Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 33179/3/2014/a3
DOSAR NR._
(1550/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.226
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea contestației declarată de contestatoarea inculpată T. L., împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea inculpată T. L. personal și asistată juridic de apărător ales Balacciu M. cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă interpret de limbă chineză S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al contestatoarei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea contestației și ridicarea controlului judiciar, motivat de faptul că inculpata a achitat presupusul prejudiciu care a fost stabilit de P., toate bunurile sale sunt sechestrate, astfel că nu există riscul sustragerii.
Solicită a se avea în vedere că singura dorință a inculpatei este de a se putea deplasa în C. pentru a-și vedea mama care este internată în spital și pe care nu a mai vizitat-o de 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondate, apreciind că măsura controlului judiciar este proporțională cu fapta săvârșită.
Mai mult, dosarul se află în curs de soluționare în fața instanței de fond, iar hotărârile invocate de apărare sunt emise de două instanțe civile, astfel că acestea nu au autoritate de lucru judecat în penal.
Având în vedere împrejurarea că inculpata are cetățenie chineză, ansamblul probator precum și cele trei acuzații grave aduse inculpatei,apreciază că pentru respectarea cerințelor prev. de art.202 alin.2 Cod procedură penală se impune respingerea contestației ca nefondate.
Contestatoarea inculpată prin interpret de limbă chineză, având ultimul cuvânt, susține că dorește să-și viziteze mama în C. pe care nu a mai văzut-o de 2 ani și precizează că nu va fugi din România întrucât dorește să facă în continuare comerț în această țară.
Solicită a se avea în vedere că se află sub control judiciar de 7 luni și are o stare de sănătate precară.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, în baza 362 din C.p.p. rap la art. 208 al. 2 C.p.p. s-a menținut măsura controlului judiciar a inculpatei T. L..
Deliberând asupra controlului judiciar luat fata de inculpata T. L., în conformitate cu dispozitiile art. 362 din C.p.p. rap la art. 208 al. 2 C.p.p. instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Structura Centrala la data de 29.09.2014 în dosarul 42/D/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei T. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin.1 lit b și c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin.1 din C.pen.; constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 367 alin.1 și 2 din C.pen.; spălare de bani, faptă prev. și ped. de art. 29 alin. 1, lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. 1din C.pen., în final cu aplic. art. 38 alin. 1, 2 și art. 5 alin. 1 din C.pen.;
În fapt, s-a reținut că în perioada anilor 2010-2012, pe teritoriul României, în contextul desfășurării de relații comerciale cu diverse state, s-a constituit un grup structurat infracțional format de cetățeni de naționalitate chineză, asociați și administratori ai unor societăți comerciale cu personalitate juridică română, care au desfășurat o amplă activitate evazionistă, provenită din comercializarea produselor importate din C. – textile, încălțăminte, articole de uz casnic și de construcție, activitate care a avut ca urmare prejudicierea bugetului consolidat al statului cu o suma de 34.855.537 lei (aproximativ 8 milioane EURO).
Din grupul respectiv a făcut parte și inculpata T. L. în calitate de administrator și asociat la .., care folosindu-se de o . alte societăți ,,fantomă”, fie a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive, fie nu și-a înregistrat toate veniturile realizate.
Cu prilejul verificărilor s-a constat că societățile comerciale implicate în aceste circuite au creat, la rândul lor, diverse prejudicii în paguba bugetului statului, organele fiscale stabilind în sarcina acestora următoarele:
- cu privire la ., C. RO_, asociat unic numitul T. L. și administrator numitul JIANG JINBAO, s-a stabilit un prejudiciu în cuantum total de 691.221 lei, din care TVA suma de 414.732 lei și impozit pe profit în sumă de 276.488 lei,
Prejudiciul total cauzat bugetului statului prin neînregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor realizate ori prin înregistrarea fictivă a unor cheltuieli de către societățile comerciale implicate în posibila activitate infracțională se ridică la suma totală de 34.855.537 lei.
Din cercetări a rezultat că T. L. și JIANG JINBAO în calitate de administratori și asociați la .-se de o . alte societăți „fantomă”, fie au înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive, fie nu și-au înregistrat toate veniturile realizate diminuând astfel obligațiile față de bugetul consolidat al statului.
Examinând actele si lucrările dosarului Tribunalul a constatat că în cauză, se impune mentinerea, în cursul judecății, a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpata T. L., în considerarea următoarelor aspecte:
Măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea si menținerea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată.
Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale.
Necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege, posibilitățile de executare a drepturilor subiective în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații la care se referă.
Cu titlu prealabil, Tribunalul a subliniat că o înțelegere corectă a principiului prezumției de nevinovăție este în sensul că acesta garantează protecția împotriva arbitrarului de care ar putea da dovadă organele judiciare în cursul procesului penal, întrucât ar fi lipsit de temei și uneori total opus realității ca o normă juridică să confere onestitate ireproșabilă cuiva. Persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală este susceptibilă de a fi supusă urmăririi penale sau judecății, dacă împotriva ei există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune.
Prin menținerea acestor măsuri, Tribunalul a urmărit asigurarea îndeplinirii de către părți și alte persoane a obligațiilor derivând din legea de procedură penală.
Avantajele și inconvenientele acestor măsuri de prevenție au fost cântărite prin raportare concretă la gravitatea faptei și periculozitatea infractorilor. Mentinerea măsurilor de prevenție față de inculpat este de natură a răspunde și unui alt imperativ general și anume ca toți membrii societății să poată beneficia de drepturile și libertățile lor prin înlăturarea pericolului ca până la pronunțarea unei condamnări definitive, cei ce au comis infracțiuni să mai poată comite astfel de fapte.
Tribunalul față de probele aflate la dosarul de urmărire penală, dar si din probatoriul administrat in faza cercetării judecătorești și nu în ultimul rând din declarațiile inculpaților, toate aflate la dosarul cauzei a apreciat că este îndeplinita condiția generala (de fond), privind existenta unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune (articolul 202 alineatul 1 din Codul de procedură penală).
În afara condiției generale menționate mai sus, la alegerea măsurii de prevenție ce a fost luată în cauză si urmează a fi menținută, s-a ținut seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202, alineatul 1 teza finală și alin. 3 din Codul de procedură penală).
Scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale.
Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție constă în primul rând în crearea condițiilor unui contact permanent și sigur al organului judiciar cu inculpaților. Prin obligațiile stricte impuse în sarcina inculpaților prin luarea acestei măsuri, Tribunalul a luat în considerare și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului în prezenta cauză.
Desigur că acest scop special se subsumează scopului general al măsurilor de prevenție.
Gradul de pericol social al infracțiunii, ca un criteriu complementar, este diferit de cel stabilit în legea penală. Pericolul social rezultă din circumstanțele cauzei penale și poate fi diferit în cazul săvârșirii în situații deosebite, ale aceleiași infracțiuni. În speța de față, pericolul social este privit de judecător prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei.
La aprecierea menținerii acestei măsuri au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv:
În speta de fata, măsura preventivă a controlului judiciar, cu precizarea clară a motivelor de mentinere a acestei masurii, nu aduce atingere, la acest moment procesual, in mod nejustificat drepturilor inculpatului, intrucat nu se poate considera că necesitatea de a impune acestă măsură se va diminua inevitabil prin trecerea timpului. Tribunalul a apreciat că, fiind pastrat un just echilibru intre cerintele de interes general si drepturile reclamantului, în prezenta cauză nu are loc incalcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.
Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua si mentine una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu exigențele europene în materie.
Tribunalul a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar este în continuare proporțională cu gravitatea faptelor imputate și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, împiedicând inculpata să stingherească în vreun fel aflarea adevărului în cauză sau sa se sustraga.
Pentru aceste considerente Tribunalul, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii controlului judiciar față de inculpata T. L. și a menținut măsura controlului judiciar luată față de aceasta.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata T. L., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, pe fond, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, având în vedere că a fost arestată preventiv în cauză aproximativ 7 luni de zile, iar ulterior s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, supunându-se obligațiilor ce i-au fost instituite în sarcină. A solicitat a se analiza de către instanță dacă măsura preventivă se mai justifică. Nu în ultimul rând a solicitat a se avea în vedere stadiul procesual al cauzei, aflată în faza cercetării judecătorești în primă instanță, faptul că a colaborat cu organele de anchetă, că a achitat integral prejudiciul cauzat, că toate bunurile sale se află sub sechestru, astfel încât nu are nici un interes să se sustragă de la judecată.
A mai precizat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că se află în România de 15 ani, având interes în soluționarea cauzei în vederea ridicării sechestrului instituit asupra bunurilor sale, cu atât mai mult cu cât are hotărâri civile care constată nelegalitatea sechestrului.
A subliniat că nu a mai fost la familie în C. de 2 ani și că dorește să-și viziteze mama care este bolnavă.
Analizând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art. 206 și 425 ind. 1 NCPP, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 242 al. 1 NCPP măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere dacă au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În speță, așa cum a observat și judecătorul fondului, inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, iar ulterior s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar.
Raportat la stadiul procesual al cauzei, aflată în faza de cercetare judecătorească, Curtea constată că în continuare există suspiciunea rezonabilă, în sensul art. 202 al. 1 NCPP că inculpata este autoarea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Mai mult, temeiurile care au determinat până în prezent menținerea măsurilor preventive arătate nu au dispărut, ele justificând în continuare necesitatea ca inculpata să fie sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar.
De altfel, schimbările în situația juridică a inculpatei au fost valorificate cu prilejul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, astfel încât nu se poate afirma că inculpata nu a beneficiat de posibilitățile prevăzute de lege de a fi supusă unor măsuri preventive succesive și alternative, apreciate, fiecare în parte ca oportune la un anumit moment procesual.
Mai mult, împrejurările invocate de inculpată în contestația de față referitoare la conduita sa procesuală, la achitarea prejudiciului, la nelegalitatea sechestrului judiciar, care a devenit inutil, la lipsa îndeplinirii celei de a doua condiții prev. de art. 202 al. 1 NCPP, la lipsa sa de pericol social, la inexistența indiciilor de sustragere sau de influențare a cursului procesului, la necesitatea de a fi prezentă în C., alături de mama sa, având în vedere că libertatea sa de mișcare este restricționată la raza țării, nu reprezintă argumente pertinente în a convinge Curtea că în cauză sunt incidente disp. art. 242 al. 1 NCPP.
Astfel, conduita procesuală a inculpatei a fost determinată de faptul că acesta s-a aflat sub puterea altei măsuri preventive mai restrictive, care i-a impus acest comportament.
Pericolul său social nu este generat numai de elemente care țin de persoana sa, dar și de elemente care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pe care se presupune că le-a săvârșit.
Lipsa indiciilor de sustragere sau de influențare a probatoriilor nu constituie un argument suficient în a aprecia că măsura preventivă a controlului judiciar nu poate fi menținută, în condițiile în care până la acest moment inculpata nu a avut posibilitatea efectivă de sustragere de la judecată, fiind sub imperiul măsurilor preventive arătate, care în același timp i-au stabilit și un anumit comportament raportat la probele ce se administrează în cauză.
Referitor la necesitatea prezenței inculpatei în C., pentru motivele arătate, este evident că aceasta nu poate reprezenta un argument pertinent care să determine revocarea măsurii controlului judiciar, ci mai mult un temei care ar putea determina o modificare, în sensul art. 215 al. 8 și 9 NCPP a obligațiilor ce i-au fost impuse la momentul luării, prin înlocuirea arestului preventiv, a acestei măsuri preventive.
De altfel, contestatoarea-inculpată nu a făcut dovada unor împrejurări excepționale, de o asemenea gravitate, astfel încât să reclame prezența sa obligatorie în C., alături de familie.
În ceea ce privește durata măsurii preventive a controlului judiciar, Curtea observă că prin încheierea nr. 773/03.10.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală,pronunțată în dosarul nr._/3/2014 a fost admisă contestația formulată de contestatoarea inculpată T. L. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._/3/2014, a fost desființată încheierea atacată și rejudecând în fond, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În consecință, nici susținerile apărării vizând depășirea termenului rezonabil al acestei măsuri preventive nu sunt în măsură să convingă Curtea că în cauză sunt incidente disp. art. 242 al. 1 NCPP, în condițiile în care măsura preventivă a controlului judiciar a devenit activă la data de 03.10.2014.
Nu în ultimul rând, aspectele vizând achitarea prejudiciului și obținerea unor hotărâri judecătorești civile prin care s-a constatat inutilitatea și nelegalitatea sechestrului judiciar instituit în procesul penal, nu pot determina incidența disp. art. 242 al. 1 NCPP, ci pot constitui cel mult circumstanțe favorabile inculpatei ce vor fi avute în vedere cu prilejul soluționării pe fond a cauzei, de către prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 206 NCPP și art. 208 al. 5 NCPP, va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatoarea inculpată T. L., împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 206 NCPP și art. 208 al. 5 NCPP, respinge ca nefondată contestația declarată de contestatoarea inculpată T. L., împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 NCPP, obligă contestatoarea la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă chineză, reprezentând contravaloarea a 4 ore, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./06.05.2015
Dosar fond nr._ 14-Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – E. B.-P.
| ← Îndreptare eroare materială (art.278 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 748/2015.... → |
|---|
