfel că o persoană aflată în imobil ar putea deceda din cauza intoxicației cu monoxid de carbon sau nu a prevăzut un asemenea rezultat, deși trebuia și putea.

Prima variantă trebuie exclusă deoarece în caz contrar ne îndoim de faptul că inculpatul ar mai fi permis diverselor sale cunoștințe, cum au fost martorii C. G. și P. I., să folosească acel imobil, primul arătând că a stat în el de mai multe ori, chiar și la începutul lunii decembrie 2006. Mai mult, ambii au declarat că au utilizat fără probleme șemineul și instantul de apă caldă ( fila 112 dosar urmărire penală; filele 78, 90 dosar judecătorie ), astfel că inculpatul nu avea vreun motiv să bănuiască o eventuală funcționare necorespunzătoare a lor.

Nu este întrunită nici cea de-a doua formă a culpei, deoarece din actele dosarului nu reiese că inculpatul ar fi avut vreo pregătire de specialitate în domeniul funcționării sistemelor pe gaz și s-a considerat de către instanța de fond că nu era la îndemâna oricărui om normal și atent înțelegerea mecanismului de evacuare a gazelor arse printr-un coș de fum, pentru a-și da seama că acest mecanism poate fi afectat prin montarea unui ventilator ce avea rolul de a elimina aburul din baie.

De altfel, legătura de cauzalitate dintre decesul victimelor și modul de funcționare a acelui ventilator a fost evidențiată de-abia cu ocazia efectuării expertizei, în anul 2008, dată până la care din actele dosarului nici nu reieșea existența ventilatorului. După cum a declarat ( fila 133 dosar judecătorie ), dacă și-ar fi dat seama de efectul ventilatorului asupra modului de eliminare a gazelor prin coșul de fum, în intervalul de aproximativ doi ani de la incident, inculpatul ar fi avut posibilitatea să-l ia de acolo pentru a nu mai fi găsit. Faptul că nu a făcut-o nu constituie neapărat un criteriu, dar sprijină într-o oarecare măsură ideea că într-adevăr nu a realizat consecințele pe care le-a generat montarea acelui ventilator.

Pentru aceleași considerente, este lipsită de relevanță mărturia numitei T. R. în sensul că după incident inculpatul nu ar fi recunoscut că el este proprietarul imobilului ( fila 114 dosar urmărire penală; fila 77 dosar judecătorie ).

Înlocuirea sobei de teracotă cu convectorul de căldură, contrar proiectului lucrării de separare de gaz, nu a avut în contextul dat, în opinia expertului D. G., nicio relevanță, pentru că situația ar fi fost aceeași, gazele fiind eliminate în același fel.

În cauză a fost audiată și martora Bajka E., care a declarat că în acel imobil era interzis a se dormi existând riscul de intoxicare în cazul în care aragazul era lăsat aprins peste noapte ( fila 107 dosar judecătorie ). Probele de la dosar nu au relevat însă că aragazul ar fi fost în funcțiune.

Nici împrejurarea că evacuarea gazelor arse de la cazanul de apă caldă se făcea prin peretele exterior, printr-o tubulatură metalică simplă și nu printr-un coș de fum, nu-i poate fi imputată inculpatului deoarece așa s-a prevăzut în proiect, iar în cazul în care contravenea Normativului NTDPE 01/2004 era de datoria personalului specializat să sesizeze acest lucru cu ocazia recepției tehnice și punerii în funcțiune a instalației de utilizare.

În concluzie, instanța de fond a considerat că nu poate fi reținută vinovăția inculpatului cu privire la niciuna din cauzele ce au condus la decesul victimelor, nici sub forma culpei și cu atât mai puțin sub forma intenției, apărătorul părților civile solicitând condamnarea pentru infracțiunea de omor.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că se impune respingerea cererii formulate de părțile civile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. M. din ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal în omor, prevăzută de art. 174 Cod penal și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal.

Având în vedere că în lipsa vinovăției inculpatului nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă delictuală a acestuia, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală prima instanță a apreciat că se impune respingerea pretențiilor civile formulate de părțile vătămate P. M., I. I. și I. V..

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă J. B. și părțile civile P. M., I. I. și I. V. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună condamnarea inculpatului V. M. pentru infracțiunea comisă și obligarea lui la despăgubiri civile.

În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Public a arătat că soluția de achitare a inculpatului V. M. trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal este netemeinică; în sarcina acestuia s-a reținut prin actul de sesizare că în cursul lunii decembrie 2002 a efectuat o separare de gaz la unitatea locativă pe care acesta o deținea pe . B. ocazie cu care nu a respectat normele legale în vigoare în această materie și ulterior nu s-a preocupat de obținerea avizelor legale de la S.C. Distrigaz Sud S.A.; la vremea respectivă inculpatul V. M. a efectuat unele renovări în locuința sa, ocazie cu care a și montat un ventilator pe care l-a racordat la tubul de evacuare a gazelor arse, astfel încât prin utilizarea concomitentă a acestuia și a convectorului de căldură s-a consumat oxigenul și gazele arse nu au putut fi eliminate, ceea ce a determinat la data de 30 decembrie 2006 producerea decesului a două victime venite în vizită în municipiul B. pentru a petrece Revelionul în acest oraș.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat faptul că decesul celor două victime I. R. M. și I. P. C. a survenit ca urmare a montării acestui ventilator în baie și a faptului că nu s-a respectat proiectul, în sensul că nu s-a realizat o priză de aer în partea inferioară a ferestrei dar și a unui orificiu de ventilare în partea superioară a încăperii.

