Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1552/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1552/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1552/A

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: O. R.-N.

JUDECĂTOR: C.-V. G.

GREFIER: D. S.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul G. V. împotriva Sentinței penale nr.2082 din data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 02 noiembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, mai întâi, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 16 noiembrie 2015 și, în continuare, conform art.391 alin.2 din același cod, având nevoie de timp suplimentar pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 17 noiembrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.2082 din data de 16 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a hotărât astfel:

În temeiul art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul G. V. (fiul lui N. și E., născut la data de 26 februarie 1980 în municipiul A., județul Teleorman, CNP_) la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (trei acte materiale comise la data de 27 februarie 2013 în dauna persoanelor vătămate A. F.-F., P. A.-V. și L. C.-D.).

În temeiul art.192 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (trei acte materiale comise la data de 27 februarie 2013 în dauna persoanelor vătămate A. F.-F., P. A.-V. și L. C.-D.).

În temeiul art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (două acte materiale comise la data de 06 august 2013 în dauna persoanelor vătămate I. C.-I. și Ș. N.).

În temeiul art.192 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (două acte materiale comise la data de 06 august 2013 în dauna persoanelor vătămate I. C.-I. și Ș. N.).

În temeiul art.71 din vechiul Cod penal în ref. la art.12 din Legea nr.187/2012, a interzis inculpatului, pe lângă fiecare dintre cele patru pedepse anterior menționate, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.98/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București (rămasă definitivă, la data de 15 mai 2014, prin Decizia penală nr.632/A/2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală) și a repus în individualitatea lor pedepsele și sporul componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal (fapta comisă în perioada 12-15 iunie 2013);

- pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 rap. la art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal (fapta comisă la data de 22/23 august 2013);

- sporul de 6 luni închisoare.

În temeiul art.36 alin.2 rap. la art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a contopite cele patru pedepse stabilite în prezenta cauză cu pedepsele repuse în individualitatea lor și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, acesta având de executat, în final, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În temeiul art.71 din vechiul Cod penal în ref. la art.12 din Legea nr.187/2012, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art.36 alin.3 din vechiul Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată de inculpat, începând cu data de 23 august 2013 până la zi.

În temeiul art.404 alin.4 lit.d din Codul de procedură penală rap. la art.118 alin.1 lit.e din vechiul Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 400 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din data de 27 februarie 2013) și suma de 300 lei, dobândite de acesta prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate L. C.-D..

În temeiul art.404 alin.6 rap. la art.111 alin.5 din Codul de procedură penală, a dispus înștiințarea persoanei vătămate A. F.-F. cu privire la eliberarea în orice mod a inculpatului.

În temeiul art.35 alin.5 din vechiul Cod penal, a menținut măsura de siguranță a confiscării, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.98/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

A anulat M.E.P.Î. nr.251/2014 emis la data de 19 mai 2014 de către Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, cu privire la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În temeiul art.397 alin.1 rap. la art.20 din Codul de procedură penală, a luat act că persoanele vătămate P. A.-V. și L. C.-D. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În temeiul art.23 alin.3, art.25 și art.397 din Codul de procedură penală rap. la art.1357 și urm. din Codul civil, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile I. C.-I. și Ș. N. și a obligat pe inculpat să plătească acestora sumele de 6.000 lei și, respectiv, 4.000 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art.23 alin.3, art.25 și art.397 din Codul de procedură penală rap. la art.1357 și urm. din Codul civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F.- F. și a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 1.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

A respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile A. F.-F., de luare a măsurilor asigurătorii.

În temeiul art.276 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească părții civile A. F.-F. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta (onorariu de avocat).

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.2551/P/2013 din data de 16 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București) a stabilit următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:

I. La data de 26/27 februarie 2013, inculpatul a plecat de la domiciliul său, cu intenția de a face rost de bani și s-a deplasat în zona intersecției Bulevardului C. B. cu Șoseaua Olteniței, unde a luat decizia să intre în apartamente, pentru a sustrage bunuri.

