Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 858/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 14003/300/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (1672/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 858/A

Ședința publică din data de 08 iunie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: D. Donțete

Judecător: V.-I. V.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 12 martie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat A. M.-C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu-avocat B. V., în substituirea doamnei avocat S. A.-M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La interpelarea Curții, intimatul-inculpat A. M.-C. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este primul termen, a preluat motivele de apel și a fost pusă în situația de a lectura motivele de apel formulate de către colegul său, fără să aibă o certitudine în ceea ce privește posibilitatea de a susține cu adevărat cel de-al doilea motiv și nu a putut verifica dacă există o încheiere de îndreptare a omisiunii vădite despre care se face vorbire în motivele de apel.

Astfel, consideră că ar fi mai potrivit să se acorde un termen de judecată pentru a face verificările în acest sens.

Curtea învederează reprezentantului Ministerului Public că este vorba despre deducerea unei zile de reținere în această cauză și a reținerii și arestării preventive în altă cauză, în care s-a pronunțat o sentință definitivă, iar pedeapsa aplicată a fost contopită cu cea din prezenta cauză, iar prima instanță a dedus reținerea de o zi din cauza de față, urmată consecutiv de perioada menționată din sentința definitivă.

În ceea ce privește încheierea de îndreptare, Curtea învederează reprezentantului Ministerului Public că este vorba despre o eroare, deoarece nu există la dosar această încheiere de îndreptare.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește primul motiv de apel, acesta vizează netemeinicia sentinței penale atacate cu privire la individualizarea pedepsei și la evaluarea greșită a criteriilor prevăzute de disp. art.72 Cod penal.

Arată că acest motiv este unul întemeiat, deoarece, așa cum rezultă și din cazierul inculpatului, acesta are condamnări pentru infracțiunea de furt, iar în anul 2009 a fost condamnat, de asemenea, tot pentru infracțiunea de furt, două infracțiuni în concurs, la pedepse care au fost contopite și s-au aplicat disp. art.81 din vechiul Cod penal, relativ la suspendarea executării pedepsei, iar, ulterior, în anul 2014 când a fost condamnat tot pentru infracțiunea de furt și s-a reținut recidiva postexecutorie.

Astfel, apreciază că toate aceste elemente trebuiau să aibă greutatea cuvenită în procesul de individualizare și să atragă o altă pedeapsă decât cea pe care instanța a aplicat-o.

Cu privire la cel de-al doilea motiv arată că, în situația în care deducerea a fost deja făcută, urmează să se dea valoare de către instanță doar primului motiv de apel.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, consideră că, în funcție de modalitatea de executare la care se va opri instanța, poate fi legea nouă sau legea veche.

Având în vedere concursul de infracțiuni, apreciază că legea penală mai favorabilă este cea veche.

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat A. M.-C., având cuvântul, apreciază că legea penală mai favorabilă este cea veche raportat la concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește primul motiv de apel formulat de către P., solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică.

În acest sens, apreciază că, în mod corect, instanța de fond a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni, raportat la persoana inculpatului, la prejudiciul redus și la faptul că partea vătămată și-a recuperat acest prejudiciu și nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Consideră că s-a dat o eficiență corectă criteriilor de individualizare a pedepsei și s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată.

Cu privire la cel de-al doilea motiv, arată că nu se opune admiterii acestui motiv de apel, apreciind că este o chestiune de logică juridică.

Intimatul-inculpat A. M.-C., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.127/12.03.2015, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 rap. la art. 396 alin. 10 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. M. C. (fiul lui A. și F., născut la data de 03.09.1985 în sect. 6 din mun. București, cu domiciliul în mun. București, .. 5, ..1 București, CNP_, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11.08.2013).

În baza art. 71 C. pen. din. 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II – a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969, rap. la art. 396 alin. 10 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. M. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 07.09.2013).

În baza art. 71 C. pen. din. 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II – a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.

A constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 334/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cu a fost modificată și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 859/04.07.2014 a Curții de Apel București.

