Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.559/CO
Ședința publică din data de 30.10.2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea contestației formulată de contestatorul condamnat G. I. împotriva sentinței penale nr.1376 din 28.08.2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREȘTI Secția I penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.10.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.10.2015, când a decis;
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1735/28.08.2015,Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 583 alin. 1 Cod procedură penală a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune București.
În baza art. 864 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată condamnatului G. I. prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin neapelare.
A dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin neapelare, în regim penitenciar, în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal.
A constatat că, prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, condamnatului G. I. i-au fost interzise, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 și i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului G. I., durata reținerii și arestării preventive de la data de 03.06.2012 la data de 24.09.2012.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, P. L. T., în cuantum de 130 lei, conform împuternicirii nr._/27.05.2015, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14.05.2015 a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București, sub nr._, sesizarea Serviciului de Probațiune București, prin care Biroul Executări Penale al Tribunalului București – Secția I Penală a fost informat despre încălcarea de către condamnatul G. I. a măsurilor de supraveghere dispuse prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin neapelare.
Serviciului de Probațiune București, apreciind că G. I. a încălcat dispozițiile art. 863 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1969, a solicitat revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, formulată potrivit disp. art. 863 alin. 4 Cod penal.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin neapelare, s-a dispus, “În baza art 71 alin 1 din OUG 105/2001 aprobată prin legea 243/2002 și modificată prin legea 39/2003 cu retinerea disp art 33 lit a Cp si cu aplic. art 320/1 Cpp și art 74 lit a Cp, art 76 Cp condamnă pe inculpatul G. I., fiul lui M. și E., născut la data de 29.05.1973 în București, studii liceale, divorțat, domiciliat în București, ., sector 6, CNP_, posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP S5 biroul nr. 3, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvarsirea infractiunii de trafic de migranți.
În baza art 7 alin 1,3 din legea 39/2003 cu aplic. Art 320/1 Cpp si art 74 lit a Cp, art 76 Cp condamnă pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art 7 alin 1 din legea 39/2003, art 65 Cp aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza II lit b Cp pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art 26 alin 1 Cp rap la art 288 alin 1 Cp cu aplic art 41 alin 2 Cp, art 320/1 Cpp, art 74 lit a, art 76 Cp condamnă acelasi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru savarsirea complicitatii la infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art 33 lit a-34 lit b Cp inculpatul G. I. executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a si lit b Cp, ca pedeapsă complementară.
În baza art 86/1 Cpp dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 6 ani calculată conform art 86/2 Cp ( 3 ani durata pedepsei aplicate + 3 ani).
În baza art 86/3 Cp pe durata termenului de încercare inc. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e)să se prezinte la fiecare 3 luni( de la rămânerea definitivă a hotărârii) în prima zi de joi a lunii respective la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, serviciu căruia i se încredințează sarcina supravegherii inc.
f)sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 (opt) zile, precum si intoarcerea;
g)sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
h)sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art 86/4 Cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.
În baza art 71 alin 5 Cpp, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev de art 71,64 alin 1 lit a teza II lit b Cp.
Conform art 88 Cp compută timpul reținerii ( ordonanța nr. 44) și arestării prventive a inc.( încheierea TB SIP din 03.06.2012, MAP 133/UP/03.06.2012) de la 03.06.2012 la zi( 24.09.2012) și, în baza art 350 alin 3 lit b Cpp dispune punerea de îndată în libertate a inc. dacă nu este arestat în altă cauză”.
Cu ocazia punerii în executare a dispozițiilor cuprinse în sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2012, potrivit art. 863 alin. 4 Cod penal din 1969, Serviciului de Probațiune București a constatat încălcarea de către condamnatul G. I. a obligațiilor prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b teza I Cod penal din 1969 (schimbarea locuinței fără anunțarea consilierului de probațiune), art. 863 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal din 1969 (comunicarea în prealabil a deplasărilor mai mari de 8 zile) și art. 863 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969 (comunicarea de informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență).
Serviciului de Probațiune București a arătat că, deși condamnatul G. I. și-a schimbat locuința încă din luna decembrie 2014, acesta a anunțat consilierul de probațiune abia la data de 05.02.2015, fără a justifica în niciun fel încălcarea obligației prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b teza I Cod penal din 1969.