1. Astfel, în jurul orei 00:20, inculpatul a mers în spatele blocurilor din zona respectivă și, observând fereastra deschisă și lumina stinsă, s-a hotărât să intre în apartamentul situat la adresa din Bulevardul C. B. nr.4, ., .. În consecință, ajutându-se de grilajul de la parter și de țeava de gaze, inculpatul a intrat în acel apartament pe geamul de la bucătărie, iar, din sufragerie, a sustras patru telefoane mobile (mărcile Samsung Galaxy SII, BlackBerry, LG P500 și Huawei), precum și suma de 30 lei. Fiind surprins de persoana vătămată A. F.-F., care a auzit zgomotele produse în sufragerie, inculpatul a revenit în bucătărie, a ieșit pe aceeași fereastră pe unde intrase, a străbătut terasa ghenei de gunoi, a sărit de la o înălțime de circa 3 metri și a fugit, cu bunurile sustrase asupra sa, în direcția Străzii Aluniș.

2. În continuare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în jurul orei 01:10, inculpatul s-a hotărât să intre într-un alt apartament din zona respectivă, situat la adresa din Șoseaua Olteniței, nr.56, ., ., sectorul 4, care, de asemenea, avea fereastra de la bucătărie deschisă și lumina stinsă. Astfel, inculpatul, folosind același mod de operare, a pătruns în acel apartament, pe geamul de la bucătărie, însă, în timp ce căuta bunuri prin hainele de cuier, a fost surprins de persoana vătămată P. A.-V.. În aceste condiții, fără a sustrage vreun bun, inculpatul a părăsit locuința, pe același geam de la bucătărie și a fugit pe .> 3. La scurt timp, continuând pe aceeași rezoluție infracțională, în jurul orei 01:30, inculpatul a pătruns, prin același mod de operare, profitând de aceleași condiții favorabile (lumina stinsă și fereastra deschisă), în apartamentul situat la adresa din Șoseaua Olteniței nr.46-52, ., ., sectorul 4, aparținând persoanei vătămate L. C.-D., de unde a sustras un telefon mobil marca Samsung C3530 Crom Silver, suma de 400 euro și suma de 50 lei.

În cursul zilei următoare, inculpatul a vândut toate telefoanele mobile sustrase unor persoane necunoscute, pentru diferite sume de bani.

Pe parcursul cercetărilor, organele de poliție au recuperat trei telefoane mobile (mărcile Samsung Galaxy SII, BlackBerry și Huawei), sustrase de la persoana vătămată A. F.-F., căreia acele bunuri i-au fost restituite.

II. La data de 05/06 august 2013, inculpatul, aflându-se tot în zona Bulevardului C. B., s-a hotărât să sustragă bunuri din apartamente, folosind aceeași modalitate de operare.

1. Astfel, în jurul orei 03:00, observând o fereastră deschisă și lumina stinsă, a intrat în apartamentul situat la adresa din Bulevardul C. B. nr.9, ., ., prin escaladarea ferestrei de la bucătărie, după care a pătruns în interiorul acelui apartament, aparținând persoanei vătămate Ș. N., de unde a sustras un laptop marca Compaq și sumele de 130 lei și 130 euro, cu care a plecat asupra sa, prin același loc pe unde pătrunsese.

2. În continuare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul s-a hotărât să intre într-un alt apartament, situat la adresa din Bulevardul C. B. nr.13, ., ., profitând de aceleași condiții favorabile (fereastra de la bucătărie deschisă și lumina stinsă). Astfel, inculpatul a escaladat țeava de gaze și, prin fereastra de la bucătărie, a pătruns în acel apartament, aparținând persoanei vătămate I. C.-I., de unde a sustras o cameră foto marca Nikon, un telefon mobil marca Samsung Galaxy S3 Mini, un laptop marca Acer, un telefon mobil marca Samsung Galaxy S3, suma de 100 lei și mai multe bijuterii. Furtul săvârșit de inculpat a fost descoperit de către persoana vătămată în cursul dimineții aceleași zile, în jurul orei 07:00.

