Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1469/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1469/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ /2014

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1469/A

Ședința publică de la 02 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

P.- I. R. B.

JUDECĂTOR- C. S.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..

Pe rol soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA URZICENI, partea responsabilă civilmente . SA – AGENȚIA SOLOBOZIA, inculpatul B. B. A., părțile civile M. D. R. prin reprezentant M. R. M., M. I. B. prin reprezentant M. R. M., M. R. M., S. I. D., S. Ș. N., T. DĂNUȚA L., împotriva sentinței penale nr.68/13.03.2015 pronunțată de JUDECĂTORIA URZICENI, în dosarul nr._ /2014.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.10.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.10.2015 ȘI 02.11.2015 când a decis;

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr.68/13.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ /2014, JUDECĂTORIA URZICENI,în baza art. 178 al. 2, 5 C.p. din 1969 a condamnat pe inculpatul B. B. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81-82 C.p. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 C.p. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 397 C.p.p., art. 998, 999, 1003 C.civ., art. 86 C.p.p., art. 49-56 din L. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă M. R. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor M. D.-R. și M. I.-B..

A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA să plătească în solidar părții civile M. R. M. suma de_ de lei cu titlu de daune materiale precum și suma de_ de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA să plătească în solidar părților civile M. D.-R. și M. I.-B. suma de_ de lei cu titlu de pensii de întreținere cumulate, precum și suma de_ de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, în cuantum de_ de euro pentru fiecare copil.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p., art. 998, 999, 1003 C.civ., art. 86 C.p.p., art. 49-56 din L. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile S. I.-D., S. Ș.-N. și T. Dănuța-L..

A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA să plătească în solidar părții civile S. I.-D. suma de_ de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA să plătească în solidar părții civile S. Ș.-N. suma de_ de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA să plătească în solidar părții civile T. Dănuța-L. suma de 7000 de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

A respins în rest pretențiile civile formulate în cauză ca neîntemeiate.

În baza art. 274 al. 1,3 C.p.p. a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 276 al. 1,4 C.p.p. a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA la plata sumei de 5000 de lei către partea civilă S. I.-D. și la plata sumei de 1057 de lei către partea civilă M. R. M. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma de 50 de lei reprezentând ¼ din onorariul apărătorului din oficiu, av. A. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 500 din 15.11.2013 a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul 241/P/2011 din 03.10.2013, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 al. 2 și 5 C.p., reținându-se, în fapt, că în data de 02. 02. 2011, în jurul orelor 0710, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ (aparținând ..) pe DN2, în afara loc. Sinești, pe sensul de mers dinspre mun. Urziceni spre mun. București, pe fondul nerespectării regulilor de circulație rutieră, inculpatul B. B. A. a pătruns pe contrasens și a intrat în impact cu autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul M. I. C., determinând decesul acestuia și al pasagerei S. L. (care se afla pe locul din dreapta față în autovehiculul inculpatului), ceea ce constituie infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 al. 2 și 5 C.p.

S. I.-D. și S. Ș.-N. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de_ de euro fiecare reprezentând daune morale, iar T. Dănuța L. cu suma de_ de euro reprezentând daune morale. Aceste trei părți civile au mai solicitat_ de euro reprezentând daune materiale(f. 153-160).

M. R. M. s-a constituit parte civilă în cauză în nume propriu cu suma de_ euro reprezentând daune morale și cu suma de_ de lei reprezentând daune materiale. În calitate de reprezentant legal al minorului M. I. B., M. R. M. s-a constituit parte civilă cu suma de_ de euro reprezentând daune morale iar în calitate de reprezentant legal al minorei M. D. R. s-a constituit parte civilă cu suma de_ de euro reprezentând daune morale. Partea civilă M. R. M. a mai solicitat suma de_ de lei pentru cei doi minori reprezentând prestație periodică( sumă calculată cumulat).

În cadrul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului B. B. A. și a martorilor M. G., I. F., D. D., P. C. E. și S. F. A..

Instanța a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică auto de către expertul L. I., raport care a fost ulterior refăcut fiind depus în dosar la data de 19.11.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

În data de 02. 02. 2011, în jurul orelor 0710, în condiții de carosabil umed inculpatul B. B. A., aflat la volan și numita S. L., pasagerul de pe locul din dreapta față, se deplasau cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ aparținând .., pe DN2, în afara localității Sinești pe sensul de mers dinspre municipiul Urziceni spre București. În același timp, numitul M. I. C. circula cu autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, pe sensul de mers dinspre mun. București spre mun. Urziceni. La un moment dat autovehiculul condus de către inculpat a pătruns pe contrasens blocând autovehiculul condus regulamentar de către M. I. C.. Deși acesta a virat dreapta pentru a evita impactul, autoturismul său a intrat în coliziune cu cel al inculpatului în zona frontală (extrema stângă a autovehiculului lui M. I. C., partea stângă a autovehiculului inculpatului) la km 36 și 307 m, la aproximativ 3,5 m de axul drumului. După impactare, cele două autoturisme s-au deplasat prin translație și rotație ajungând la oprire cu spatele către București, între ele rămânând o deschidere în formă de ,,V” așa cum apar în fotografiile și în schița din dosarul de urmărire penală.

