Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 805/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 805/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03 octombrie 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. H.
- Judecător-N. Țînț
- Judecător-E. B.
- Grefier-O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 402 din 29 februarie 2012, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 20 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 octombrie 2012, când,
C U RT E A,
Constată că prin sentința penală nr. 402/29.02.2012 a Judecătoriei B., în baza art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul L. V. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, acțiunea civilă formulată de partea civilă Inspectoratul Județean de Poliție B. a fost admisă și inculpatul L. V. A., a fost obligat să plătească suma de 250 lei cu titlu de despăgubiri civile iar acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. G. a fost respinsă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 16.07.2010, în jurul orelor 01.00-02.00, în timp ce agenții de poliție I. M. G. și B. D. patrulau pe raza municipiului C., au fost anunțați de către ofițerul de serviciu că la poarta sediului Poliției C. se află o persoană în stare de ebrietate, care reclamă faptul că i-a fost furat scuterul și susține că a fost bătut, motiv pentru care s-au deplasat la fața locului; în urma verificărilor fiind identificat inculpatul L. V. A., ocazie cu care s-a constatat că acesta nu prezenta leziuni la nivelul feței și, deși reclama furtul scuterului, acesta se afla lângă poarta sediului poliției; în plus, pentru că inculpatul era în stare de ebrietate și nu deținea acte cu privire la scuter, acesta a fost mutat în curtea poliției, agenții de poliție solicitându-i inculpatului să revină dimineață cu actele de proprietate ale scuterului pentru a-l ridica; de asemenea, din declarațiile acestora a rezultat că după ce și-au reluat patrularea, cei doi agenți de poliție au fost sesizați din nou de către ofițerul de serviciu cu privire la faptul că inculpatul L. V. A. a reclamat, prin serviciul de urgență 112, că a fost bătut și solicită să fie transportat la spital, motiv pentru care s-au întors la sediul poliției și l-au condus pe inculpat la Spitalul C., în urma consultării inculpatului fiind eliberată minuta din data de 16.07.2010, ora 3.00, în care se menționează că inculpatul L. V. A. este clinic sănătos și este în stare de ebrietate, ocazie cu care, așa cum rezultă din declarația martorei F. S. E., asistentă medicală în cadrul Spitalului C., după ce a fost consultat, inculpatul a luat o pensă și a început să se prindă cu aceasta de limbă, de buze și de pielea de pe antebrațul stâng.
Reținându-se starea de ebrietate în care se afla inculpatul și împrejurările date, agenții de poliție au luat decizia de a-l conduce acasă pe acesta cu autospeciala poliției și în timp ce se aflau pe .-a adus aminte de scuter și, întrucât agenții de poliție i-au reamintit că trebuie să vină dimineață să-l ridice din curtea poliției, acesta a devenit agresiv, lovind partea vătămată I. M. G. cu pumnul în zona capului, ceea ce a cauzat pierderea controlului asupra direcției mașinii; după redresarea autospecialei și oprirea acesteia în zona intersecției cu . a refuzat să coboare, motiv pentru care s-a încercat scoaterea forțată a acestuia din autospecială, dar fără rezultat; în consecință, s-a solicitat sprijinul colegilor de la poliția locală, la fața locului sosind S. N.; la un moment dat, în timp ce inculpatul se afla pe scaunul șoferului și trăgea de bord și de PDA-ul montat pe acesta, partea vătămată s-a așezat peste picioarele inculpatului și l-a prins de mâini pentru a-l împiedica să mai tragă de aparatură, moment în care inculpatul l-a mușcat de antebrațul stâng; în urma folosirii forței fizice și a unui spray lacrimogen, cei trei lucrători au reușit să-l scoată pe inculpat din autospecială și să-l imobilizeze.
Din certificatul medico-legal nr. 2057/E/16.07.2010 a reieșit faptul că partea vătămată I. M. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că l-a mușcat pe I. M. G. și că este posibil să fi crăpat parbrizul autospecialei în timp ce dădea din mâini și din picioare, dar și-a motivat comportamentul agresiv prin faptul că a fost bătut de polițiști, iar în probațiune, în calitate de martori au fost audiați B. D., S. N. – colegi de serviciu cu partea vătămată, dar și L. D., L. N. ( soția și fiica inculpatului ).
În faza de cercetare judecătorească, în baza art. 14 Cod procedură penală instanța de fond a constatat că partea vătămată Inspectoratul Județean de Poliție B. s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei, reprezentând contravaloare parbrizului distrus de inculpat, iar partea vătămată I. M. G. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2000 euro, reprezentând daune morale.
Prezent în fața instanței de fond, inculpatul L. V. A. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, menționând că recunoaște în întregime faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și nu solicită administrarea mijloacelor de probă cu privire la starea de fapt.
În probațiune, pentru inculpat s-au depus o . înscrisuri ( caracterizări, certificat de căsătorie, certificate de naștere ale copiilor ), iar partea vătămată I. M. G. a solicitat audierea martorului B. D., în dovedirea pretențiilor, din declarația căruia a rezultat că are cunoștință de gestul inculpatului, care a mușcat-o de antebraț pe partea vătămată, aceasta necesitând pansare în mod repetat dar și tratament corespunzător.
Având în vedere probele administrate și poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a considerat ca fiind dovedite, atât comiterea faptelor cât și vinovăția inculpatului, elementul material al laturii obiective cu privire la ambele infracțiuni regăsindu-se în conduita inculpatului, având în vedere atât actele de violență exercitate asupra părții vătămate, lucrător de poliție, cât și infracțiunea de distrugere, aceasta fiind una de rezultat, pentru care urmarea imediată a faptei săvârșite constă în avarierea autospecialei, urmare constatată prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente; legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă fiind evidentă, săvârșirea faptei având drept consecință producerea avariilor.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social al faptelor, împrejurarea în care acestea s-au produs, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., solicitând admiterea recursului, majorarea pedepselor și modificarea modalității de executare. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că raportat la împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, la circumstanțele reale și personale incidente în cauză, s-ar fi impus ca măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86/1 Cod penal. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu a manifestat față reprezentanții autorității însărcinate cu menținerea ordinii publice în cadrul comunității doar o simplă opoziție față de solicitările legale ale acestora, ci a procedat la violențe fizice și la distrugeri ale mijloacelor din dotare.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea, în raport de toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, reține următoarele:
Prima instanță a stabilit starea de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul L. V. A. le-a cunoscut, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza acestora, conform art. 320/1 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, de urmările produse, cât și de persoana inculpatului, care este integrat în familie și societate, nu are antecedente penale.
Curtea apreciază că pedepsele în cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, urmare aplicării dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, corespund atât gradului de pericol social concret al faptelor, cât și persoanei inculpatului și nu se impune majorarea lor.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului L. V. A., Curtea apreciază că în raport de modalitatea de comitere a faptelor, de urmările produse, simpla suspendare a executării pedepsei pe un termen de încercare de trei ani nu este de natură a asigura realizarea scopului reeducativ și preventiv al pedepsei, chiar dacă inculpatul se bucură de apreciere la locul de muncă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs ( filele 8-14 dosar Curtea de Apel B. ), dar și la fond ( fila 30 dosar judecătorie ) și are o familie organizată ( filele 32-34 dosar judecătorie). Împrejurarea că inculpatul a acționat pe fondul consumului de băuturi alcoolice, producând leziuni corporale lucrătorului de poliție ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, precum și distrugeri la autospeciala Dacia L. din dotarea Poliției C. reflectă comportamentul deosebit de violent al inculpatului pe fondul consumului de băuturi alcoolice, astfel că se impune supravegherea acestuia de către un organism specializat pe durata termenului de încercare de 3 ani. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare determină realizarea scopului reeducativ al pedepsei, cât și a celui preventiv, având în vedere natura infracțiunii de ultraj, cât și urmările produse, în condițiile în care inculpatul va trebui să se supună unor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86/3 alin. 1 Cod penal.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 402/29.02.2012 a Judecătoriei B., pe care o va casa sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, determinat conform art. 86 ind. 2 Cod penal.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1, 2 Cod penal, inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului B., conform programului stabilit de acesta,
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86/4 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 raportat la art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 402/29.02.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, determinat conform art. 86 ind. 2 Cod penal.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1, 2 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului B., conform programului stabilit de acesta,
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 raportat la art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR N. H. N. Țînț E. B.
GREFIER
O. S.
Red.E.B./15.10.2012
Dact.O.S./16.10.2012
3 exemplare
Jud. fond: C. N.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 486/2014.... | Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 809/2012.... → |
|---|
