Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1560/302/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(4520/2014)
DECIZIA PENALĂ NR.61
Ședința publică de la 15 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - O. C. B.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 1745 din 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat V. D., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul inculpatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu inculpatul, care s-a prezentat prima dată în fața instanței de apel, la acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea formulată de apărătorul intimatului inculpat.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat V. D., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul dispozițiilor art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității intimatului inculpat, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acestuia în fotocopie.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea intimatului inculpat V. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că această cauză are „un traseu halucinant”, inculpatului recoltându-se probe biologice (există cele două bilețele de recoltare), însă ulterior nu a așteptat nimeni să le recolteze, dispunându-se o soluție de netrimitere în judecată pentru fapta ce conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice. Judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea cercetării judecătorești inclusiv pentru această infracțiune, însă, în momentul de față, cu privire la această infracțiune, nu se mai pot solicita probe.
Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, la dosarul cauzei există trei declarații ale inculpatului: în prima declarație, dată la urmărire penală, inculpatul precizează că a vrut să mute mașina; în fața instanței de fond, acesta a declarat că „din greșeală am lovit manevra de schimbare a vitezei și mașina a pornit singură și a intrat într-o altă mașina parcată în apropiere”, iar in fața instanței de apel, acesta a precizat că a apăsat pe ambreiaj pentru a porni motorul și că mașina se afla în marșarier, motiv pentru care a pornit 2-3 metri. Procurorul, consideră că în nici un caz nu se poate introduce din greșeală în marșarier, fiind viteza în care se introduse cel mai greu, întrucât este necesar efectuarea mai multor manevre. Totodată, mai există și declarația din fața instanței de fond a martorului M. G., care susține că „este posibil să fi lăsat mașina în marșarier”, „inculpatul nu a făcut contact, ci a făcut mai multe mișcări și nu știu exact ce a făcut, însă mașina a început să se miște”. Prin urmare, consideră că inculpatul a dorit să mute sau să plece cu mașina respectivă, deși nu avea permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice. În concluzie, solicită admiterea apelului Parchetului și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a avea permis de conducere (art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002) apreciind că legea anterioară este mai favorabilă și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul a condus acea distanță nu datorită propriei intenții ci datorită faptului că a lovit o altă mașină.
Apărătorul intimatului inculpatul V. D., având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului Parchetului, iar în situația în care instanța va admite această cale de atac, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (este căsătorit, are 2 copii în întreținere), precum și circumstanțele reale în care s-a comis fapta (mașina se afla atât pe carosabil cât și pe trotuar, s-a condus pe o distanță destul de scurtă) și aplicarea inculpatului a unei sancțiuni mai blânde.
Intimatul inculpat V. D., personal, arată că nu are nimic de spus, fiind de acord cu cele susținute de avocat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1745 din 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a dispus în temeiul art.17 cu ref. la art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen., achitarea inculpatului V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (actualul art.335 alin.1 C.pen.), fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, în temeiul art.275 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr.7997/P/2008 emis la data de 23.01.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la aceeași dată, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. D., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, faptă prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (textul actual – art.335 C.pen.), reținâdu-se, în esență, că la data de 06.09.2008 învinuitul V. D. a condus autoturismul marca Dacia pe . spatele pe o distanță de aproximativ 4 metri, lovind cu această ocazie autoturismul F. cu nr. de înmatriculare_ care era staționat. La venirea organelor de poliție, învinuitul a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat, constatându-se totodată că învinuitul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În cursul judecății, inculpatul și-a menținut atitudinea de nerecunoaștere a faptei săvârșite, precizând că autovehiculul a pornit din greșeală, el intrând în mașina pornită doar pentru a schimba muzica la radioul din interior.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 24.03.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Cauza a fost judecată în procedura de drept comun, având în vedere că inculpatul a negat vinovăția sa, contestând implicit și probatoriul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunilor încheiat la data de 06.09.2008 de DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră, proces-verbal de verificare, fișa de cazier judiciar privind pe învinuit (fila 14 d.up.), buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare, declarațiile învinuitului (filele 8, 9 d.u.p.), declarația martorului Părâng C. (fila 10 d.u.p.), precum și declarația dată de învinuit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, consemnată în procesul-verbal . nr._ din data de 19.12.2013.
În cursul judecății a fost ascultat inculpatul V. D. (filele 27-28 d.i)., iar la termenul de judecată din data de 24.06.2014 a fost audiat martorul P. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (filele 44-45 d.i.).
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
În fapt, instanța a reținut că la data de 06.09.2008, autoturismul marca Dacia, în care se afla inculpatul V. D. și staționa pe . pornit probabil accidental și s-a deplasat cu spatele pe o distanță de aproximativ 4 metri, lovind autoturismul F. cu nr. de înmatriculare_ care era parcat în spatele vehiculului în care se afla inculpatul.