Accidentul a generat decesul numiților M. I. C., S. L. și vătămarea corporală a inculpatului (leziunile necesitând pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie - raportul de primă expertiză medico-legală nr. 947/A1/253 din data de 14.06.2011).

Instanța a reținut această situație de fapt mai arătată din coroborarea declarațiilor martorului I. F. cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu schița locului faptei, planșele foto din dosarul de urmărire penală, raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de urmărire penală de către expertul D. F. precum și raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de judecată de către expertul L. I., rapoartele de autopsie medico-legală, copia dosarului de daună A/_/2011/IL/B și celelalte acte medicale din dosarul cauzei.

Ambii experți mai sus arătați au concluzionat că accidentul de circulație s-a produs din cauza intrării pe contrasens a autoturismului condus de către inculpat în momentul în care autoturismul Renault se afla foarte aproape de locul în care s-a produs impactul. Accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă respecta întrutotul regulile de deplasare în drumul public prin păstrarea în bandă pe tot parcursul deplasării. . din contrasens și a benzii de staționare până a ajuns la banda de accelerare unde s-a confirmat impactul prin concentrația mare de cioburi și proiectarea autoturismului Renault în dreapta lui, peste zăpada adunată la marginea acesteia, direct în șanțul în care s-a răsturnat este pusă în evidență de fotografiile 7,8 și 9 și schiță în timp ce descrierea autoturismului ca venind din sens opus în derapare nu este confirmată cu urme de derapare rămase pe carosabil și nici de martorul I. F. care susține numai că autoturismul răsturnat a fost repus pe roți în prezența lui de pasagerii coborâți din autobuzul care a sosit primul în acel loc. Conducătorul autoturismului Renault nu putea evita acest accident conform concluziilor experților D. F. și L. I..

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului cu privire la fapta de ucidere din culpă au fost dovedite în mod indubitabil de mijloacele de probă administrate în cauză.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care în data de 02. 02. 2011, în jurul orelor 0710, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ (aparținând ..) pe DN2, în afara localității Sinești, pe sensul de mers dinspre mun. Urziceni spre mun. București, pe fondul nerespectării regulilor de circulație rutieră, a pătruns pe contrasens și a intrat în impact cu autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul M. I. C., determinând decesul acestuia și al pasagerei S. L. (care se afla pe locul din dreapta față în autovehiculul inculpatului), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 5 V.C.p.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta din culpă fără prevedere, deoarece acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În ceea ce privește latura obiectivă, inculpatul a realizat o acțiune de ucidere din culpă a două persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind regimul circulației rutiere.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii relevat de modul de săvârșire a acesteia, urmările acesteia, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc viața persoanei și siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale precum și vârsta acestuia, atitudinea procesuală nesinceră în fața instanței.

Față de criteriile anterior enunțate, instanța a apreciat că un cuantum de 3 ani închisoare este rezonabil pentru atingerea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, în temeiul art. 81 V.C.p. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care a fost adăugată durata pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta, termen stabilit în condițiile art. 82 V.C.p.

Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 V.C.p., conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 V.C.p., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 V.C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c V.C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p.

Astfel, natura faptei săvârșite a determinat instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 V.C.p. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b V.C.p.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că S. I.-D. și S. Ș.-N., fiii defunctei S. L. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de_ de euro fiecare reprezentând daune morale, iar T. Dănuța L., sora defunctei, cu suma de_ de euro reprezentând daune morale. Aceste trei părți civile au mai solicitat_ de euro reprezentând daune materiale(f. 153-160).

M. R. M., soția defunctului M. I. C., s-a constituit parte civilă în cauză în nume propriu cu suma de_ euro reprezentând daune morale și cu suma de_ de lei reprezentând daune materiale. În calitate de reprezentant legal al minorului M. I. B., fiul defunctului, M. R. M. s-a constituit parte civilă cu suma de_ de euro reprezentând daune morale iar în calitate de reprezentant legal al minorei M. D. R., fiica defunctei, s-a constituit parte civilă cu suma de_ de euro reprezentând daune morale. Partea civilă M. R. M. a mai solicitat suma de_ de lei pentru cei doi minori reprezentând prestație periodică( sumă calculată cumulat).

La data producerii accidentului, autoturismul condus de către inculpat era asigurat la . SA, citat în cauză inițial în calitate de asigurător de răspundere civilă iar ulterior potrivit art. 86 C.p.p. în calitate de parte responsabilă civilmente.

Din chitanțele aflate la fila 235 a dosarului coroborate cu declarațiile martorelor P. C. E. și S. F. A.( f. 251-254), audiate în cauză, a rezultat că partea civilă M. R. M. a efectuat diverse cheltuieli ca urmare a decesului soțului legate de plata sicriului, taxa pentru certificatul de deces și îmbălsămare, taxa de cimitir, achiziționarea unor gustări și băuturi care au fost servite 2-3 zile persoanelor care au participat la priveghiul defunctului și cheltuieli legate de achiziționarea unei pietre de marmură și a unui grilaj pentru mormânt apreciate de instanță la suma de 10.000 de lei. Martorele au arătat că nu s-au făcut pomeni deoarece părțile civile M. fac parte din organizația Martorii lui Iehova.

