Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 669/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8389/302/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (1047/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 669
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. L..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul formulat de inculpatul Arambașa F. V. împotriva sentinței penale nr. 456/06.03.2015,pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare astăzi, 05.05.2015.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.456 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, î baza art. 386 C. pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din 2 infr. prev. de art. 335 alin. 2 N.C.pen. în 2 infr. prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, din infr. prev. de art. 196 alin. 1 N.C.pen. în infr. prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. și infr. prev. de art. 338 alin. 1 N.C.pen. în infr. prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a V.C.pen.
I. În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 c.p.p. și art. 5 N.C.pen. a fost condamnat inculpatul ARAMBAȘA F. V. la o pedeapsă de 1 an închisoare (fapta din 28.08.2008).
În temeiul art.71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
II. În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 c.p.p. și art. 5 N.C.pen. a fost condamnat inculpatul ARAMBAȘA F. V. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare (fapta din 02.10.2008).
În temeiul art.71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
III. În baza art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 c.p.p. și art. 5 N.C.pen a fost condamnat inculpatul ARAMBAȘA F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare (fapta din 02.10.2008).
În temeiul art.71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
IV. În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 și art. 5 N.C.pen. a fost condamnat inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (fapta din 02.10.2008).
În temeiul art.71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 65 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b), și lit. c) teza a treia C.pen. de la 1969, privind dreptul de a conduce orice autovehicul, pedeapsă care se va executa conform dispozițiilor art. 66 C.pen. de la 1969.
S-a constatat că infracțiunile reținute au fost concurente și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 965/10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 36, 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele principale stabilite prin prezenta sentință cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 965/10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
Potrivit art. 35 alin. 1 C.pen. de la 1969, inculpatul va executa pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durata de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C.pen. de la 1969, privind dreptul de a conduce orice autovehicul, pedeapsă care se va executa conform dispozițiilor art. 66 C.pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969, pedeapsă care se va executa conform dispozițiilor art. 71 alin.2 C.pen. de la 1969.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare reținerea de 24 de ore de la 20.07.2013 la 21.07.2013, precum și perioada executată de la data de 11.09.2014 la zi, în baza M.E.P.Î nr. 295/10.09.2014, emis de Judecătoria Sectorului 1 București.
A fost anulat M.E.P.Î nr. 295/10.09.2014, emis de Jud. Sector 1 București și dispune emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București,
În baza art. 14 și art.346 C.pr.pen cu referire la art.1349 și următoarele N.C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență „B.-A.” și a fost obligat inculpatul la plata către această unitate spitalicească a sumei de 2832,08 lei, reprezentând prejudiciu material.
În baza art. 15 rap. la art. 21 alin. 1 c.p.p. și art. 346 alin. 1 C. pr. pen. s-a luat act că partea vătămată prin succesori nu s-a constituit parte civilă.
Potrivit art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 7742/P/2008 întocmit la 27.03.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5, înregistrat sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 1 C.pen., precum și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
S-a reținut de către instanță, în fapt, că la data de 28.08.2008, în jurul orelor 17:00, inculpatul, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 17.03.2007 a condus autoturismul marca Kia Sorento, cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 al Municipiului București, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, accidentul soldându-se doar cu avarii.
De asemenea, la data de 02.10.2008, în jurul orelor 09:00, inculpatul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București, având permisul de conducere anulat ca urmare a Sentinței penale nr. 145 din data de 04.09.2008 a Judecătoriei B. V..
Cu acest prilej, când a ajuns în dreptul stației R.A.T.B. „Vadul Nou”, inculpatul a accidentat-o pe numita I. A., aflată în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, iar ulterior a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență „B. - A.” București în vederea acordării de îngrijiri medicale, lăsând-o în camera de gardă a spitalului și plecând fără a înștiința organele de poliție despre producerea respectivului eveniment rutier.
Pentru dovedirea situației de fapt expuse în rechizitoriu, au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale:procesul-verbal de constatare încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 28.08.2008; procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 02.10.2008; procesele-verbale de verificare încheiate de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră; fișa evidență auto pentru CNP-ul inculpatului; fișă evidență CNP inculpat; declarațiile persoanei vătămate I. A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009; declarațiile martorilor Arnold S. A. (pentru fapta din data de 28.08.2008), A. C. G., Butanche S. (pentru faptele săvârșite la data de 02.10.2008) și M. I. D. (pentru fapta din data de 02.10.2008); declarațiile inculpatului Arambașa F..