În luna martie 2003 s-au realizat anumite proceduri de modernizare a casei inculpatului V. M., constând în înlocuirea sobei de teracotă cu un convector care a fost racordat la același tub de evacuare și ulterior înlocuirea Junkers-ului care era autorizat pentru un anumit cubaj - de 1 m³, cu un altul cu o putere mai mare. Toate aceste împrejurări au condus la încălcarea normativelor care prevăd că în cazul în care se fac anumite schimbări la consumatorii de gaz trebuie obținută autorizația de la S.C. Distrigaz Sud S.A. Ca urmare, inculpatul V. M. în mod deliberat a efectuat anumite înlocuiri fără a fi avut avizul S.C. Distrigaz Sud S.A., astfel cum rezultă și din comunicările Distrigaz-ului la momentul la care s-a făcut recepția în decembrie 2002 și s-a pus în funcțiune instalația de utilizare în martie 2003, starea de fapt din teren corespundea stării din proiect, proiect întocmit de către martora Bajka E.. Mai mult decât atât, ceea ce i s-a părut suspect și martorei Bajka E., care a efectuat proiectul de execuție, a fost împrejurarea că i s-a cerut să proiecteze în camera respectivă un zid, fără să aibă o conotație logică. Însă, logica acestei solicitări s-a dovedit ulterior în cursul anului 2003 când inculpatul V. M. a efectuat reamenajarea locului respectiv prin dărâmarea sobei teracotă și înlocuirea ei cu un convector de gaz, iar pe locul efectiv al acesteia a edificat o baie cu martorul P. G..

Ca urmare, este pe deplin dovedită culpa inculpatului V. M. în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, în sensul că încălcând normativele privind obținerea de autorizație în ipoteza în care aduce modificări instalației de gaze a prevăzut dar nu a considerat un just temei că prin această activitatea a sa ar fi putut aduce atingere vieții unor persoane. Nu puțin lipsit de interes este faptul și că înainte de anul 2002, respectiv înainte de a se întâmpla acest nefericit eveniment, o rudă a inculpatului V. M. a decedat în aceeași încăpere, urmare a faptului că acea sobă de teracotă era în funcțiune. Vinovăția inculpatului V. M. rezultă din faptul că acesta a tratat cu extrem de mare ușurință, de neîngăduit o astfel de operațiune, respectiv în momentul în care a înlocuit anumite piese care apăreau în proiectul de bază întocmit de către martora Bajka E. și supus avizării de către S.C. Distrigaz Sud S.A., operațiuni pe care le-a făcut ulterior acestor puneri în funcțiune și obținerii procesului-verbal de revizie tehnică. Așadar, vinovăția inculpatului V. M. în comiterea faptei de ucidere din culpă este pe deplin dovedită.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Ministerul Public a suplimentat motivele de recurs în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins pretențiile civile formulate de către familiile celor doi tineri decedați, întrucât atitudinea culpabilă a inculpatului V. M. rezultă din probele administrate în această cauză, respectiv atât din declarațiile martorilor cât și din corespondența instanței de fond cu S.C. Distrigaz Sud S.A. care relevă foarte clar și este o interdicție pe care de altfel chiar și inculpatul o știa, că în cazul în care modifică ceva la proiectul de gaz este obligat a aduce la cunoștință acest aspect Distrigaz-ului, având obligația de a obține avizul de la această societate.

Recurentele părți civile P. M., I. I. și I. V. au arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că se impune casarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării condamnarea inculpatului V. M. pe latură penală pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal și pe latură civilă obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale, astfel cum a fost făcută constituirea de parte civilă în cauză; a se avea în vedere că este vorba de doi tineri care au decedat în apartamentul inculpatului V. M. iar hotărârea instanței de fond, respectiv a Judecătoriei B., spune că nimeni nu este vinovat de moartea acestor tineri, deși ei au fost cazați în apartamentul inculpatului.

Mai mult decât atât, aceeași instanță nu a luat în considerare niciuna dintre probele administrate în cauză, declarațiile martorilor K. Gyula, M. C. și C. E., cărora în mod injust nu le-a dat valoare probatorie. De asemenea, nu s-a dat valoare probatorie nici expertizei tehnice întocmită în cauză care a arătat că nu s-au respectat normativele în vigoare. Instanța de fond, în ciuda acestor probe, a pronunțat în cauză achitarea inculpatului V. M.; martora Bajka E. a arătat foarte clar că în acel spațiu era interzis a se dormi și totuși în ciuda acestui fapt inculpatul V. M. a înțeles să îi cazeze pe I. R. M. și I. P. C.. S-a considerat că sentința penală nr. 589 din 23 martie 2012 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, este criticabilă și prin aceea că instanța de fond nu a avut în vedere câtuși de puțin că în aceeași încăpere în urmă cu ceva ani de zile a mai murit o victimă intoxicată tot cu monoxid de carbon, instanța înțelegând să motiveze faptul că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prin aceea că acesta nu putea să prevadă tragicul eveniment în ciuda faptului că aceste modificări aduse instalației de încălzire din încăperea respectivă au produs moartea victimelor I. R. M. și I. P. C..

În raportul de expertiză tehnică se spune că decesul victimelor I. R. M. și I. P. C. se putea evita dacă nu se monta un ventilator. Apreciază că apărarea pe care o reține instanța de fond în favoarea inculpatului V. M., în sensul că ventilatorul pe care l-a montat acesta nu a mai fost mutat de la locul respectiv, este dincolo de orice logică juridică. Faptul că acel ventilator a fost montat de către inculpat este dincolo de orice dubiu iar aspectul că acesta nu a înțeles să îl ia de acolo, nu are nicio legătură cu ulterioara culpă a inculpatului V. M. în cazarea celor doi tineri într-un spațiu impropriu. Pe latură civilă, s-a solicitat a se avea în vedere că această faptă a inculpatului V. M. a curmat viața a 2 tineri, singurii copii ai familiilor respective, doi tineri cu o conduită ireproșabilă, unul dintre ei fiind chiar și student. Acest eveniment a lăsat în urmă două familii îndoliate. Față de aceste considerente, s-a apreciat că se impune casarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării a se dispune pe latură penală condamnarea inculpatului V. M. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal și pe latură civilă obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale, așa cum au fost ele precizate prin constituirea de parte civilă în cauză.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că atât recursul declarat de P. cât și cele promovate de părțile civile P. M., I. I. și I. V. sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prima instanță a analizat materialul probator administrat în cauză și a stabilit în mod corect, pe baza acestuia că în cursul lunii decembrie 2006 inculpatul V. M. a fost contactat de P. M., o cunoștință de-a sa din M., cu rugămintea de a le găsi fiicei sale I. R. M. și prietenului ei I. P. C. o cazare de revelion în B., în limita sumei de 1.000 lei.

