Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 140/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 4138/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (2472/2015)
Sentința penală nr. 140/F
Ședința publică din data de 03.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror C. A..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației la executare formulate de condamnatul C. I..
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 27.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției fixând ca dată a pronunțării data de 3.09.2015, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.88 din 25.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauzei cu minori și de familie în dosarul nr._ , în temeiul art.50 C. pr. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare, formulată de petentul C. I., deținut în P. Rahova – București, în favoarea Curții de Apel București, instanța competentă teritorial.
S-a constatat că petentul C. I. a contestat executarea sentinței penale nr.124 din 09.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, prin care s-a dispus admiterea solicitării autorităților judiciare spaniole, a fost recunoscută sentința nr.74 din 14.02.2012, pronunțată de Audiența Provincială rezultantă de 20 ani închisoare și s-a dispus transferarea în România în vederea continuării executării pedepsei.
În motivarea contestației s-a arătat că față de datele la care au fost săvârșite infracțiunile pe teritoriul Spaniei se impunea stabilirea unor pedepse mai mici decât cele aplicate de către instanța din Spania, în baza Codului penal din 1969, precum aplicarea Legii nr.543/2002 referitoare la grațiere, consecința fiind aceea a reducerii pedepsei rezultante de executat.
În drept, a fost invocat motivul de contestație prevăzut de art. 598 al. 1 lit. d Cod procedură penală, precum și a prevederilor art. 595 și art. 585 Cod procedură penală.
Din oficiu, instanța investită cu soluționarea contestației a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale care a fost admisă pentru următoarele considerente:
La data formulării cererii petentul se afla deținut în arestul LG.P.R. București situație în care, față de motivele contestației prin care se invocă cauze de micșorare a pedepsei, competența de soluționare a contestației revine Curții de Apel București, instanță corespunzătoare în grad instanței de executare și în a cărei rază teritorială se afla contestatorul la data formulării cererii.
Au fost aplicabile în acest sens prevederile art. 598 al. 2 Cod procedură penală, respectiv în cazul prevăzut la art. 598 al. 1 lit. d Cod procedură penală contestația se face, după caz, la instanța prevăzută de art. 597 al. 1 (instanța de executare) sau la instanța în circumscripția căreia se află locul de deținere, cu precizarea că prin normele precizate nu este instituită o competență alternativă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin mai multe hotărâri pronunțate în materia regulatorului de competență, (de exemplu, prin încheierea nr. 1015 /2013 s-a arătat că: "Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (6) Cod procedură penală, competența soluționării contestației la executare revine instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Legea procesual penală nu stabilește o competență teritorială alternativă, ci una absolută în cazul contestației la executare, această instanță fiind întotdeauna instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, sau unității unde cel condamnat execută pedeapsa cu excepția cazului prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală când competența revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută").
S-a impus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, cauza a fost înregistrată la data de 02.07.2015, sub nr._ .
La dosar au fost atașate dosarele nr._ a Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în care a fost pronunțată sentința penală nr.88 din 25.06.2015 și nr.124 din 9.10.2014.
Examinând actele dosarului Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.124 din 09.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._ , în baza art.154 pct.6 lit.a din Legea nr.402/2004, republicată, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiției din Spania și s-a dispus recunoașterea sentinței nr.74 din 14.02.2012, pronunțată în dosarul nr.19/2004 de Audiența Provincială din Madrid - Secția a treia, Spania, prin care s-a dispus condamnarea persoanei C. I., la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare.
S-a dispus transferarea în România a persoanei condamnare pentru executarea în continuare a pedepsei menționate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Cu privire la această hotărâre, rămasă definitivă prin neapelare, persoana transferată a formulat contestație la executare prin care a invocat faptul că în sentința prin care s-a recunoscut hotărârea pronunțată în străinătate nu au fost indicate infracțiunile care corespund legislației naționale, că unele dintre infracțiuni au fost dezincriminate prin . Noului Cod Penal, iar cu privire la unele dintre pedepse ar fi trebuit să se constate că pedeapsa este grațiată.
Cu toate că în cererea scrisă, avocatul contestatorului invocă dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d Cpp, iar în ședința publică din data de 27.08.2015 a Curții de Apel București, avocatul contestatorului a precizat că invocă art. 598 alin. 1 lit. c, d Cpp, instanța constată că în concret motivele invocate se circumscriu unei ”nelămuriri” cu privire la hotărârea contestată în condițiile în care toate chestiunile invocate privesc condițiile de recunoaștere a hotărârii pronunțate în străinătate (verificarea condiției dublei incriminări sau incidența motivului de refuz de recunoaștere prev. de art. 151 alin. 2 din legea nr. 302/2004) și nu chestiuni ivite în cursul executării, după transferul contestatorului în România. În raport de aceste considerente, instanța apreciază că în cauză se invocă motivul prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c Cpp, cu privire la care, singura instanță competentă este cea care a pronunțat hotărârea care trebuie lămurită. Abia după lămurirea modalității în care s-a făcut recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate de către instanța care a dispus acest lucru, în cazul în care este necesar a fi verificate impedimente ivite în cursul executării, acestea urmează a fi analizate de către instanța de executare, respectiv de instanța căreia i-ar fi revenit competența în primă instanță să soluționeze cauza în raport de natura infracțiunilor, potrivit regulilor procesuale române.
În aceste condiții, Curtea, în baza art.47, art. 598 alin. 2 C. pr. pen., va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
În baza art. 51 C. pr. pen. se va constata intervenit conflictul negativ de competență și se va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 35 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.47, art. 598 alin. 2 C. pr. pen. admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
În baza art. 51 C. pr. pen. constată intervenit conflictul negativ de competență. Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 35 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
R. S.
Red. I.T./07.09.2015
Dact. A.L. 2 ex.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1061/2015. Curtea de... → |
|---|