Minorii M. D. R., născută la data de 19.12.2000 și M. I. B., născut la data de 18.04.2005 au rămas fără întreținerea acordată de către tatăl lor de la o vârstă fragedă astfel că suma de_ de lei pentru cei doi minori reprezentând prestație periodică ( sumă calculată cumulat) este rezonabilă pentru a acoperi cheltuielile necesare traiului zilnic și după caz a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională de care au fost privați prin pierderea tatălui.

Celelalte părți civile S. I.-D., S. Ș.-N. și T. Dănuța-L. nu au adus nici o probă din care să rezulte că au efectuat cheltuieli legate de decesul, înmormântarea și pomenirea defunctei S. L., astfel că daunele materiale solicitate de către aceste părți civile au fost respinse ca neîntemeiate. În cauză, nu s-a depus nici o chitanță și nu s-a administrat vreo probă testimonială deși acestor părți li s-a încuviințat aceste probe. Martorii nu au fost prezentați pentru a fi audiați. S-a apreciat că, într-adevăr, în caz de deces al unei rude există o imposibilitate morală de constituire și păstrare a chitanțelor privind decesul, înmormântarea și pomenirea defunctului și tocmai de aceea se încuviințează proba cu martori. Nefiind dovedite daunele materiale solicitate de părțile civile S. I.-D., S. Ș.-N. și T. Dănuța-L. au fost respinse, planând și suspiciunea ca acestea să fi fost acoperite de către inculpat, ceea ce nu s-a probat, deoarece S. L. a fost concubina inculpatului.

Instanța a reținut că nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate, traumele create în această situație fiind incomensurabile.

Practica judiciară a statuat că daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, s-a reținut că daunele morale acordate urmăresc să asigure părții vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate. Instanța a avut în vedere aceste criterii generale precum și gradul de rudenie al părților civile cu defuncții, gradul de afecțiune existent între aceștia, vârsta defuncților, suferințele morale încercate de părțile civile, vârsta fragedă a minorilor M. D. R., născută la data de 19.12.2000 și M. I. B., născut la data de 18.04.2005, faptul că partea civilă M. R. M. s-a îmbolnăvit în urma decesului soțului așa cum rezultă din actele medicale depuse în dosarul cauzei, declarațiile martorelor P. C. E. și S. F. A., audiate în cauză.

Împotriva acestei soluții au declarat apel, în termen legal, P. DE PE L. JUDECĂTORIA URZICENI, partea responsabilă civilmente . SA – AGENȚIA SOLOBOZIA, inculpatul B. B. A. și părțile civile M. D. R. prin reprezentant M. R. M., M. I. B. prin reprezentant M. R. M., M. R. M., S. I. D., S. Ș. N., T. DĂNUȚA L..

P., prin reprezentantul său, a arătat că apelul său acesta vizează individualizarea judiciară a pedepsei având în vedere că instanța nu a ținut cont de circumstanțele în care s-a produs acest accident și de urmările acestuia.

A solicitat a se avea în vedere gravitatea infracțiunii, apreciind că, chiar dacă a fost comisă din culpă, acest lucru nu-i reduce din gravitate, astfel a solicitat a se avea în vedere faptul că accidentul a fost produs din culpa exclusivă a inculpatului, de asemenea urmările produse, respectiv decesul a două persoane în cazul unei din victime fiind afectați doi copii minori care au rămas fără sprijin morale și material al decedatului.

A mai solicitat să fie avută în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a manifestat compasiune și a negat constant că s-ar face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, susținând că pe sensul său de mers ar fi intrat victima, încercând practic să mute culpa în sarcina decedatului.

În ce privește raportul de expertiza, parchetul a apreciat că acesta stabilește clar că accidentul s-a produs din vina inculpatului, care nu a respectat disp.art.41 al.1 din OUG 195/2000, art.154 din aceeași ordonanță.

A precizat că s-a avut în vedere procesul verbal de constatare la fața locului, care în prezent este contestat, dar fără a se aduce argumente în susținerea afirmațiilor apărării.

Privind mașina Renault, a arătat că, neaducându-se argumente clare, s-a contestat că nu ar fi fost aceea mașina care se afla la locul accidentului, în condițiile în care martorii care au fost la fața locului au identificat acel autoturism. De asemenea, s-a invocat schimbarea locului accidentului, fără a se indica cine a avut interes și ce interes ar fi avut să facă așa ceva.

Referitor la cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, a considerat că sunt relevante atât sub aspectul dinamicii, cât și al stabilirii culpei.

A mai apreciat parchetul că s-a făcut pe deplin dovada că inculpatul se face singur vinovat de comiterea infracțiunii.

Concluzionând, parchetul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este suficientă pentru corijarea atitudinii sale sub aspectul modalității de executare, astfel că a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în parte și, rejudecând, a se pronunța o soluție în sensul criticilor formulate și să se dispună ca pedeapsa de 3 ani să fie cu executare.