În baza art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 alin. 1 lit. a și 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, cu pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 334/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din. 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II – a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 36 alin. 3 C. pen. din 1969, a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 26.11.2013 la 28.10.2014.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, de la data de 30.01.2015, potrivit încheierii din 30.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

A luat act că persoana vătămată ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 560 de lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul avocat oficiu inculpat, în sumă de 200 de lei, s-a virat din fondul Ministerului Justiției către Baroul București, pentru avocat M. M..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2013 din 30.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului A. M. C., domiciliat în București, ..5, ., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. din 1969.

În fapt, s-a reținut, că pe data de 11.08.2013, în jurul orei 13:20, inculpatul A. M. C. și suspectul P. M. V., profitând de neatenția angajaților, au sustras din magazinul A. M. . în București, .. 2A, sector 2, mai multe produse alimentare și nealimentare (un pachet de cafea Iacobs de 500 gr., trei pachete de cafea Iacobs de 250 gr., un pachet de cafea decafeinizată Iacobs de 250 gr., un deodorant Deo solid, un deodorant Mennen speed stick, 15 cutii de prezervative Durex performer), în valoare de 200 de lei.

S-a mai reținut, că la data de 07.09.2013, în jurul orei 11:47, inculpatul A. M. C., profitând de neatenția angajaților, a sustras din interiorul aceluiași magazin, șase cutii de prezervative în valoare de 70 lei.

Pe latură civilă, persoana vătămată . Impex SRL a apreciat valoarea prejudiciului produs prin fapta din data de 11.08.2013 la suma de 200 de lei, fără a preciza dacă se constituie parte civilă în procesul penal cu această sumă. De asemenea, reprezentantul persoanei vătămate . Impex SRL, M. A. a declarat că valoarea prejudiciului produs prin fapta din 07.09.2013 este de 70 de lei, dar nu se constituie parte civilă în procesul penal cu această sumă, întrucât prejudiciul a fost recuperat.

Această situație de fapt a fost stabilită de către organele de cercetare penală pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația reprezentantului persoanei vătămate . Impex SRL, M. M., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, imagini captate de sistemul de supraveghere video al . Impex SRL, adresa AFIS nr._/29.08.2013, raport de constatare tehnico-științifică nr._/27.09.2013, declarația martorei M. C. G. S. F., proces-verbal de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere ale . Impex SRL din data de 11.08.2013 și suportul optic pe care sunt stocate înregistrările, declarațiile numitului M. A., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuate de martora M. C. G. S. F., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuate de M. A. și planșele fotografice, proces-verbal de depistare a inculpatului A. M. C., proces-verbal de percheziție a rucsacului pe care îl avea asupra sa inculpatul A. M. C., dovadă de restituire către reprezentantul persoanei vătămate . Impex SRL a bunurilor sustrase, declarațiile reprezentantului persoanei vătămate . Impex SRL, M. A., proces-verbal de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere ale . Impex SRL din data de 07.09.2013, imagini surprinse de camerele de supraveghere video ale . suportul optic pe care sunt stocate înregistrările, declarația martorei M. C. G. S. F., proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuată de M. A. și planșele fotografice, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuată de martora M. C. G. S. F. și planșele fotografice, proces-verbal de reconstituire a faptei și planșa fotografică, proces-verbal de depistare a inculpatului A. M. C., procese-verbale de investigații, declarația inculpatului A. M. C..

Pe rolul instanței dosarul a fost înregistrat sub nr._ din 30.06.2014.

Procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin încheierea din 02.09.2014, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Legal citat, inculpatul s-a prezentat în fața instanței, iar la termenul din 03.03.2015, asistat fiind de către avocatul din oficiu, inculpatul A. M. C. a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și arătând că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și și le însușește.