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
În privința laturii civile,instanța a reținut că la data de 03.09.2014, Spitalul Clinic de Urgență B. A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 2832,08 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea persoanei vătămate I. A., anexând în acest sens documente doveditoare la dosarul cauzei.
De asemenea, din adresa Camerei Notarilor Publici București nr. C 3586 din 17.06.2014 a rezultat că procedura succesorală de pe urma defunctei părți vătămate nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015, inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și solicită aplicarea procedurii simplificate, astfel că instanța a admis solicitarea, iar cauza a fost judecată în procedura simplificată, procedându-se potrivit dispozițiilor art. 374 rap. la art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 28.08.2008, în jurul orelor 17:00, inculpatul, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 17.03.2007, a condus autoturismul marca Kia Sorento, cu nr. de înmatriculare_, pe . 5 al Municipiului București, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, accidentul soldându-se doar cu avarii.
Totodată, la data de 02.10.2008, în jurul orelor 09:00, inculpatul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București, având permisul de conducere anulat, urmare a Sentinței penale nr. 145 din data de 04.09.2008 a Judecătoriei B. V.. Cu acest prilej, când a ajuns în dreptul stației R.A.T.B. „Vadul Nou”, inculpatul a accidentat-o pe numita I. A., aflată în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, iar ulterior a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență „B. - A.” București, în vederea acordării de îngrijiri medicale, lăsând-o în camera de gardă a spitalului și plecând fără a înștiința organele de poliție despre producerea respectivului eveniment rutier. În urma accidentului, victima a avut nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunându-i viața în primejdie și neproducându-i nicio infirmitate.
Situația de fapt a fost recunoscută integral în cursul urmăririi penale de către inculpat, precum și în faza de judecată. Declarația acestuia s-a corelat cu procesele verbale de cercetare la fața locului încheiate de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 28.08.2008, respectiv 02.10.2008, precum și cu fișa evidență auto pentru CNP-ul inculpatului, din care a reieșit că la data de 28.08.08 și 02.10.2008 inculpatul avea permisul de conducere suspendat, respectiv anulat. De asemenea, cele reținute au fost confirmate în integralitate de declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale - Arnold S. A. (pentru fapta din data de 28.08.2008), A. C. G., Butanche S. (pentru faptele săvârșite la data de 02.10.2008), M. I. D. (pentru fapta din data de 02.10.2008), cu declarațiile persoanei vătămate I. A., precum și cu concluziile reținute în raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009, din care a reieșit că victima a avut nevoie de 50-55 zile îngrijiri medicale, iar leziunile cauzate nu i-au pus viața în pericol și nu i-au cauzat infirmități.
Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu, cu privire la cele patru infracțiuni deduse judecății, astfel: din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 1 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. 1 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. de la 1969.
Astfel, instanța, în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, va urma raționamentul potrivit căruia determinarea acesteia trebuie realizată în concret, prin raportare la situația dedusă judecății și la efectele pe care le produce pentru inculpat, iar nu în mod abstract, evaluând strict aplicabilitatea generală a reglementărilor incidente.
Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 335 alin. 2 C.pen., instanța a reținut că regimul sancționator al acestei infracțiuni este același potrivit ambelor reglementări, respectiv aceasta se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 sau cu amendă. În același sens, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, atât potrivit art. 338 alin. 1 C.pen., cât și conform art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, sunt de 2 ani (limita minimă) și 7 ani (limita maximă). Pe cale de consecință, în ceea ce privește regimul sancționator al acestor 3 infracțiuni, instanța a reținut că acesta nu a suferit modificări prin . Codului penal. Referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, analizând comparativ prevederile art. 196 alin. 1 C. pen. și dispozițiile art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, instanța a constatat că minimul special prevăzut de lege este același (3 luni), maximul special fiind de 1 an potrivit noii reglementări, respectiv de 2 ani conform Codului penal de la 1969. Având în vedere, însă, că, din considerentele ce vor fi indicate, instanța s-a orientat spre o pedeapsă de 1 an, existența unui maxim special mai favorabil potrivit noii reglementări în raport cu cea existentă în vechea reglementare este lipsit de relevanță, în concret, pentru situația inculpatului.
