Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1442/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1442/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1442/A
Ședința din camera de consiliu din 28.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – G. C. A.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare declarată de persoana condamnată D. Ș., împotriva deciziei penale nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu a răspuns contestatorul D. Ș., personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu D. P., în baza delegației nr._/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de persoana condamnată D. Ș..
Apărătorul din oficiu al contestatorului D. Ș. solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, învederând că aceasta este formulată în termenul de 10 zile prevăzut de lege. Petentul susține că, folosind o legitimație falsă, și-a însușit o sumă de bani de la două persoane diferite. De fapt, a fost judecat pentru aceleași fapte de două instanțe diferite, respectiv de către Judecătoria Sectorului 4 București și de către Judecătoria Cornetu, astfel că se încadrează în disp. art. 426 Cod de procedură penală.
Pentru aceste considerente apreciază contestația admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază contestația inadmisibilă.
Solicită să se observe că termenul de declarare a contestatiei este de 10 zile de la data la care condamnatul a luat cunoștință de hotărâre, potrivit art. 428 alin. 1 Cod de procedură penală. In cauza, acest termen a fost depășit, în condițiile în care contestația în anulare a fost promovată la 22.05.2015 iar petentul a cunoscut hotărârea judecătorească. La data de 14.01.2015 când s-a soluționat cauza la Curtea de Apel București a fost prezent, alături de apărătorul său ales, formulând concluzii cu ocazia ultimului cuvânt.
Față de motivele învederate în scris de petent, apreciază contestația inadmisibilă. Din perspectiva presupusei autorități de lucru judecat, comparând hotărârile judecătorești, învederează faptul că motivul este unul formal invocat. În sentința 1677/13.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă, petentul a fost judecat și condamnat definitiv pentru o faptă din 12.10.2013, având ca parte vătămată pe Bujilov Vitalie. Dimpotrivă, în cazul celeilalte hotărâri judecătorești se constată că persoanele vătămate au fost A. C. E. și Caravană M., datele săvârșirii fiind diferite de cea din prima hotărâre judecătorească, respectiv 19.01.2014 și 28.12.2013.
Condamnatul a acționat în același mod, dar faptele nu sunt identice și nu există autoritate de lucru judecat.
Contestatorul-persoană condamnată D. Ș., având ultimul cuvânt, învederează faptul că, folosind aceeași legitimație, a fost condamnat de două ori, apreciind acest lucru drept o eroare. Cu privire la termenul de declarare, învederează faptul că a declarat contestația în anulare când era în refuz de hrană.
În consecință, solicită admiterea cererii și luarea măsurilor legale ce se impun.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de inculpatul D. Ș., a fost desfiintata,în parte, sentința penală nr. 480/24.10.2014 a Judecătoriei Cornetu și, in rejudecare, în fond:
S-au inlaturat dispozițiile de adăugare a restului neexecutat de 835 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.134/2012 a Tribunalului Dâmbovița la fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului în cauza nr._ .
În baza art. 39 alin.1 lit.b Cod penal,rap.la art.43 alin.2 Cod penal s-au contopit cele două pedepse de câte 3 ani închisoare și cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate inculpatului în cauza nr._, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, rezultând 5 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă care s-a adaugat la restul neexecutat din pedeapsa anterioară, în final inculpatul D. Ș. urmând să execute 5 ani, 4 luni și 835 zile închisoare.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Au fost mentinute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a dispus avansarea onorariului parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, din bugetul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta a retinut ca, la data de 09.01.2014, în Complexul Comercial „Dragonul R.”, inculpatul D. Ș. a indus în eroare partea vătămată A. C. E., prin declinarea calității de organ de poliție, prezentând o legitimație falsă, pe numele de „P. V.” și cu ocazia controlului efectuat asupra acestei părți vătămate i-a sustras suma de 60 lei.
La data de 28.12.2013, în Complexul Comercial „Drgomul R.”, inculpatul D. Ș. a indus în eroare partea vătămată Caravană M. C., declinându-și calitatea de organ de poliție prin prezentarea unei legitimații false de polițist, iar cu ocazia controlului efectuat asupra acesteia i-a sustras suma de 800 lei.
Inculpatul nu a contestat situația de fapt reținută în rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
S-a constatat ca, faptele întruneau, la data comiterii lor, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 C. pen.; art. 240 C.pen. și art.291 C. pen., toate cu aplicarea art.37 lit.a și b C. pen. și art.33 lit.b C. pen. de la 1968.
Întrucât de la data săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, s-a constatat interventia dispozițiilor art. 5 alin. 1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Prin raportare la datele concrete ale speței, Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că este mai favorabilă inculpatului legea nouă, din două considerente: limite mai mici de pedeapsă pentru infracțiunile ce formează obiectul judecății; posibilitatea împăcării pentru infracțiunea de înșelăciune.
D. urmare, este corectă soluția de schimbare a încadrării juridice și, respectiv, de încetare a procesului penal pentru infracțiunile de înșelăciune față de împrejurarea că a intervenit împăcarea părților.
Pentru celelalte fapte, s-a apreciat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, prev. de art.258 alin.1 și 3 C. pen. și uz de fals, prev. de art.323 C. pen., toate cu aplicarea art.41 alin.1 C. pen. și art.5 alin.1 C. pen., în raport de care, în mod legal și temeinic s-a pronunțat soluția de condamnare.
Referitor la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, prev. de art.258 C. pen., s-a considerat ca în mod justificat s-a reținut incidența dispozițiilor alin.1 și 3, în acest din urmă caz inculpatul folosind o legitimație falsă de polițist. Or, art.258 alin.3 C. pen. face vorbire despre persoana care poartă, fără drept „semne distinctive ale unei autorități publice”. D. urmare, nu este întemeiată critica inculpatului sub acest aspect.
Nu a fost primita solicitarea de aplicare a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, deși prin adresa nr.252/D/P/2014 din 18.12.2014 a DIICOT – Structura Centrală rezultă că denunțul formulat de inculpatul D. Ș. la 09.07.2014 a fost exploatat în dosar, ducând la identificarea unor persoane implicate în activități infracționale. Aceasta pentru că, potrivit dispozițiilor legale de mai sus: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a pct.1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Noțiunea de „infracțiune gravă” este definită de art.2 lit.h din aceeași lege, iar faptele ce formează obiectul judecății în prezenta cauză nu se încadrează în categoria infracțiunilor grave.
Este neîntemeiată și critica privitoare la contopirea pedepselor după regulile noului Cod penal, câtă vreme Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale interzice combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive.
Pedepsele stabilite pentru inculpat au fost individualizate corespunzător criteriilor legale, instanța de fond având în vedere atât datele privitore la faptele comise, cât și cele ce țin de persoana inculpatului. Soluția este argumentată și sub acest aspect, situație în care nu este întemeiată solicitarea de reindividualizare.
În ceea ce privește modalitatea de contopire a pedepselor ca urmare a reținerii stării de recidivă, Curtea a constatat că apelul este fondat, întrucât judecătoria a aplicat greșit dispozițiile art.43 alin.1 în loc de art.43 alin.2 C. pen., adăugând restul neexecutat de 835 zile închisoare (din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.134/2012 a Tribunalului Dâmbovița) pe lângă fiecare dintre pedepsele stabilite, precum și în final, pe lângă pedeapsa rezultată.
Art.43 alin.2 C. pen. prevede următoarele: „Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta”.
S-a mai retinut ca, contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente s-a făcut în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.1 lit.b C. pen. iar celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, latura civilă, măsura de siguranță, cheltuielile judiciare, onorariul pentru avocat din oficiu) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare a hotărârii, care să fie invocate din oficiu.
De asemenea, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor privitoare la deducerea reținerii și arestării preventive de la 09.01.2014, ora 20:00 la 18.04.2014, urmând a fi menținută și această măsură.
Cum inculpatul era arestat preventiv în altă cauză s-a apreciat ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 422 teza finală C. pr. pen., potrivit cărora „instanța de apel (…) adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel”.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare condamnatul D. Ș..
In motivarea contestatiei s-a aratat, in esenta, că prin decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea contestatorului D. S. pentru aceleasi fapte cu cele pentru care acesta a fost condamnat de către Judecătoria Sectorului 4 București.
Contestația în anulare formulată de contestatorul D. S. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.426 lit.b C.p.p., care reglementează situația în care împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal.
Conform art.396 alin.6 C.p.p, încetarea procesului penal se pronunța in cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. e - j C.p.p..
Prin decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de inculpatul D. Ș., acesta urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani, 4 (patru) luni și 835 (opt sute treizeci și cinci) zile închisoare.
Comparând decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ cu sentința 1677/13.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, Curtea constata ca aceste doua hotarari nu au fost pronuntate pentru aceleasi fapte.
Astfel, prin sentința 1677/13.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă, petentul a fost judecat și condamnat definitiv pentru o faptă din 12.10.2013, având ca parte vătămată pe Bujilov Vitalie iar prin decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ a fost condamnat pentru infractiuni avand ca persoane vatamate pe A. C. E. și Caravană M..
In plus, datele săvârșirii infractiunilor mentionate in decizia penală nr. 50/A/14.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ sunt diferite de cele la care au fost savarsite infractiunile pentru care contestatorul condamnat D. S. a fost condamnat prin sentința 1677/13.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin urmare, motivul invocat de contestatorul condamnat D. S. nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute la art. 426 C.p.p.
Ca urmare, se constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale, procesuale penale prevăzute expres și imperativ în care se exercită această cale de atac extraordinară, așa încât se va proceda la respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare dedusă judecății.
Vazand si disp. art. 275 alin. 2 Cod Procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D. Ș. împotriva deciziei penale nr. 50/A din 14.01.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală.
Obligă pe contestatorul D. Ș. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
T. G. G. C. A.
GREFIER
S. V.-V.
Red./tehnored. GCA
J. recurs. C.A.B. - D.L. / I.T.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