Examinând cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că inculpatul A. M. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, faptul că acesta a sustras din magazinul aparținând . Impex SRL, situat în București, .. 2A, sector 2, mai multe produse alimentare și nealimentare, și anume pachete de cafea, deodorante și prezervative, pe data de 11.08.2013, pe timp de zi, profitând de neatenția angajaților și, fiind ajutat de către o altă persoană, a rezultat din coroborarea propriilor declarații ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârșirea acestei fapte, cu declarațiile reprezentantului persoanei vătămate și cu procesele verbale de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere video, precum și cu declarația martorului M. C. G. S. F..

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a sustrage, pe data de 07.09.2013, din același magazin, tot pe timp de zi, profitând și de această dată de neatenția angajaților, șase cutii de prezervative, a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, cu declarația martorului menționat anterior, agent comercial în cadrul societății persoană vătămată, cu procesul-verbal de vizionare a înregistrării camerelor video.

Prin urmare, s-a apreciat că faptele inculpatului de a sustrage, pe datele de 11.08.2013 și 07.09.2013, din incinta aceluiași magazin mai multe bunuri, alimentare sau nealimentare, au fost probate și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpatului, prin prisma legii penale mai favorabile aplicabilă acestuia, instanța a apreciat, potrivit principiului aplicării globale a legii penale mai favorabilă, că în prezenta speță legea mai favorabilă inculpatului este reprezentată de dispozițiile Codului Penal din 1969. Astfel, chiar dacă potrivit Codului Penal în vigoare în prezent, acțiunile inculpatului se circumscriu infracțiunii de furt simplu, prev. de art. 228 C. pen., pentru care pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar potrivit art. 208 – art. 209 alin. 1 C. pen. din 1969, pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat este închisoarea de la 3 la 15 ani, s-a constatat că această din urmă lege este mai favorabilă inculpatului, atât timp cât în cauză sunt incidente și dispozițiile privitoare la starea de recidivă postexecutorie, precum și cele privitoare la concursul de infracțiuni, din înscrisurile depus la dosar rezultând că faptele ce fac obiectul acestei cauze sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare prin sent. pen. nr. 334/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă prin dec. pen. nr. 859/04.07.2014 a Curții de Apel București, regimul juridic al recidivei și al concursului de infracțiuni fiind unul mai aspru sub imperiul Codului Penal în vigoare în prezent, ceea ce ar determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat decât în cazul aplicării dispozițiilor Codului Penal din 1969.

Relativ la individualizarea pedepselor ce s-au stabilit pentru faptele ce formează obiectul acestei cauze, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. din 1969, sens în care a luat în considerare, pe de o parte, prejudiciul extrem de mic produs prin săvârșirea infracțiunilor, și care a fost parțial recuperat, iar pe de altă parte, perseverența infracțională a inculpatului, așa cum s-a menționat anterior acesta fiind recidivist postexecutoriu, primul termen al recidivei fiind reprezentat de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prin sent. pen. nr. 219/13.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București. De asemenea, s-a apreciat că faptele ce formează obiectul acestei cauze se află în concurs cu o altă infracțiune contra patrimoniului și, mai mult decât atât, pe parcursul cercetării judecătorești din prezenta cauză, inculpatul a fost arestat preventiv într-un alt dosar, fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Luând în considerare toate aceste elemente, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse superioare minimului special prevăzut de lege, minim redus cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. proc. pen., și a unor pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, aceste pedepse urmând să fie contopite cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 334/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere starea de recidivă a inculpatului, instanța a dispus ca această pedeapsă să se execute în regim de detenție, deducându-se din aceasta perioada de la 26.11.2013 la 28.10.2014, când inculpatul a fost liberat condiționat, prin sent. pen. nr. 3550/21.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, așa cum s-a menționat anterior, persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța luând act de acest aspect.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, care, prin reprezentantul său, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin primul motiv de apel P. a susținut netemeinicia sentinței penale atacate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prin evaluarea greșită a criteriilor prevăzute de disp. art.72 Cod penal anterior, arătând că pedeapsa aplicată este nejustificat de mică, în condițiile în care, după cum rezultă și din cazierul inculpatului, acesta are multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. Astfel, în anul 2009 a fost condamnat pentru două infracțiuni de furt în concurs la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei. Ulterior, în anul 2014, a fost condamnat tot pentru infracțiunea de furt în stare de recidivă postexecutorie, fapta pentru care a fost condamnat fiind concurentă cu cele pentru care este judecat în prezenta cauză. Antecedența penală a inculpatului trebuia să aibă greutatea cuvenită în procesul de individualizare și să atragă o altă pedeapsă decât cea pe care instanța a aplicat-o, fiind necesară totodată aplicarea unui spor pentru concursul de infracțiuni.