Pentru că nu a reușit să găsească o locație cu banii de care dispuneau cei doi tineri, inculpatul s-a gândit să îi găzduiască, contra cost, în imobilul pe care îl deținea pe ., fără a le aduce însă la cunoștință acestora că garsoniera unde vor fi cazați îi aparține.

I. R. M. și I. P. C. au venit la B. în data de 28.12.2006, au fost așteptați de inculpat la gară și au fost conduși la garsoniera situată pe ..

În prima seară, cei doi tineri nu au reușit să folosească instalația de apă caldă, cerându-i lămuriri inculpatului, care le-a mai explicat încă o dată cum trebuie pornit cazanul.

Prima instanță a apreciat că inculpatul nu poate fi făcut răspunzător de decesul celor doi tineri întrucât nu are nicio culpă în evenimentul nedorit care s-a produs; acesta nu a putut prevedea un astfel de rezultat, nu l-a urmărit și nu l-a dorit.

În acest sens s-a reținut că există suspiciunea că procesele-verbale de recepție tehnică a instalației de gaze ( care a suferit modificări în anul 2002 ) și punere în funcțiune a acesteia s-au efectuat doar formal - inculpatul nerecunoscându-și semnătura pe niciunul din cele două înscrisuri și negând că ar fi participat la o asemenea operațiune, motiv pentru care au fost înlăturate ca nesincere declarațiile tuturor martorilor audiați în legătură cu modalitatea de recepție tehnică a instalației de gaze și punere a ei în funcțiune, apreciindu-se că neverificarea corectă a instalației cu prilejul punerii ei în funcțiune exclude culpa inculpatului în decesul celor două persoane; pe altă parte, s-a arătat că inculpatul nu avea cum să prevadă că montarea ventilatorului din baie ar putea împiedica evacuarea gazelor arse care au condus la decesul vreunei persoane. Dacă ar fi prevăzut asta, nu ar fi acceptat cazarea celor doi tineri în garsonieră, iar ulterior decesului ar fi putut îndepărta ventilatorul din baie, înlăturând astfel probele care îl incriminau.

Curtea reține că apărările inculpatului nu pot fi primite, iar declarația sa este contrazisă de tot materialul probator existent la dosar, pe care în mod greșit l-a înlăturat prima instanță.

În primul rând, în legătură cu modificările aduse instalației de gaze la garsoniera aparținând inculpatului, situată pe . din B., instanța de recurs reține că inculpatul a formulat o cerere, care i-a fost aprobată de către S.C. Distrigaz – Sud S.A. Sucursala B. sub nr. 7251 din 29.10.2002, din adresa menționată ( fila 86 dosar urmărire penală ) rezultând că aprobarea s-a realizat pentru modificări privind separarea contorului comun, contorul nou care urma să fie montat pentru Familia V. urmând a înregistra consumul de gaze pentru trei consumatori: 1 mașină de gătit, o sobă de teracotă și un cazan ( ACM ) pentru apă caldă menajeră.

Prin avizul din data de 6.11.2002, Distrigaz a comunicat inculpatului acordul de principiu pentru racordarea la rețeaua de gaze, iar Memoriul întocmit pentru instalații de utilizare gaze naturale prevedea aceiași consumatori: sobă de teracotă existentă ( 1,00 mc/h ), mașină de gătit existentă ( 0,67mc/h ) și cazan de apă caldă ( 1,00 mc/h ).

Martora Bajka E., persoana din cadrul S.C. Proiect S.A. B. care a întocmit memoriul și proiectul de modificare a instalațiilor de gaze, a arătat că nu a proiectat înlocuirea sobei de teracotă cu un șemineu, ci tot cu o sobă de teracotă, așa cum scrie și în proiect; de asemenea a arătat că nu a proiectat montarea vreunui ventilator pentru eliminarea aburului din imobil și nici nu a auzit de așa ceva.

Proiectul întocmit a fost respectat întocmai de către instalatorul autorizat, martorul C. E., care a arătat că nu a montat niciun șemineu în imobilul aparținând inculpatului întrucât nu era prevăzut în proiect ci își amintește că la momentul recepției tehnice totul era conform proiectului, inculpatul având cu siguranță în imobil sobă de teracotă; același martor a arătat că nu a văzut niciun ventilator în imobilul inculpatului, fiind interzisă montarea unor astfel de ventilatoare pe coșul de fum.

În același sens au declarat și martorii K. Gyula și M. C., care cu toate că au fost prezenți în momente diferite la imobilul proprietatea inculpatului au arătat că nu se putea efectua nici recepția tehnică a instalației de utilizare și nici punerea în funcțiune dacă s-ar fi constatat că sunt montați alți consumatori decât cei prevăzuți în proiect, sau instalația nu era corect executată. Aceiași martori au arătat că nu își amintesc cu exactitate momentul încheierii proceselor-verbale respectiv, deplasarea în teren și nici cine a participat din partea beneficiarului, însă au arătat că nici recepția tehnică și nici punerea în posesie a instalației nu se putea realiza în lipsa beneficiarului sau a unui reprezentant al său.