Bunurile sustrase au fost vândute de inculpat unor persoane necunoscute, iar banii sustrași au fost însușiți de acesta.

Pentru a stabili această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală și necontestate de inculpat: declarațiile persoanelor vătămate; procesele-verbale de cercetare la fața locului; procesele-verbale întocmite cu privire la recunoașterile efectuate de persoanele vătămate; CD-uri cu imagini; declarații de martori; procesele-verbale de reconstituire; planșe fotografice judiciare; procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate; înscrisuri.

Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a apreciat, în prealabil, că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche (în vigoare la data săvârșirii faptelor), în considerarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni.

Pornind de la această premisă, prima instanță a constatat că faptele inculpatului din data de 26/27 februarie 2013, comise în jurul orelor 00:20, 01:10 și 01:30 și, respectiv, din data de 05/06 august 2013, săvârșite în jurul orelor 01:00 și 07:00, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de furt calificat și două infracțiuni de violare de domiciliu, toate în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (trei acte materiale), art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (două acte materiale), art.192 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (trei acte materiale) și art.192 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (două acte materiale), fiecare cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal și toate cu aplic. art.33 lit.a din același cod și art.5 din Codul penal.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, apreciind că nu sunt motive care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 din același cod. Astfel, a reținut, pe de o parte, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, căruia i-a acordat beneficiul prevăzut de art.396 alin.10 din Codul procedură penală, iar, pe de altă parte, împrejurarea că acesta a dezvoltat o adevărată pasiune pentru faptele de furt comise pe timp de noapte, prin pătrunderea în locuințe, numai hazardul făcând ca, în momentul surprinderii sale de către unele dintre persoanele vătămate, acele fapte să nu fi degenerat în altele mai grave și, acționând cu premeditare, în modalitatea anterior descrisă, și-a format un stil de viață orientat spre obținerea ilicită, dar rapidă, de venituri. De asemenea, a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul judecății în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.2519/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, respectiv, în concurs real, în raport cu infracțiunile la care se referă Sentința penală nr.98/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, aplicând, în consecință, tratamentul sancționator specific fiecărei forme a pluralității de infracțiuni, conform legii penale identificate a fi cea favorabilă. În cazul concursului, prima instanță a apreciat necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, de 1 an închisoare, în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului, dar și pentru a nu lăsa impresia nepedepsirii acestuia pentru infracțiunile sancționate mai puțin sever.

Pe latură civilă, prima instanță a constatat că, dintre persoanele vătămate, numai I. C.-I., Ș. N. și A. F.-F. s-au constituit părți civile, iar, cu ocazia audierii sale, inculpatul a precizat că recunoaște întocmai pretențiile acestora, însă numai cu privire la daunele materiale, iar nu și cu privire la daunele morale, solicitate doar de către cea din urmă.

Reținând că, în speță, sunt întrunite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului și ținând seama de precizările acestuia, prima instanță l-a obligat la plata daunelor materiale solicitate de cele trei părți civile, excepție făcând suma de 2.000 lei, pretinsă de partea civilă A. F.-F. drept contravaloare a unui aparat foto marca Nikon, despre care nu s-a dovedit că ar fi fost sustras de inculpat.

Cu privire la daunele morale solicitate de aceeași parte civilă, prima instanță a considerat că este justificată acordarea lor, în cuantumul pretins, apreciat a fi unul rezonabil și apt să-i ofere acesteia o satisfacție echitabilă, în condițiile în care inculpatul a pătruns, pe timp de noapte, în apartamentul unde ea locuia împreună cu familia, cauzând emoții profunde și temeri puternice, cu impact negativ și în viitor.

Întrucât a acordat despăgubiri părții civile A. F.-F., prima instanță a constatat că nu poate dispune, potrivit art.112 alin.1 lit.e din Codul penal, confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obținute din fapta săvârșită în dauna acesteia (suma de 30 lei, sustrasă din locuință și contravaloarea telefonului mobil marca LG, sustras, vândut și rămas nerecuperat).

Cererea aceleiași părți civile, de luare a măsurilor asigurătorii, a fost constatată de prima instanță neîntemeiată, cu motivarea că, din actele dosarului, nu rezultă că inculpatul ar fi deținător de bunuri mobile sau imobile.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 22 septembrie 2015) inculpatul G. V. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de deținere și transmisă apoi instanței care a pronunțat-o).

Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de prima instanță și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 07 octombrie 2015.

Inculpatul, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, care nu a putut proceda astfel la ascultarea sa, conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, precizând că își menține poziția procesuală, de recunoaștere a săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În dezbaterile desfășurate la termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2015 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepselor stabilite prin sentința penală apelată și, implicit, a pedepsei rezultante aplicate de prima instanță și, de asemenea, reducerea cuantumului daunelor acordate de instanța respectivă părților civile.

În apel, nu au fost solicitate și administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului (necontestat) al cauzei, pe care inculpatul însuși a recunoscut-o ca atare, optând pentru procedura simplificată de judecată.

Astfel, Curtea, făcând o analiză proprie a acelui probatoriu, constată ca fiind dovedite, mai presus de orice îndoială rezonabilă, faptele inculpatului, care, la datele de 26/27 februarie 2013 și 05/06 august 2013, acționând, la fiecare dată, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pătruns, pe timp de noapte, prin escaladarea ferestrelor de la bucătării, observate deschise, mai întâi, în trei apartamente, iar, apoi, în alte două apartamente din zona Bulevardului C. B. și Șoselei Olteniței, situate pe raza sectorului 4 al municipiului București, de unde, în patru cazuri, a sustras diverse bunuri (șapte telefoane mobile, două laptop-uri, o cameră foto și mai multe bijuterii), pe care le-a valorificat apoi, în folosul său, prin vânzare către persoane necunoscute, dar și sume de bani (în total 310 lei și 530 euro), pe care le-a folosit în interes personal, iar, într-un caz, a încercat să sustragă bunuri, renunțând însă, dintr-un motiv independent de voința sa, atunci când a fost surprins de una dintre persoanele vătămate.

Având în vedere această situație de fapt, dar și condamnarea definitivă anterioară a inculpatului la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare (considerată executată la data de 07 iunie 2012), Curtea constată că prima instanță a stabilit, în mod legal, încadrarea juridică, reținând în sarcina lui comiterea a două infracțiuni continuate de furt calificat și a două infracțiuni continuate de violare de domiciliu, toate în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal și, respectiv, de art.192 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din același cod, determinarea legii penale mai favorabile, potrivit art.5 din Codul penal (în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), fiind și ea corectă, în raport cu condițiile de existență a infracțiunii continuate, mai severe conform legii penale noi (care prevede unitatea de subiect pasiv, care nu se regăsește în speță), dar și cu tratamentul sancționator, de asemenea mai sever, potrivit legii respective, al ambelor forme ale pluralității de infracțiuni incidente în cazul inculpatului (starea de recidivă postexecutorie și concursul real, atât între cele patru infracțiuni care fac obiectul judecății în prezenta cauză, cât și între acestea și alte patru infracțiuni de aceeași natură, pentru care acesta a fost condamnat în mod definitiv printr-o altă hotărâre).