Proprietarul autoturismului avariat a sunat la poliție pentru a reclama incidentul. La venirea organelor de poliție, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat, constatându-se totodată că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Instanța a constatat că în prezenta cauză există un dubiu rezonabil asupra stării de fapt astfel cum este descrisă în rechizitoriu. Astfel, în rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi condus efectiv autoturismul marca Dacia cu spatele pe o distanță de aproximativ 4 metri, pe .>, aspect reținut în temeiul procesului – verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de Brigada de poliție rutieră București la data de 06.09.2008, ora 17,30 (fila 4 d.u.p.).
Situația de fapt reținută în rechizitoriu este infirmată însă de declarațiile inculpatului și ale martorului propus prin rechizitoriu, P. C.. Astfel, încă de la prima sa declarație (fila 18 dup., fila 27 d.i., a se vedea și precizările martorului de la fila 45 d-i), inculpatul V. D. a afirmat că în ziua incidentului a consumat băuturi alcoolice la un grătar, timp în care asculta muzică de la radioul din autoturismul Dacia, cu nr._, ce era staționat pe stradă în dreptul imobilului nr.68, având motorul pornit. Când s-a dus în mașină să schimbe discul, a mișcat din greșeală schimbătorul de viteză, așa încât autoturismul a pornit cu spatele, oprindu-se în autovehiculul parcat în spate.
Martorul P. C., ascultat în ședința publică din 24.06.2014, declară că este vecin cu inculpatul și că în ziua incidentului, auzind un zgomot ca de tablă lovită, a ieșit la poartă să vadă ce se întâmplă și atunci l-a văzut pe inculpatul V. D. la volanul mașinii ce-i lovise autoturismul parcat în fața curții, pe trotuar.
Martorul a mai adăugat că autovehiculul în care se afla inculpatul era poziționat ca și mașina sa, jumătate pe trotuar, jumătate pe carosabil, poziție specifică autoturismelor parcate paralel cu șoseaua. Martorul a mai arătat că, anterior impactului, văzuse autoturismul în care se afla inculpatul parcat la o distanță de 3-4 m de mașina sa. De asemenea, auzise anterior muzică pe stradă de la boxele mașinii implicate în accident, timp de aproximativ o oră.
Martorul a mai precizat că imediat ce a ieșit din curte l-a văzut pe inculpat în mașina staționată, la volan, dar nu l-a văzut nici un moment conducând acea mașină. Martorul a indicat că nu știe de ce a declarat în cursul urmăriri penale că l-a văzut pe inculpat conducând acea mașină, cu spatele, dar crede că așa a presupus atunci, deoarece văzuse cum mașina acestuia intrase cu spatele în autoturismul său. Având în vedere aceste noi explicații ale martorului, ce se corelează cu cele declarate de inculpat, instanța a apreciat că acestea prezintă mai mare credibilitate - prin amănuntele și explicațiile oferite - față de declarația dată în cursul urmăririi penale.
Cu privire la procesul-verbal încheiat la data de 06.09.2008 de agenți din cadrul B.P.R. București, instanța a apreciat că aceste se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrară, or, în cauză atât inculpatul, cât și singurul martor ce ar putea confirma cele consemnate în acest document neagă realitatea aspectelor consemnate în procesul-verbal. De altfel, se constată că acest proces-verbal este un formulat tipizat, în care agentul de poliție a completat doar spațiile albe referitoare la data, locul și persoana ce a condus autoturismul pe drumurile publice, mențiunea „autoturismul a fost condus pe . formularul tipizat.
Or, din afirmațiile martorului P. C. și ale inculpatului rezultă că lucrătorii de poliție au venit după ce accidentul se produsese, moment în care inculpatul nu se mai afla la volanul acelei mașini, autoturismul Dacia, cu nr._ fiind staționat, iar nu în mișcare. Mențiunea referitoare la împrejurarea că inculpatul a condus acel autoturism pe drumul public este - în mod evident – rezultatul unor presupuneri făcute de agentul de poliție ce a completat acel proces-verbal, iar nu rezultatul unei constatări ex propiis sensibus.
Pentru acest motiv, instanța nu a ținut seama de cele consemnate în procesul verbal, împrejurarea că inculpatul ar fi condus autoturismul Dacia, cu nr._, pe . contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză, pe de-o parte, iar pe de altă parte cele consemnate în procesul-verbal nu sunt rezultatul constatărilor personale ale agentului de poliție.
În drept, potrivit art.86 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002, „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”.