În aceste condiții, susținerea inculpatului că verificarea instalației nu s-a realizat în mod corespunzător întrucât niciuna din semnăturile de pe procesele-verbale de recepție și de punere în funcțiune nu îi aparțin și nici nu a avut cunoștință de aceste documente până la începerea cercetărilor ( fila 129 dosar judecătorie ) nu poate fi primită chiar dacă acesta a depus mai multe înscrisuri pentru compararea semnăturilor și nu poate conduce la concluzia că procesele-verbale sunt formale. De altfel, chiar inculpatul în declarația pe care a dat-o în fața instanței de fond a arătat că la începutul anului 2003 o echipă formată din trei persoane s-a deplasat la imobil și în timp ce unul a montat contorul, ceilalți doi au făcut verificarea instalației de gaz; or, în această situație, nu se poate reține că procesul-verbal a fost încheiat formal; echipa Distrigaz s-a deplasat în teren și a efectuat operațiile necesare, iar împrejurarea că inculpatul nu-și amintește să fi semnat cu acea ocazie ceva – deși recunoaște că echipa care a venit a adus tot dosarul care conținea actele depuse de el la Distrigaz – și nu își recunoaște semnătura de pe procesele-verbale nu echivalează cu lipsa unei verificări a instalației de gaz din partea furnizorului; există posibilitatea amintită de martorii semnatari ai proceselor-verbale ca în locul beneficiarului, la data de 19.12.2002 să fi participat un reprezentant al său, sau cineva din familie, inculpatul să nu fi asistat la întreaga procedură și astfel, procesele-verbale să fie semnate de un reprezentant al său, astfel că simplul fapt că inculpatul nu-și recunoaște semnătura de pe procesele-verbale nu este de natură a înlătura aceste mijloace de probă și nu este suficient pentru a conduce la concluzia că este nereal conținutul lor, cu atât mai mult cu cât, audiați în instanță ceilalți semnatari au confirmat că operațiunile de recepție și respectiv de punere în funcțiune a instalației de utilizare a gazelor naturale s-a realizat efectiv, în conformitate cu normele în vigoare și că instalația era realizată conform proiectului.

Nici împrejurarea că M. C. care și-a recunoscut semnătura de pe procesul-verbal de punere în funcțiune a instalației din 27.03.2003 precum și scrisul, la anumite rubrici a declarat că nu își amintește să fi fost prezent și inculpatul la acea operațiune sau că existau situații când nici nu se deplasa personal la fața locului, ci un subaltern, iar el doar semna procesul-verbal, nu poate sta la baza concluziei că procesul-verbal de punere în funcțiune a instalației a fost întocmit formal câtă vreme martorul nu doar a semnat procesul-verbal ci a și completat anumite rubrici ( ceea ce conduce la ideea că în această situație s-a deplasat personal la fața locului ) iar declarația sa în sensul că nu își amintește nimic concret cu privire la această punere în funcțiune a instalației este explicabilă având în vedere faptul că au trecut aproape 10 ani de la momentul întocmirii procesului-verbal până la momentul audierii sale de către instanța de fond, iar în tot acest interval de timp martorul a efectuat numeroase astfel de operațiuni, fiind evident că nu poate ține minte detaliile fiecărei proceduri în concret. Mențiunile din declarația martorului nu exclud însă posibilitatea semnării proceselor-verbale de către un reprezentant al beneficiarului la momentul punerii în funcțiune a instalației.

Împrejurarea că martorul K. Gyula a arătat că el a completat mențiunile din procesul-verbal de recepție tehnică „ Mă oblig să nu aduc modificări instalației de utilizare gaz și declar pe propria răspundere că toți primii investitori sunt cuprinși în acest dosar ”, în dreptul cărora beneficiarul ar fi semnat nu este în măsură să dovedească lipsa de la recepția instalației a inculpatului sau a reprezentantului acestuia, iar în ceea ce privește conținutul mențiunii de pe înscris, inculpatul a declarat în fața instanței de fond că nu își aduce aminte dacă cei care au verificat instalația i-au spus că nu are voie să facă modificări la aceasta, fără a obține aprobarea Distrigazului, însă el cunoștea acest aspect.

Față de declarațiile martorilor menționați, Curtea reține că atât recepția instalației cât și punerea ei în funcțiune s-a realizat efectiv și corespunzător, chiar dacă există o durată mare de timp între momentul recepției instalației și cel al punerii ei în funcțiune și chiar dacă inculpatul își contestă semnăturile de pe cele două procese-verbale; de altfel, dacă s-ar accepta teza avansată de inculpat, conform căreia nu a semnat procesele-verbale de recepție a instalației și de punere a ei în funcțiune, nici el și nici un alt reprezentat al său și nu a știut de existența unor astfel de operațiuni și înscrisuri, s-ar ajunge la concluzia că inculpatul însăși a efectuat punerea în funcțiune a instalației realizate de instalatorul Chercheriță E., ceea ce pe de o parte contravine normelor în vigoare și ar conduce chiar la incriminarea sa pentru că a utilizat o instalație de gaz neverificată și nepusă în funcțiune de către organele prevăzute de lege, iar pe altă parte îi atrage întreaga sa răspundere a eventualelor deficiențe de funcționare și a urmărilor acestora întrucât inculpatul recunoaște că după momentul punerii în funcțiune a instalației, a folosit gaze pe care le-a și plătit furnizorului, cu care avea încheiat contract de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii casnici.

Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că declarația martorului P. G. nu este de natură a infirma mențiunile cuprinse în cele două procese-verbale. Martorul P. G. a efectuat într-adevăr lucrări de reamenajare a imobilului, dărâmând, posibil în anul 2003, soba de teracotă, construind o baie pe o parte din vechiul amplasament al sobei, iar pe peretele opus, în stânga intrării, o bucătărie.

Acesta nu a efectuat însă nicio modificare a instalațiilor, întrucât a arătat că nu se pricepea la așa ceva și nici nu a putut preciza data la care a efectuat modificările, fiind foarte posibil ca acestea să se fi realizat în cursul anului 2003, însă după punerea în funcțiune a instalației de încălzire; faptul că martorul nu-și amintește după 9 ani dacă exista sau nu un boiler în imobil și nici cum era preparată apa caldă în locuință nu justifică concluzia certă că ACM- ul nu a existat la momentul efectuării lucrărilor de amenajare de către martor și pe cale de consecință cele două procese-verbale de recepție a lucrărilor și de punere în funcțiune a instalației ar fi false întrucât făceau referire la consumatorii prevăzuți în proiect; lipsa cazanului ar putea fi explicată prin demontarea lui în vederea înlocuirii lui cu unul cu un debit mai mare.

