Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 222/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 6482/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (3705/2014)
Decizia penală nr. 222/A
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 12 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Camelia Bogdan
Judecător: V. I. V.
Grefier: R. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. B..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare declarată de contestatorul .. M. & INVEST GROUP SA împotriva Deciziei penale nr.1207 din data de 14 octombrie 2014, a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2005.
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 05.02.2015 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată că:
La data de 24.10.2014 a fost înregistrată contestația în anulare formulată de petenta .. M. & INVEST GROUP SA împotriva deciziei penale nr.1207/A/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală, sub nr._ (3704/2014).
În motivarea contestației, petenta a invocat dispozițiile art. 426 lit. d teza a II-a C.proc.pen. (existența unui caz de incompatibilitate).
Cu privire la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d C.proc.pen., s-a arătat că judecătorii care au pronunțat soluția atacată s-au aflat sub incidența a două cazuri de incompatibilitate – cel prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. f, respectiv cel prevăzut de art. 64 alin. 6 C.proc.pen.
S-a menționat că suspiciunea rezonabilă a lipsei de imparțialitate a judecătorilor care au format completul de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2005, aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a București (cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen.), reiese din întregul comportament pe care aceștia l-au avut pe parcursul soluționării cauzei, comportament prin care judecătorii au dat dovadă de părtinire și prejudecăți, aspecte care reies din următoarele: s-a dispus sechestrul asupra unor bunuri imobile care aparțineau societății încă dinaintea comiterii faptelor de către inculpați, petenta nu a avut nici o calitate conform rechizitoriului și, de altfel, nici în fața primei instanțe de judecată, măsurile asigurătorii au fost dispuse cu încălcarea normelor legale, prin decizia atacată s-a aplicat o veritabilă confiscare extinsă, măsură de siguranță care nu era prevăzută de lege la data săvârșirii faptelor, prin decizia atacată s-au analizat fapte care nu făcuseră obiectul actului de trimitere în judecată.
S-a mai învederat că instanța nu a precizat în concret care sunt indiciile în sensul că bunurile aparținând petentei ar fi provenit din faptele deduse judecății, astfel că nu a putut să își formuleze apărări în acest sens.
În ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. 6 C.proc.pen., petenta a învederat că prin decizia atacată completul de judecată a soluționat și contestația sa formulată cu privire la măsura asigurătorie a sechestrului care fusese extinsă asupra unor bunuri de același complet de judecată, printr-o încheiere anterioară. Petenta a arătat că, datorită acestei împrejurări, coroborate cu cele anterior expuse, nu a avut dreptul la o cale de atac efectivă împotriva instituirii măsurii sechestrului.
Separat de aceste aspecte, petenta a arătat că din interpretarea literală a dispozițiilor art. 426 lit. a C.proc.pen., s-ar putea ajunge la concluzia că nu ar avea calitatea procesuală de a formula prezenta contestație în anulare, deoarece nu a avut calitatea procesuală de parte în proces, astfel cum aceasta este definită de disp. art. 32 C.proc.pen.
D. urmare, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 426 lit. a C.proc.pen. și art. 427 alin. 1 C.proc.pen. și 431 alin. 1 C.proc.pen., solicitând sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea acesteia.
A fost atașat dosarul nr._/3/2005 al Curții de Apel București.
La termenul de judecată din 5.02.2015, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, rămânând în pronunțare asupra acestui aspect.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005, s-au dispus, printre altele, următoarele:
În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. 1 și 4 și art. 249 alin. 5 C.pr.pen. coroborate cu art. 32 lit. d din Codul familiei, aplicabil conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, și cu art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabil conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, s-a dispus extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a P. General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20.05.2010 a Tribunalului București - Secția a II- Penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., T. M., A. M. și Elenkalan Hayrettin, inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii.
Prin decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005, s-au dispus, printre altele, următoarele:
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c C.pr.pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. 1 și 4 și art. 249 alin. 5 C.pr.pen. coroborate cu art. 32 lit. d din Codul familiei, aplicabil conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, și cu art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabil conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20.05.2010 a Tribunalului București - Secția a II- Penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., T. M., A. M. și Elenkalan Hayrettin, măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005 (inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale conturilor soțiilor, rudelor de gradul I ale acestora și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii).
