Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1393/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1393/A
Ședința publică din data de 21.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală reprezentat de procuror A. M..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de revizuentul S. M. împotriva sentinței penale nr. 1002/22.06.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent S. M., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat P. D. care depune delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-revizuent S. M. solicită instanței încuviințarea de a depune la dosar un memoriu întocmit de către apelantul-revizuent.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-revizuent S. M. solicită să fie avută în vedere poziția procesuală a petentului care susține că este întemeiată cererea sa de revizuire, în drept pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p.
Precizează că a depus și la acest termen și se află la dosarul cauzei declarația părții vătămate C. P. G. din care reiese că aceasta era majoră la data săvârșirii faptei și nu minoră, cum susține petentul că a fost reținut și a fost condamnat pentru trafic de minori.
Solicită admiterea apelului iar pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și susținută de petent.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală și că, în mod corect, s-a reținut că împrejurarea invocată de revizuent, în sensul că partea vătămată nu ar fi fost minoră la data comiterii infracțiunii, a fost analizată la pronunțarea sentinței atacate, neconstituind o împrejurarea ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză având în vedere că revizuentul invocă o declarație ce există în dosarul nr._/3/2012 și care a fost avută în vedere la soluționarea acestuia.
S-a constatat că revizuentul a formulat mai multe cereri de revizuire în care a invocat același motiv, respectiv că partea vătămată nu era minoră, cereri ce i-au fost respinse ca inadmisibile.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul-revizuent S. M., având ultimul cuvânt, arată că la condamnarea altor inculpați s-a reținut că numita C. P. G. era majoră iar el a fost condamnat reținându-se că aceasta era minoră.
Mai arată că nu i s-au aplicat dispozițiile art. 320 Cod procedură penală.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1002/F din 22.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.459 alin.5 Cod procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul S. M., de revizuire a sentinței penale nr.762/F/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr.434/04.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală la data de 9.04.2015, sub numărul_, revizuentul S. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.762/F/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr.434/04.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a fost condamnat pentru trafic de minori, doar în ceea ce privește partea vătămată Kircu P. G.. A susținut că dintr-o regretabilă eroare, aceasta a fost reținută ca fiind minoră, deși la data comiterii infracțiunii, respectiv 23.07.2009, aceasta era majoră fiind născută la 27.06.1991, deci avea vârsta de 18 ani și 26 de zile, și astfel s-a ajuns la o încadrare greșită, aceea de trafic de minori dar și la o condamnare netemeinică care s-a făcut în baza art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 și care ar fi trebuit să fie încadrată în baza art.12 alin.1 și 2 din același act normativ.
A invocat ca mijloc de probă, declarația olografă a părții vătămate Kircu P.-G. și a arătat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admitere în principiu prev. de art.459 alin.3 C.p.p. solicitând în baza art.59 alin.4 C.p.p. admiterea în principiu a cererii.
A invocat art.452 alin.3 și următ. C.p.p., întemeindu-și cererea de revizuire pe disp.art.453 alin.1 lit.a C.p.p.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.762/F/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, revizuentul S. M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în baza art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.37 lit.a C.p. și la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în baza art.13 al.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.37 lit.a C.p..
Pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, trebuie ca motivele invocate de revizuent să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 453 C.pr.pen..
Astfel, conform art. 453 alin. 1 C.pr.pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 459 alin. 3 C.pr.pen., instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin. 2 și 3;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit la alin. 3, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Analizând motivele invocate de revizuent în raport de dispozițiile art. 453 și 459 C.pr.pen., anterior enunțate, Tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, tribunalul a constatat că împrejurarea invocată de revizuent, în sensul că partea vătămată nu ar fi fost minoră la data comiterii infracțiunii, a fost analizată la pronunțarea sentinței atacate neconstituind o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, având în vedere că revizuentul invocă o declarație existentă în dosarul nr._/3/2012 și care a fost avută în vedere la soluționarea acestuia.
Mai mult, tribunalul a constatat că revizuentul a formulat mai multe cereri de revizuire, în care a invocat același motiv, respectiv că partea vătămată nu era minoră, cereri ce i-au fost respinse ca inadmisibile (dosarele nr._/3/2014 reunit cu dosarul nr._/3/2014).
În condițiile în care în cererea de revizuire nu se face nicio referire la detalii cu privire la modul în care această împrejurare invocată de revizuent ar avea un caracter de noutate, în raport de probatoriul deja administrat, întemeierea cererii pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit.a C.pr.pen. are doar un caracter evaziv și chiar abuziv, astfel că tribunalul nu a reținut existența acestui temei în condițiile inexistenței unei motivări concrete.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul S. M., reiterând motivele invocate în cererea de revizuire.
Curtea, verificând sentința atacată, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este prevăzută de legiuitor ca o cale extraordinară de atac ce are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței. Aceasta nu înseamnă că în revizuire se poate realiza o reapreciere a probelor deja administrate, întrucât nu acesta este sensul dispozițiilor art. 453 alin.1 lit. a Cod procedură penală, care permit revizuirea unei hotărâri definitive.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, aspectele invocate de către revizuient, nu pot justifica admiterea unei astfel de cereri, care se bazează exclusiv pe apărări ce țin de fondul pricinii și care au fost analizate, verificate de instanțele care au judecat cauza în fond și în căile de atac.
Așadar, în temeiul art.421 pct.2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul, iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. M. împotriva sentinței penale nr. 1002/22.06.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. C. M. A. M.
GREFIER,
L. E. N.
Red. C.C.L.
Dact. A.L. 2 ex./03.11.2015
T. București – jud.: V. F.C.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1394/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1395/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