În acest context, reținând că recepția tehnică a instalației de gaze a fost corect și efectiv realizată ca de altfel și punerea în funcțiune a instalației, că mențiunile din procesele-verbale coincid cu proiectul, despre care martorul Chercheriță E. arată că a fost respectat întocmai, Curtea, văzând și procesul-verbal de cercetare a locului faptei precum și raportul de expertiză realizat în cauză apreciază că sunt întemeiate susținerile din actul de sesizare al instanței în sensul că, ulterior punerii în funcțiune a instalației de gaze conform proiectului avizat de Distrigaz, inculpatul a efectuat modificări la apartament, modificări realizate atât de către martorul P. G. cât și de alte persoane decât martorii audiați în cauză. Aceste modificări au avut drept consecință înlocuirea sobei de teracotă cu un convector pe gaz, înlocuirea cazanului ACM cu unul cu un debit mai mare ( 2,3 m³/h în loc de1,00 mc/h cât fusese aprobat inițial ) și îndepărtarea prizei de aer din partea inferioară a ferestrei și respectivul orificiu de ventilare în partea superioară a încăperii proiectate, probabil prin înlocuirea ferestrelor; împrejurarea că inculpatul susține că nu a văzut în proiect o astfel de priză nu schimbă datele problemei și nici nu-i exclude culpa, câtă vreme în proiect există prevăzută această priză, martorii care au efectuat recepția lucrării au arătat că execuția era realizată conform proiectului iar pentru niciuna dintre modificările efectuate nu a existat avizul distribuitorului de gaze naturale; inculpatul a negat efectuarea modificărilor, refuzând să furnizeze numele persoanei care a montat convectorul, noul cazan și care a efectuat restul modificărilor, însă rezultă cu evidență că aceste modificări au fost realizate, întrucât la data decesului celor două victime situația în imobil era alta decât cea proiectată și recepționată.

Deși inculpatul a arătat că martorul Chercheriță E. i-ar fi legat convectorul la țeava de gaz la aceeași dată, martorul neagă această împrejurare arătând că nu numai că nu a montat acest convector, dar este sigur că la data la care s-a făcut recepția lucrării în apartamentul inculpatului exista sobă de teracotă. Oricum dintre toate modificările efectuate, îndepărtarea prizei de aer de la nivelul ferestrei a fost cea care a concurat la producerea decesului victimelor.

Faptul că la apartamentul în cauză nu au fost efectuate verificările periodice de către Distrigaz nu exclude culpa inculpatului de a fi efectuat modificări ale instalației fără a avea vreo aprobare în acest sens, mai ales în condițiile în care s-a dovedit în cauză că verificările nu au putut fi efectuate datorită lipsei de la domiciliu a inculpatului și că la alte imobile situate pe aceeași stradă au fost efectuate verificări ( fila 102 dosar judecătorie ).

De asemenea, eventualele greșeli de proiectare invocate în recurs de către inculpat și modalitatea de evacuare a gazelor arse emanate de încălzitorul de apă direct prin peretele exterior, la nivelul parterului, printr-o tubulatură metalică flexibilă simplă nu pot exclude culpa inculpatului întrucât ele nu au concurat la producerea acumulării de gaze arse și implicit la decesul victimelor, iar erorile de proiectare ar fi trebuit reclamate anterior demarării lucrărilor de realizare a instalației; raportul de expertiză nu a reliefat o asemenea cauză a acumulării gazelor arse, astfel că discuțiile pe marginea superficialității proiectantului, exced cadrului procesual.

Independent de cele două procese-verbale de recepție a lucrărilor și de punere în funcțiune a instalației de gaze, de existența sau nu inițială a prizei de aer, Curtea reține din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză că principala cauză care a condus la împiedicarea evacuării gazelor arse din imobil și implicit la intoxicarea victimelor cu monoxid de carbon a fost montarea pe coșul de evacuare a gazelor arse, în baie a unui ventilator pentru eliminarea aburului.

Potrivit raportului de expertiză tehnică nr._/21.11.2011 întocmit de experții F. G. și D. G. evenimentul se putea evita dacă nu se monta ventilatorul din baie care practic a împiedicat evacuarea naturală a gazelor de ardere prin coșul de fum; gazele arse din camera convectorului nu s-au putut evacua pe verticală prin acest coș ci au intrat în incinta apartamentului prin deschiderile existente în convector.

Or, dacă pe marginea existenței sau nu a prizei de aer de la nivelul ferestrei la datele de 19.12.02 respectiv 27.03.2003, pot exista discuții referitoare la realizarea ei sau nu conform proiectului și la verificarea existenței ei de către furnizorul de gaze, montarea acestui ventilator care nu este prevăzut în proiect și despre care niciun martor nu a putut furniza niciun fel de informații reprezintă răspunderea exclusivă a inculpatului, care nu s-a interesat, nu a consultat un specialist pentru a afla dacă are sau nu voie să monteze un astfel de dispozitiv pe coșul de evacuare a gazelor arse, realizând singur, sau cu concursul unor persoane a căror identitate a refuzat să o facă cunoscută, o modificare la sistemul de evacuare a gazelor arse, care s-a dovedit a fi fatală celor două victime.

Contrar celor susținute în recurs de către inculpat, atâta timp cât ventilatorul se afla în locuința sa montat fără autorizație iar susținerile sale că a fost montat de echipa martorului P. G. în anul 2002 au fost infirmate prin declarația acestuia din urmă, nu Ministerului Public îi revenea sarcina de a dovedi că inculpatul a efectuat modificarea la sistemul de evacuare a gazelor arse, ci inculpatului îi revenea sarcina de a dovedi că nu el a efectuat modificarea și că avea aprobare pentru aceasta, sarcina probei fiind răsturnată; inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, însă câtă vreme acuzarea a dovedit, cu materialul propus, că montarea ventilatorului identificat în locuința inculpatului nu a fost realizată odată cu modificările efectuate la nivelul anului 2002-2003 de către echipa de instalatori în baza proiectului întocmit de martora Bajka E., acestuia îi revenea sarcina de a dovedi contrariul, respectiv atât prevederea în proiect a ventilatorului cu eliminarea aburului în sistemul de evacuare a gazelor arse, cât și instalarea lui conform proiectului la data efectuării instalației, respectiv în cursul anului 2002. Or, inculpatul nu a dovedit că nu el este cel care a montat ventilatorul găsit în apartamentul său și nici că ar fi avut vreo aprobare în acest sens.

