Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 478/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 25655/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(2975/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 478/CO
Ședința publică din data de 09.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
GREFIER: V.-V. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de condamnatul M. E. M. împotriva sentinței penale nr. 1226/27.07.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat M. E. M., personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu P. M., în baza delegației nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat pune concluzii de admitere a contestației, învederând faptul că aceasta vizează redozarea pedepsei de la 8 ani la 5 ani. Solicită să se aibă în vedere actele și lucrările dosarului, dar și regimul sancționator al faptei în sensul că limitele de pedeapsă conform legii penale mai favorabile sunt de la 1 an la 5 ani.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, solicitând să se aibă în vedere motivarea instanței de fond, aceasta respingând contestația ca inadmisibilă.
Învederează faptul că a mai fost soluționată o contestație cu identitate de obiect, persoană și motiv.
Contestatorul-condamnat M. E. M., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei la 5 ani.
CURTEA,
Asupra contestației la executare:
Prin sentința penală nr.1226 din 27.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în temeiul disp. art. 599 al. 5 din C.pr.p. rap. la art. 598 din C.pr.p. a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul M. E. M., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.pr.p. a fost obligat condamnatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 567/04.03.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.82/C/31.03.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, s-a soluționat cererea Comisiei nr.1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Rahova în privința condamnatului petent din dosarul de față.
Față de această sentință, contestatorul a arătat că în mod greșit s-a aplicat legea nouă, în sensul că pentru infracțiunea de înșelăciune, care în noul Cod penal nu mai este prevăzută agravanta de la alineatul 5 prev. de vechiul Cod penal, astfel că pedeapsa maximă este de 5 ani, iar lui i-a redus din pedeapsa de 15 ani până la 8 ani, luându-se în considerarea forma continuă a faptei.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de Tribunalul București care în dosarul nr._/3/2014 a pronunțat sentința penală nr. 2690/17.11.2014. În sentința invocată, instanța a reținut că într-adevăr, în ceea ce privește raționamentul instanței în cazul maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de înșelăciune, hotărârea este contrară dezlegării ulterioare a chestiunii de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._ /HP/P.
Potrivit Deciziei nr. 7/26.05.2014, publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 471/26.06.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzute pentru infracțiunea continuată, respectiv, sporul în cuantum de 3 ani închisoare la care Tribunalul București s-a raportat în stabilirea maximului special de 8 ani închisoare.
Cu toate acestea, Tribunalul, pe de o parte, a constatat că în cazul pronunțării unor hotărâri judecătorești contrare dezlegării ulterioare a unei chestiuni de drept, legiuitorul nu a prevăzut un remediu procesual, cum a făcut în cazul declarării neconstituționale a unei prevederi legale pe care s-a întemeiat hotărârea sau în cazul constatării ulterioare de către de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a încălcării drepturilor și libertăților pentru care a fost reglementată revizuirea.
Prin urmare atât deciziile date în interesul legii cât și deciziile date în dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, conform art. 474 alin. 4 și art. 477 alin. 3 C.pr.p., însă publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unei hotărâri prealabile nu poate atrage obligația instanțelor judecătorești de a repune în discuție toate cauzele penale care au fost definitiv soluționate înainte de publicarea interpretării obligatorii, în caz contrar, aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice.
Pe de altă parte și în subsidiar, s-a constatat că nici cu aplicarea Deciziei nr. 7/26.05.2014, publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 471/26.06.2014, invocate, pedeapsa rezultantă care i s-ar stabili condamnatului M. E. M. nu ar fi mai mică decât cea pe care o execută în prezent, în cuantum de 10 ani și 4 luni închisoare.
Astfel, deși contrar celor reținute în sentința penală nr. 567/04.03.2014 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 82/C/31.03.2014 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, pronunțată în același dosar, care se bucură de autoritate de lucru judecat, Tribunalul a reținut că infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p. (1969), pentru care persoana privată de libertate M. E. M. a fost condamnată la pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare, își are corespondent (în parte) în dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal, forma agravată a infracțiunii fiind în continuare dată de mai multe elemente circumstanțiale agravante menținute și în actuala reglementare (săvârșirea faptei prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase).
În privința regimului ei sancționator, aceste din urmă dispoziții legale prevăd pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, astfel încât pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă, 5 ani închisoare.
Cu privire la acest maxim special, Tribunalul, urmând și raționamentul juridic îmbrățișat de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu decizia nr. 5/26.05.2014, pronunțată în dosarul nr. 5/1/HP/P (publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 470/26.06.2014, obligatorie în aplicarea dispozițiilor art. 477 alin. 3 C.pr.p.), în acord cu care: „în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată”, mai constată următoarele:
Deși contestatorul M. E. M. a fost condamnat pentru forma continuată a infracțiunii, sub imperiul reglementării actuale, una din condițiile de existență ale instituției amintite nu mai este îndeplinită, respectiv, unitatea de subiect pasiv, inducerea în eroare/paguba fiind comisă în raport de reprezentanții a 6 societăți comerciale diferite, ceea ce determină existența atâtor fapte câte persoane vătămate diferite există.
Astfel spus, activitatea infracțională a condamnatului M. E. M. ar constitui, sub imperiul Noului Cod penal, o pluralitate de infracțiuni - art. 35 alin. 1- concursul de infracțiuni.
Or, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este dat de art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal - pedeapsa cea mai grea (5 ani) și spor obligatoriu în cuantum fix, de o treime din totalul celorlalte pedepsei stabilite (6 pedepse a 5 ani închisoare fiecare).
Astfel, în aplicarea acestor din urmă dispoziții legale, condamnatului M. E. M. i s-ar stabili o pedeapsă în cuantum de 15 ani închisoare, cu mult peste pedeapsa inițială și cea pe care o execută în prezent.
Reținerea în situația dată a formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, ca și „câștigată cauzei” ar însemna combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență (ale instituției amintite, infracțiunea continuată, care în accepțiunea Codului penal anterior putea fi reținută și în situația în care nu exista identitate de subiect pasiv) și sancționare (ale aceleiași forme) a infracțiunii (potrivit Noului Cod penal).
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare condamnatul M. E. M..
Curtea, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 599 al. 5 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că aspectele invocate de contestator, legate de incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, au fost analizate de către Tribunalului București, care a pronunțat sentința penală nr. 2690 din data de 17.11.2014, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că nu mai poate face obiectul unei noi verificări.
Așadar, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată M. E. M. împotriva sentinței penale nr. 1226/27.07.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
V. V. S.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 2 ex.
← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1044/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr.... → |
---|