Pentru stabilirea aplicabilității Codului penal de la 1969, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002 ca lege penală mai favorabilă în speță este tratamentul sancționator aplicabil stării de concurs, în mod incontestabil mai favorabil conform art. 33 lit. a) C.pen. de la 1969, prin raportare la art. 39 lit. b) C.pen. actual, având în vedere că instanța s-a orientat spre pedeapsa cu închisoarea și nu va aplica spor pedepselor stabilite în speță, infracțiunile săvârșite de inculpat fiind în stare de concurs. Aceasta deoarece, în sistemul Codului penal actual, sporul este obligatoriu și se determină potrivit metodei de calcul prevăzute la art. 39 lit. b) C.pen., în vreme ce, potrivit Codului penal de la 1969, sporul este facultativ în cazul concursului de infracțiuni. Pe cale de consecință, respectarea principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, stabilit prin decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, și decizia nr. 5/26.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unor chestiuni de drept, impune reținerea aplicabilității în speță a Codului penal din 1969, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002, ca lege penală mai favorabilă.
În concluzie, față de argumentele prezentate, instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din oficiu, după cum urmează:din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 1 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.; din infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. 1 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. de la 1969.
Instanța de fond a constatat că, în drept, cu privire la fapta inculpatului de a fi condus, la data de 28.08.2008, în jurul orei 17:00, autoturismul marca Kia Sorento, cu nr. de înmatriculare_, pe . 5 al Municipiului București, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 17.03.2007, instanța a reținut că aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la fapta inculpatului de a fi condus, la data de 02.10.2008, în jurul orelor 09:00, autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București, având permisul de conducere anulat, instanța constată că aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește fapta inculpatului de a fi accidentat-o, la data de 02.10.08, în jurul orei 09:00, cu autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București, în dreptul stației R.A.T.B. „Vadul Nou”, pe persoana vătămată I. A., aflată în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, provocându-i victimei leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și nu i-au provocat vreo infirmitate, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969.
Nu în ultimul rând, fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 02.10.08, ulterior accidentării și conducerii victimei I. A. la Spitalul Clinic de Urgență „B.- A.”, nu s-a înapoiat la locul accidentului și nu a înștiințat organele de poliție despre producerea acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen..
Nu în ultimul rând, având în vedere că la momentul comiterii tuturor faptelor expuse nu exista o hotărâre definitivă de condamnare pentru una dintre acestea, conform fișei de cazier a inculpatului, instanța a reținut și starea de concurs real, prevăzută de art. 33 lit. a) C.p. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., atât pentru cele patru infracțiuni expuse, între ele, cât și cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 145/04.09.2008, pronunțată de Judecătoria B. V., rămasă definitivă la 21.11.2008 prin nerecurare.
A. Cât privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că, potrivit art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Inculpatul, la data de 28.08.2008, în jurul orei 17:00, a condus autoturismul marca Kia Sorento, cu nr. de înmatriculare_ – care se încadrează în definiția acordată la art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 noțiunii de „vehicul”, prin care se înțelege un „sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări” - pe . 5 al Municipiului București – drum public, deși încă din data de 17.03.2007, astfel cum a rezultat din fisa auto, inculpatul avea permisul reținut pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte. De asemenea, instanța a mai reținut că, dincolo de pericolul abstract care rezultă din însăși săvârșirea faptei și este suficient pentru ca fapta să constituie infracțiune, în speță s-a conturat și un rezultat al infracțiunii – coliziunea cu autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, accident care s-a soldat exclusiv cu avarii.
Cât privește legătura de cauzalitate, în cazul infracțiunilor de pericol, aceasta a rezultat din însăși săvârșirea faptei,și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosar.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) Cod penal de la 1969, căci, deși inculpatul nu a urmărit producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat totuși producerea unei astfel de urmări, lăsând-o pe seama hazardului, asumându-și faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, în ciuda suspendării exercitării dreptului său de a conduce. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere înseși declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, din care a reieșit că acesta a condus autoturismul cu pricina pe drumul public, deși avea cunoștință de suspendarea exercitării dreptului său de a conduce.
B) Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, astfel cum este reglementată de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de fond a reținut că elementul material al acesteia este întrunit în speță, constând în conducerea de către inculpat, la data de 02.10.2008, în jurul orelor 09:00, a autoturismului marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București – drum public, în ciuda faptului că permisul de conducere al acestuia fusese anulat încă din data de 19.09.2008, așa cum a rezultat din fișa de evidență auto depusă la dosarul cauzei.
Referitor la urmarea imediată, aceasta este reprezentată de starea de pericol pentru siguranța circulației publice, fiind dublată, în speță, și de un rezultat concret produs – accidentarea pe trecerea de pietoni a victimei I. A., ceea ce a cauzat necesitatea unui număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru aceasta din urmă. Sub aspectul legăturii de cauzalitate, aceasta a rezultat din însăși săvârșirea faptei în cazul infracțiunilor de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.pen. de la 1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei comise și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, dar nu l-a urmărit, astfel cum a rezultat din declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății, acesta având cunoștință de faptul că avea permisul anulat la momentul conducerii autoturismului.
C) Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, sub aspectul laturii obiective, instanța constată că elementul material se regăsește în speță, astfel cum este prevăzut de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969. Astfel, analizând concluziile biletului de ieșire din spital din data de 10.10.2008, precum și ale raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009, instanța de fond a reținut că victima a avut nevoie de 50-55 zile îngrijiri medicale, în sensul art. 184 alin. 1 C.pen. de la 1969.
Totodată, instanța a mai reținut că nu s-au generat infirmități posttraumatice, iar, prin raportare la concluziile, precum și la zona vizată în concret de accident – șold stâng, braț stâng, genunchi stâng, gambă stângă, și la urmările produse, leziunile cauzate nu au fost de natură a pune în primejdie viața victimei.
Cât privește urmarea imediată produsă, instanța a constatat că aceasta este dată de leziunile cauzate victimei, astfel cum sunt descrise în raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009. Deși a intervenit decesul persoanei vătămate la 28.02.2013, conform certificatului de deces nr. 655/2013, în lipsa unei expertize medico-legale distincte, care să stabilească dacă există o legătură de cauzalitate între acest deces și leziunile cauzate de inculpat, precum și prin raportare la principiul in dubio pro reo, care impune o interpretare în favoarea inculpatului, instanța nu poate reține că urmarea imediată a fost decesul victimei, ci exclusiv cauzarea leziunilor cu pricina.
Referitor la legătura de cauzalitate, instanța a apreciat că aceasta este dovedită în speță, leziunile victimei fiind produse ca urmare a accidentului suferit, astfel cum s-a arătat în raportul de expertiză medico-legală.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a apreciat că este incidentă forma de vinovăție a culpei fără prevedere, conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) C.pen. de la 1969, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. În acest sens, trebuie menționat că nu a existat o culpă concurentă a victimei, întrucât aceasta se afla în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, fapt atestat de declarația persoanei vătămate, de depoziția martorelor A. C. G. și Butanche S., și recunoscut de inculpat cu ocazia audierii sale de către instanță. Culpa inculpatului a reieșit, din coroborarea acestor declarații, care atestă că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, cu procesul-verbal de constatare încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 28.08.2008, în care s-a reținut încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Nu în ultimul rând, se impunea reținerea variantei agravate prevăzute la art. 184 alin. 3 C.pen. de la 1969, întrucât accidentarea victimei a fost ca urmare a nerespectării de către inculpat a prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum s-a arătat mai sus. Or, o asemenea ipoteză cade sub incidența celei de-a treia teze a art. 184 alin. 3 C.pen. de la 1969 săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru „îndeplinirea unei anume activități” – în concret, aceea de conducere a unui autovehicul.
D) Cât privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, instanța a constatat că elementul material, astfel cum este descris de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, se regăsește în speță. Inculpatul, astfel cum rezultă din propriile declarații, precum și din depoziția martorei Butanche S., a transportat victima la Spitalul Clinic de Urgență „B. - A.” imediat după producerea accidentului, iar ulterior acestui moment nu a revenit la locul producerii accidentului, neînștiințând organele de poliție despre acesta. Or, pentru ca deplasarea de la locul accidentului în scop de a transporta victima la spital să cadă sub incidența alin. 3 al art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002 și, deci, să nu constituie în sine infracțiune, se impunea a fi îndeplinită și condiția privind declararea și consemnarea într-un registru special a datelor personale de identitate și a numărului de înmatriculare a autovehiculului, însoțite de înapoierea ulterioară a făptuitorului la locul accidentului.