Martorul P. Gheorge a arătat în declarația dată că a amenajat în cursul anului 2003 baia și bucătăria la apartamentul inculpatului situat pe .-și aduce aminte să fi montat vreun ventilator în baie pentru eliminarea aburului, să fi existat vreun astfel de ventilator sau să fi lăsat vreun spațiu pentru aerisire sau montarea vreunui ventilator.

Astfel, susținerea inculpatului că ventilatorul din baie a fost montat la aceeași dată, în anul 2003 când a fost amenajat apartamentul, anterior punerii în funcțiune a instalației de gaze nu poate fi primită, afirmația necoroborându-se nici cu celelalte probe de la dosar.

Un astfel de ventilator nu a fost proiectat de martora Bajka Elsabeta, care audiată în fața instanței de fond a arătat că nu a auzit despre așa ceva, că nu i s-a cerut să proiecteze așa ceva și nici nu știe dacă a existat un astfel de aparat; procesele-verbale de recepție a instalației și cel de punere în funcțiune a instalației nu menționează nimic despre existența unui astfel de ventilator iar martorul C. E. a arătat că este interzisă montarea de ventilatoare de abur pe coșul de fum, dar el nu a găsit în locuința inculpatului un astfel de ventilator și nici nu a montat unul.

Coroborând aceste declarații care dovedesc că montarea ventilatorului nu s-a realizat în cursul anului 2003 - anterior sau ulterior punerii în funcțiune a instalației de gaze - cu declarațiile martorului C. G. care a arătat că a locuit sporadic ( câte o noapte pe lună ) în apartament începând cu anul 2003 sau 2004 până la începutul lunii decembrie 2006 și care nu arată nimic despre existența vreunui ventilator în baie și cu declarația martorului P. I. care a arătat că a locuit trei zile în apartamentul inculpatului în toamna anului 2006 împreună cu soția sa însă nu a sesizat existența vreunui ventilator în baie pentru eliminarea aburului, Curtea reține că ventilatorul a fost montat de inculpat sau de altă persoană desemnată de el la sfârșitul anului 2006, fără a cere și fără a avea vreo aprobare în acest sens.

Împrejurarea că martorul C. G. a dormit la începutul lunii decembrie în imobil și nu a pățit nimic se poate datora fie faptului că nu a folosit concomitent cele două instalații fie faptului că în cursul lunii decembrie locuința inculpatului nu era alimentată cu gaz întrucât contorul fusese sigilat pentru o perioadă de timp și desigilat abia la data de 28.12.2006, deci chiar anterior sosirii victimelor în B..

Cu toate că pentru montarea unui ventilator în baie pentru eliminarea aburului nu se impune obținerea de aprobări suplimentare, pentru modificarea instalației de evacuare a gazelor se impunea obținerea unor astfel de aprobări iar inculpatul cunoștea, potrivit propriei declarații că nu poate efectua nicio modificare la instalația de gaz fără aprobare; or, prin montarea ventilatorului pe coșul de evacuare a gazelor arse, inculpatul a efectuat, conform declarației martorului D. G., inginer, consilier expert, o astfel de modificare realizând ventilarea spațiului băii în același canal al coșului de fum, lucru interzis prin art. 3.2 din Standardul de stat STAS 6793 – 86 emis de Consiliu Național de Știință și Tehnologie din cadrul Institutului Român de Standardizare.

Împrejurarea că inculpatul nu are cunoștințe de specialitate, nu îl disculpă, întrucât se putea informa, cu eforturi minime, depunând diligențele unei persoane de bună credință despre obligațiile care îi revin și despre ce reprezintă o astfel de modificare, condițiile în care este permisă efectuarea modificării și ce consecințe ar putea avea; efectuând fără forme legale și fără aprobările necesare modificările menționate, inculpatul s-a expus riscului de a suferi el personal, familia sa sau prietenii pe care i-a cazat în apartament intoxicări cu monoxid de carbon; prin acceptarea cazării, contra cost, a două persoane în imobil în condițiile efectuării unor intervenții neautorizate asupra sistemului de evacuare a gazelor arse, a devenit răspunzător pentru eventualele probleme create de funcționarea deficitară a instalației astfel modificate și pentru siguranța victimelor și deși nu a prevăzut, trebuia și putea să prevadă că prin neevacuarea corespunzătoare a gazelor arse se putea produce intoxicarea cu monoxid de carbon a persoanelor din imobil. Inculpatul nu a adus la cunoștința victimelor că a făcut improvizații sau modificări la sistemul de evacuare a gazelor arse.

Faptul că inculpatul nu a îndepărtat ventilatorul din baie ulterior decesului celor două persoane și până la efectuarea expertizei, nu îl disculpă pe acesta de ceea ce putea și trebuia să prevadă și nu vine să dovedească că nu a putut prevedea rezultatul faptei sale, în condițiile în care acest sistem de evacuarea a aburului a fost montat pe coșul de evacuare a gazelor arse fără autorizație, în împrejurări pe care inculpatul a refuzat să le lămurească în cauză; momentul montării ventilatorului fără aprobare și cel al acceptării cazării victimelor în imobilul cu astfel de improvizații sunt cele care contează pentru conturarea laturii subiective a infracțiunii de care acesta este acuzat și nu momentele ulterioare decesului și acțiunile realizate ulterior; inculpatul știa că ar fi avut nevoie de aprobări pentru modificări la sistemul de evacuare a gazelor, dovadă că ulterior decesului victimelor a afirmat față de martora T. R. nu el este proprietarul imobilului ( fila 114 dosar urmărire penală; fila 77 dosar urmărire penală ), câștigând în acest fel timp pentru a-și face o apărare axată pe culpa furnizorului de gaze naturale.