În ceea ce privește apelul părților civile M. D. R., M. I. B., M. R. M. parchetul a solicitat admiterea acestuia, considerând că instanța de fond nu a apreciat corect asupra cuantumului daunelor morale. Raportat la suferințele celor 3 părți civile, a apreciat că prin pierderea tatălui și a soțului s-ar fi impus majorarea daunelor pentru soție a cuantumului daunelor la minim 30.000 euro, iar pentru cei doi copii câte minim 35.000 euro pentru fiecare.

Referitor la apelul părților vătămate S. I. D., S. Ș. N., T. DĂNUȚA L., relativ la raportul de rudenie dintre acestea si față de împrejurarea că victima din autoturismul Opel, era concubina inculpatului, a apreciat că instanța de fond a evaluat corect daunele morale, în ceea ce privește daunele materiale nu s-au acordat deoarece nu au fost dovedite.

Relativ la apelul părți responsabile civilmente . SA - Agenția Slobozia a solicitat a fi respins ca nefiind susținut.

Apărătorul apelantelor părți civile M. D. R. prin reprezentant M. R. M., M. I. B. prin reprezentant M. R. M., M. R. M., a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat și partea responsabilă civilmente și admiterea apelului în sensul de a desființa sentința penală atacată, dar numai în ceea ce privește latura civilă.

În ceea ce o privește pe partea civilă M. R. M., a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale de la 15.000 euro la 30.000 euro, iar pentru părțile civile M. D. R. și M. I. B., reprezentați de mama lor, majorarea cuantumului daunelor morale de la 20.000 euro la 35.000 euro.

A arătat că suma de 15.000 euro este prea mică, în condițiile în care a decedat un soț și un tată de 37 de ani a doi copii de 6 și respectiv 10 ani și, a se acorda daune morale în cuantum de 500 milioane lei pentru mama și mai puțin de un miliard de lei pentru fiecare din copii, este extraordinar de puțin în condițiile în care o familie a fost destrămată.

A precizat că au trecut 5 ani de la accident, mama este în sală, poartă doliu, nu și-a refăcut și nici nu își va reface viața, este bolnavă de inimă, la dosar aflându-se dovada acestor susțineri, starea de sănătate a acesteia s-a agravat, minorii au avut și au în continuare nevoie de suport psihologic, trăiesc o traumă ce o vor duce toată viața.

În opinia apărării, sumele solicitate de 30.000 euro și câte 35.000 euro pentru fiecare din copii în raport de prejudiciu, de suferințele, de urmările produse de acest accident de circulație nu este puțin.

Apărătorul părții responsabile civilmente . SA, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în ce privește modul de soluționare a laturii civile, rejudecarea cauzei cu consecința diminuării sumelor acordate cu titlu de daune materiale și prestație periodică acordată părților civile M., precum și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor judiciare și de judecată stabilite în sarcina societății de asigurare, dar și respingerea cererii de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă T. Dănuța L..

A învederat că partea pe care o reprezintă a fost introdusă în cauză după citirea actului de sesizare.

Prima critică adusă sentinței instanței de fond se referă la soluția adoptată, în ceea ce privește prestația periodică globală acordată părților civile M. D. și M. I., respectiv la modalitatea ei de calcul, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere că sumele stabilite cu titlu de prestație lunară nu au corespondent în probele administrate.

A doua critică se referă la acordarea daunelor materiale, respectiv cheltuielile pentru înmormântare, apreciind că acestea nu se justifică, în sensul că, având în vedere că decedatul făcea parte din cultul Martorii lui Iehova, nu se obișnuiește să se facă pomenirile creștinești, astfel că nu se justifică suma ce a fost acordată, respectiv 10.000 lei.

O altă critică formulată de către reprezentantul părții responsabile civilmente se referă la acordarea de către instanța de fond a unor sume de bani către sora decedatului, respectiv către partea civilă T. Dănuța L.. În acest sens, acesta a apreciat că suma solicitată cu titlu de daune morale nu este justificată, nefiind evidențiate aspecte care să fie interpretate ca făcând parte din trauma psihică suferită prin pierderea surorii, partea civilă nedovedind o legătură afectivă puternică cu victima și comunitatea de viață cu aceasta. Părții civile îi revenea obligația de a dovedi în ce constă prejudiciul moral și personal suferit și pentru repararea căruia a cerut și obținut o sumă de bani.

Reprezentantul părții responsabile civilmente a mai arătat că o ultimă critică adusă sentinței atacate se referă la obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor judiciare și a celor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu, solicitând a se avea în vedere, în acest sens, dispozițiile art.41 din Legea nr.136/1995 și art.27 pct.6 și 7 din Ordinul C.S.A. 5/2010.

În drept, partea responsabilă civilmente și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.417 și 421 pct.2 lit. a Cod procedură penală.

Apărătorul apelantului inculpat B. B. A., în ceea ce privește apelul parchetului, a solicitat a se avea în vedere că la dosarul de fond, sunt enunțate solicitările reprezentantului parchetului cu referire la modalitatea de individualizare a pedepsei.