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c) C.p.p., art. 32 din Legea nr 656/2002, art. 11 din Legea nr 241/2005, art. 249 alin 1, 4 C pr pen, art. 249 alin 5 C pr pen coroborate cu disp. art. 32 lit. d C. familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011 si cu dispozițiile art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011 menține măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanță nr 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a Parchetului General de pe lângă ICCJ – DIICOT Structura Centrala precum si sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20.05.2010 a Tribunalului București secția a II- penala asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., Turica M., A. M. si Elenkalan Hayrettin, măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a penală în dosarul nr._/3/2005 (inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale conturilor soțiilor, rudelor de gradul I ale acestora si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecații, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asiguratorii), după cum urmează:
- bunurile mobile și imobile aflate în posesia .. M. & INVEST GROUP SA, București Sectorul 1, ., indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurator pentru bunuri imobile penal întocmit de ANAF nr._/24.09.2014 și procesul verbal nr._/24.09.2014, respectiv:
- teren 848 mp, ., clădire SECTOR 1, București, nr. cadastral 2647/1, nr. carte funciară_.
- teren 1271 mp, . – 35, sector 1, București, nr. cadastral 9821-_-_, nr. carte funciară_.
- teren 346 mp, ., sector 1, București, având nr. cadastral 6958 și nr. carte funciară_.
- teren 343 mp, ., sector 1, București, având nr. cadastral 8088 și nr. carte funciară_;
- imobil in localitatea B. – Ilfov, situat pe . H, nr. carte funciară_;
- teren intravilan 2 006 mp - B. – Ilfov situat pe . H,
- teren intravilan 1.993 mp – B. – Ilfov, situat pe . H.
- Bunurile mobile indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului judiciar pentru bunuri mobile nr._/24.09.2014, respectiv:
- 8 autoturisme DACIA nr., înmatriculare :_ ;_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ .
- 1 motociclu bombardier ATV nr. înmatriculare B O5 YAE
- 2 BMV: nr._ și_
- 2 AUDI:_ și_
- 1 VOLKSWAGEN:_
- 1 SCHY JET: RZT
- 1 autoturism SKODA: . TMBDS 41UX98834764
- 1 LAND ROVER:_
- Remorca C.:_ .
(bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul I. A. M. a sumelor de: 2._.133,96 lei (ROL) în echivalent lei (RON) la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispozitiei de confiscare reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 USD în echivalent în lei la data plății, suma ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispozitiei de confiscare conform actului aditional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 incheiat la data de 9 septembrie 2005 de CALDER-A INTERNATIONAL BV și FABER INVEST&TRADE INK( societate care vinde 20,92% din RAFO O. SA); 57.768.138 USD în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispozitiei de confiscare, transferată de . contul_ deschis la . societății . în perioada 30.03.2006 – 28.06.2006; 13.133.541 EUR în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispozitiei de confiscare transferată de . contul_ deschis la . societății .).
În temeiul art. 250 alin. 6 C.p.p. cu referire la art 13 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de intervenienta B. M. & Invest Group SA, reprezentată de inculpatul I. A. M. care a formulat contestație împotriva luării și împotriva modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15.09.2014.
Cu privire la calitatea procesuală a contestatoarei de a formula prezenta cale de atac.
În temeiul art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Conform art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Potrivit art. 366 alin. 3 C.pr.pen., persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi reprezentate de avocat și pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la măsura confiscării.
În temeiul art. 34 C.pr.pen., sunt subiecți procesuali orice alte persoane având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.
De asemenea, în baza art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Totodată, potrivit art. 52 alin. 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil reglementat prin art. 47 din Cartă, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată.
Raportând și coroborând ansamblul dispozițiilor legale sus-menționate în prezenta cauză, Curtea constată că societatea contestatoare are calitatea procesuală de a formula contestație în anulare, având în vedere și următoarele considerente de fapt.
Prin încheierea de ședință din data 15.09.2014 și decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014, instanța de apel a dispus extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 171/D/P/2003 din data de 12.01.2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și a sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20.05.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., T. M., A. M. și Elenkalan Hayrettin, inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecații, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asiguratorii.