Inculpatul a avut în tot cursul procesului penal o atitudine de negare a acuzațiilor care i s-au adus, a încercat încă din cursul urmăririi penale să arunce vina pe furnizorul de gaze naturale care nu și-ar fi îndeplinit corespunzător obligațiile de verificare a instalației la momentul punerii în funcțiune și a acceptat să dea declarații doar în ultima parte a cercetării judecătorești, după audierea martorilor acuzării, contrar ordinii cercetării judecătorești, tocmai pentru a studia întâi mersul dosarului, intervenind apoi punctual și contrazicând declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.

Deși prin concluziile scrise depuse în recurs inculpatul a contestat conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în faza de urmărire penală, în etapa procesuală menționată acesta nu a formulat obiecțiuni la expertiză, însușindu-și concluziile formulate de expert, la efectuarea expertizei participând de altfel și un consilier din partea inculpatului; or, față de această împrejurare, pe de o parte este nefondată contestarea raportului de expertiză în recurs, prin concluziile scrise depuse, mai ales că nu se aduc contraargumente concluziilor expertului ci se reproșează o omisiune a acestuia de a lua în calcul anumite aspecte apreciate relevante de apărare ( lipsa de diligență a expertului de a verifica și argumenta dacă intoxicarea victimelor cu monoxid de carbon nu s-ar fi putut produce datorită faptului că ușa șemineului a fost găsită deschisă lucru care permitea împrăștierea gazelor arse în încăpere ); pe altă parte, din studiul expertizei rezultă că expertul a luat în calcul ușa găsită deschisă la convector ( pagina 7 din raportul de expertiză ), arătând că aceasta nu constituie cauza revărsării monoxidului de carbon în încăpere ci dimpotrivă, ușa deschisă a convectorului, ca și orificiile de aerisire cu care aceasta era prevăzută, avea rolul de a asigura o ardere completă a gazului metan, asigurându-se aerul necesar spre arzător; coșul de evacuare avea rolul de a asigura evacuarea gazelor pe verticală, însă acesta a devenit nefuncțional pe durata utilizării ventilatorului din baie.

Prin prisma celor exprimate, Curtea constată că prima instanță a procedat greșit înlăturând procesele-verbale de recepție a instalației de gaze naturale și de punere în funcțiune a acesteia și pornind de la aceasta a lipsit în mod nejustificat de valoare probatorie declarațiile martorilor K. Gyula, C. E. și M. C. și a dat o interpretare greșită declarației martorului P. G., aspecte care s-au răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță, achitarea inculpatului fiind rezultatul unei grave erori de fapt împrejurare care atrage în cauză incidența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 Cod procedură penală și care impune reformarea hotărârii.

Dispozițiile art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.

Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită „ gravă ”: a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției în fond. O eroare poate fi esențială – prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și părțile civile P. M., I. I. și I. V. împotriva sentinței penale nr. 589/23.03.2012 pronunțată de J. B., care va fi casată.

Rejudecând cauza, Curtea constată că fapta inculpatului de a efectua fără autorizație și fără a se interesa de eventualele repercusiuni ale acțiunii sale, modificări la sistemul de evacuare a gazelor arse, prin montarea în baie a unui ventilator destinat eliminării aburului și conectarea lui la sistemul de evacuare al gazelor arse, împiedicând astfel, atunci când șemineul funcționa simultan cu ventilatorul, evacuarea gazelor arse și de a înlătura priza de aer de la nivelul ferestrei, modificări care au condus la intoxicarea la datata de 30.12.2006 cu monoxid de carbon a victimelor I. R. M. și I. P. C., cărora inculpatul le închiriase apartamentul unde au fost făcute modificările, pentru a locui pe durata Sărbătorilor de Iarnă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.

În speță sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului V. M., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, situație în raport de care, ținând seama și de criteriile de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 Cod penal, va fi condamnat inculpatul V. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea are în vedere atât dispozițiile părții generale și a celei speciale a Codului penal, limitele fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social concret al faptei comise astfel cum rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia cât și circumstanțele personale ale inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; gradul de pericol social concret al infracțiunii comise de inculpat este unul ridicat prin prisma consecințelor produse, a condițiilor concrete și a împrejurărilor în care au fost comise faptele, a vârstei victimelor precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale, însă nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, încercând să inducă în eroare organele judiciare ceea ce dovedește că acesta nu este pe deplin conștient de gravitatea faptelor sale.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, luând în considerare jurisprudența CEDO, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, Curtea va interzice inculpatului exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei stabilite anterior.

Văzând vârsta inculpatului, gradul de instrucție școlară, posibilitățile sale reale de reeducare, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, sens în care, în baza art. 81 Cod penal se va suspenda condiționat pedeapsa aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni închisoare calculat conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce privește acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal, Curtea reține că în cauză s-au constituit părți civile părinții victimelor, respectiv recurenții P. M., I. I. și I. V..

P. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri materiale pentru cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei I. R. M. și suma de 100.000 lei daune morale, iar părțile civile I. I. și I. V. au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei I. P. C. și 100.000 lei despăgubiri morale pentru suferința care le-a fost produsă prin decesul fiului lor.

Potrivit art. 998 cod civil ( text în vigoare la momentul săvârșirii faptei ) „ orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara ”.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie întrunite cumulativ condițiile existenței unei fapte prejudiciabile, a existenței vinovăției făptuitorului, existenței unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate între fapta păgubitoare și prejudiciu.

În legătură cu despăgubirile materiale solicitate de părțile civile, Curtea reține pe baza actelor și lucrărilor dosarului că a fost dovedită fapta ilicită a inculpatului, comisă din culpă și s-a dovedit de asemenea producerea unui prejudiciu cert celor trei părți civile, iar între acest prejudiciu și decesul victimelor datorat culpei inculpatului există o legătură de cauzalitate directă.

