Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 118/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 323/335/2014
Dosar nr._
(4455/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.118
Ședința publică din data de 27.01.2015
Curtea constituită din:
Președinte:V. A. P.
Judecător: E. R. C.
Grefier:C. D. R.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA V. și apelantul inculpat S. C. C. împotriva sentinței penale nr. 58/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător ales, avocat Câslariu I. cu împuternicire avocațială nr._/28.11.2014 depusă la fila nr.11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că au fost depuse relațiile solicitate Judecătoriei B. V., respectiv copia sentinței penale nr.36/02.04.2014, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că motivele scrise de apel ale Parchetului sunt corecte în condițiile în care s-ar păstra soluția de condamnare a inculpatului sub imperiul dispozițiilor Noului Cod Penal, însă văzând sentința Judecătoriei B. V. prin care a fost condamnat în baza interpretării pe instituții autonome, însă importante sunt disp. art.81-82 Cod Penal pentru a face o situație unitară inculpatului la un moment viitor, solicită admiterea apelului Parchetului în sensul de a înlătura schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanța de fond, iar condamnarea să se facă în baza art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.71-64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal și 81-82 Cod penal precum și 71 alin.5 din Cod Penal, contopirea cu sentința penală a Judecătoriei B. V. nefiind posibilă în condițiile în care în fișa de cazier judiciar nu apare decât o mențiune de punere în mișcare a acțiunii penale.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, susține că apelul declarat vizează doar modalitatea de executare a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare, raportat la atitudinea de recunoaștere și regret dar și la circumstanțele personale ale inculpatului care are un loc de muncă stabil și un copil în întreținere.
Având cuvântul cu privire la apelul declarat de P., solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia în modalitatea susținută în apelul declarat de P..
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 58/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.386 Cod procedură penală, în ref. la art.5 Cod penal:
Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în rechizitoriu, din art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 rep., în art.335 alin.2 Cod penal.
În baza art.335 alin.2 Cod penal, condamnă inculpatul S. C. C. – fiul lui M. și M., născut la data de 17 noiembrie 1980 în B. V., județul G., cu domiciliul în ., ., studii – gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, la 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de a conduce este suspendat.
În baza art.65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., înregistrat sub nr._ din 31 ianuarie 2014 pe rolul acestei instanțe, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a condus la data de 11 iulie 2012, pe raza satului Gratia, autoturismul marca Dacia 1305 cu nr. de înmatriculare_, proprietatea tatălui său, iar în jurul orelor 23.30, nu a oprit la semnalul regulamentar al organelor de poliție, virând stânga și intrând pe o uliță, organele de poliție mergând în urmărirea sa.
Inculpatul a oprit autoturismul după aproximativ 300 metri, iar la solicitarea organelor de poliție, de a prezenta actul de identitate și actele mașinii, a declarat că nu le are asupra sa.
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, s-a constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Audiat în fața organelor de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut fapta, încercând să prezinte în apărarea sa o altă situație de fapt, ce nu poate fi primită de instanță, necoroborându-se cu probatoriul administrat în cauză, respectiv procesele-verbale și declarațiile martorilor.
În fața instanței inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecată, cel din data de 20 martie 2014, când s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, pentru a se proceda conform art.342-348 din Noul Cod de procedură penală.
La termenele de judecată din 12 iunie 2014 și 25 septembrie 2014 inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, deși a semnat personal dovezile de primire a citațiilor emise pentru fiecare termen menționat (înștiințări filele nr.18 și 31 din dosar).
Cu ocazia audierii la organul de poliție și la procuror, inculpatul B. L. D. a recunoscut, în cele din urmă, faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice în data de 04.06.2013, cu permisul de conducere suspendat.
Din probele administrate în cauză, constând în înscrisurile existente la dosar, rezultă fără echivoc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.2 Noul Cod penal privind regimul circulației pe drumurile publice, prin aceea că a condus autoturismul marca Dacia 1305 cu nr. de înmatriculare_, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, faptă care se pedepsește de lege cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă penală.
Din fișa de cazier a inculpatului, solicitată de instanță Inspectoratului de Poliție al județului G., rezultă că inculpatul nu are antecedente penale (fila 5 din dosar), însă s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 31 mai 2013, fiind înregistrat dosarul nr.2365/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., pentru sustragere de la recoltarea probelor biologice.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptei și persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege, condamnându-l la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Totodată i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, P. de pe lângă Jud. V., precum și apelantul-inculpat S. C. C., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond aplicarea ca lege penală mai favorabilă a dispozițiilor vechiului cod penal, precum și aplicarea disp. art. 81 VCP în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Raportat la motivul de apel invocat în principal atât de către P., cât și de către inculpat, vizând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, Curtea reține în primul rând că se impune o analiză a cauzei prin prisma disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost analizat acest text de lege prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Codul penal actual, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal actual sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, Curtea observă în primul rând că disp. art. 86 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, în condițiile în care în prezent această infracțiune este incriminată de disp. art. 335 al. 2 NCP, ambele texte de lege prevăzând aceleași limite de pedeapsă, respectiv, de la 6 luni, la 3 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
Curtea opinează în sensul celor de mai sus, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 VCP, mult mai permisive decât cele prev. de art. 74 NCP, precum și raportat la posibilitățile de individualizare a modalității de executare a acestei pedepse, dintre care unele nu se mai regăsesc în noul cod penal, cum ar fi suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Chiar dacă actualul cod penal reglementează ca și vechiul cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, condițiile prev. de art. 91 NCP sunt mai restrictive decât cele prev. de art. 86 ind. 1 VCP, în acest sens fiind și disp. art. 16 al. 2 din Legea nr. 187/2012.
Nu în ultimul rând, Curtea remarcă și că din punct de vedere al circumstanțelor atenuante judiciare și al efectelor reținerii unor astfel de circumstanțe, vechiul cod penal conține dispoziții mai favorabile.
Față de considerentele de mai sus, Curtea remarcă că judecătorul fondului deși a făcut aplicarea disp. art. 386 NCPP, dispunând condamnarea inculpatului în baza art. 335 al. 2 NCP, fapta fiind săvârșită la data de 11 iulie 2012, nu a justificat în nici un fel această schimbare de încadrare juridică și nici pentru ce motive a apreciat în sensul aplicării legii noi ca lege penală mai favorabilă.
Mai mult, deși în considerentele hotărârii atacate se menționează că pedeapsa aplicată inculpatului de 6 luni închisoare este peste limita minimă prevăzută de lege, în realitate această pedeapsă este la limita minimă prevăzută de oricare dintre cele două legi penale, legea veche sau legea nouă, după cum s-a precizat anterior.
D. urmare, la stabilirea și aplicarea pedepsei principale pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea are în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, nefiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni, fapta din data de 17.11.2012, de refuz de recoltare de probe biologice, pentru care a fost condamnat de către Judecătoria B. V., prin sentința penală nr.36/02.04.2014, la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplic. art. 81 VCP, fiind în concurs real de infracțiuni, cu fapta din cauza de față.
Având în vedere însă decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 70/2007 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, dacă o astfel de contopire nu a fost dispusă de către instanța de fond, Curtea nu va proceda la contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să-și rezolve întreaga situație juridică printr-o cerere ulterioară separată.
Pe linie de individualizare a pedepsei, dar și a modalității de executare a acesteia, Curtea reține comportamentul procesual al inculpatului care a recunoscut integral săvârșirea faptei.
În ceea ce privește însă individualizarea cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acestei pedepse, Curtea reține că atâta timp cât în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante al căror eventual efect ar fi trebuit analizat în maniera anterioară, atât prin prisma legii vechi, cât și prin prisma legii noi, raportat în primul rând la legea identificată ca fiind mai favorabilă din punct de vedere al pedepsei principale, al cărei regim juridic s-ar fi impus a fi fost urmat și pentru identificarea acestor circumstanțe, o analiză comparativă este inutilă, singura raportare fiind cea la legea veche, date fiind concluziile de mai sus.
Astfel, Curtea apreciază că reținerea unor asemenea circumstanțe nu se impune în cauză, dată fiind natura infracțiunii comise, dar și importanța valorii sociale lezate, și nu în ultimul rând frecvența acestui gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp, care atentează în mod indirect la siguranța fizică a cetățenilor.
Circumstanțele de ordin personal, precum vârsta, lipsa antecedentelor penale, existența unei familii organizate, dar și cele faptice, favorabile inculpatului au fost reținute la momentul stabilirii cuantumului pedepsei aplicate și ele nu sunt de natură să determine o încadrare în disp. art. 74 VCP, rap. la art. 76 VCP.
D. urmare, Curtea opinează că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de judecătorul fondului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 VCP și respectă toate exigențele textului de lege menționat, astfel încât nu se impune micșorarea cuantumului acestei pedepse.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată prin raportare la aceleași criterii enunțate anterior, că în mod greșit s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă în regim privativ de libertate, având în vedere în principal lipsa antecedentelor penale, gravitatea faptei săvârșite, care este una medie, recunoașterea săvârșirii acesteia de către inculpat, persoana inculpatului, care prezintă garanțiile că simpla condamnare constituie un avertisment suficient pentru care pe viitor să nu mai comită alte fapte penale, a căror consecință nu poate fi decât executarea unei pedepse ulterioare, la care evident se va adăuga și pedeapsa din prezenta cauză, în regim privativ de libertate.
Curtea consideră astfel că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, stabilită de prima instanță, în sensul celor solicitate de către apelantul-inculpat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Jud. V. și de apelantul-inculpat S. C. C., împotriva sentinței penale nr. 58/02.10.2014 a Judecătoriei V., va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Va înlătura aplicarea disp. art. 386 NCPP și în consecință va dispune condamnarea inculpatului S. C. C., în baza art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 NCP, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.5 NCP, îi vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a 2-a și lit.b VCP, având în vedere și disp. art. 12 al. 1 din legea nr. 187/2012.
În baza art. 81 VCP rap. la art. 85 alin.3 VCP, cu aplic. art. 5 NCP Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art.82 VCP.
În baza art. 71 alin.5 VCP cu aplic. art.5 NCP, se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Totodată, i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 VCP, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În consecință, Curtea va dispune înlăturarea incidenței pedepsei accesorii, aplicată de instanța de fond, conform noului cod penal.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelurile declarate de P. de pe lângă Jud. V. și de apelantul-inculpat S. C. C., împotriva sentinței penale nr. 58/02.10.2014 a Judecătoriei V..
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Înlătură aplicarea disp. art. 386 NCPP și în consecință dispune condamnarea inculpatului S. C. C., în baza art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 NCP, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.5 NCP, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a 2-a și lit.b VCP.
În baza art. 81 VCP rap. la art. 85 alin.3 VCP, cu aplic. art. 5 NCP dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art.82 VCP.
În baza art. 71 alin.5 VCP cu aplic. art.5 NCP, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 VCP, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură incidența pedepsei accesorii, aplicată de instanța de fond, conform noului cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /28.01.2015
Dosar fond nr._ - Jud. V.
Jud. fond – I. T.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.).... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 119/2015. Curtea de... → |
|---|