De asemenea, petenta B. M. & Invest Group SA, în calitate de parte interesată, a formulat, în temeiul art. 250 alin. 6 C.pr.pen., art. 6 paragr. 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană, contestație împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii luate de către Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014, fiind întocmit procesul-verbal de sechestru nr._ din data de 24.09.2014 (aflat la filele 51-53 din vol. 8 al dosarului nr._/3/2005 al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală).
În consecință, Curtea constată că, deși societatea contestatoare nu are calitatea de parte în sensul strict al dispozițiilor exprese ale art. 427 alin. 1 C.pr.pen., totuși, aceasta are calitatea de subiect procesual, în accepțiunea și, implicit, enumerarea exemplificativă expusă în art. 34 C.pr.pen., și, prin urmare, are dreptul de a formula prezenta cale de atac.
Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale
Petenta a solicitat de asemenea sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a C.proc.pen. și art. 427 alin. 1 C.proc.pen. și 431 alin. 1 C.proc.pen.
Referitor la admisibilitatea cererii, din perspectiva art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992, contestatoarea a precizat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, în vederea sesizării Curții Constituționale.
Cu privire la fondul criticilor de neconstituționalitate, contestatoarea a menționat, în esență, că textele de lege invocate încalcă prevederile art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 1 și 2, art. 24 și art. 129 din Constituția României.
Totodată, contestatoarea a invocat argumente de fapt și de drept cu privire la fiecare dintre dispozițiile legale pretins a fi neconstituționale.
Având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, și anume, de respingere, ca inadmisibilă, Curtea apreciază ca nefiind necesară prezentarea detaliată a argumentelor invocate de către contestatoare în susținerea acestei cereri.
Conform art. 426 alin. 1 lit. a C.pr.pen., contestația în anulare poate fi cerută când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; potrivit art. 427 alin. 1 C.pr.pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror; în baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.
După cum se poate observa, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a C.proc.pen., deși în cuprinsul contestației în anulare nu se invocă acest motiv de contestație. După cum s-a arătat deja și după cum rezultă din cuprinsul cererii formulate, petenta nu a invocat decât motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d teza a II-a C.proc.pen.
D. urmare, art. 426 lit. a C.proc.pen. nu are nici o legătură cu obiectul prezentei cauze.
Cu privire la art. 431 alin. 1 C.proc.pen., Curtea observă că, deși acesta prevede că instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în camera de consiliu, fără citarea părților, în cauza de față petenta a fost prezentă la discutarea admisibilității în principiu, i s-a acordat cuvântul asupra tuturor cererilor formulate și a fost în măsură să își susțină pe deplin poziția procesuală. În aceste condiții, dispoziția legală criticată nu i-a creat nici un prejudiciu petentei, astfel că nu este necesară sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale menționate. Trebuie de altfel menționat și că acest text legal a fost analizat în foarte multe rânduri de C.C.R., care a constat constituționalitatea sa.
Curtea constată că obiectul celorlalte critici de neconstituționalitate îl constituie prevederile procesual-penale referitoare la calitatea de parte a persoanei care formulează contestația în anulare.
Curtea mai reține că, în urma analizei efectuate în fapt și în drept în cadrul punctului anterior al prezentelor considerente, a concluzionat în sensul că societatea are calitatea procesuală de a formula prezenta contestație în anulare.
Așadar, având în vedere că instanța a apreciat asupra existenței calității de subiect procesual, în baza căreia a decis că societatea poate formula calea de atac a contestației în anulare, este evident că în cauză cererea de sesizare a Curții Constituționale este lipsită de obiect, dat fiind faptul că instanța, dând prioritate dispozițiilor art. 6 CEDO, nu a considerat că petenta ar fi lipsită de calitate procesuală. În aceste condiții, atâta timp cât dispozițiile legale apreciate ca neconstituționale de către petentă nu au avut ca efect paralizarea dreptului său de a sesiza instanța cu calea de atac a contestației în anulare, sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată ar fi lipsită de utilitate practică în prezenta cauză.