În speță, însă, aceste condiții nu s-au îndeplinit, întrucât inculpatul nu a furnizat datele sale și ale autovehiculului, lăsând-o pe persoana vătămată în camera de gardă a spitalului, conform propriei declarații și nici nu s-a întors la locul accidentului, ulterior transportării persoanei vătămate la spital.
Au fost întrunite și cerințele esențiale atașate elementului material, anume ca în urma accidentului să fi rezultat vătămarea corporală a unei persoane – persoana vătămată I. A. având nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale, astfel cum s-a reținut mai sus, și ca părăsirea locului accidentului să se fi realizat fără încuviințarea poliției, întrucât inculpatul nu a înștiințat organele de poliție nici despre existența accidentului, nici despre părăsirea locului accidentului.
Cât privește urmarea imediată, aceasta este dată de starea de pericol creată pentru ordinea publică prin îngreunarea procesului de identificare, de către organele competente, a persoanei responsabile de producerea accidentului. Referitor la legătura de cauzalitate, aceasta a reieșit implicit din săvârșirea faptei, față de natura de infracțiune de pericol a prezentei fapte.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut forma de vinovăție a intenției indirecte, reglementată de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.pen. de la 1969, întrucât inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii sale. Aceasta deoarece, astfel cum a reieșit din declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul cunoștea că avea obligația legală de a raporta accidentul de circulație organelor de poliție, ulterior transportării victimei la spital, dar nu și-a îndeplinit această obligație, afirmând că „nu a mai reușit să ajungă” la o unitate de poliție, fără a furniza alte explicații.
În raport de toate considerentele expuse, întrucât toate cele patru fapte deduse judecății există și întrunesc trăsăturile esențiale ale infracțiunii, atrăgând răspunderea penală.
Având în vedere considerentele exprimate, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în regim cu executare pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni reținute, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., apte să asigure realizarea scopului și a funcțiilor pedepsei.
S-a apreciat de către instanța de fond că, în cauză, prin raportare la urmările produse, în cazul atât al faptei din 28.08.2008, cât și al faptei din 02.10.2008 - starea de pericol concret, generată de conducerea autoturismului în București la ore de trafic supraaglomerat – ora 17:00, respectiv ora 09:00, dar și coliziunea intervenită cu un alt autoturism, respectiv vătămarea corporală a victimei I. A., cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, pericolul social concret al faptelor nu este unul minor, ci, dimpotrivă.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, instanța a avut în vedere, totuși, faptul că inculpatul a transportat victima la spital, asigurându-i acesteia obținerea îngrijirilor medicale corespunzătoare.
De asemenea, în ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța a mai constatat că acesta are vârsta de 28 de ani, este divorțat, are un grad de educație ridicat – în concret, studii liceale, și urmează cursurile unei facultăți, fiind student. Totodată, instanța a mai avut în vedere faptul că inculpatul prezintă o perseverență infracțională deosebită, prin raportare la fișa sa de cazier bogată, care descrie multiple condamnări, dintre care o parte semnificativă sunt pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, inculpatul aflându-se inclusiv în prezent în executarea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 C.pen. (fostul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002), aplicată prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 965/10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București.
Nu în ultimul rând, s-a mai constatat că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe tot parcursul judecății, inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperând cu autoritățile judiciare prin recunoașterea în integralitate a faptelor săvârșite.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a reținut că minimul special este de 6 luni, iar maximul special este de 3 ani. De asemenea, instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., astfel că noile limite de pedeapsă la care se va raporta vor fi de 4 luni (minimul special) și 2 ani.
Punând în balanță ansamblul considerentelor menționate, instanța a apreciat că, în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din 28.08.2008), o pedeapsă orientată spre jumătatea intervalului de sancționare este aptă să își atingă scopul de prevenție și coerciție al acestei sancțiuni.
Față de aceste considerente, în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 2 și alin. 10 C. proc.pen., precum și a art. 5 C.pen., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din 28.08.2008) la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.
Totodată, prin raportare la dispozițiile art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969. În susținerea acestei concluzii, instanța a mai reținut că, pe de-o parte, inculpatul nu și-ar putea îndeplini, din penitenciar, funcțiile specifice activității pentru care ar fi ales, iar, pe de altă parte, pornind de la natura și pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, inculpatul nu poate reprezenta un model de conduită pentru cetățeni, într-o societate democratică. Nu i s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe acela de a fi ales, apreciind că fapta ce a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotații cat privește exercitarea dreptului de a alege, și respectând exigentele CEDO în materie, reflectate în Hotărârea din 06.10.2005, în cauza Hirst c. R.Unit și Irlandei de Nord.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărui permis de conducere este anulat (fapta din 02.10.2008), instanța a constatat că o pedeapsă orientată spre jumătatea intervalului de sancționare, obținut în urma aplicării art. 396 alin. 10 C.proc.pen., corespunde pe deplin scopului preventiv și educativ al acestei sancțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 2 și alin. 10 C. proc.pen., precum și a art. 5 C.pen., instanța a condamnat pe inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărui permis de conducere este anulat (fapta din 02.10.2008) la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969, din aceleași considerente cu cele expuse mai sus.
Referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, instanța a constatat că limitele speciale prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., sunt de 2 luni (minimul special) la 1 an și 8 luni (maximul special). În aceste condiții, având în vedere toate argumentele expuse, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special este necesară în speță, spre a atinge finalitatea acesteia.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 2 și alin. 10 C.proc.pen., precum și a art. 5 C.pen., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (fapta din 02.10.2008) la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969, apreciind că inculpatul nu poate reprezenta un model de conduită pentru cetățeni, într-o societate democratică.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, instanța a reținut că, potrivit art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., minimul special este de 1 an și 8 luni, iar maximul special de 4 ani și 8 luni. Or, prin raportare la toate circumstanțele analizate, instanța a apreciat că se impune acordarea unei pedepse orientate către minimul special în speță, aceasta fiind aptă să își atingă scopul de prevenție și coerciție al acestei sancțiuni.
Prin urmare, în baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 2 și alin. 10 C.proc.pen., precum și a art. 5 C.pen., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul Arambașa F. V. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei (fapta din 02.10.2008) la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 65 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a dispus interzicerea, pe o durata de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a treia C.pen. de la 1969, privind exercitarea dreptului de a conduce orice autovehicul, care se va executa conform dispozițiilor art. 66 C.pen. de la 1969. La stabilirea acestei pedepse complementare, instanța a avut în vedere faptul că natura infracțiunii săvârșite, modul și mijloacele concrete de săvârșire a acesteia, persistența infracțională, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969. În concret, dreptul de a fi ales sau de a îndeplini o funcție ce presupune exercițiul autorității de stat se impun a fi interzise inculpatului, care nu poate reprezenta un model de conduită pentru cetățeni. Din aceste motive, exercițiul acestor drepturi se impune a fi interzis pe durata stabilită, pe care instanța o consideră suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. Cât privește interzicerea dreptului de a conduce orice autovehicul, instanța a apreciat că aceasta e impune în speță, față de natura infracțiunii săvârșite și față de numărul repetat de infracțiuni în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 săvârșite de inculpat, care indică o periculozitate deosebită a acestuia pentru siguranța traficului rutier.
Totodată, în baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969, din aceleași considerente cu cele reținute.
De asemenea, instanța a constatat că infracțiunile descrise mai sus sunt concurente atât între ele, cât și cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 965/10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, căci la momentul săvârșirii acestor patru infracțiuni nu a existat o sentință definitivă de condamnare, în sensul art. 33 lit. a C.pen. de la 1969.
Din acest punct de vedere, în privința pedepsei de 10 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă, instanța a mai constatat că nu sunt incidente prevederile art. 6 C.pen.
În concret, întrucât pedeapsa cu pricina a fost stabilită în temeiul Codului penal actual, cu respectarea limitelor de pedeapsă aplicabile conform noii reglementări, nu este întrunită cerința incidenței altei legi penale mai favorabile, intervenită ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Pe cale de consecință, în baza art. 34 lit. b) C.pen. de la 1969, instanța a dispus contopirea pedepselor principale stabilite și pedeapsa de 10 luni stabilită prin sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 965/10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, căreia instanța nu apreciază necesar să îi adauge un spor, considerând-o îndestulătoare și aptă a-și atinge scopul sancționator și preventiv.
Totodată, în temeiul art. 35 alin. 1 C.pen. de la 1969, inculpatul va executa pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durata de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C.pen. de la 1969, privind dreptul de a conduce orice autovehicul.
De asemenea, în baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. de la 1969.
Nu în ultimul rând, instanța a dispus deducerea, din pedeapsa principală de 2 ani stabilită, a reținerii de 24 de ore din data de 20.07.2013, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 218/2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, precum și a deținerii din data de 10.09.2014 la zi, în temeiul M.E.P.Î nr. 295/10.09.2014 emis de Judecătoria Sectorului 1 București, conform adresei nr._/13.11.2014 a Inspectoratului de Poliție al Județului G..
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ..
În concret, fapta ilicită a inculpatului a vizat infracțiunea de vătămare corporală din culpă reținută în sarcina sa, constând în aceea că, la data de 02.10.08, în jurul orei 09:00, în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe . sectorul 5 al Municipiului București, în dreptul stației R.A.T.B. „Vadul Nou”, inculpatul a accidentat-o pe persoana vătămată I. A., aflată în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, provocându-i victimei leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Vinovăția acestuia a fost stabilită, sub forma culpei fără prevedere, generate de încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal de constatare încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 28.08.2008.
Referitor la legătura de cauzalitate, aceasta este directă și a rezultat din concluziile biletului de ieșire din spital din data de 10.10.2008, precum și ale raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008, eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009, care atestă faptul că leziunile victimei au fost urmare a accidentului de circulație suferit.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește prejudiciul produs, instanța a reținut că, astfel cum s-a dovedit prin decontul aferent perioadei 02.10-10.10.2008, persoana vătămată I. A. a necesitat îngrijiri medicale în regim de internare pentru o perioadă de 8 zile. Or, aceste cheltuieli, în cuantum total de 2832,08 lei, au natura unui prejudiciu material și au fost suportate de Spitalul de Urgență „B.-A.”. Din aceste considerente, reținând caracterul efectiv al acestor cheltuieli, care au fost pe deplin dovedite, instanța urmează a admite acțiunea civilă, în baza art. 25, art. 397 C.proc.pen. și a art. 1357 Cod civil, și va obliga inculpatul la plata către partea civilă Spitalul de Urgență „B.-A.” a sumei de 2832,08 lei, reprezentând prejudiciu material cauzat ca urmare a săvȃrsirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
De asemenea, instanța, în baza art. 15 rap. la art. 21 alin. 1 c.p.p. și art. 346 alin. 1 C. pr. pen. a luat act că partea vătămată prin succesori nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen., instanța a mai obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul ARAMBAȘA F. V., fără a motiva calea de atac.
Inculpatul fiind prezent la termenul din 20.04.2015, personal și asistat de apărător din oficiu, a solicitat admiterea apelului și contopirea pedepselor aplicate pentru care a fost condamnat în perioada 2008-2009 și, totodată, a solicitat și înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a conduce vreun autovehicul pe drumurile publice.
A mai solicitat înlăturarea pedepsei complementare, pe motiv că dispozițiile art.65 C. pen. prevăd ca această pedeapsă să fie aplicată numai pedepselor care depășesc durata de 2 ani, iar inculpatului i s-a aplicat, în urma contopirii pedepsei principale cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.218/2014, definitivă prin decizia nr.965/2014 a Curții de Apel București, rezultând, în final pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, deci mult sub minimul de 2 ani.
Inculpatul Arambașa F. V. a declarat la termenul din 20.04.2015 că nu dorește să facă declarații suplimentare, precizare ce a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (f.12).
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. de la 1968, de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. de la 1969.
Săvârșirea faptelor rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 28.08.2008; procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră la data de 02.10.2008; procesele-verbale de verificare încheiate de către lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră; fișa evidență auto pentru CNP-ul inculpatului; fișă evidență CNP inculpat; declarațiile persoanei vătămate I. A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2008 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 21.01.2009; declarațiile martorilor Arnold S. A. (pentru fapta din data de 28.08.2008), A. C. G., Butanche S. (pentru faptele săvârșite la data de 02.10.2008) și M. I. D. (pentru fapta din data de 02.10.2008); declarațiile inculpatului Arambașa F. de recunoaștere a faptelor (inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp în fața primei instanțe).
În mod corect prima instanță a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpatului (identificată în raport de instituțiile relevante în concret pentru situația juridică a acestuia), față de tratamentul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni este Cp din 1968, ce a fost aplicat global în raport de decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Totodată, Curtea constată că infracțiunea de vătămare corporală din culpă în forma săvârșită de inculpat este incriminată și în NCp, întrucât fapta a fost săvârșită în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiunea, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat.
Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele faptelor: la ore când traficul este aglomerat, pe un drum important, pierzând controlul mașinii și provocând distrugeri de bunuri și vătămări corporale și părăsind locul faptei pentru a evita tragerea la răspundere penală, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are vârsta de 28 de ani, este divorțat, are un grad de educație ridicat – studii liceale, și urmează cursurile unei facultăți, fiind student, are o fișa sa de cazier bogată, care descrie multiple condamnări, dintre care o parte semnificativă sunt pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, inculpatul aflându-se inclusiv în prezent în executarea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 N.C.pen., a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea faptelor, pedepsele aplicate sunt de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului, astfel încât nu se impune micșorarea acestora.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi în raport de dispozițiile art. 65 alin. 1 Cp din 1968 care impunea o pedeapsă principală de minim 2 ani închisoare pentru aplicarea pedepsei complementare. Prin urmare, instanța de apel va înlătura pedeapsa complementară în condițiile în care pedeapsa principală aplicată a fost de 1 an și 4 luni închisoare.
Cu privire la contopirea pedepselor aplicate anterior, Curtea reține că într-adevăr, infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar, săvârșite la 28.08. 2008 și la 02.10.2008, sunt concurente cu cele pentru care inculpatului i-au fost aplicate pedepse prin sp. nr. 364/2010 a Judecătoriei B. și sp nr. 167/2010 a Judecătoriei sectorului 6 București (contopite prin sp. nr. 1896/2011 a Judecătoriei G.). Cu toate acestea, atunci când infracțiunile sunt simultan atât concurente între ele, cât și în concurs sau recidivă cu unele anterioare, sfera concursului se întrerupe prin apariția unei recidive, iar tot ce precede hotărârii care constituie primul termen al recidivei alcătuiește concursul (operațiunea de contopire a fost efectuată prin sp. nr. 1896/2011 a Judecătoriei G.), iar ce urmează constituie o pluralitate distinctă, supusă din nou regulilor concursului. În plus, în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă stabilită prin sp. nr. 1896/2011 a Judecătoriei G. a fost în totalitate executată, astfel încât această pedeapsă nu mai subzistă.
Prin urmare, operațiunea de contopire și deducerea corespunzătoare a perioadelor executate se poate face doar cu pedepsele stabilite prin sp. nr. 218/2014 a Judecătoriei sectorului 1 București, nu și cu cele contopite prin sp. nr. 1896/2011 a Judecătoriei G., care au fost deja executate.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp va admite apelul declarat de apelantul inculpat ARAMBAȘA F. V. împotriva sentinței penale nr. 456/06.03.2015 a Judecătoriei sectorului 5 București, va desființa în parte sentința apelată și rejudecând în fond, va înlătura pedeapsa complementară aplicată pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cât și pe lângă pedeapsa rezultantă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei se va avansa din fondul MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp admite apelul declarat de apelantul inculpat ARAMBAȘA F. V. împotriva sentinței penale nr. 456/06.03.2015 a Judecătoriei sectorului 5 București.
Desființează în parte sentința apelată și rejudecând în fond, înlătură pedeapsa complementară aplicată pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cât și pe lângă pedeapsa rezultantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei se avansează din fondul MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
O. BurnelIsabelle T.
GREFIER,
I. D.
Red. I.T./12.05.2015
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect.5 București – jud.: P. M.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