Referitor la apelul pe care l-a declarat, a apreciat că acesta este admisibil deoarece a păstrat autoturismul în condițiile în care s-a aflat la momentul accidentului, a făcut toate demersurile pentru aflarea adevărului, a încercat să-și dovedească nevinovăția, aspect care, în opinia sa, constituie o circumstanță atenuantă.

Inculpatul a precizat că nu se consideră vinovat, mai mult acesta a suferit 9 operații, a efectuat 7 coaste rupte, 2 fracturi de tibie, femur calcaneu, la care se adaugă incapacitatea de a se deplasa nesprijinit, a rămas invalid pe viață, are un picior mai scurt decât celalalt. A mai arătat că și-a pierdut concubina cu care urma să se căsătorească, astfel că dorește cu orice preț să se afle adevărul.

A precizat că prin promovarea acestui apel, el dorește să-și dovedească nevinovăția, mai mult pe turometrul ce se află în pozele atașate procesului verbal pe care apărarea l-a contestat Renault-ul avea 130 km/h. A arătat că sunt probleme în legătură cu acesta Renault în sensul că avea inscripții taxi sau nu, că avea o anumită culoare sau nu, partea civilă a susținut că a dus mașina la casare și a luat banii, firma de leasing a susținut că a luat banii pe epavă și nici măcar acum la dosarul de daună nu există o fotografie făcută de sus, pentru a se vedea culoarea mașinii la momentul accidentului, fiind indicată doar .. Astfel, inculpatul a apreciat că toate aspectele invocate, coroborate cu susținerea poliției, că mașina nu a fost radiată, relevă existența unui dubiu.

Inculpatul a mai relevat faptul că mașina Opel condusă de el s-a impactat și a rămas pe prima bandă în direcția București - Urziceni, ceea ce însemnă că s-a produs așa numitul accident numit cap de pod: o mașină cu o viteză mai mare lovește cu putere o mașină care se deplasează cu o viteză mai mică, mașina se desface la mijloc, ca o vioară, persoana din mașina respectivă cade, decedează, iar mașina care vine cu viteză mare se răstoarnă, se dă peste cap și se duce câțiva metri.

Astfel, inculpatul a arătat că dorește numai să se afle adevărul și solicită a se avea în vedere declarațiile tuturor martorilor, dintre care o parte au fost aduși cu forța, declarații în care aceștia au susținut că nu au văzut nimic, martorul I. susținând în declarația sa că mașina a fost răsturnată. A apreciat că susținerea colegului, în sensul că ar fi influențat martorul ocular depistat după producerea accidentului, nu poate fi primită.

De asemenea, inculpatul a solicitat ca instanța să verifice toate înscrisurile începând cu procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor care una au spus la poliție, una la judecătorie și una în fața instanței de apel.

În ceea ce privește mașina cu nr._, inculpatul a arătat că aceasta a fost radiată sub numărul_ de către aceeași firmă de taxi. A precizat că proprietarul are posibilitatea să radieze numărul oricărei mașini vândute, singurul lucru care nu se poate schimba fiind . șasiu.

Inculpatul a arătat că există dubii cu privire la expertiza făcută de experți, dat fiind că în baza seriei de șasiu trebuia identificată o singură mașină Renault Megane.

A mai arătat că în speță această expertiză nu s-a efectuat niciodată la locul producerii accidentului, singurii care au scris ceea ce s-a întâmplat la locul accidentului fiind cei doi polițiști, care au făcut cercetarea la fața locului.

Tot cu privire la expertiză, inculpatul a apreciat că nu se știe dacă este cea făcută la fața locului, întrucât martorii au semnat niște procese verbale, dar nu au știut ce au semnat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că lasă la aprecierea instanței să constate dacă s-au făcut dovezi cu privire la daunele acordate și la faptul că pentru decedat, care făcea parte din cultul Martorii lui Iehova, nu se obișnuiește să se facă pomeniri.

Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și achitarea sa, iar în subsidiar, prin aplicarea dispozițiilor art.74 Cod penal, să se dispună suspendarea executării pedepsei aplicate.

În ceea ce privește apelul parchetului, inculpatul l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia, iar în ce privește apelul părților civile, a solicitat respingerea daunelor morale și materiale, ca nedovedite.

Părțile civile S. I. D., S. Ș. N., T. DĂNUȚA L., prin apărătorul lor ales, au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au arătat că apelul lor vizează cuantumul daunelor morale și materiale, pe care-l apreciază prea mic, față de prejudiciul și suferințele cauzate.

Au apreciat că acordarea acestui cuantum ar trebui făcută cu respectarea dispozițiilor legale și fără a se depăși limitele maxime prevăzute de lege.

În ce privește prejudiciul moral suferit de părțile civile, apărarea a apreciat că existența acestuia este de necontestat, vătămarea suferită provocându-le acestora, incontestabil, o traumă psihică profundă și ireversibilă, sumele acordate trebuind să asigure o reparație echitabilă pe cât posibil a prejudiciului nepatrimonial produs, prejudiciu care nu se probează, ci doar se constată.

De asemenea, apărarea a apreciat că daunele morale nu au fost corect stabilite, prin raportare atât la circumstanțele reale, dar și personale ale cauzei, sumele acordate nefiind rezonabile și echitabile, deși în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, ce relevă complexitatea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate părților civile.

În privința cuantumului solicitat, apărarea a apreciat că acesta este rezonabil, în acord cu jurisprudența în materie și speța în cauză.

Apărarea a mai precizat că hotărârea apelată este criticată sub aspectul încălcării principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală și repararea prejudiciului, cât și prevederilor Directivei 2009/103/CE și ale art.27 din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011, valabile la data producerii acestui accident.

Totodată, apărarea a apreciat că, acordarea unor despăgubiri morale diminuate ori stabilite în raport de veniturile obținute de victime sau inculpat, este nelegal și discriminatoriu pentru victimele accidentelor de circulație, considerente pentru care apreciază să soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Cu privire la daunele materiale, apărarea a apreciat că suma acordată, prin prisma doctrinei și a jurisprudenței în materie, este exagerat de mică, fără a satisface pe deplin cerințele prevederilor art.1381 și urm. Cod civil, care statuează asupra principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat.

Astfel, apărarea a apreciat că instanța de fond avea obligația, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, să procedeze la examinarea jurisprudenței menționate anterior, pentru ca, pe de o parte părțile vătămate să fie just despăgubite, dar această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei, ceea ce nu pot constitui sumele acordate cu titlu de daune morale.

Pentru aceste motive, apărătorul părților civile S. I. D., S. Ș. N., T. Dănuța L. a solicitat admiterea apelului și, rejudecând, admiterea cererii de constituire de părți civile, așa cum a fost formulată și obligarea asiguratorului de răspundere civilă la plata tuturor sumelor acordate.

În drept, părțile civile și-au întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și urm. C.pr.civ., art.480 și art.481, Legea nr.136/1995, Ordinul 14/2011 și celelalte norme invocate anterior.

În cursul judecării apelului a fost încuviințată și administrată, pentru inculpat, proba cu înscrisuri, copia dosarului de daună nr. A/_/2011/1L/N deschis ca urmare a producerii evenimentului rutier din data de 02.02.2011 (f. 85 - 116), audierea martorei A. M. (f. 118 - 119) precum și reaudierea martorilor I. F. (f. 143), M. G. (f. 144), D. D. (f. 145), P. C. E. (f. 146) și S. F. A. (f. 147).

A fost încuviințată și audierea martorului A. E., soțul martorei A. M., însă audierea acestuia nu a fost posibilă întrucât nu a fost găsit la ultimul domiciliu cunoscut (f. 138).

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelurile formulate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Curtea constată, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din perspectiva stării de fapt reținute de instanța de fond.

Probatoriul administrat în cauză confirmă neîndoielnic faptul că inculpatul B. B. A. la data de 02. 02. 2011, în jurul orelor 0710, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, în afara localității Sinești, pe sensul de mers dinspre mun. Urziceni spre mun. București, pe fondul nerespectării regulilor de circulație rutieră, a pătruns pe contrasens și a intrat în impact cu autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul M. I. C., determinând decesul acestuia și al pasagerei S. L. (care se afla pe locul din dreapta față în autovehiculului condus de inculpat), situație ce a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile martorilor audiați în cauză cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu schița locului faptei, planșele foto din dosarul de urmărire penală, raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de urmărire penală de către expertul D. F. precum și raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de judecată de către expertul L. I., rapoartele de autopsie medico-legală și copia dosarului de daună A/_/2011/IL/B.

Inculpatul B. B. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, acesta a susținut că accidentul de circulație s-a produs din pricina conducătorului autoturismului Renault care a intrat pe contrasens și pe care a încercat să îl evite, apărare care în mod judicios a fost înlăturată de instanța de fond ca fiind nesinceră întrucât este contrazisă de probele administrate în cauză.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu schița locului faptei și planșele foto din dosarul de urmărire penală coroborate cu raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de urmărire penală de către expertul D. F. precum și cu raportul de expertiză tehnică-auto efectuat în faza de judecată de către expertul L. I., rezultă fără niciun dubiu că accidentul rutier a fost produs ca urmare a intrării pe contrasens a autoturismului condus de către inculpat în momentul în care autoturismul Renault se afla foarte aproape de locul în care s-a produs impactul deplasându-se pe propriul sens de mers. Accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă respecta regulile de deplasare pe drumul public prin păstrarea în bandă pe tot parcursul deplasării. . din contrasens și a benzii de staționare până a ajuns la banda de accelerare unde s-a confirmat impactul prin concentrația mare de cioburi și proiectarea autoturismului Renault în dreapta lui, peste zăpada adunată la marginea acesteia, direct în șanțul în care s-a răsturnat este pusă în evidență de fotografiile 7,8 și 9 și schiță. Aceeași experți au concluzionat că șoferul autoturismului Renault nu putea evita acest accident conform concluziilor experților D. F. și L. I..

În același timp, susținerile inculpatului nu sunt confirmate de urme de derapare rămase pe carosabil și nici de martorul I. F. care susține că autoturismul răsturnat a fost repus pe roți în prezența lui de pasagerii coborâți din autobuzul care a sosit primul, fără a fi modificată direcția pe care a rămas după impact.