Ulterior, condamnatul s-a deplasat în afara teritoriului României pe o durată mai mare de 8 zile fără a comunica în prealabil acest lucru, încălcând astfel dispozițiile art. 863 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal din 1969 (comunicarea în prealabil a deplasărilor mai mari de 8 zile) și nu a comunicat ajutorul financiar de 400 euro oferit de către concubine sa, încălcând astfel și dispozițiile art. 863 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969 (comunicarea de informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență).
Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiționate - și implicit a suspendării sub supraveghere - a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se mențin și după . noului Cod penal, regimul acestora, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Potrivit dispozițiilor art. 864 alin. 2 Cod penal din 1969, dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Tribunalul a apreciat că încălcarea de către condamnatul G. I. a unor obligații stabilite prin hotărârea de condamnare nu poate atrage în mod automat revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia, fiind necesar să se stabilească, dincolo de orice dubiu rezonabil, că acest fapt se datorează relei-credințe a condamnatului, acest lucru neputând fi făcut decât prin administrarea de probe.
Astfel, instanța a analizat atât înscrisurile comunicate de către Serviciului de Probațiune București și condamnat, cât și susținerile condamnatului G. I., împreună cu depoziția numitului R. P. F., audiat la cererea condamnatului în calitate de martor.
În ceea ce privește înscrisurile aflate la dosar s-a constatat că acestea cuprind, pe lângă sesizarea formulată de către Serviciului de Probațiune București și următoarele: procesul-verbal încheiat de către consilierul de probațiune în prezența condamnatului cuprinzând obligațiile pe care acesta trebuie să le respecte pe durata supravegherii, inclusiv obligațiile prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b teza I Cod penal din 1969 (schimbarea locuinței fără anunțarea consilierului de probațiune), art. 863 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal din 1969 (comunicarea în prealabil a deplasărilor mai mari de 8 zile) și art. 863 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969 (comunicarea de informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență), un exemplar al actului fiindu-i înmânat lui G. I.; planul de supraveghere; fișa de monitorizare a întrevederilor; notele telefonice; declarațiile condamnatului și adrese emise către organele de poliție.
Din aceste înscrisuri a rezultat că, deși condamnatul G. I. și-a schimbat locuința încă din luna decembrie 2014, acesta a anunțat consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune București abia la data de 05.02.2015, fără a justifica în niciun fel încălcarea obligației prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b teza I Cod penal din 1969.
Ulterior, cu toate că a fost notificat să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la data de 25.03.2015, condamnatul G. I. nu a dat curs acestei solicitări.
La data de 27.03.2015 o persoană care s-a recomandat a fi sora condamnatului a contactat Serviciul de Probațiune București, arătând faptul că G. I. nu se poate prezenta la consilierul de probațiune întrucât este plecat la B., la o înmormântare. Persoana a refuzat comunicarea unui număr de telefon la care condamnatul să poată fi contactat.
La aceeași dată (27.03.2015) G. I. a contactat telefonic consilierul de probațiune, arătând că se află în afara țării, în Anglia, unde își caută de lucru. A susținut că a plecat din România încă din data de 24.03.2015 și va reveni în București la data de 31.03.2015 sau chiar 01.04.2015.
Consilierul de probațiune a atras atenția condamnatului că a încălcat obligația prevăzută de art. 863 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal din 1969 (comunicarea în prealabil a deplasărilor mai mari de 8 zile), cerându-i să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune București la data de 03.04.2015.
La termenul stabilit, condamnatul nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune București.
La data de 08.04.2015 G. I. s-a prezentat la Serviciul de Probațiune București, motivându-și deplasarea în Marea Britanie prin intenția de a cumpăra un autoturism și a-l revinde în România. A mai arătat că obținuse un venit în cuantum de 300 euro din revânzarea unei alte mașini, deși în fișa de monitorizare completată în luna februarie precizase doar un ajutor financiar de 400 euro oferit de către concubine sa.
Audiat fiind, condamnatul G. I. a susținut că nu a încălcat, cu rea-credință, obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. În fapt, s-a deplasat în Anglia pentru a-i aduce „unui prieten” o mașină, urmând să primească pentru acest serviciu suma de 300 euro. Întrucât „prietenul” nu i-a mai trimis banii, a apelat la concubina sa, care se afla în Austria, obținând astfel resursele financiare necesare întoarcerii în țară. Cu toate acestea și-a procurat un bilet de avion
Condamnatul a mai susținut că a plecat în Anglia la data de 23.03.2015 și a început căutările pentru un bilet de avion de întoarcere la data de 30.03.2015, găsind o ofertă abia după 4 zile.
Susținerile condamnatului G. I. au fost infirmate de către martorul R. P. F. care a arătat că a plecat împreună cu acesta, în jurul datei de 18-19.03.2015 în Marea Britanie, cu autoturismul, intenționând să rămână în străinătate și să-și caute un loc de muncă. În ciuda faptului că invocase dorința de a achiziționa un autovehicul, condamnatul G. I. nu a întreprins niciun demers în acest sens.
Pentru că nu au găsit niciun loc de muncă, martorul R. P. F. plecat din Anglia, lăsându-l pe condamnat acolo, la locuința unui „alt prieten de-al lui”.
Analizând declarațiile condamnatului G. I. prin raportare la materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că acestea nu corespund adevărului, ci sunt formulate în scopul justificării încălcării unor obligații stabilite prin hotărârea de condamnare.
Astfel, deși condamnatul G. I. și-a schimbat locuința încă din luna decembrie 2014, acesta a anunțat consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune București abia la data de 05.02.2015, susținând ulterior că „nu e nicio problemă dacă anunț cu ocazia prezentării la termen”.
Ulterior, condamnatul a plecat împreună cu martorul R. P. F. în Marea Britanie cu intenția de a rămâne acolo și a găsi un loc de muncă, revenind în țară numai în urma diligențelor depuse de către consilierul de probațiune și justificând încălcarea obligațiilor impuse prin motive nereale (participarea la o înmormântare la B., dorința de a achiziționa un autovehicul, imposibilitatea de a găsi un bilet de avion etc.)
În același ton de încălcare a obligațiilor ale, condamnatul G. I. nu a comunicat consilierului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, de vreme ce a susținut că a realizat venituri din vânzarea unui autovehicul, fără a le comunica Serviciului de Probațiune București.
Având în vedere toate aceste aspect, diligențele depuse de către Serviciul de Probațiune București prin intermediul consilierilor de probațiune, Tribunalul apreciază, raportat la probele administrate, circumstanțele personale ale condamnatului G. I. și la faptul că acesta avea cunoștință despre conținutul obligațiilor stabilite prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, că putem vorbi în prezenta cauză de o evidentă rea-credință din partea condamnatului în neexecutarea obligațiilor stabilite de instanță.
Deși condamnatul a cunoscut obligațiile ce-i reveneau în urma condamnării sale prin sentința penală nr. 633/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, a fost convocat în numeroase rânduri la sediul Serviciului de Probațiune București, a fost încunoștințat personal de către consilierul de probațiune asupra necesității respectării dispozițiilor hotărârii judecătorești și asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea obligațiilor impuse, condamnatul G. I., cu bună-știință, a ignorat toate acestea, sub diferite pretexte.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație, în termen legal, inculpatul G. I., care, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea prezentei contestații, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei, dat fiind că el nu a dat dovadă de rea credință.
A precizat că o singură dată a întârziat, nu a avut cu ce să revină în țară, a anunțat organele judiciare despre această întârziere și, mai mult, de la aeroport a mers direct la Serviciul de probațiune.
În ceea ce privește susținerea că și-ar fi schimbat locuința, inculpatul a arătat că nu și-a schimbat niciodată locuința, mai mult, el a indicat și cea de a doua adresă la care poate fi găsit unde presta anumite munci.
De asemenea, inculpatul a precizat că a vrut să achiziționeze o mașină cu care să revină în țară, însă tranzacția nu a mai putut avea loc și, ca urmare, s-a aflat în imposibilitate de a reveni în țară cu acea mașină și nu a putut ajunge la data la care era convocat la Serviciul de probațiune. A mai arătat că la acel moment nici prietena sa nu a putut să-i împrumute bani pentru a achiziționarea acelui bilet de avion.
A arătat că a anunțat telefonic situația, a adus ca martor pe domul R. P. F., pentru a dovedi că a plecat cu acesta în Anglia.
A solicitat a se avea în vedere că prezenta situație în care s-a aflat a fost una singulară în aproximativ 3 ani de zile, astfel că pentru considerentele mai sus enunțate a solicitat admiterea prezentei contestații.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
În mod justificat se constată că instanța de fond a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicate inculpatului G. I., în raport de împrejurarea că susnumitul nu și-a îndeplinit cu rea - credință măsurile de supraveghere stabilite de către instanță.
Astfel, conform textului de lege reglementator, ține de esența acestei modalități de condamnare (suspendare sub supraveghere), ca cel condamnat să fie supus unor măsuri de supraveghere, impunându-i-se, dacă este cazul, una sau mai multe obligații.
Aceste măsuri de supraveghere, respectiv obligații, care implică, în general restricții ale unor drepturi (cum ar fi cel de liberă circulație) nu au un caracter facultativ, ci țin de caracterul punitiv al pedepsei aplicate, având scopul ca persoana condamnată să conștientizeze încălcarea legii, iar respectarea acestora constituie o modalitate prin care se poate verifica în concret dacă cel condamnat „ a intrat” în procesul de reeducare.
Or, datele existente la dosarul cauzei nu confirmă o astfel de situație, din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune București (fila 3 dosar de fond) reieșind că persoana condamnată G. I. a încălcat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 al. 1 lit. b C.pen.1969 ”de a anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință, precum și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea”, precum și cea prevăzută de art. 86 ind. 3 al. 1 lit. d C.pen.1969 ”să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență”.
Dintr-o asemenea perspectivă – a relei credințe dovedite - trebuie privită și inițiativa condamnatului de a pleca în Marea Britanie, deși cunoștea că, în mod periodic trebuie să se prezinte la Serviciul de Probațiune și fără a anunța deplasarea pe care intenționa să o facă.
Totodată, conform principiului nemo propria turpitudinem allegans, susnumitul nu poate invoca în argumentarea nerespectării măsurilor de supraveghere propria acțiune de a părăsi țara, câtă vreme, pe de-o parte, îi incumba comunicarea unei asemenea împrejurări autorităților, iar, pe de altă parte, avea posibilitatea să-și asigure venituri și în țară.
A împărtăși un punct de vedere contrar, înseamnă a face ca o condamnare definitivă, aplicată, să cadă în derizoriu, câtă vreme condamnatul ignoră obligațiile stabilite și face tot ceea ce dorește, la fel ca o persoană care nu este supusă niciunei constrângeri, precum este pedeapsa.
De altfel, Curtea constată chiar caracterul speculativ al aserțiunii potrivit căreia acesta își căuta un loc de muncă în Anglia sau că intenționa să cumpere o mașină pe care ulterior să o revândă, având în vedere lipsa unor mijloace materiale care să îi permită să desfășoare astfel de activități (pe care de altfel trebuia să le declare, în cazul în care ar fi existat).
Or, Curtea constată că și sub acest aspect existența relei-credințe, din moment ce susținerile sunt contradictorii, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Toate acestea converg către ideea că în mod deliberat condamnatul nu s-a supus măsurilor aplicate de către instanță, iar atitudinea sa de a nu răspunde demersurilor Serviciului de Probațiune, inclusiv de a-i acorda un program mai flexibil condamnatului, se circumscrie noțiunii de rea-credință.
Faptul că inculpatul s-a prezentat timp de doi ani de zile nu justifică sustragerea sa de la îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite de instanța de condamnare pe durata întregii perioade de supraveghere și nici faptul că i s-ar fi spus de la Serviciul de Probațiune că are voie să și le încalce de trei ori abia apoi urmând să fie sesizată instanța pentru revocarea suspendării având în vedere că tocmai acest serviciu a întocmit sesizarea care stă la baza prezentului dosar.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în baza art. 597 al. 8 C.pr.pen. rap. la art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată G. I. și, în baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu - av. Pașala D., în cuantum de 130 lei, urmând a fi avansat din fondurile MJCL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 597 al. 8 C.pr.pen. rap. la art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată G. I. împotriva sentinței penale nr. 1376/28.08.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. obligă pe contestator la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu - av. Pașala D., în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile MJCL.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2015
Președinte,
C. S.
Grefier,
D. P.
Red.C.S./09.11.2015
Tehnored.V.D./5 ex./03.11.2015
T.B.S.1- jud.M.N.C.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1442/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1464/2015. Curtea de... → |
|---|