Prin cel de-al doilea motiv de apel formulat prin cererea scrisă de apel, s-a susținut că prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiile privitoare la deducerea măsurii preventive, în condițiile în care instanța, în baza art. 36 alin. 3 Cod penal anterior, a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 26.11.2013 la 28.10.2014, fără să constate că în prezenta cauză inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore, de la 26.11.2013 la 27.11.2013 și era necesară aplicarea art. 88 Cod penal anterior.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul formulat de P. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. M. C. a fost condamnat în prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 și art. 5 alin. 1 C.pen., respectiv de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 și art. 5 alin. 1 C. pen. Faptele reproșate inculpatului au constat în aceea că, la data de 11.08.2013, în jurul orei 13:20, inculpatul A. M. C., împreună cu numitul P. M. V., profitând de neatenția angajaților, au sustras din magazinul A. M. . în București, .. 2A, sector 2, mai multe produse alimentare și nealimentare (un pachet de cafea Iacobs de 500 gr., trei pachete de cafea Iacobs de 250 gr., un pachet de cafea decafeinizată Iacobs de 250 gr., un deodorant Deo solid, un deodorant Mennen speed stick, 15 cutii de prezervative Durex performer), în valoare de 200 de lei; de asemenea, la data de 07.09.2013, în jurul orei 11:47, inculpatul A. M. C., profitând de neatenția angajaților, a sustras din interiorul aceluiași magazin șase cutii de prezervative în valoare de 70 lei.

Săvârșirea faptelor de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite de probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarația reprezentantului persoanei vătămate . M., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, imagini captate de sistemul de supraveghere video al . AFIS nr._/29.08.2013, raport de constatare tehnico-științifică nr._/27.09.2013, declarația martorei M. C. G. S. F., proces-verbal de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere ale . Impex SRL din data de 11.08.2013 și suportul optic pe care sunt stocate înregistrările, declarațiile numitului M. A., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică efectuată de martora M. C. G. S. F., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuate de M. A. și planșele fotografice, proces-verbal de depistare a inculpatului A. M. C., proces-verbal de percheziție a rucsacului pe care îl avea asupra sa inculpatul A. M. C., dovadă de restituire către reprezentantul persoanei vătămate . Impex SRL a bunurilor sustrase, declarațiile reprezentantului persoanei vătămate . Impex SRL, M. A., proces-verbal de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere ale . Impex SRL din data de 07.09.2013, imagini surprinse de camerele de supraveghere video ale . Impex SRL și suportul optic pe care sunt stocate înregistrările, declarația martorei M. C. G. S. F., proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuată de M. A. și planșele fotografice, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșa fotografică, efectuată de martora M. C. G. S. F. și planșele fotografice, proces-verbal de reconstituire a faptei și planșa fotografică, proces-verbal de depistare a inculpatului A. M. C., procese-verbale de investigații, declarațiile inculpatului A. M. C.. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni și a solicitat și a beneficiat de judecata în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Prin apelul formulat P. critică mai întâi soluția primei instanțe susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de blândă, fiind stabilită prin aplicarea greșită a criteriilor de individualizare prevăzute de lege. Curtea constată însă că inculpatului i-a fost aplicată pentru infracțiunile săvârșite o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, despre care apreciază că este adecvată și proporțională în raport cu gravitatea faptelor comise de inculpat și că răspunde în mod satisfăcător scopului preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei. Cu toate că într-adevăr inculpatului i-au fost aplicate pentru cele două infracțiuni de furt deduse judecății pedepse orientate spre minimul prevăzut de Codul penal anterior (identificat de prima instanță ca lege mai favorabilă) – ceea ce poate apărea ca fiind insuficient ținând cont de starea de recidivă postexecutorie în care au fost comise faptele, iar inculpatului nu i-a fost aplicat vreun spor ca urmare a aplicării dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, Curtea consideră totuși că aceste împrejurări nu schimbă faptul că, în final, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este suficientă raportat la gradul de pericol social al faptelor comise.

