Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine (Legea 302/2004). Sentința nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 7291/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(4206/2014)
Sentința Penală Nr. 16/F/2015
Ședința din cameră de consiliu de la 28 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte O. B.
Grefier C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cererii de transfer persoană condamnată formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe condamnatul-persoană transferabilă G. G..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu răspunde pentru condamnatul-persoană transferabilă G. G., apărător desemnat din oficiu, avocat B. C. I. în substituirea doamnei avocat Z. L. D..
Fără citarea condamnatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, cu reducerea perioadei executate, întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Apărătorul condamnatului-persoană transferabilă achiesează la concluziile Reprezentantului Ministerului Public și solicită admiterea sesizării și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, acesta dându-și acordul în acest sens.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de transfer formulată de autoritățile judiciare din Regatul Japoniei, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 08.12.2014, P. de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței, în conformitate cu disp. art. 134 alin.1 teza ultimă din Legea nr.302/2004, recunoașterea hotărârii finale nr.(Wa)1625/2010 din 21.04.2011 a Înaltei Curți din Tokio și transferarea numitului G. G. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
În referatul procurorului se arată că sunt îndeplinite condițiile legale și că nu sunt incidente motive de refuz, fiind atașate următoarele înscrisuri: cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Japoniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate G. G., încarcerată în penitenciarul Osaka din Japonia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele japoneze într-un penitenciar din România însoțită de documentele prevăzute de art.4 alin.3 din Convenția de transferare a persoanelor condamnate, respectiv: adresa autorității centrale a statului de condamnare nr.KYOSEI 2269, înregistrată la Ministerul Justiției la data de 22.11.2013, fișa privind stadiul executării pedepsei ce include și un referat privind situația lui socială și familială, cererea de transferare a cetățeanului român transmisă, datată 26 iunie 2012, referat privind expunerea faptelor, cerere tip de transferare din data de 03.04.2013, copia certificată a sentinței din 21.04.2011 pronunțată de autoritățile japoneze și copia dispozițiilor legale aplicabile.
Din verificările efectuate în temeiul dispozițiilor art.153 al.2 din Legea 302/2004 rep. a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței penale pronunțată de autoritățile japoneze, conform fișei de cazier judiciar a acestuia. De asemenea, s-a stabilit prin interogarea bazei de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH că persoana condamnată nu este cercetată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței menționate și nici pentru alte fapte penale.
Din fișa de evidență emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul G. G. a fost identificat ca cetățean român, fiul lui G. și S., născut la 14.09.1982 în București, CNP_, iar ultimele mențiuni datează din 19.01.2007 când i s-a eliberat un pașaport simplu de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al municipiului București.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare a rezultat că numitul G. GHEORGHIȚ Ă a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu drept de muncă și plata unei amenzi în valoare de 4.000.000 yeni pentru încălcarea legii privind controlul substanțelor stimulante și a Codului vamal prevăzut de art.69 - 11 (1), art.l09 din Codul vamal și art.41 din Legea privind controlul substanțelor stimulante.
În fapt, s-a reținut că la data de 07.08.2010 G. G. a fost depistat având asupra sa 2.396,4 grame de substanțe stimulante în timp ce se afla în Japonia în Aeroportul Internațional Narita.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art.136 (1) lit.b din Legea nr.302/2004 și art.3 pct.l lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și că fapta reținută în sarcina persoanei condamnate G. G. are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.2 (1) din Legea nr.143/2000.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile japoneze a rezultat că persoana condamnată a fost arestată preventiv la data de 09.08.2010, data începerii executării pedepsei fiind 15.02.2012, din această pedeapsă fiind dedusă perioada arestului preventiv, respectiv 325 zile. Ultima zi a executării pedepsei este 26.03.2021.
Persoana condamnată a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile japoneze.
S-a reținut că persoana solicitată G. G. se află încarcerată în Penitenciarul Osaka– Japonia.
Examinând actele dosarului, Curtea constată îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 136 din L. 302/2004, aplicabile în cauză, în considerarea aderării Regatului Japoniei la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată la data de 21 aprilie 2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei C., Secția penală nr. 2, s-a dispus condamnarea cetățeanului român G. G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la plata unei amenzi în valoare de 4.000.000 yeni, reținându-se în fapt că în complicitate cu alte persoane necunoscute, cu intenția de a face profit, la data de 7 august 2010, s-a îmbarcat la aeroportul internațional Kotoka din Ghana având asupra sa 2.396,4 grame de substanțe stimulante ascunse într-un sac de îmbrăcăminte înfășurat cu bandă adezivă. La data de 8 aprilie 2010, la aeroportul internațional din Cairo, a transferat sacul la zborul nr. 964 al companiei Egypt Air, sosind în aceeași zi la aeroportul internațional Narita, situat în orașul Narita, prefectura C., Japonia, fiind depistat de un ofițer vamal transportând substanțele stimulante cu intenția de a trece vama.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 15 februarie 2012, conform mențiunilor cuprinse în informațiile furnizate de autoritățile japoneze în conformitate cu art. 4 al. 3 din Convenția aplicabilă.
Cât privește condiția dublei incriminări, din informațiile suplimentare comunicate de autoritățile nipone în urma solicitării Curții, reiese că substanța găsită asupra persoanei condamnate a constat în cristale albe de sare a acidului hidriclorhidric fenil-metil-aminopropan, substanță inclusă în tabelul II al Legii nr. 143/2000 rep. privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și reprezentând, potrivit art. 1 al. 1 lit. c din același act normativ, drog de mare risc, astfel încât importul și exportul unei astfel de substanțe este incriminat de legea română prin dispozițiile art. 3 al. 1 și 2 din L. 143/2000 și se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani.
Curtea constată că persoana condamnată G. G. și-a exprimat acordul la transferarea sa în România potrivit Convenției asupra transferării persoanelor condamnate, iar din raportul social întocmit de autoritățile japoneze pe baza declarațiilor acestuia, reiese că s-a născut în România, unde a absolvit studii superioare și a prestat activități lucrative.
Astfel, hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere se solicită este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, respectiv este definitivă și executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune, persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 136 alin. 2 din L. 302/2004, iar executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Prin urmare, Curtea va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște sentința penală nr. (Wa) 1625/2010 pronunțată la data de 21.04.2011 de Judecătoria C., Secția penală nr. 2 - Japonia, definitivă la data de 15.02.2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului G. G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani închisoare.
Curtea constată că din relațiile comunicate de autoritățile nipone (filele 16-17, dosar 2866/II/5/2013), reiese că persoana condamnată a fost arestată preventiv în cauza în care s-a dispus condamnarea sa în perioada 09.08._12, iar la data de 15.02.2012 a început executarea pedepsei principale aplicate, executare ce a fost suspendată în perioada 15.08._13, perioadă în care susnumitul a executat 400 de zile amendă ca urmare a faptului că nu a achitat amenda aplicată, motiv pentru care se va deduce din pedeapsă prevenția și perioada executată de la data de 09.08.2010 la data de 14.08.2012 și de la 19.09.2013 la zi.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București. Recunoaște sentința penală nr. (Wa) 1625/2010 pronunțată la data de 21.04.2011 de Judecătoria C., Secția penală nr. 2 - Japonia, definitivă la data de 15.02.2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului G. G. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
Dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă prevenția și perioada executată de la data de 09.08.2010 la data de 14.08.2012 și de la 19.09.2013 la zi.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015
PREȘEDINTE,
O. B.
GREFIER,
C. B.
Red. B.O./10.02.2015
Dact. V.D./ 4 ex.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 124/2015. Curtea de... | Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.).... → |
|---|
