Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 6029/740/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(321/2015)
Decizia penală nr. 446/A
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror E. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. F. împotriva sentinței penale nr. 182 din 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat P. F., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpatul P. F. solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales.
Curtea pune in discuție cererea de amânare a cauzei, pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune amânării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge, ca neîntemeiată, având in vedere faptul că inculpatului i s-a mai acordat un termen pentru a-și angaja apărător ales, iar in raport de infracțiunea pentru care acesta este cercetat asistența juridică nu este obligatorie.
Curtea in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință apelantului inculpat P. F. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa.
Apelantul inculpatP. F., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul inculpat P. F. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 182 din 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ și rejudecând să fie reindividualizată pedeapsa aplicată, urmând a i se aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sau să i se aplice o pedeapsă cu prestarea muncii in folosul comunității întrucât el nu a făcut altceva decât să conducă 300 de metri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind stabilită pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond dând eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei apreciază că aceasta este singura modalitate de executare in condițiile in care prezenta infracțiune a fost săvârșită in stare de recidivă.
Apelantul inculpat P. F., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște si regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 182 din 11 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., s-au dispus următoarele:
În baza art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, rep.,cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal de la 1969 și art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul P. F., CNP_, fiul lui F. si I., nascut la 16.06.1962, in ., cu domiciliul în ., recidivist, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (fapta din 13.03.2013).
În temeiul art.71 Cod penal 1969 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 274 C.pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, R. G. V., în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. cu nr. 1294/P/2013 din data de 16.12. 2013, a fost trimis în judecată inculpatul P. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.12. 2013.
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 13.03.2013, orele 07:30 inculpatul a condus autoturismul marca „ Opel Astra „ cu nr. de înmatriculare P 5677 AH, pe DN52 catre directia Furculezti din mun. A., jud Teleorman, fără a deține permis de conducere.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Conform adresei nr._/06.06.2013 eliberata de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Teleorman rezulta ca inculpatul nu detinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule la data depistarii in trafic.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost probată cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații inculpat, înscrisuri, fișa cazier.
În fata instantei, la primul termen de judecata stabilit dupa camera preliminara inculpatul a recunoscut savarsirea in totalitate a faptei pentru care a fost trimis in judecata, solicitand sa fie judecat dupa procedura simplificata, cerere admisa de instanta prin încheierea de la acel termen, in conditiile art. 396 alin. 10 C.pr.penala.
Hotărârea a fost atacată de către inculpat, care a solicitat,, în baza art.421 al.2 lit.a Cod proc.pen, admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond reindividualizarea pedeapsei aplicate, prin reducerea cuantumului acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului în raport de acuzația care i se aduce prin actul de inculpare.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatului de desconsiderare a normelor morale și implicit datele sale personale, inclusiv starea de recidivă care indică persistență infracțională – fila 9 dosar de urmărire penală), aplicând în speță, o sancțiune temeinică în raport cu criteriile legale.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă această împrejurare nu are caracter de excelență, ci se încadrează în standardele normalității.
Mai mult decât atât, nu poate căpăta semnificație în aplicarea tratamentului sancționator, câtă vreme în speță este vorba de o infracțiune flagrantă, iar această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul celorlalte circumstanțe reale ale faptei și personale ale inculpatului.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P. F. împotriva sentinței penale nr. 182/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P. F. împotriva sentinței penale nr. 182/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./23.03.2015
Judecătoria Sector A./ jud. M. I. M.
| ← Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 380/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