Astfel, pentru a putea fi reținute aceste infracțiuni este necesar ca inculpatul să fi condus efectiv autovehiculul, ca inculpatul să fi pornit vehiculul cu intenția de a-l deplasa din loc pe un drum public, chiar și pe o distanță mică. Simpla prezență la volanul unui autovehicul care pornește accidental, fără ca inculpatul să acționeze cu intenție comenzile autovehiculului, nu constituie infracțiune, căci fapta nu este comisă cu vinovăția prevăzută de lege.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că inculpatul nu a avut intenția de a conduce autoturismul Dacia, cu nr._, pe . parcat parțial pe trotuar pornind accidental cu spatele și avariind ușor un alt vehicul ce staționa. În ceea ce privește lipsa intenției de a conduce acel vehicul pe drumurile publice, instanța a reținut că, chiar și în procesul verbal întocmit de poliție, se menționează că inculpatul ar fi condus autovehiculul pe o distanță de aproximativ 4 m. Or, nu reiese de ce inculpatul ar fi deplasat acel vehicul - cu intenție – pe o distanță de doar 4 m, fapta comisă din culpă nefiind sancționată penal.
În acest sens, instanța a arătat că potrivit art. 4 C.proc.pen., care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, soluția ce se impune fiind în acest caz achitarea inculpatului.
Având în vedere că din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă fără nicio îndoială că, în data de 06.09.2008, inculpatul V. D. a condus - cu intenție - autoturismul Dacia, cu nr._, pe .>,, asupra acestui aspect existând în continuare îndoială, instanța a achitat pe inculpat, fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, soluție pronunțată în temeiul art.17 cu ref. la art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoriasector 5 București, care a criticat decizia sub aspectul nelegalității, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a avea permis de conducere (art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002) apreciind că legea anterioară este mai favorabilă și suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul a condus acea distanță nu datorită propriei intenții ci datorită faptului că a lovit o altă mașină, arătându-se că inculpatul a dorit să mute sau să plece cu mașina respectivă, deși nu avea permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, neputând fi reținute declarațiile contradictorii ale inculpatului
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 416 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, însă nu a acordat acestora valoarea juridică corectă, acordând o semnificație deosebită declarațiilor inculpatului date în cursul judecății, în detrimentul celorlalte probe administrate pe tot parcursul procesului penal, ignorând de asemenea inclusiv declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, astfel încât a reținut o situație de fapt neconcordantă cu probele din dosar.
Curtea reamintește că art. 103 din Legea 135/2010, al cărui titlu marginal este aprecierea probelor, prevede în alin. (1) că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, iar la alin. (2) că în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea constată astfel că în procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat la data de 06.09.2008 de DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră, este completată mențiunea „autoturismul Dacia, cu nr._, pe . pe . inculpat, iar susținerea instanței de fond în sensul că aceste mențiuni au fost răsturnate de declarațiile inculpatului și ale martorului P., declarații date în cursul judecății, nu poate fi reținută. Pe de o parte, Curtea constată că acest proces verbal consemnează nu doar declarația inculpatului prin care acesta atestă că a condus autoturismul, dar și împrejurarea că a consumat alcool anterior surprinderii sale de către poliție, procesul verbal fiind semnat fără obiecțiuni atât de inculpat cât și de martorul asistent P. C., iar pe de altă parte, Curtea constată că aceleași mențiuni sunt cuprinse în declarația olografă a inculpatului dată la aceeași dată, de 6.09. 2008, acesta arătând că a condus autoturismul, la volanul căruia s-a urcat fără a cere consimțământul proprietarului, însă intenționând să întoarcă, a mers cu spatele 4 metri și a lovit un alt autoturism parcat în spatele celui condus. Curtea constată că în același sens sunt și declarațiile martorului P. C. date imediat după săvârșirea faptei, martorul arătând că l-a văzut pe inculpat că a condus autoturismul și a lovit mașina sa, parcată în spatele celei la volanul căreia se afla inculpatul.
Susținerile instanței de fond în sensul că declarațiile date în cursul judecății sunt credibile în raport de cele din cursul urmăririi penale nu pot fi reținute, neexistând nici un argument obiectiv care să conducă la aprecierea credibilității acestora, cu atât mai mult cu cât declarațiile din cursul judecății sunt date după trecerea unei perioade de 5 ani de la data săvârșirii faptei, amintirile despre eveniment estompându-se prin trecerea firească a timpului și nu pot avea așadar prevalență față de cele date imediat, când detaliile sunt mult mai fidele realității.
Pe de altă parte Curtea constată că inclusiv în cursul judecății inculpatul a declarat diferit, în fața instanței de fond arătând că din greșeală a lovit manevra de schimbare a vitezei și mașina a pornit singură și a intrat într-o altă mașina parcată în apropiere, iar in fața instanței de apel, acesta a precizat că a apăsat pe ambreiaj pentru a porni motorul și că mașina se afla în marșarier, motiv pentru care a pornit 2-3 metri, fiind de notorietate că nu se poate introduce din greșeală în marșarier, față de necesitatea efectuării mai multor manevre. Faptul că inculpatul a pornit voluntar autoturismul în încercarea sa de a se deplasa cu acesta, ceea ce a și reușit pe o distanță scurtă, de 4 metri, este dovedit odată în plus și de declarația din fața instanței de fond a martorului M. G., care a arătat că inculpatul nu a făcut contact, ci a făcut mai multe mișcări și mașina a început să se miște, toate aceste probe dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a intenționat să plece cu mașina respectivă, deși nu avea permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, Curtea apreciind că legea anterioară este mai favorabilă, deși pedeapsa prevăzută este aceeași cu cea prevăzută pentru art. 335 alin. 1 C.p., cum este sancționată infracțiunea în noua reglementare, în raport de sancțiunea spre care se va orienta Curtea, respectiv aplicarea unei amenzi administrative, care, prin raportare la modul în care se prevede în noul cod instituția renunțării la aplicarea pedepsei, este mai favorabilă inculpatului legea anterioară, care mu impune nici o obligație inculpatului, cu excepția aceleia de achitare a amenzii, desigur.
Ținând cont de împrejurările în care a avut loc comiterea faptei –distanța extrem de scurtă parcursă, aprox. 4 metri, faptul că inculpatul nu a fost implicat într-un accident rutier, avarierea accidentală a celuilalt autoturism fiind fără consecințe, de persoana și conduita făptuitorului așa cum reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de faptul că este primul incident în care inculpatul este implicat, nefiind cunoscut cu antecedente penale, timpul care a trecut de la data faptei, mai mult de 5 ani, perioadă în care inculpatul nu a mai fost de asemenea implicat în nici un incident, de circulație sau de altă natură, Curtea apreciază că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În aplicarea sancțiunii, Curtea are în vedere pericolul social in concreto, și nu pericolul social generic pe care îl prezintă, in abstracto, toate categoriile de infracțiuni și care este evaluat de legiuitor în momentul incriminării unei fapte ca infracțiune și a stabilirii sancțiunii penale ce poate fi aplicată pentru aceasta.
Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând și se afla și sub influența băuturilor alcoolice însă acestea nu reprezintă singurele criterii de evaluare a sancțiunii aplicabile, Curtea apreciind că se impune reținerea ca prevalente a circumstanțelor reale, și față de modul concret în care s-a săvârșit fapta și lipsa de consecințe, apreciază că reeducarea inculpatului poate avea loc și prin aplicarea unei sancțiuni administrative.
Curtea apreciază că un element deosebit de relevant în analiza asupra atragerii răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni trebuie să fie eficiența potențialei pedepse aplicate, consecințele acesteia asupra inculpatului raportat la rolul, scopul și funcțiile pedepsei. Pedeapsa este un mijloc de constrângere și o măsură de reeducare, aceasta aplicându-se nu numai în considerarea săvârșirii de infracțiuni, dar și prin raportare la funcțiile sale de eliminare, de exemplaritate, trebuie să se constituie într-un model pentru ceilalți, ca să nu săvârșească infracțiuni căci se vor supune consecințelor penale.
Curtea apreciază că a aplica o pedeapsă inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni săvârșite în contextul anterior invocat, este excesiv, sancțiunile de drept penal trebuie raportate la tot contextul în care acestea au fost săvârșite, împrejurările analizate în ansamblul lor determinând Curtea să aprecieze că o pedeapsă aplicată pentru această faptă nu și-ar atinge nici unul dintre scopurile sale.
Fără a crea inculpatului impresia de impunitate, infracțiunea reținută fiind sancționată penal de legiuitor, dar în alte condiții, în raport de circumstanțe reale care să dovedească necesitatea aplicării unei pedepse, Curtea apreciază că în circumstanțele arătate, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul poate beneficia de dispozițiile care instituie o sancțiune administrativă și în temeiul art. 421 pct. 2 lit a Cpp admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1745/24.06.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ .
Desființează în întregime sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În temeiul art. 17 alin 2 Cpp rap la art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere aplicare a noului Cod de procedură penală și la art. 18/1 din vechiul Cod penal va achita inculpatul V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 18/1 alin 3 din vechiul Cod penal cu referire la art. 91 lit c din vechiul Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
În temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit a Cpp admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1745/24.06.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ .
Desființează în întregime sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În temeiul art. 17 alin 2 Cpp rap la art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere aplicare a noului Cod de procedură penală și la art. 18/1 din vechiul Cod penal achită inculpatul V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 18/1 alin 3 din vechiul Cod penal cu referire la art. 91 lit c din vechiul Cod penal aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 274 alin 1 Cpp obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
În temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Min. Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
O. C. B.
Red. și tehnored. C.M.
4 ex.
Red. M.C. A. – Judecătoria Sectorului 5 București
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 116/2015.... → |
|---|
