Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 166/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 166/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 166/F
Ședința publică din data de 28.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată P. C. pentru a aprecia cu privire la cererea formulată de către autoritățile judiciare bulgare referitor la recunoașterea și punerea în executare a hotărârii penale privindu-l pe acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru condamnatul P. C., lipsă, apărător desemnat din oficiu avocat Ș. L., care delegație la fila nr. 47 din dosar și apărător ales avocat M. A. care depune împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu al condamnatului P. C. solicită încetarea delegației prin prezentarea apărătorului ales al condamnatului.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile art. 139 alin. 2 C.p.p, în verificarea condițiilor cumulative cerute de art. 139 alin. 1 C.p.p., competența materială revine judecătoriei din raza de domiciliu a condamnatului, respectiv Judecătoria B..
În temeiul art. 50 alin. 2 C.p.p. coroborat cu art. 139 alin. 1 și 2 din legea 302/2004 modificată, solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei la Judecătoria B..
Apărătorul ales al condamnatului P. C. arată că achiesează la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală s-a înregistrat sub nr._ referatul nr.1374/II-5/2014 al Parchetului de pe lângă această instanță prin care s-a solicitat să se aprecieze cu privire la cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Bulgaria referitoare la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr.520/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr.2595/2013.
În motivarea referatului s-a arătat că la data de 06.08.2014 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București adresa nr._/2014/DR/12 p din 30.07.2014 a Ministerului de Justiție – Direcția D. internațional și cooperare judiciară – Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, prin care, în temeiul dispozițiilor Legii nr.302/2004 rep., s-a transmis cererea din 14.07.2014 a autorităților judiciare din Republica Bulgaria prin care se solicită recunoașterea și punerea în executare pe numitul P. C., cetățean român, născut la data de 05.06.1975 în ., domiciliat în ., ..1A, doar în ceea ce privește sancțiunea „privarea de dreptul de a se angaja în activități de afaceri cu produse accizabile pe o durată de 1 an”; întrucât aceasta nu poate fi executată pe teritoriul statului bulgar.
P. a arătat că din examinarea înscrisurilor ce însoțesc cererea a rezultat că prin sentința penală nr.520/25.11.2013 a Judecătoriei orașului R. – secția a V-a penală a fost condamnat inculpatul P. C. pentru infracțiunea prev. de art.292 alin.1 pct.2 din Codul penal bulgar la pedeapsa de privare de libertate pe durata de 1 an, executarea pedepsei fiind amânată pentru o perioadă de 3 ani, amendă în valoare de 2130 leva și privarea de dreptul de a se angaja în activități de afaceri cu produse accizabile pe timp de 1 an.
În referat s-a precizat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prev. de art.137 alin.3 raportat la art.136 alin.1 lit.b din Legea nr.302/2004 rep., rezultând că fapta numitului P. C. are corespondent în legislația penală română, fiind sancționată prin dispozițiile art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.
De asemenea, s-a examinat îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de art.137 alin.3 raportat la art.136 alin.1 lit.a, b, d, e și alin.2-4 din Legea nr.302/2004 rep., obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul numitului P. C..
S-a stabilit de asemenea, urmare a verificărilor efectuate în aplicarea dispozițiilor art.137 alin.1 raportat la art.134 alin.2 din Legea nr.302/2004 rep., că numitul P. C. nu este cercetat în prezent de către organele de urmărire penală română pentru săvârșirea altor infracțiuni, conform procesului-verbal întocmit și a fișei de cazier judiciar anexate la lucrare.
Pe de altă parte, din examinarea art.66 din Codul penal român rezultă că „privarea de dreptul de a se angaja în activități de afaceri cu produse accizabile” nu are corespondent în legislația română.
Astfel, art.66 alin.1 lit.g teza a II-a C. pen. se referă la „dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii”, ori, așa cum rezultă din sentința de condamnare, cel în cauză nu exercita activități de afaceri cu produse accizabile, ci conducea un camion, proprietatea transportatorului român „Romkayxtur”, iar țigările fără banderolă le cumpăra pentru utilizare personală.
În consecință, s-a solicitat Curții să aprecieze în ce măsură sunt incidente dispozițiile art.137 alin.1 și 3 raportat la art.135 alin.1 și alin.6 lit.c din Legea nr.-302/2004 rep., coroborate cu prevederile Convenție Europene de asistență judiciară în materie penală (Strasbourg, 1959) și protocoalele adiționale.
După înregistrarea pe rol a dosarului, Curtea a luat măsurile procedurale pentru desemnarea unui avocat din oficiu, numitul P. C. fiind reprezentat la termenul de la 28.10.2015 prin avocat ales, când s-a pus în discuție din oficiu problema competenței materiale a Curții de a soluționa cauza.
Atât reprezentantul Ministerului Public, cât și avocatul numitului P. C. au susținut că Judecătoriei B. îi revine competența materială de soluționare a cauzei.
Curtea, având în vedere dispozițiile art.139 alin.2 din Legea nr.139 rep., care se referă în mod expres și imperativ la competența judecătoriei în raza teritorială căreia își are domiciliul cel în cauză, va dispune în baza art.50 alin.2 C. pr. pen. declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B..
Conform art.50 alin.3 C. pr. pen., se va dispune menținerea probelor administrate, a actelor îndeplinite și a măsurilor dispuse.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența judecării cauzei privind persoana condamnată P. C. și recunoașterea hotărârii penale nr. 520/25.11.2013, dată în dosarul nr. 2595/2013 a Judecătoriei R. - Secția a V-a penală în favoarea Judecătoriei B., conform art. 50 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 139 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 modif.
Menține, în baza art. 50 alin. 3 C.pr.pen., probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse.
Onorariul parțial avocat oficiu, de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
E. L. N.
red. C.V.
dact. A.L. 2 ex./10.12.2015
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1442/2015. Curtea de... → |
|---|
