Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 820/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 5637/303/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1716/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 820/A
Ședința publică din 03.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – M. M. A.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul ȚARĂ-L. V., împotriva sentinței penale nr. 166_, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat Țară-L. V., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat de avocat din oficiu C. M., în baza delegației nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul cu privire la cereri prealabile.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea inculpatului să se împace cu partea vătămat, întrucât acesta nu a putut lua legătura cu familia să pentru a ajunge la o împăcare.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că motivul invocat de inculpat nu poate fi primit, față de dispozițiile art. 159 alin. 3 C.p., privind momentul procesual până la care se produce o eventuală împăcare. În privința unei eventuale medieri, o amânare se impunea numai dacă exista un demers concret, lucru ce nu s-a întâmplat. Solicită respingerea cererii de amânare, susținerile inculpatului fiind neîntemeiate și neprobate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de inculpat în vederea împăcării cu persoana vătămată, având în vedere dispozițiile art. 159 alin. 3 C.p., potrivit cărora împăcarea produce efecte dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.
La interpelarea instanței, apelantul-inculpat Țară-L. V. învederează faptul că nu dorește să dea declarație, neavând precizări suplimentare de făcut.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat pune concluzii de admitere a apelului, solicitând reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei reindividualizarea pedepsei aplicate, urmând a fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C.p. Arată faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare este mult prea mare. Inculpatul a restituit părții vătămate suma de bani sustrasă imediat, înainte de a veni organele de poliție, recunoscându-și fapta.
Totodată, învederează faptul că inculpatul a fost judecat conform procedurii simplificate.
Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv acesta are un copil minor.
În consecință, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, învederând faptul că pedeapsa aplicată este just individualizată, raportat la fapta săvârșită și la circumstanțele în care a fost comisă, respectiv într-un mijloc de transport în comun. Învederează faptul că inculpatul are antecedente penale, acesta fiind condamnat anterior pentru fapte similare. Acesta a mai avut două scoateri de sub urmărire penală fiind sancționat cu amendă administrativă.
Apelantul-inculpat Țară-L. V., având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 7 C.p.p., învederează faptul că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.166/20.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art.349 alin.2 rap. la art.396 alin.2 și 10 C.pen. a condamnat pe inculpatul ȚARĂ-L. V. (zis „Ț.”) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.228 alin. 1 – 229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 43 alin. 5 C.pen. (faptă săvârșită pe data de 13.02.2015, persoană vătămată C. G.).
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. 2009 a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului ȚARĂ-L. V. dispusă prin încheierea din 14.02.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._ în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/14.02.2015, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 13.02.2015 prin ordonanța de reținere a DGPMB – Brigada de Poliție pentru Transportul Public și durata arestării preventive din data de 14.02.2015 la zi.
A constatat că persoana vătămată C. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu al inculpatului în cuantum de 300 lei (avocat U. D. – f. 14 dj) a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin rechizitoriul nr.1851/P/2015 din data de 02.03.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul instanței sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Țară-L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.
În fapt, s-a reținut că: în data de 13.02.2015, în jurul orei 15.30, inculpatul Țară-L. V. i-a sustras persoanei vătămate C. G. suma de 400 lei din buzunarul lateral al genții, în timp ce se afla într-un tramvai al liniei 41, în apropierea stației “P. C.”, situată pe ., București.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii preventive a controlului judiciar a inculpatul Țară L. V. (f. 20 dj).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 06.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1851/P/2015, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București în data de 02.03.2015, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. (fila 50 dj).
La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat iar, după ascultarea acestuia și a concluziilor părților, instanța a încuviințat judecarea conform procedurii prevăzute de art. 375 C.pr.pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Din declarația persoanei vătămate (f. 24 dup) coroborată cu declarația martorului D. T. (f. 27 dup) a rezultat că pe data de 13.02.2015, persoana vătămată se afla în tramvaiul care circula pe linia nr. 41, având în buzunarul lateral al genții suma de 400 de lei. La scurt timp, persoana vătămată a simțit că este împinsă din spate și a observat că din buzunarul lateral al genții îi lipsește suma de 400 de lei. Persoana vătămată i-a solicitat inculpatului, care se afla lângă ea, să îi restituie suma sustrasă, și după ce l-a amenințat pe acesta că o să anunțe poliția, inculpatul i-a restituit persoanei vătămate suma de 400 de lei pe care o avea strânsă în pumn. Inculpatul a coborât la prima stație și a fost prins la scurt timp de organele de ordine publică conform procesului-verbal întocmit. (f. 18 dup)
Potrivit declarațiilor constante ale inculpatului din timpul urmăririi penale și din timpul judecății, situația de fapt descrisă mai sus a fost recunoscută de către acesta.
Cu privire la încadrarea juridică, instanța a reținut că fapta inculpatului Țară L. V., care pe data de 13.02.2015, în timp ce se afla în tramvaiul liniei RATB nr. 41, între stațiile P. C. și Bld. Ceahlău, i-a sustras persoanei vătămate C. G. suma de 400 de lei din buzunarul lateral al genții întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. a C.pen.
Sub aspectul elementului material, a apreciat că acesta este realizat prin acțiunea de luare a sumei de 400 de lei din buzunarul persoanei vătămate, fiind îndeplinită condiția privind scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate, și ulterior inculpatul a trecut bunurile în sfera sa de stăpânire prin introducerea sumei de bani în buzunarul său, fiind realizată și componenta împosedării.
Urmarea imediată a rezultat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, acesta fiind recuperat prin restituirea sumei
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul Țară L. V. a acționat cu intenție directă calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, în accepțiunea art. art.16 alin.3 lit. a C.pen., acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale.
S-a apreciat că este incident elementul circumstanțial agravant prev. de art. 229 alin. 1 lit. a C.pen. întrucât acțiunea de sustragere a avut loc în tramvaiul RATB care asigura transportul în comun al pasagerilor pe linia 41, aflat în funcțiune la momentul săvârșirii faptei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin 2 C.p.p., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului Țară L. V..
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen. stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a subliniat că exemplaritatea pedepsei are un rol important în individualizarea judiciară realizată în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cum este cea din prezenta cauză întrucât, deși acestea nu cauzează un prejudiciu însemnat, instanța are în vedere repetabilitatea acestora precum și ușurința de săvârșire a acestor infracțiuni. De asemenea, recuperarea prejudiciului nu a fost realizată în urma acțiunii libere a inculpatului, având loc numai după ce persoana vătămată l-a amenințat pe acesta că va anunța organele de ordine publică.
Analizând situația juridică a inculpatului, din fișa de cazier judiciar (f. 35 dup), instanța a constatat că inculpatul a mai fost condamnat de 5 ori la pedepse de închisoare cu executare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului. Instanța a considerat că inculpatul a demonstrat o profundă desconsiderare a valorilor sociale privind protejarea proprietății private prin repetarea aceluiași comportament ilicit îndreptat împotriva patrimoniului.
Totodată, în ceea ce privește sentința penală nr. 153/21.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (f. 52 dup) instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa fiind executată între 25.03.2011 – 12.05.2013. Astfel, sunt incidente disp. art. 43 alin. 5 C.pen. conform cărora dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Prin urmare, s-a apreciat că în cazul inculpatului Țară L. V. operează atât o cauză de atenuare [art. 396 alin. 10 C.pr.pen. - recunoașterea învinuirii], cât și de agravare a răspunderii [art. 43 alin. 5 C.pen. - recidiva postexecutorie]. Modul în care va fi efectiv stabilită pedeapsa este reglementat expres de art. 79 alin. 3 din C.pen. care prevede că dacă cu privire aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2)
Prin urmare, a fost dată eficiență reducerii cu o treime a pedepsei conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și ulterior limitele de pedeapsă au fost majorate cu jumătate. Având în vedere aspectele anterior evidențiate instanța a considerat că este necesară aplicarea unei pedepse superioare minimului special, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială instanța urmând să aplice o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Cu privire la pedepsele complementare, având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunii, valoarea socială fundamentală lezată prin săvârșirea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, a rezultat că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția. Față de acestea, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
Astfel, instanța a reținut că în acest moment procesual, privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criterii oferite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravității faptei și circumstanțelor în care există suspiciunea că s-au petrecut faptele, antecedentele inculpatului, precum și din reacția publică față amploarea actuală a faptelor contra patrimoniului, fiind menținute temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, instanța a constatat că de la data ultimei verificări în cameră preliminară (27.03.2015 - f. 36 dj), nu au trecut mai mult de 30 zile, iar arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit durata maximă a arestării preventive în cursul judecății prev. de art. 239 alin. 1 C.pr.pen.
Totodată, instanța a constatat că prin pronunțarea soluției de condamnare în primă instanță, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, temeiul privării de libertate a inculpatului a devenit art. 5 par. 1 lit. a din Convenție. Astfel cum a statuat Curtea Europeană, art. 5 §1 lit. a) din Convenție este incident atunci când o persoană este privată de libertate ca urmare a pronunțării unei condamnări penale de către un tribunal competent. Acest caz de privare de libertate devine incident de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nefiind necesară o hotărâre de condamnare definitivă. (Wemhoff c. Germaniei, par. 9)
De asemenea, în baza art. 72 alin. 1 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 13.02.2015 prin ordonanța de reținere a DGPMB – Brigada de Poliție pentru Transportul Public și durata arestării preventive din data de 14.02.2015 la zi.
Instanța a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul Țară L. V., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei reindividualizarea pedepsei aplicate, urmând a fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C.p. A restituit părții vătămate suma de bani sustrasă imediat, înainte de a veni organele de poliție, recunoscându-și fapta și a fost judecat conform procedurii simplificate. De asemenea, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, arătând că are un copil minor.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în acord cu prima instanță, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen., pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p.), starea de recidivă, atitudinea inculpatului de recunoaștere a infracțiunii săvârșite, în condițiile existenței însă a probelor de vinovăție.
Inculpatul a mai fost condamnat de 5 ori la pedepse de închisoare cu executare pentru săvârșirea altor infracțiuni, cu precădere contra patrimoniului (v. fișa de cazier judiciar - f. 35 dup), prin sentința penală nr. 153/21.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (f. 52 dup) - la pedeapsa de 3 ani închisoare, executată între 25.03.2011 – 12.05.2013, față de care sunt întrunite condițiile stării de recidivă, prevăzute la art. 41 alin. 1 C.pen.
Inculpatul și-a făcut astfel un adevărat modus vivendi din obținerea de venituri altfel decât prin mijloace legale, putându-se remarca o adevărată apetență a făptuitorului pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (furt calificat).
Prin urmare, pedepsele aplicate inculpatului până în prezent, executate parțial în penitenciar, și-au dovedit pe deplin ineficiența, nereușind să-și atingă scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Acestea fiind spuse, se impune aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenție, timp în care inculpatul să-și formeze o asemenea atitudine, prin asimilarea fără superficialitate a noțiunilor educative învederate de organele de specialitate ce funcționează în cadrul sistemului penitenciar.
Faptul că prejudiciul - relativ mic - a fost recuperat nu este un merit al inculpatului, ci se datorește exclusiv surprinderii inculpatului în flagrant delict.
Astfel fiind, Curtea apreciază că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii la care s-a oprit prima instanță pentru infracțiunea comisă de inculpat (orientat spre mediu).
În cauză nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind incidente dispozițiile art. 75 C.p.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit.b C. proc. pen., va. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul ȚARĂ-L. V., în baza art. 72 alin. 1 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 13.02.2015 prin ordonanța de reținere a DGPMB – Brigada de Poliție pentru Transportul Public și durata arestării preventive de la data de 14.02.2015 la data de 03.06.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat va fi avansat din fondurile MJ către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul ȚARĂ-L. V. împotriva sentinței penale nr.166 din data de 20.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 13.02.2015 prin ordonanța de reținere a DGPMB – Brigada de Poliție pentru Transportul Public și durata arestării preventive de la data de 14.02.2015 la data de 03.06.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. G. M. M. A.
GREFIER,
S. V.-V.
Red.T.G.// Thred.V.D./5 ex./17.06.2015
Jud.Sect.6 - jud.C.V.H.D.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 922/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