Pe de altă parte, dacă se pune în discuție caracterul adecvat al unor pedepse orientate spre minimul special (însă superioare acestui minim, redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.) sau al neaplicării unui spor pentru concursul de infracțiuni, ar trebui pusă în discuție și aprecierea Codului penal anterior ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului. Astfel, se observă că legea nouă (prevederile art. 228 alin. 1 din Codul penal în vigoare, în care s-ar încadra cele două fapte de furt comise de inculpat) prevede limite de pedeapsă semnificativ mai reduse decât cele prevăzute de art. 208 – 209 Cod penal anterior, chiar și ca urmare a aplicării majorării determinate de starea de recidivă postexecutorie (6 luni – 3 ani față de 2 – 10 ani, aceste limite fiind reduse conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen.). Or, dacă s-ar aprecia necesară aplicarea unor pedepse semnificativ mai mari decât minimul special, legea nouă apare în mod evident ca fiind mai favorabilă inculpatului, iar în aceste condiții cu greu s-ar putea ajunge la o pedeapsă rezultantă mai grea decât cea aplicată inculpatului prin sentința apelată (pedepsele individuale n-ar putea totuși depăși un cuantum rezonabil, până la media pedepselor prevăzute de lege, dat fiind că faptele comise de inculpat prezintă o gravitate relativ redusă, fiind vorba de două furturi din magazin prin care s-a cauzat un prejudiciu în sumă modică, parțial recuperat), chiar și în urma aplicării sporului obligatoriu prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracțiuni.

Față de cele de mai sus, Curtea concluzionează că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și nu se impune vreo intervenție asupra acesteia din partea instanței de apel, astfel că din această perspectivă apelul Parchetului apare ca fiind nefondat.

Nici cel de-al doilea motiv de apel, invocat prin cererea scrisă de apel, nu se dovedește a fi fondat. Astfel, se observă că prin sentința apelată, conform art. 36 alin. 3 din Codul penal anterior, a fost dedusă din durata pedepsei aplicate „perioada executată, de la 26.11.2013 la 28.10.2014”. În realitate, în această perioadă se include o durată de 24 de ore cât inculpatul a fost reținut în prezenta cauză (26-27.11.2013, conform ordonanței de la fila 109 d.u.p.), precum și durata reținerii, arestării preventive și executării pedepsei (de la 27.11.2013 la 28.10.2014), aplicate în cauza finalizată prin sentința penală nr. 334/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 859/04.07.2014 a Curții de Apel București (f. 80-82 din dosarul primei instanțe), pedeapsa aplicată prin această sentință, pentru o faptă concurentă, fiind contopită de prima instanță cu cele aplicate pentru faptele judecate în prezenta cauză. Astfel fiind, se observă că poate fi vorba de o eroare terminologică („perioada executată” în loc de „durata reținerii”), ceea ce constituie însă un aspect pur formal, atât timp cât prima instanță a realizat în fapt o deducere corectă a perioadelor care, potrivit art. 88 și art. 36 alin. 3 din Codul penal anterior, trebuie scăzute din durata pedepsei aplicate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 127/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 127/12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.06.2015.

Președinte, Judecător,

D. Donțete V.-I. V.

Grefier,

E.-A. N.

Red. D.D./Tehnored.V.D./5 ex.

Jud.Sect.2 – jud. B.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI