Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Decizia nr. 104/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 32310/4/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (4282/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 104
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- C. C. D.
GREFIER- O. I. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de către persoana condamnată B. M. I. împotriva sentinței penale nr. 3783 din data de 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul condamnat B. M. I. apărător desemnat din oficiu, avocat I. R. cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._, depusă la dosar, fila 11, lipsind apelantul-condamnat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a depus la dosarul cauzei de către P. București Jilava, prin agent șef escortă, cerere prin care apelantul-condamnat B. M. I. solicită judecarea în lipsă la acest termen de judecată, potrivit art. 364 alin. 4 C.pr.pen., după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pentru apelantul-condamnat apărătorul solicită admiterea apelului formulat și rejudecând, desființarea hotărârii atacate, întrucât apelantul condamnat la momentul la care a efectuat prima plângere împotriva încheierii a lipsit de la judecata acesteia și nu s-a putut apăra.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat, ca nefondat, apreciind că, în mod temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către condamnat, întrucât contestația acestuia nu viza soluționarea unei cauze pe fond, apelantul condamnat fiind nemulțumit de anumite chestiuni ce țineau de administrația penitenciarelor. Într-adevăr nu a fost prezent la judecarea cauzei, însă potrivit disp. art. 56 alin. 12 raportat la art. 39 alin. 16 din Legea_ prezența acestuia nu era obligatorie, ci putea fi solicitată doar de judecătorul care judeca contestația împotriva soluției date de către judecătorul din cadrul penitenciarelor.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat de către persoana condamnată B. M. I..
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3783 din data de 03.11.2014,pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 426 lit.a Cpp raportat la art. 431 C.p.p.a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul B. M. I., deținut în P. București Jilava cu privire la sentința penală nr. 3538/20.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 București și în baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 de lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29.10.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea de contestație în anulare formulată de petentul B. M. I. cu privire la sentința penală nr.3538/20.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.3538/20.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 București s-au dispus următoarele: „Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul B. M. I. împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. București Jilava nr. 1013/10.09.2014 în dosar nr. 948/2014.”
Petentul a arătat că judecata contestației formulată împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. București Jilava nr. 1013/10.09.2014 în dosar nr. 948/2014 a avut loc în lipsa sa, întrucât, deși instanța a dispus citarea petentului, P. București Jilava a refuzat să îl prezinte la termenul de judecată.
Instanța a reținut că, potrivit art. 453 C.p.p., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare. Fiind vorba despre o cale de atac extraordinară, contestația în anulare poate fi îndreptată numai împotriva unor hotărâri judecătorești penale definitive. S-a apreciat că aceste hotărâri trebuie date în soluționarea fondului cauzei, deci hotărâri de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă, pentru acestea din urmă s-a examinat fondul cauzei. Pe cale de consecință, apreciind că, referitor la latura penală, sunt supuse contestației în anulare numai hotărârile prin care se soluționează conflictul de drept substanțial, coroborat cu cele expuse anterior, instanța a apreciat că cererea de contestație în anulare formulată de către petent împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată o contestație împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate. este inadmisibilă.
În orice caz, chiar dacă ar fi în măsură să analizeze criticile petentului instanța a constatat că acestea ar fi neîntemeiate. Astfel, instanța a constatat că în cauza nr._/4/2014 instanța a dispus citarea petentului și a intimatului cu mențiunea ,,Nu este necesară prezența petentului’’ (f. 3 ). Pe dovada de primire a citației, la data de 06.10.2014 petentul a făcut mențiunea ,,Doresc să îmi susțin cauza conform art. 351 alin.1 noul C.proc.pen.’’.
Instanța a reținut că potrivit art.56 alin.12 rap. la art. 39 alin. 16 din Legea nr.254/2013, persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței. Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea contestației petentului era singura care putea aprecia asupra necesității prezenței petentului la judecată. De vreme ce aceasta a considerat că nu se impune ca petentul să fie adus la judecată, petentul a fost citat fără a fi prezentat la termenul de judecată. Totuși, petentul avea posibilitatea să își prezinte susținerile prin intermediul notelor scrise, lucru pe care nu a înțeles să îl facă.
Împotriva acestei soluții a formulat apel, în termen legal, inculpatul B. M. I., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului formulat și rejudecând, desființarea hotărârii atacate, întrucât el, la momentul la care a efectuat plângere împotriva încheierii, a lipsit de la judecata acesteia și nu s-a putut apăra.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat, apreciind că, în mod temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către condamnat, întrucât contestația acestuia nu viza soluționarea unei cauze pe fond, apelantul condamnat fiind nemulțumit de anumite chestiuni ce țineau de administrația penitenciarelor. Într-adevăr nu a fost prezent la judecarea cauzei, însă potrivit disp. art. 56 alin. 12 raportat la art. 39 alin. 16 din Legea_ prezența acestuia nu era obligatorie, ci putea fi solicitată doar de judecătorul care judeca contestația împotriva soluției date de către judecătorul din cadrul penitenciarelor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 alin. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Cu referire la admisibilitatea căii de atac a apelului Curtea reține faptul că deși potrivit art. 432 al. 4 C.pr.pen. sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, nu se poate face abstracție de faptul că sentința penală nr. 3538/20.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva încheierii nr. 1013/10.09.2014 pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de liberate la P. București – Jilava este definitivă iar intenția legiuitorului nu a fost acela de a crea căi noi de atac ordinare acolo unde acestea nu sunt prevăzute în mod expres de lege.
În același sens, se rețin dispozițiile art. 463 C.pr.pen. care prevăd că în cazul căii extraordinare de atac a revizuirii, sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.
Trecând peste acest aspect și analizând pe fond temeinicia prezentului apel, se reține că, din punct de vedere procedural, contestația în anulare se soluționează gradual, respectiv, în primul rând, se analizează admisibilitatea cererii, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale – îndeplinirea condițiilor referitoare la hotărârile ce se atacă, cazurile invocate, titularii cererii și termenul de introducere.
Această fază presupune admisibilitatea exercitării unui drept și nu se realizează o judecată a temeiniciei cererii formulate. La acest moment procesual, instanța nu verifică fondul cauzei dedusă judecății.
Numai dacă se apreciază că cererea este admisibilă, prin prisma criteriilor arătate anterior, atunci instanța va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate de contestator și în ce măsură acestea pot conduce la anularea hotărârii definitive pronunțate.
Revenind la prezenta cauză, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, în condițiile în care deși condamnatul a invocat unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 426 C. pr. pen. totuși nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege.
În plus, în ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantul contestator, Curtea reamintește că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de procedură.
Fiind o cale extraordinară de atac, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă. Aceasta înseamnă că admiterea în principiu poate fi dispusă numai atunci când contestația în anularea unei hotărâri definitive a fost formulată de una dintre persoanele prevăzute de art. 427 alin. 1 C.pr.pen., în termenul legal, cu invocarea unor motive ce se subsumează, de o manieră evidentă, celor prevăzute de art. 426 și a unor dovezi depuse la dosar.
În acest context Curtea constată că o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a poate fi analizată numai în cauzele în care legea prevede obligativitatea citării părților și prezența acestora în fața instanței.
Or, în cauza de față s-a dispus citarea condamnatului B. M. I. la P. Jilava pentru termenul din data de 10.09.2014, cu mențiunea că poate formula concluzii scrise până la termenul fixat și că prezența acestuia nu este obligatorie, drept de care acesta a înțeles să nu se folosească deși a primit citația, așa cum rezultă chiar din susținerile sale.
În condițiile în care potrivit art. 56 al. 12 rap. la art. 39 al. 16 din Legea nr. 254/2013 persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, iar judecătorul cauzei a apreciat că nu este necesară prezentarea acestuia în fața instanței, nemulțumirea contestatorului cu privire la acest aspect nu poate constitui un motiv pentru admiterea prezentei contestații în anulare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul - condamnat B. M. I., cu obligarea acestuia, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul - condamnat B. M. I., împotriva sentinței penale nr.3783/03/11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul – condamnat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. S. C. C. D.
Grefier,
O. B.
Red.C.S.17.02.2015
Thred.V.D./5 ex.
Jud.Sect.4- jud.L.Z.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni la legea privind piaţa de capital (Legea nr.... → |
|---|