La cuantificarea prejudiciului material încercat de cele trei părți civile și deci la evaluarea despăgubirilor ce se impun a fi acordate, instanța de recurs are în vedere toate probele administrate în cauză, iar din înscrisurile depuse în probațiune de către părțile civile P. M. ( filele 25, 26, 27 dosar judecătorie ) și I. V. și I. ( fila 35 dosar judecătorie ) Curtea reține că s-a dovedit un prejudiciu în cuantum de 4.964 lei părții civile P. M. și 4.304 lei părților civile I. I. și I. V..

Cealaltă parte a prejudiciului material reclamat de către părțile civile nu a fost dovedit cu niciun mijloc de probă, astfel că instanța de recurs apreciază că părțile civile pot fi despăgubite doar în limita prejudiciul material cert, dovedit, impunându-se respingerea pretențiilor civile care depășesc sumele menționate anterior.

În ceea ce privește despăgubirile morale solicitate de părțile civile, Curtea reține că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu un conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Apare fără îndoială că fapta inculpatului, care a avut drept urmare moartea victimelor I. R. M. și I. P. C. a produs familiilor acestora un prejudiciu moral, constând în lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste față de victimele infracțiunii care s-au stins din viață într-un mod brutal, respectiv, suferința psihică resimțită de fiecare dintre membrii familiilor față de dispariția prematură a celor doi tineri din familie; este vorba despre așa numitul prejudiciu „ afectiv ”, „ de șoc ”, „ de suferință ” sau „ prin ricoșeu ”, cristalizat de practica judiciară în materie.

Pentru acest prejudiciu, fiecare dintre membrii familiei sunt îndreptățiți să primească de la inculpat – autorul prejudiciului - o despăgubire pecuniară, criteriul de bază care se are în vedere fiind cel al legăturilor de rudenie cu victima; această despăgubire nu reprezintă o reparație propriu-zisă a prejudiciului suferit ci o modalitate de a ușura suferința rudelor victimelor decedate, de a compensa, chiar în mod indirect o parte a suferințelor încercate, câtă vreme o restabilire a situației anterioare nu este posibilă. Despăgubirea nu este menită să răscumpere lipsa din familie a copiilor decedați și nici nu poate să umple golul lăsat de dispariția acestora în sufletele apropiaților lor pentru că valoarea vieții unei persoane nu poate fi în niciun mod cuantificată pecuniar.

Este extrem de dificil de cuantificat un prejudiciu nepatrimonial de genul celui în discuție, întrucât fiecare persoană resimte la intensități diferite durerea psihică produsă prin decesul unei persoane dragi, iar manifestările exterioare nu sunt întotdeauna în concordanță cu starea și suferința psihică a persoanei prejudiciate ceea ce face și mai greu de cuantificat pecuniar despăgubirile care se impun a fi acordate rudelor unei persoane decedate pentru sentimentele de afecțiune și dragoste care le-au fost lezate.

Practica judiciară a conturat însă în vederea stabilirii despăgubirilor pecuniare pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de o persoană, anumite criterii pe baza cărora instanțele să procedeze la o evaluare a prejudiciului suferit și la o cuantificare a sumei care se poate acorda cu titlu de compensație pentru prejudiciu; se ține seama astfel de fapta producătoare de prejudicii și particularitățile acesteia, de forma vinovăției și întinderea culpei în producerea prejudiciului, de vârsta victimei la momentul decesului, de intensitatea suferințelor cauzate părților civile, de gradul de rudenie între victimă și părțile civile precum și de impactul decesului victimei asupra vieții de familie și sociale a părților civile, eventuale afecțiuni fizice cauzate acestora prin șocul emoțional prin care au trecut.

Analizând prin prisma criteriilor amintite cererile de despăgubiri formulate de părțile civile, Curtea reține că sumele de bani solicitate cu titlu de daune morale de către părțile civile au un caracter rezonabil și sunt stabilite într-un cuantum care este în măsură să asigure o compensare adecvată a suferințelor încercate de părțile civile asigurând un echilibru între prejudiciul moral suferit și suma solicitată cu titlu de despăgubiri; infracțiunea de ucidere din culpă pentru care este condamnat inculpatul și care constituie fapta ilicită producătoare de prejudiciu, este comisă din culpă, o formă mai ușoară a vinovăției decât intenția; particularitățile faptei și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul conduc la concluzia că acesta nu a urmărit niciun moment producerea unui astfel de prejudiciu părților civile.

Față de aceste considerente, vor fi admise în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile P. M., I. I. și I. V. și în consecință, în baza art. 346 și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 999 Cod civil ( vechi ) va fi obligat inculpatul V. M. să plătească părții civile P. M. suma de 4.964 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale iar părților civile I. I. și I. V. suma de 4.304 lei cu titlu de despăgubiri materiale și câte 100.000 lei fiecare cu titlu de despăgubiri morale.

Se vor respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

Având în vedere soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, în baza art. 191 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în fond.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de P. de pe lângă J. B. și părțile civile P. M., I. I. și I. V. împotriva sentinței penale nr. 589/23.03.2012 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ pe care o casează .

Rejudecând cauza:

În baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal condamnă pe inculpatul V. M., fiul lui D. și A., născut la 9.04.1958 în M., județul C., domiciliat în B., ., ., ., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat pedeapsa aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni închisoare calculat conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Admite în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile P. M., I. I. și I. V. și în consecință, în baza art. 346 și art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 999 Cod civil ( vechi ) obligă inculpatul V. M. să plătească următoarele sume de bani:

- părții civile P. M. suma de 4.964 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

- părților civile I. I. și I. V. suma de 4.304 lei cu titlu de despăgubiri materiale și câte 100.000 lei fiecare cu titlu de despăgubiri morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 3.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.12.2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. B. N. H. N. Țînț

GREFIER

O. S.

Red.N.H./01.02.2013

Dact.O.S./08.02.2013

3 exemplare

Jud. fond: G. C.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1032/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1032/2012. Curtea de Apel BRAŞOV