Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 742/A
Ședința publică de la 21 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.189/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul inculpat L. S. M. – pentru care a răspuns apărător ales, avocat V. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul Teleorman - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de apel și apreciază nelegală și netemeinică sentința instanței de fond.
Astfel, arată că prima instanță în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului în condițiile în care, ulterior s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Susține că trebuia doar să se stabilească pedeapsa, acesta fiind un aspect de nelegalitate în favoarea inculpatului.
Cel de-al doilea motiv vizează individualizarea pedepsei, pe care o consideră mult prea blândă în raport cu modul de comitere a infracțiunii, pericolul pe care o astfel de faptă îl reprezintă, astfel că apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat ar fi aptă să ducă la atingerea scopului acesteia.
În continuare, extinde oral motivele de apel și solicită aplicarea disp. art.85 alin.2 lit.g Cod penal, respectiv să nu conducă niciun fel de vehicul pe durata termenului de încercare. D. fiind faptul că nu este vorba de conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice sau al drogurilor, ci de conducerea fără permis, solicită a se aprecia asupra celor invocate.
Conchizând, solicită admiterea apelului parchetului cu privire la greșeala instanței de fond, ce a dispus condamnarea și nu a dispus stabilirea unei pedepse.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului parchetului pe primul motiv susținut, fiind în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, solicită a fi respins, raportat la împrejurarea că în motivarea apelului parchetului s-au reliefat doar aspectele negative, nu s-a vorbit despre faptul că inculpatul a dovedit cu înscrisuri că a absolvit cursurile teoretice și practice ale școlii de șoferi, că a condus doar câteva sute de metri și că nu a fost implicat în niciun accident de circulație.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că atât cuantumul, cât și aplicarea disp. art.83 Cod penal își pot atinge scopul.
În ceea ce privește motivul formulat oral, având în vedere că inculpatul nu posedă permis de conducere, apare ca inutilă luarea măsurii prev. de art.85 alin.2 lit.g Cod penal.
În continuarea pledoariei, susține că fapta a fost comisă sub incidența vechiului Cod penal, iar dacă instanța de apel va ajunge la concluzia că se impune a se pronunța o soluție de condamnare, solicită – în aplicarea legii mai favorabile – a se face aplicarea art.81 din vechiul Cod penal. Dacă se va ajunge la concluzia că nu este suficientă aplicarea disp. art.83 Cod penal, solicită a se dispune condamnarea în baza dispozițiilor vechiului Cod penal – ca lege mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, cu privire la extinderea motivelor de apel, arată că situația este puțin diferită față de legea anterioară în sensul că, anterior, dacă era condamnat inculpatul, acea condamnare ar fi reprezentat o piedică în vederea susținerii examenului de conducere, dar în momentul de față, fiind vorba despre o amânare a aplicării pedepsei nu mai este nicio piedică în a susține acel examen.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.189/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. - Secția Penală, în baza art.335 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.396 alin.10 Cod de procedură penală și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. S. M. [CNP_, fiul lui E. și L., născut la 05.03.1985 în mun. A., județul Teleorman, cetățenie română, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, cu domiciliul în comuna Băbăița, ., cunoscut cu antecedente penale], la 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii și s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani în condițiile art.84 Cod penal.
În baza art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus să respecte următoarele măsuri:
- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art.85 alin.1 lit.a-e Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art.404 alin.3 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art.576 alin.1 Cod de procedură penală, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16 mai 2013, în jurul orei 02:45, lucrători din cadrul Poliției municipiului A. – Biroul rutier, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe raza municipiului A., au oprit în trafic pentru control autoturismul marca „Opel Vectra”, cu număr de înmatriculare_, ce se deplasa pe . . DJ 504. A fost identificat la volanul autoturismului inculpatul L. S. M., iar ca pasageri martorii P. A. și U. D. M., constatându-se că inculpatul nu posedă permis de conducere, fapt confirmat de adresa nr._/22.05. 2013 a I.P.J. Teleorman – Serviciul Rutier.
Întrucât în momentul legitimării, inculpatul L. S. M. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație alcoolică de 0, 29 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că la data de 15.05.2012, ora 22:00, inculpatul L. S. M. împreună cu martorii P. A. și U. D. M. s-au deplasat cu autoturismul anterior menționat din . în municipiul A..
Autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost împrumutat de la un prieten și a fost condus până în municipiul A. de martorul P. A..
În jurul orei 02:00, cei trei au plecat către ., inculpatul L. S. M. fiind depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca „Opel Vectra” cu număr de înmatriculare_ pe . . DJ 504.
Cu ocazia audierii, inculpatul L. S. M. a recunoscut comiterea faptei în mod circumstanțial, susținând că a condus autoturismul pe raza municipiului A., din cauza unei defecțiuni apărute la schimbătorul de viteze, din această cauză martorul P. A. fiind nevoit să-i cedeze locul de la volanul autoturismului, afirmând și că a consumat o sticlă de bere cu alcool în parcul „Pădurea Vedea”, din municipiul A..
Instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
La individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, judecătorul fondului a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal și de criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei comise, de consecințele infracțiunii, dar și de conduita inculpatului care a recunoscut și regretat fapta pe tot cursul procesului penal.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art.396 alin.10 Cod de procedură penală, în sensul că limitele pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal se reduc de la 1 la 5 ani închisoare sau de la 180 zile la 240 zile amendă, cu 1/3, respectiv de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare sau de la 120 zile la 200 zile amendă.
Aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege, a fost considerată de către instanța de fond ca fiind suficientă în raport cu criteriile de individualizare prevăzute mai sus.
Fiind întrebat, potrivit art.378 alin.3 Cod de procedură penală, inculpatul a arătat că este de acord ca, în cazul în care va fi condamnat să exercite muncă în folosul comunității, în cazul în care va fi condamnat, aspect ce a fost consemnat în declarația de inculpat.
Având în vedere faptul că: pedeapsa stabilită este sub 2 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, acesta și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, a avut o conduită bună înainte și după săvârșirea infracțiunii, judecătorul fondului a apreciat că potrivit art.83 alin.1 lit.d Cod penal, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară și se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, fiind întrunite condițiile de la alin.1, respectiv alin.2 al aceluiași articol, și a fixat un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile art.84 Cod penal.
Pe perioada termenului de încercare, inculpatului i s-a impus respectarea dispozițiilor prevăzute de art.85 alin.1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.404 alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 12 decembrie 2014) P. de pe lângă Judecătoria A..
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise pe care aceasta se întemeiază (filele 4-6, d.a.), a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 24 aprilie 2015.
Potrivit acelor motive și concluziilor orale formulate de reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), P. a criticat sentința penală atacată, pe de o parte, pe motiv de nelegalitate, în sensul că fiind vorba de două instituții juridice distincte, în mod greșit prima instanță a dispus în același timp atât condamnarea inculpatului L. S. M. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, cât și amânarea aplicării acestei pedepse, iar pe de altă parte, pe motiv de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, considerând că față de gravitatea sporită a faptei comise și de periculozitatea socială a inculpatului, se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă mai severă.
În dezbaterile asupra apelului, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în plus, ca în situația în care instanța de control judiciar va opta pentru soluția amânării aplicării pedepsei, să se facă și aplicarea prevederilor art.85 alin.2 din noul Cod penal, în sensul de a se impune inculpatului și obligația de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere.
Curtea nu a putut proceda la ascultarea nemijlocită a inculpatului intimat L. S. M., conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta nu s-a înfățișat în fața instanței de apel, interesele sale procesuale fiind susținute de către apărătorul ales
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor susținute de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei (pe care inculpatul însuși a recunoscut-o ca atare, optând pentru procedura simplificată de judecată pe baza recunoașterii învinuirii).
Astfel, Curtea constată că este dovedit mai presus de orice îndoială faptul că, la data de 16.05.2013, inculpatul L. S. M. a condus pe drumurile publice autoturismul marca „Opel Vectra” cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, fapta acestuia realizând, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, încriminată la data săvârșirii prin dispozițiile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar ulterior, după . data de 01 februarie 2014 a Legii nr.286/2009 privind noul Cod penal, preluată în dispozițiile art.335 alin.1 din acest act normativ.
În privința soluției pronunțate de prima instanță pentru această infracțiune, Curtea, însușindu-și cea dintâi critică a Parchetului, constată aplicarea greșită a legii procesuale de către instanța respectivă, care, după ce a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 10 luni închisoare, a dispus apoi amânarea aplicării acelei pedepse, deși, astfel, a dat două rezolvări acțiunii penale, prevăzute în mod distinct de art.396 alin.1 din Codul de procedură penală, pronunțarea condamnării excluzând posibilitatea amânării aplicării pedepsei.
În acest context, achiesând în parte și la cea-a doua critică invocată de P., Curtea, luând în considerare împrejurarea că infracțiunea săvârșită a generat un pericol social grav (în special, prin dezinvoltura cu care inculpatul cunoscând că nu posedă cunoștințele și abilitățile necesare conducerii în siguranță a unui autovehicul pe drumurile publice și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul unui autoturism în interiorul căruia se mai aflau încă două persoane, deplasându-se cu aceasta pe raza municipiului A. înspre localitatea de domiciliu, generând astfel un risc major de producere a unui accident rutier), precum și periculozitatea socială a inculpatului, care, deși nu este recidivist, este totuși cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr.281/02.10.2009 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin neapelare la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, apreciază că este oportun să opteze pentru pronunțarea unei soluții de condamnare a acestuia, menită a conferi mai multe șanse de realizare procesului de îndreptare socială și morală a inculpatului.
În ceea ce privește determinarea legii penale mai favorabile inculpatului, conform art.5 alin.1 din noul Cod penal, Curtea constată că aceasta este cea veche, întrucât, în condițiile unor limitele speciale identice ale pedepsei închisorii, de un an, minimul și, respectiv, de 5 ani, maximul (pedeapsa alternativă a amenzii, prevăzută de art.335 alin.1 din același cod, nefiind adecvată în speță), legea respectivă permite acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei (pentru care, se va opta și în cauza pendinte, astfel cum se va evidenția ulterior), fără impunerea unor obligații și măsuri de supraveghere, precum cele reglementate, cu caracter imperativ, de legea nouă (conform art.93 din noul Cod penal) și, totodată prevede efecte mai favorabile inculpatului și din perspectiva împlinirii termenului de reabilitare, în comparație cu legea penală nouă.
Astfel fiind, Curtea constată că fapta săvârșită de inculpat și pentru care acesta urmează a fi condamnat este încadrabilă din punct de vedere juridic în prevederile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru această infracțiune, Curtea constată că pedeapsa de 10 luni închisoare asupra căreia s-a orientat și judecătorul fondului este nu numai legală prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare din legea veche, mai favorabilă inculpatului, dar și just individualizată, prin prisma criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal anterior, aceasta fiind aptă să asigure atât proporționalitatea în raport cu gravitatea infracțiunii comise, cât și o sancționare adecvată a inculpatului, inclusiv din perspectiva circumstanțelor personale și a conduitei procesuale, astfel că nu va opera nicio modificare în privința acestei durate a pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, Curtea reamintește că potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplicarea acestor sancțiuni se realizează conform legii identificate a fi mai favorabilă inculpatului.
În consecință, potrivit art.71 alin.1, 2 din vechiul Cod penal, Curtea îi va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că profilul socio-moral al inculpatului, care a dat dovadă de o conștientizare reală și efectivă a consecințelor negative ale comportamentului său antisociale, oferă garanții pertinente pentru a considera că simpla aplicare a unei pedepse, neurmată de executarea sa efectivă, este suficientă pentru justa sancționare a acestuia, pentru reeducarea și reinserția lui socială și, deopotrivă, pentru prevenirea săvârșirii de către el a unor noi infracțiuni, motiv pentru care constatând ca fiind cumulativ îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege pentru acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, va face în cauză aplicarea disp. art.81 și urătoarele din Codul penal anterior, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A., va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate (privitoare la cheltuielile judiciare datorate statului), întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de reformare a acestora.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.189/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În temeiul art.386 alin.1 Cod de procedură penală rap. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul L. S. M. din infracțiunea prev. de art.335 din noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală, în infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală.
În temeiul art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală și art.5 din noul Cod penal condamnă pe inculpatul L. S. M. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal cu referire la art.71 din Codul penal anterior, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal anterior.
În temeiul art.81 din Codul penal anterior dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani si 10 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art.82 din Codul penal anterior.
În temeiul art.15 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 din Codul penal anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal anterior, pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red. jud.F.P.-Jud.A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1223/2015.... → |
|---|