Mai mult decât atât, inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, fără a avea vreo justificare pertinentă pentru modificarea declarațiilor sale, aspecte care creează serioase dubii cu privire la sinceritatea acestuia. La urmărire penală, în declarația sa olografă, a susținut că în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra pe banda de lângă axul drumului, din direcția Urziceni către București, în afara loc. Sintești, jud. Ialomița, cu o viteză de aproximativ 80 km/h, a observat pătrunzând din sens opus pe banda sa de mers, prin derapaj, autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, și, încercând să evite un impact, a virat stânga pătrunzând pe contrasens, moment în care a observat că acel autoturism se redresa și revenea pe banda inițială de mers, astfel încât a inculpatul a tras de volan dreapta pentru a reveni pe banda sa de mers, însă nu a putut evita impactul (f. 51 – 52 dup). Ulterior, în cursul urmăririi penale acesta nu a mai dorit să facă alte declarații cu privire la modalitatea de producere a evenimentului rutier (f. 50 dup). Cu ocazia audierii sale de către instanța de fond, inculpatul a declarat că nu își menține declarațiile date anterior deoarece la Poliție și la P. declarațiile sale orale au fost greșit interpretate și scoase din context, consemnându-se în scris susțineri care nu corespundeau cu declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și a arătat că la un moment dat a văzut că din față se apropiau două lumini cu o viteză mare, și că nu a putut evita impactul care s-a produs pe banda sa de circulație la un moment la care circula cu 40 km/h. A mai arătat că autoturismul care venea din sens opus circula cu o viteză de 130 km/h și că acesta în urma impactului s-a răsturnat cu roțile în sus, și nu înțelege de ce în planșele foto efectuate la fața locului nu apare așa.

În cursul judecării apelului a fost suplimentat probatoriul administrat în cauză cu audierea martorei A. M. (f. 118 dos apel) care a răspuns anunțului publicat de inculpat într-un ziar local și care a susținut că ar fi fost martoră la producerea accidentului. Curtea urmează însă să înlăture din materialul probator declarația acesteia ca nesinceră întrucât pe de o parte, nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, este contrazisă de acestea, unele afirmații sfidând chiar bunul simț.

În acest context, Curtea constată că prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul B. B. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 5 C.pen.1969.

Având în vedere particularitățile cauzei deduse judecății și efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația apelantului-inculpat, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii, Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul Penal de la 1969.

Art. 72 C.pen. de la 1969 stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C.pen. de la 1969: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă pe care Curtea o apreciază ca fiind necesară și totodată suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al faptei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că în cauză există suficiente elemente care impun concluzia că scopul preventiv-educativ și sancționator, prevăzut de art. 52 din Codul penal de la 1969, poate fi atins, în condiții optime și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată și că ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.

În acest sens se reține că poziția inculpatului de negare a vinovăției sale se poate datora șocului cauzat de producerea evenimentului rutier soldat cu moartea a două persoanei și cu vătămarea corporală a inculpatului, datorită căruia acesta nu își mai amintește corect modalitatea de producere a accidentului, și că nu se poate abstracție de circumstanțele personale ale inculpatului, care are 51 de ani și se află la primul contact cu legea, studii superioare, pensionar, aspecte care creează convingerea instanței că inculpatul poate fi reeducat și fără a executa pedeapsa în regim de detenție, astfel încât va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în mod legal, cu impunerea obligațiilor prev. de art. 86 ind. 1 C.pen. 1969.

Cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat cuantumul prejudiciilor materiale suferite de părțile civile și că criticile formulate de societatea de asigurare sunt neîntemeiate întrucât, este fără putință de tăgadă efectuarea cheltuielilor mai sus menționate de către părțile civile, iar cuantumul acestora este rezonabil.

În același timp, consideră că suma stabilită de instanța de fond este disproporționată cu prejudiciu moral suferit de părțile civile, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a compensa suferințele psihice cauzate persoanei vătămate de fapta inculpatului, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio - economice de la momentul acordării dar și faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.

D. urmare, raportat la vârsta părților civile, la activitatea desfășurată de victime anterior evenimentului rutier, la circumstanțele personale ale inculpatului precum și circumstanțele săvârșirii faptei, la nivelul despăgubirilor acordate în spețe similare și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării, așa cum s-a arătat anterior, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile: M. R. M. de la 15.000 euro la 30.000 euro și respectiv pentru M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., de la 20.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR, sume apreciate ca fiind proporționale cu prejudiciul moral suferit de acestea.

De asemenea, raportat la obligația de întreținere pe care victima M. I. o avea față de minorii M. D. R. și M. I. B. (art. 94 al. 3 C.fam.) va modifica obligația stabilită în sarcina inculpatului de a achita, în solidar cu partea responsabilă . SA, către părțile civile M. R. M., M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., suma de 68.040 lei cu titlu de pensie de întreținere cumulată, în sensul că îl va obliga pe acesta, în solidar cu partea responsabilă . SA, la plata sumei de câte 100 lei lunar cu titlu de prestație periodică, sumă apreciată de Curte ca fiind justă raportat la venitul minim pe economie și ocupația victimei care era taximetrist precum și dispozițiile legale privind acordarea pensiei de urmaș, în favoarea fiecăruia dintre minorii M. D. R. și M. I. B., prin reprezentant legal M. R. M., începând cu data decesului victimelor (02.02.2011) și până la majoratul minorilor (respectiv până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani), fără a depăși cumulat suma de 68.040 lei.

Pentru aceleași motive va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile S. I. D. și S. Ș. N. de la 15.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR, sume apreciate ca fiind proporționale cu prejudiciul moral suferit de părțile civile.

În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă T. Dănuța L. se constată că acesta este nefondat întrucât partea civilă este sora victimei S. L., și deși nu se poate nega legătura de afectivitate existentă anterior producerii evenimentului rutier și care justifică acordarea unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral cauzat de fapta inculpatului, ca urmare a suferinței psihice cauzate de pierderea sorei, totuși, sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale au fost stabilite în mod corect și nu se impune majorarea acestora raportat la criteriile enunțate anterior.

Curtea constată însă că sunt fondate criticile formulate de asigurător în ceea ce privește greșita obligare a sa și la plata cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu inculpatul (2.500 lei) raportat la dispozițiile art. 27 pct. 6 din Ordinul CSA nr. 5/2010 conform cărora asigurătorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor penale la care ar fi obligat conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, inculpatul B. B. A., părțile civile M. R. M., M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., S. I. D., S. Ș. N., precum și partea responsabilă civilmente . SA, va desființa în parte sentința penală apelată, și rejudecând în fond, conform art. 5 C.pen.:

Va menține pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al. 2, 5 C.pen.1969 și în baza art. 86 ind. 1 C.pen.1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86 ind. 2 C.pen.1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.?ti la datele fixate de această instituție; b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) Să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; d) Să comunice informații de natură a permite controlarea mijloacelor lui de existență. e) să nu conducă niciun vehicul.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.1969 privind cazurile în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile: M. R. M. de la 15.000 euro la 30.000 euro și respectiv pentru M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., de la 20.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR.

Va modifica obligația stabilită în sarcina inculpatului de a achita, în solidar cu partea responsabilă . SA, către părțile civile M. R. M., M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., suma de 68.040 lei cu titlu de pensie de întreținere cumulată, în sensul că îl va obliga pe acesta, în solidar cu partea responsabilă . SA, la plata sumei de câte 100 lei lunar cu titlu de prestație periodică, în favoarea fiecăruia dintre minorii M. D. R. și M. I. B., prin reprezentant legal M. R. M., începând cu data decesului victimelor (02.02.2011) și până la majoratul acestora (respectiv până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani), fără a depăși cumulat suma de 68.040 lei.

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile S. I. D. și S. Ș. N. de la 15.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR.

Va înlătura dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente . plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 3.000 lei, și în baza art. 274 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul B. B. A. la plata acestei sume.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă T. Dănuța L. împotriva aceleiași sentințe penale și în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. îl va obliga pe aceasta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, inculpatul B. B. A., părțile civile M. R. M., M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., S. I. D., S. Ș. N., precum și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 68/13.03.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Desființează în parte sentința penală apelată, și rejudecând în fond, conform art. 5 C.pen.:

Menține pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al. 2, 5 C.pen.1969 și în baza art. 86 ind. 1 C.pen.1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86 ind. 2 C.pen.1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de această instituție;

b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informații de natură a permite controlarea mijloacelor lui de existență;

e) să nu conducă niciun vehicul.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.1969 privind cazurile în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile: M. R. M. de la 15.000 euro la 30.000 euro și respectiv pentru M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., de la 20.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR.

Modifică obligația stabilită în sarcina inculpatului de a achita, în solidar cu partea responsabilă . SA, către părțile civile M. R. M., M. D. R. și M. I. B. prin reprezentant legal M. R. M., suma de 68.040 lei cu titlu de pensie de întreținere cumulată, în sensul că îl obligă pe acesta, în solidar cu partea responsabilă . SA, la plata sumei de câte 100 lei lunar cu titlu de prestație periodică, în favoarea fiecăruia dintre minorii M. D. R. și M. I. B., prin reprezentant legal M. R. M., începând cu data decesului victimelor (02.02.2011) și până la majoratul acestora (respectiv până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani), fără a depăși cumulat suma de 68.040 lei.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile S. I. D. și S. Ș. N. de la 15.000 euro la 35.000 euro pentru fiecare, în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR.

Înlătură dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente . plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 3.000 lei, și în baza art. 274 C.pr.pen. obligă pe inculpatul B. B. A. la plata acestei sume.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă T. Dănuța L. împotriva aceleiași sentințe penale și în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. obligă pe aceasta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2015.

Președinte, Judecător,

I. R. B. C. S.

Grefier,

D. P.

Red.C.S./11.01.2015

Tehnored.V.D./11 ex./10.11.2015

Jud.Urziceni - jud.M.S.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1469/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI