Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 40857/3/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(129/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 33/C
Ședința publică de la 15 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - O. C. B.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. G. și D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat inculpații D. G., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Sorăroiu I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și D. M., personal, în stare de arest preventiv și asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat Ș. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatei D. M. solicită a se lua act de faptul că aceasta își retrage contestația formulată.
Apărătorul inculpatului D. G. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din 22 decembrie 2014 și revocarea măsurii arestului preventiv, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive. În acest sens, trebuie avute în vedere poziția procesuală a inculpatului și declarația acestuia dată în fața instanței de fond, din data de 09 ianuarie 2015, prin care solicită judecarea prin procedura simplificată. În măsura în care instanța apreciază necesar a se lua față de inculpat o altă măsură preventivă pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de retragerea contestației formulată de către inculpata D. M.. Cu privire la contestația formulată de inculpatul D. G., în raport cu gravitatea faptei, modul în care a acționat, circumstanțele personale ale acestuia (fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului), consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În concluzie, solicită respingerea contestației formulată de către inculpatul D. G. ca fiind nefondată.
Contestatoarea-inculpată D. M., personal, în ultimul cuvânt arată că îți retrage contestația formulată în cauză.
Contestatorul-inculpat D. G., personal, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 14, în baza art.362 alin.2 Cod de procedură penală, raportat la art.208 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților D. M. [fiica lui C. și I., născută la data de 15.06.1958 în București, CNP_, domiciliat în București, ., sector 1, arestat în baza M.A.P. nr. 54/UP/27.09.2014 emis de Tribunalul Timișoara în dosarul nr._ ] și D. G. [fiul lui C. și M., născut la data de 24.06.1981 în București, CNP_, domiciliat în București, ., sector 1, arestat în baza M.A.P. nr. 55/UP/27.09.2014 emis de Tribunalul Timișoara în dosarul nr._ ].
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunalul București - examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților– a apreciat că aceasta este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, s-a observat că asupra inculpaților planează în continuare suspiciunea rezonabilă că au comis faptele de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, la modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost săvârșite, la caracterul de repetabilitate a activității infracționale, la circumstanțele personale le inculpaților – inculpata D. M. fiind condamnată în mai multe rânduri pentru infracțiuni de furt calificat și trafic de droguri, iar inculpatul D. G. a suferit până în prezent opt condamnări definitive la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și mărturie mincinoasă, ambii fără ocupație și loc de muncă, Tribunalul a apreciat că există riscul ca, lăsați în libertate, inculpații să comită alte fapte antisociale și în viitor.
De asemenea, ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce li se impută inculpaților sunt apte să îngrijoreze o întreagă comunitate, în raport și cu reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni deosebit de grave ar fi puse în libertate, Tribunalul a reținut că - la momentul procesual analizat, din elementele dosarului există date suficiente din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Referitor la durata măsurii arestării preventive s-a apreciat că raportat la data luării acestei măsuri (27.09.2014), la gravitatea infracțiunilor și la atitudinea organelor judiciare, arestul preventiv nu a depășit încă un termen rezonabil.
Apreciind măsura arestării preventive ca necesară și proporțională cu scopul urmărit și gravitatea acuzațiilor, în opinia judecătorului fondului alte măsuri preventive mai puțin restrictive nefiind suficiente pentru a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică și a asigura bune desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal, judecătorul de la Tribunal a menținut măsura arestării preventive a inculpaților D. M. și D. G..
Împotriva încheierii anterior menționate, au formulat contestație în termenul legal inculpații D. G. și D. M. (ambii la data de 23 decembrie 2014, prin intermediul unor cereri scrise și semnate personal, depuse la administrațiile locului de deținere și transmise apoi instanței de fond).
Contestațiile inculpaților (nemotivate) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 13 ianuarie 2015.
În cadrul dezbaterilor de la termenul de astăzi, inculpatul contestator D. G., care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai blândă, arest la domiciliu sau control judiciar, în considerarea faptului că urmărire penală a fost finalizată, iar atitudinea sa procesuală este una de recunoaștere fără rezerve a faptei comise, urmând a solicita instanței de fond desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoașterea vinovăției.
Tot la termenul de astăzi, inculpata contestatoare D. M., asistată juridic de către un apărător desemnat din oficiu, a precizat în mod explicit în fața Curții că își retrage contestația formulată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, Curtea constată că, în speță, contestația cu care a fost sesizată de către inculpatul D. G. este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul D. G. a fost arestat preventiv la data de 27 septembrie 2014, pe temeiul art.223 alin.2 din Cod de procedură penală, măsura respectivă fiind ulterior prelungită, pe tot parcursul urmăririi penale.
În continuare, acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.265D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara sub acuzația comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.41 Cod penal, constând în aceea că la datele de 16.09.2014 și 18.09.2014 ar fi distribuit heroină unor investigatori sub acoperire și unor colaboratori cu identitate protejată, iar măsura preventivă dispusă în ceea ce îl privește a fost menținută, în procedura de cameră preliminară, potrivit art.207 alin.4 rap. la art.223 alin.2 Cod de procedură penală.
Prin încheierea definitivă de la termenul din data de 19 decembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului a constatat, conform art.346 alin.2 din noul Cod de procedură penală, legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor și a dispus, în consecință, începerea judecății.
Realizând propriul examen asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului D. G., Curtea constată că dispoziția din încheierea contestată, de menținere a inculpatului în stare de arest preventiv, este legală și temeinică, în raport cu dispozițiile art.362 alin.2 rap. la art.208 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii respective își păstrează actualitatea și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În acest sens, Curtea constată că probatoriul actual al cauzei (însușit, fără vreo rezervă, de către inculpatul D. G., care la termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015 și-a manifestat voința de a solicita judecarea cauzei în procedura simplificat bazată pe recunoașterea învinuirii) susține, în continuare, suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea imputată.
De asemenea, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației, care atrage un tratament sancționator sever, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 5 ani, iar menținerea măsurii respective este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, întrucât inculpatul prezintă un potențial criminogen ridicat, care îl expune unui risc major de reiterare a comportamentului infracțional. În acest sens, Curtea are în vedere bogata antecedență penală a inculpatului, care a suferit anterior 8 condamnări definitive pentru infracțiuni de furt calificat și mărturie mincinoasă. De asemenea, Curtea are în vedere gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză (trafic de droguri de mare risc, în varianta vânzării repetate), precum și motivația pecuniară care l-a determinat a se implica în sfera acestui ilicit penal, aspecte care pun în evidență predispoziția acestuia către încălcarea ordinii de drept, astfel că, în ipoteza aflării în libertate, este rezonabil a crede că acesta va reitera comportamentul infracțional.
Raportat la toate argumentele anterior menționate, Curtea constată că, deși inculpatul, prin recunoașterea infracțiunii imputate, nu prezintă riscul de influențare a probatoriului cauzei (motiv care, de altfel, nici nu a fost reținut drept temei al măsurii preventive luate în ceea ce îl privește), menținerea lui în stare de arest este, în continuare, necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestei măsuri (prezervarea ordinii publice și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni), iar orice altă măsură alternativă, mai puțin severă, precum cele la care s-a făcut referire în dezbateri (controlul judiciar sau arestul la domiciliu), este nejustificată, insuficientă și, în mod vădit, inoportună.
În sfârșit, în ceea ce privește durata arestării preventive a inculpatului (în prezent, de aproape 4 luni) Curtea consideră că aceasta se menține încă în limite rezonabile, în raport cu gravitatea acuzațiilor și cu comportamentul concret al organelor judiciare care au manifestat suficientă preocupare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.
Astfel fiind, Curtea concluzionează că în actualul stadiu procesual al cauzei privarea de libertate a inculpatului apare ca fiind singura măsură aptă să asigure atât prezervarea ordinii publice, cât și corecta instrumentare a cauzei în faza de judecată, care abia a debutat, motiv pentru care contestația acestuia va fi respinsă, ca nefondată, potrivit art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.206 din același cod.
În ceea ce privește contestația formulată de inculpata D. M., Curtea reține că potrivit art.4251 alin.3 din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia la care se referă art.206 din Codul de procedură penală, ce reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, inculpatul își poate retrage contestația îndreptată, precum în speță, împotriva unei astfel de încheieri, prin declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația inculpatei de la termenul de astăzi, urmează să se ia act de retragerea contestației formulate de inculpata D. M. în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, inculpații contestatori, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.206 Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat D. G. împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 14.
În temeiul art.4251 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art.415 alin.1 Cod de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulată de inculpata D. M. împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.275 alin.2 și 4 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat D. G. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe contestatoarea inculpată D. M. la 100 lei cu același titlu.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
O. C. B.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud.R.G.-T.B.-S.I.P.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