Cu privire la motivul de contestație în anulare bazat pe dispozițiile art. 426 lit. d teza a II-a C.proc.pen. (existența unui caz de incompatibilitate).
În cadrul acestui motiv, petenta a invocat existența a două cazuri de incompatibilitate în care s-ar fi aflat membrii completului de judecată – cel prevăzut de art. 64 alin. 6 C.proc.pen. și cel prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen.
În ce privește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. 6 C.proc.pen., Curtea reține că prin decizia atacată a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de petentă împotriva luării și împotriva modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15.09.2014.
Potrivit art. 64 alin. 6 C.proc.pen., judecătorul care s-a pronunțat cu privire la o măsură supusă contestației, nu poate participa la soluționarea contestației.
Conform art. 250 alin. 6 C.proc.pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.
Rezultă așadar că poate fi atacată cu contestație doar modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii și nu măsura asigurătorie în sine. Totodată, textul legal prevede expres că această cale de atac este soluționată de aceeași instanță care a dispus măsura.
În aceste condiții, instanța constată că legea permite judecătorului care a dispus în cursul camerei preliminare sau în cursul judecății o măsură asigurătorie să soluționeze contestațiile formulate cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii respective, instituind totodată o excepție de la regula în materia incompatibilității prevăzută de art. 64 alin. 6 C.proc.pen.
Trebuie de asemenea observat și că, deși legea procesual penală nu permite atacarea prin intermediul contestației a măsurii asigurătorii în sine, în cuprinsul deciziei contestate instanța de apel a analizat situația B. M. & Invest Group.
Practic, în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze modul în care ar trebui soluționată o contestație împotriva măsurii asigurătorii dispuse de instanță în cursul judecății, instanța de apel nu putea crea norme de procedură, astfel că a procedat ea însăși la analiza contestației.
Așadar, completul de judecată era compatibil să soluționeze contestația privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.
Cu privire la cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen., Curtea reține că, potrivit acestui text legal, judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea sa ar fi afectată.
În esență, motivele pe baza cărora petentul a apreciat că în cauză ar fi fost incident cazul de incompatibilitate menționat, constau fie în aspecte care țin de însăși decizia atacată (cum ar fi menținerea măsurii sechestrului prin această hotărâre; presupusa aplicare a unei confiscări extinse, deși instanța s-a referit la măsura confiscării speciale; presupusa analiză a unor fapte cu care instanța nu fusese învestită prin rechizitoriu; dispoziții privind executarea date prin decizia pronunțată în apel), fie în aspecte care au legătură cu extinderea măsurii sechestrului dispusă la data de 15.09.2014 (faptul că aceasta s-a dispus deși petenta nu avea vreo calitate procesuală în cauză, presupusa nelegalitate în sine a măsurii, presupuse încălcări ale dreptului la un proces echitabil, presupusa încălcare a dreptului la proprietate a petentei), fie elemente care nu au legătură cu situația petentei (respingerea unor cereri de recuzare formulate de alți participanți la proces).
Curtea constată că de plano, lipsa de imparțialitate a unor magistrați nu poate rezulta din circumstanțe care țin de însăși soluția dată în cauza cu care au fost învestiți. Practic, la momentul pronunțării soluției în cauză, magistrații sunt obligați să rezolve problemele care fac obiectul procesului, astfel că, implicit, aceștia hotărăsc în favoarea sau defavoarea celor care participă la procesul penal. D. urmare, suspiciunea rezonabilă privind afectarea imparțialității magistraților în sensul art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen. nu poate rezulta din simpla soluționare a cauzei cu care au fost învestiți.
Evident, în mod excepțional s-ar putea imagina împrejurări în care din cuprinsul motivării unei hotărâri judecătorești să reiasă faptul că magistrații care au pronunțat-o nu au fost imparțiali (de exemplu, să rezulte faptul că soluția a fost bazată pe criterii de rasă, naționalitate, religie etc.), însă în cauza de față nu poate fi regăsită o asemenea situație. Practic, instanța de apel nu a făcut altceva decât să soluționeze apelurile cu care a fost învestită, în cuprinsul motivării hotărârii a fost analizată pe larg situația de fapt și susținerile participanților la judecată și au fost discutate probele administrate.
De altfel, petenta pare să critice prin contestația în anulare mai mult corectitudinea juridică a soluției pronunțate în apel, susținând că din aceste aspecte ar rezulta o lipsă de imparțialitate a completului de judecată, însă astfel de susțineri exced cu mult obiectul unei contestații în anulare, în cadrul căreia nu se poate analiza modul în care instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a soluționat problemele de fapt și de drept deduse judecății.
În ce privește respingerea ca inadmisibilă în cursul procesului a unor cereri de recuzare – nici una formulată însă de petentă – acest aspect depășește din nou limitele căii de atac declarate, Curtea neputând analiza în cadrul contestației în anulare corectitudinea unor măsuri procesuale luate de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.
Referitor la motivele de lipsă de imparțialitate invocate în legătură cu pronunțarea încheierilor din 15.09.2014 și 1.10.2014, Curtea constată că invocarea acestora în cadrul unei contestații în anulare este vădit inadmisibilă.
Se poate însă observa că potrivit art. 67 alin. 1 C.proc.pen., de îndată ce persoana interesată a aflat despre existența unui caz de incompatibilitate, poate să formuleze cerere de recuzare. După termenul din 15.09.2014, în dosarul nr._/3/2005 au existat alte termene de judecată, la 19.09.2014, la 1.10.2014, respectiv la 9.10.2014, iar reprezentantul său legal (administratorul I. A. M., după cum rezultă din relațiile comunicate de O.R.C., f.276 vol. 7) fiind de asemenea prezent la toate aceste termene. D. urmare, aceasta a luat cunoștință încă din timpul procesului despre măsurile dispuse la termenul din 15.09.2014 și despre desfășurarea judecății la acel termen. Cu toate acestea, petenta sau reprezentantul său legal nu au înțeles să formuleze o cerere de recuzare la cele trei termene de judecată care au urmat.
În aceste condiții, atâta timp cât petenta a cunoscut presupusul motiv de incompatibilitate încă din timpul desfășurării procesului și nu a formulat o cerere de recuzare, nu poate invoca acest aspect cu ocazia contestației în anulare. În presupusele cazuri de incompatibilitate ale magistraților care compun un complet de judecată, legea nu oferă participanților la proces un drept de opțiune între formularea unei cereri de recuzare în cursul procesului și formularea unei contestații în anulare ulterior soluționării definitive a cauzei.
Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d teza a II-a C.proc.pen. se referă la situația în care cel îndreptățit află despre existența cazului de incompatibilitate după soluționarea definitivă a cauzei și, eventual, la situația în care, deși cererea de recuzare a fost formulată în cursul procesului, din diverse motive nu a existat o pronunțare pe fondul acesteia.
De asemenea, aceste ultime motive invocate de petentă nu se circumscriu cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen. Astfel, potrivit dispozițiilor legale incidente în raport de infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, respectiv art. 32 din Legea nr. 656/2002, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie; iar potrivit art. 33 alin. 1 și 6 din Legea nr. 656/2002, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor se aplică art. 118 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal; pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală. Cererea de extindere a măsurii a fost formulată de parchet, pusă în discuția părților de instanță și ulterior soluționată.
În aceste condiții, nu se poate reține că prin simpla soluționare a acestei cereri, judecătorii care au compus completul de judecată ar fi devenit incompatibili.
Față de aceste considerente, Curtea va constata că . Group are calitatea procesuală de a formula contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.1207/14.10.2014 a Curții de Apel București-Secția a II a Penală.
Va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.
În baza art.431 alin.2 C.pr.pen. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către petenta S.C. B. M. & Invest Group SRL.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată că . Group are calitatea procesuală pentru a formula contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1207/A/14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005.
În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicată, respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatoarea . Group privind sesizarea Curții Constituționale.
În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea . Group împotriva deciziei penale nr. 1207/A/14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatoare la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește soluția referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2015, ora 16.00.
Președinte,Judecător,
C. B. V. I. V.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. V.I.V..
Tehnored. Jud. V.I.V.. / Gref. R.S.
23.03.2015 / 2 ex.
Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală
Dosar nr._/3/2005
| ← Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 198/2015.... → |
|---|