Pedepsele stabilite de prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății se încadrează în limitele legale (reduse cu o treime, ca urmare a acordării beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală) și au fost în mod just individualizate, în raport cu toate criteriile menționate în art.72 alin.1 din vechiul Cod penal, reflectând în mod adecvat atât gravitatea acelor infracțiuni (furturi, consumate sau tentate, din cinci apartamente locuite, unde inculpatul a pătruns, profitând de întuneric și de lăsarea deschise a ferestrelor de la bucătării, prin violarea domiciliului persoanelor vătămate, două dintre acestea surprinzându-l în acțiune), cât și circumstanțele personale ale autorului lor, care, potrivit fișei de cazier judiciar (filele 20-21, d.f.), a suferit numeroase condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni contra patrimoniului (furturi, dar și tâlhării), fără ca liberările sale condiționate din executarea pedepselor anterioare să-l fi determinat la abandonarea acestui tip de comportament infracțional, pe care l-a reluat ori de câte ori a găsit ocazia și din care a făcut o adevărată îndeletnicire, pe fondul unei educații precare, dar și al lipsei de orice tip de preocupări oneste.

D. urmare, cererea inculpatului, de reducere a acelor pedepse și, implicit, a pedepsei rezultante, este nefondată, Curtea neidentificând, în actele dosarului, vreun argument pertinent care să justifice, în mod obiectiv, o astfel de soluție, nici prin raportare la faptele comise, nici în considerarea datelor ce caracterizează persoana acestuia.

În acest context, Curtea constată că aplicarea unui spor de pedeapsă (cu o durată mică, de 1 an închisoare), în considerarea concursului real de infracțiuni, este nu doar legală, prin prisma dispozițiilor art.34 alin.1 lit.b și alin.2 din vechiul Cod penal, dar și necesară, fiind impusă de amploarea activității infracționale a inculpatului, care, în decurs de mai puțin de jumătate de an, a săvârșit opt infracțiuni, patru dintre ele în formă continuată (cu câte două sau trei acte materiale), numai reținerea și, ulterior, arestarea lui preventivă, în altă cauză, punând capăt acelei activități. Reducerea acestui spor, posibilă teoretic numai până la 6 luni închisoare (durata sporului anterior, definitiv aplicat pentru jumătate dintre infracțiunile aflate în concurs), este vădit inoportună, echivalând, în fapt, cu acordarea impunității pentru infracțiunile mai puțin sever pedepsite și încurajând astfel comportamentul deviant al inculpatului, pentru care pedeapsa rezultantă a întregului concurs de infracțiuni și-ar pierde nu doar rolul sancționator, dar și pe acela educativ-preventiv.

Pe latură civilă, Curtea constată că este nefondată cererea inculpatului de reducere a cuantumului daunelor acordate persoanelor vătămate care au formulat pretenții împotriva sa, constituindu-se părți civile în procesul penal, reținând că, în privința daunelor materiale, acesta, în declarația formulată în fața primei instanțe (fila 82, d.f.), a recunoscut acele pretenții, la plata cărora a fost astfel în mod legal obligat, potrivit art.22 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, iar, cu privire la daunele morale, pretinse doar de partea civilă A. F.-F. și singurele contestate, că sunt pe deplin justificate de starea de temere, nesiguranță și neliniște, cu efecte de durată, indusă acesteia, care l-a surprins pe inculpat, în propria locuință, în cursul nopții, iar valoarea lor este rezonabilă, asigurând o satisfacție echitabilă în raport cu vătămarea gravă adusă drepturilor legitime ale acelei părți.

Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată vreun motiv de desființare a dispozițiilor din sentința penală atacată, care este legală și temeinică, sub toate aspectele cauzei, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. V..

Potrivit art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, perioada deja executată de acesta, începând cu data de 23 august 2013 până la zi.

Întrucât inculpatul se află în culpă procesuală, acesta va fi obligat, în temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecarea apelului său respins.

Conform art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. V. împotriva Sentinței penale nr.2082 din data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, perioada deja executată de inculpat, începând cu data de 23 august 2013 până la zi.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O. R.-N. C.-V. G.

GREFIER,

D. S.

Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./dact.V.M.C.

Ex.2 / 07 decembrie 2015

Judecătoria Sectorului 4 București - jud.F.M.P.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1595/2015....		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1528/2015.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1552/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1552/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI