Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 380/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 15118/4/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(353/2015)
Decizia penală nr.380/A
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: GEORGIANA TUDOR
JUDECĂTOR: L. C.-N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel – a fost reprezentat de procuror L. P.
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr.4040/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.4040 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 386 C. pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în sarcina inculpatului D. R. din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 VCp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a VCp și art. 5 Cp.
În baza art. 215 alin. 1, 3 VCp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a VCp, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul D. R., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă la 21.03.2013 în dauna persoanei vătămate .).
Au fost repuse în elementele componente pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4432/30.09.2013 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 878/R/20.12.2013 a Curții de Apel Pitești, astfel:
-pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare;
-restul neexecutat de 943 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114/28.04.2009 a Curții de Apel București, definitivă prin neapelare la 13.05.2009;
-sporul de 6 luni închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4432/30.09.2013 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 878/R/20.12.2013 a Curții de Apel Pitești, astfel:
-pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 VCp cu aplic. art. 37 lit. a VCp (faptă comisă la 05.04.2013 asupra părții vătămate P. A.);
-pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 VCp cu aplic. art. 37 lit. a VCp (faptă comisă la 05.04.2013 asupra aceleiași părți vătămate).
În baza art. 36 alin. 1 VCp rap. la art. 33 lit. a și 34 lit. b VCp cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite menționate (8 luni și 6 ani și 6 luni închisoare), astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa stabilită în cauză (2 ani închisoare )și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În bazaart. 61 VCp cu aplic. art. 5 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114/28.04.2009 a Curții de Apel București, definitivă prin neapelare la 13.05.2009 și contopește restul neexecutat de 943 zile închisoare din respectiva pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză.
A fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit prin sentința penală nr. 4432/2013 a Judecătoriei Pitești, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 VCp cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. 3 VCp s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 05.04.2013 la zi.
În baza art. 35 VCp a fost menținută măsura de siguranță a confiscării unui cuțit cu lamă retractabilă având lungimea de 21 cm și a unui număr 24 de bancnote de 100 lei cu ., dispusă prin sentința penală nr. 4432/2013 a Judecătoriei Pitești.
A fost anulat MEPI nr. 5523/23.12.2013 emis de Judecătoria Pitești și dispune emiterea unui nou mandat de executare.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de partea civilă ., cu sediul în București, .. 2, sector 2, citată și la punctul de lucru din București, .. 1-1A, sector 4.
În baza art. 397 alin. 1 Cpp rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen. a fost admisă acțiunea formulată de partea civilă G. I. A., domiciliat în București, ., ., sector 2, în contradictoriu cu inculpatul.
A fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri materiale
În baza art. 22 C. pr. pen. s-a luat act că partea civilă P. A., domiciliat în comuna Drăgănești, .. G., f.f.l. în București, .. 3, .. 2, . a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b C. pen. s-a confiscat de la inculpat un telefon mobil marca I Phone folosit la săvârșirea infracțiunii, obiect ridicat și indisponibilizat conform dovezii . nr._/17.02.2014.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Judecătoria a reținut că prin rechizitoriul nr. 3521/P/2013 din data de 26.05.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. R., cercetat în stare de deținere-în altă cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 21.03.2013 inculpatul a indus în eroare pe persoana vătămată T. G. C.-vânzător la ., înlocuind un telefon mobil Iphone 5, pe care inițial voise să-l cumpere, cu un telefon de valoare mai mică, cauzând un prejudiciu în cuantum de 2.595 lei.
În susținerea situației de fapt reținute în actul de sesizare s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, planșe fotografice privind capturile cu imagini surprinse de camere video aflate la locul faptei și cu urmele papilare ridicate de pe ambalajul telefonului mobil marca Iphone 5, activitatea de identificare a inculpatului de pe planșă foto efectuată de persoana vătămată la 09.04.2013 și planșa fotografică anexată, procesul-verbal de exploatare a interceptărilor autorizate de instanță prin care a fost identificat numitul P. A., în posesia căruia s-a găsit telefonul mobil marca Iphone 5, declarația persoanei vătămate P. A. din care a rezultat că a cumpărat telefonul mobil marca Iphone 5 de la inculpatul D. R., activitatea de identificare a inculpatului de planșa fotografică efectuată de martorul G. I. A. la data de 09.04.2013 și planșa fotografică anexată, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/24.05.2013 prin care s-a stabilit că o urmă papilară ridicată de pe ambalajul telefonului mobil marca Iphone 5 a fost creată de unul din degetele de la mâna dreaptă a inculpatului D. R., procesul-verbal de restituire a telefonului, declarația inculpatului care recunoaște săvârșirea faptei.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a fost cercetat în stare de deținere în altă cauză, în cursul executării unei pedepse de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4432/30.09.2013 a Judecătoriei Pitești (definitivă prin decizia penală nr. 878/20.12.2013 a Curții de Apel Pitești), iar prin ordonanța din data de 10.03.2014, după schimbarea încadrării juridice, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 27.06.2014, în baza art. 346 alin. 2 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, dispunându-se începerea judecății și stabilirea termenului de judecată pentru data de 30.09.2014.
În cursul judecății, în ședința publică din 30.09.2014, după o expunere succintă a actului de sesizare și aducerea la cunoștință a disp. art. 374 alin. 2 C. pr. pen., inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare. Totodată, inculpatul a solicitat să fie judecat în lipsă.
La aceeași dată, persoana vătămată P. A. a arătat că și-a recuperat prejudiciul, nemaiavând pretenții de la inculpat, depunând și o declarație notarială în acest sens. De asemenea, instanța a dispus citarea în calitate de parte civilă a numitului G. D. Alexadru și în calitate de persoana vătămat a ..
La termenul din 28.10.2014 s-a dispus rectificarea citativului în sensul că . are calitatea de parte civilă, reprezentantul acestei societăți (administrator) precizând, la termenul din 11.11.2014, că își menține constituirea de parte civilă făcută la urmărirea penală de numita T. G. A., pentru suma de 2.595 lei.
La dosar s-au atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului și copie cu toate mențiunile de pe sentința penală nr. 4432/2013 a Judecătoriei Pitești, copia mandatului de executare aflat la dosarul de penitenciar al inculpatului - MEPI nr. 5523/23.12.2013 emis de Judecătoria Pitești și copia fișei de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile întocmită de comisia de specialitate constituită la nivelul Penitenciarului Colibași, act prin care s-a reținut că nu sunt aplicabile disp. art. 6 C. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 20.03.2013 la magazinul aparținând ., situat în București, .. 1-1A, sector 4, s-a prezentat un individ necunoscut care și-a manifestat dorința de a achiziționa un telefon mobil marca Iphone 5, angajații magazinului comunicându-i că îl poate comanda, urmând să revină a doua zi pentru a-l ridica. Individul a fost de a acord și a lăsat ca garanție suma de 100 lei, comunicând angajaților numărul său de telefon_, pentru a fi contactat să se prezinte la magazin.
A doua zi, conform înțelegerii, individul rămas neidentificat a fost contactat și i s-a comunicat că se poate prezenta la magazin pentru a cumpăra telefonul mobil, însă acesta a afirmat inițial că nu mai dorește produsul, dar în momentul în care i s-a spus că va pierde garanția acesta a precizat că se va prezenta o rudă a sa pentru a ridica produsul.
Astfel, la data de 21.03.2013, în jurul orei 17:00, la magazinul . s-a prezentat inculpatul D. R. care i-a cerut vânzătoarei T. G. C. să vadă telefonul mobil Iphone 5 în vederea achiziționării, contra sumei de 3.150 lei. Vânzătoarea i-a adus inculpatului telefonul solicitat (._) împreună cu ambalajul, lăsându-l nesupravegheat pentru puțin timp. Profitând de acest lucru, inculpatul a înlocuit telefonul original din ambalaj cu o replică uzată și de valoare mai mică (._), dar cu caracteristici asemănătoare, după care a spus că nu mai dorește să cumpere produsul, lăsând-o pe numita T. G. C. să creadă că i-a restituit telefonul mobil original.
După comiterea faptei inculpatul a părăsit magazinul cu telefonul original, deplasându-se în zona P., unde l-a vândut numitului G. I. A. pentru suma de 2.000 lei pe care a cheltuit-o în interes personal. Inculpatul nu a dat relații cumpărătorului despre proveniența bunului. La rândul său, numitul G. I. A. a vândut telefonul numitului P. A., pentru suma de 2.595 lei (valoarea cu care a fost achiziționat de .).
Substituirea telefonului original cu replica uzată a fost observată la data de 22.03.2013 de către vânzătoarea T. G. C., ca urmare a sesizării colegului său D. F., după care aceasta s-a adresat Secției 14 Poliție cu o plângere penală. Cu ocazia declarației date la 22.03.2013 numita T. G. C. s-a constituit parte civilă în cauză.
În urma cercetărilor efectuate, la data de 09.04.2013 telefonul mobil a fost găsit de lucrătorii de poliție în posesia numitului P. A., ridicându-l de la acesta și predându-l apoi, la 11.04.2013, numitului F. D. - angajat al ., pe baza împuternicirii emise de administratorul respectivei societăți - numitul C. A. P..
Situația de fapt expusă a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile numitei T. G. C.; proces-verbal de recunoaștere după fotografie și planșa foto aferentă în care numita T. G. C. indică pe inculpat ca fiind persoana care a vrut să cumpere telefonul Iphone 5, înlocuindu-l cu o replică uzată; declarația martorului D. F., angajatul . care a observat primul că în ambalajul telefonului original se afla o replică uzat, cu valoare mai mică; procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil marca Iphone introdus de inculpat în ambalajul telefonului marca Iphone 5, obiect pus la dispoziție de D. F.; factura de achiziție și certificatul de garanție al telefonului Iphone 5; planșa foto înfățișând telefonul cu care inculpatul a înlocuit telefonul original și o urmă papilară ridicată de pe ambalajul original al telefonului; planșă foto conținând imagini surprinse de camerele de supraveghere din magazin în care se evidențiază prezența inculpatului acolo; proces-verbal de exploatare a datelor obținute în urma interceptărilor telefonice dispuse de instanță din care a rezultat că telefonul mobil Iphone 5 s-a aflat în posesia numitului P. A.; declarațiile numitului G. I. A. - primul cumpărător al telefonului; proces-verbal de recunoaștere după fotografie și planșa foto aferentă în care numitul G. I. A. indică pe inculpat ca fiind persoana de la care a cumpărat telefonul mobil Iphone 5; declarațiile numitului P. A. - al doilea cumpărător al telefonului; dovada de ridicare a telefonului mobil din posesia lui P. A.; dovada de restituire a telefonului către numitul F. D., desemnat în acest scop de reprezentantul legal al .; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 24.05.2013 care concluzionează că urma papilară ridicată de pe ambalajul original al telefonului Iphone 5 a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului.
Toate acestea s-au coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței.
Inculpatul a săvârșit fapta din cauză în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare (recunoaștere hotărâre penală străină pentru furt calificat și uzurpare de calități oficiale comise în Germania) aplicată prin sentința penală nr. 114/28.04.2009 a Curții de Apel București, fiind arestat la 13.10.2008 și liberat condiționat la 04.02.2011, cu un rest neexecutat de 943 zile închisoare. Rezultă astfel că în cauză sunt incidente și dispozițiile ce reglementează recidiva postcondamnatorie.
De asemenea, fapta a fost săvârșită mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv (pentru înșelăciune și lovire sau alte violențe) prin sentința penală nr. 4432/30.09.2013 a Judecătoriei Pitești.
În ce privește încadrarea juridică instanța a constatat că acțiunea inculpatului, astfel cum a fost descrisă, este prevăzută ca infracțiune și în Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 sub denumirea de înșelăciune (art. 244 alin. 1 C. pen.).
Deși pentru fapta din cauză tratamentul penal prevăzut de legea nouă apare mai blând ca în reglementarea anterioară, în sensul prevederii unei pedepse de la 6 luni la 3 ani față de o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani, instanța a apreciat că legea mai favorabilă în speța de față este legea veche, în condițiile în care aceasta prevede pentru pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei postcondamnatorii și concursului un spor facultativ la pedeapsa rezultantă-pedeapsa cea mai grea(art. 61 VCp și 34 alin. 1 lit. b VCp), în timp ce noua reglementare (art. 43 alin.1 și 39 alin. 1 lit. b C. pen.) impune adăugarea restului neexecutat din pedeapsa anterioară și un spor obligatoriu la pedeapsa rezultată după contopire (pedeapsa cea mai grea plus o treime din cumulul aritmetic al celorlalte pedepse). Conform Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale s-a statuat în mod definitiv și obligatoriu că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, caracterul mai favorabil al unei legi penale determinându-se așadar în mod global și nu pe instituții. Potrivit aceleiași decizii, care face referire la Decizia CCR nr. 1470/08.11.2011, determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege (de ex. condamnarea pentru infracțiuni pedepsite mai ușor de noua lege cu contopire de pedepse conform legii vechi), deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 386 C. pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică, din din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 VCp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a VCp și art. 5 C. pen.
În drept, fapta inculpatului D. R., care la data de 21.03.2013, cu prilejul încheierii unui contract, a indus în eroare pe angajatul persoanei vătămate ., înlocuind un telefon mobil marca Iphone 5 cu un aparat marca Iphone uzat și cu valoare mai mică, cauzând un prejudiciu în cuantum de 2.595 lei, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 VCp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a VCp și art. 5 C. pen.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate în raport cu faptele care au făcut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea pedepselor stabilite pentru infracțiunea săvârșită, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.74 alin.1 C. pen.
În acest sens, s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, dat de îndrăzneala activității infracționale ce s-a executat în baza unei rezoluții premeditate, beneficiind de ajutorul unei persoane rămase neidentificate, de urmările produse – ieșirea din patrimoniul victimei a unui obiect de o valoare consistentă și de conduita procesuală cooperantă și sinceră vădită de inculpat pe parcursul procesului.
Instanța a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv de nivelul de educație sub medie (8 clase primare), de vârstă (40 de ani) și de potențialul criminogen constând în lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă.
De asemenea, în considerarea datelor oferite de fișa de cazier judiciar și de hotărârea judecătorească aflată la dosar, instanța a avut în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, suferind condamnări pentru infracțiuni săvârșite în Germania (conducere în stare de ebrietate, furt și sfidare autorități), precum și o altă două condamnare, înainte de considerarea ca executată a unei pedepse de 7 ani și 10 luni închisoare (recunoaștere hotărâre penală străină pronunțată pentru furt calificat și uzurpare de calități oficiale), fapt ce dovedește incorigibilitate și perseverență pe calea săvârșirii de fapte antisociale.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. pr. pen. aplicabile în speță ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptei, instanța a stabilit o pedeapsă principală cu închisoarea ale cărei limite legale (6 luni -12 ani) vor fi reduse cu o treime. Pedeapsa se va executa în regim privativ de libertate, instanța apreciind că numai în acest fel inculpatul va fi determinat ca pe viitor să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai comită fapte de natură penală.
Așa fiind, baza art. 215 alin. 1, 3 VCp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a VCp, art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C. pr. pen. instanța a condamnat pe inculpatul D. R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă la 21.03.2013 în dauna persoanei vătămate .).
În considerarea celor arătate cu privire la încadrarea juridică, instanța a dat eficiență regulilor ce guvernează pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului și a recidivei postcondamnatorii conform legii vechi, determinată în speță ca lege penală mai favorabilă.
Apreciind că infracțiunile comise nu atrag nedemnitatea de a exercita activități ce presupun responsabilitate civică (dreptul de vot), văzând și jurisprudența CEDO asupra acestei probleme (cauza Hirst contra Marii Britanii), în baza art. 71 alin. 1, 2 VCp cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b VCp pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În ce privește latura civilă, instanța a reținut că prin fapta din data de 21.03.2013 (substituirea unui telefon original și nou cu o replică uzată de valoare mai mică) inculpatul a cauzat parții civile . un prejudiciu în cuantum de 2.595 lei (valoarea cu care partea civilă a cumpărat telefonul Iphone 5 de la .). Acest prejudiciu a fost însă acoperit integral, prin restituire, nefiind îndeplinite o condiție a angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (prejudiciul să nu fi fost reparat).
De asemenea, instanța a mai reținut că inculpatul a cauzat un prejudiciu și numitului G. I. A. - primul cumpărător al telefonului Iphone 5, constând în suma de 2.000 lei pe care acesta a plătit-o inculpatului fără a cunoaște proveniența ilicită a bunului, fiind așadar un dobânditor de bună-credință. În consecință, apreciind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen., a admis acțiunea formulată de partea civilă G. I. A. și a fost obligat inculpatul să îi plătească părții civile, cu titlu despăgubiri materiale, suma de 2.000 lei.
Tot ce privește latura civilă, instanța a mai avut în vedere că în cadrul declarațiilor date la urmărirea penală persoana vătămată P. A. (al doilea dobânditor de bună-credință al telefonului Iphone 5) a formulat pretenții de natură materială (2.300 lei - preț al telefonului), constituindu-se parte civilă. Suma de 2.300 lei a fost însă plătită de inculpat, fapt recunoscut de partea civilă care a precizat că nu mai are pretenții împotriva acestuia. Prin urmare, ținând seama de principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă în procesul penal, instanța a luat act de manifestare de voință a părții civile în sensul renunțării la pretențiile formulate împotriva inculpatului.
Cu titlu de măsură de siguranță, în baza art. 112 alin. 1 lit. b C. pen., instanța a confiscat de la inculpat un telefon mobil marca IPhone folosit la săvârșirea infracțiunii, obiect ridicat și indisponibilizat conform dovezii . nr._/17.02.2014.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art.375 și art. 374 alin. (4) C.p.p.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, care a criticat hotărârea pentru greșita admitere a acțiunii civile formulată de partea civilă G. A.. P., în motivele de apel depuse în scris, a arătat că fapta dedusă judecății nu a produs nici un prejudiciu părții civile, deoarece aceasta și-a recuperat, prin vânzare, contravaloarea telefonului achiziționat de inculpat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Este nelegală soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii civile formulate de partea civilă G. A., în condițiile în care fapta dedusă judecății nu i-a cauzat niciun prejudiciu. Astfel, partea civilă G. A. a cumpărat telefonul sustras de inculpat cu suma de 2000 lei și l-a înstrăinat, la rândul său, către partea civilă P. A., pentru 2.300 lei. Prin urmare și-a recuperat, prin vânzare, prețul plătit inculpatului pentru telefon, obținând chiar și un profit, obligarea inculpatului la plata unei sume de bani suplimentare fiind de natură a duce la o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului părții civile G. A..
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de P., va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de partea civilă G. I. A. și va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 2000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă G. I. A..
VA menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu (200 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, desființează în parte sentința penală nr.4040 din 18.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, rejudecând:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de partea civilă G. I. A..
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 2000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă G. I. A..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu (200 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. T. L. C.-N.
GREFIER,
Victorița S.
Red. G.T. / Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 4 București – jud.: Giurghița D.S.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 477/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 446/2015.... → |
|---|
