Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 995/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-08-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 995/A
Ședința publică din data de 07 august 2015
Completul constituit din
PREȘEDINTE: R. A. B.
JUDECĂTOR: T. A.
GREFIER: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații G. T. C., S. V. I. și C. P. F. împotriva sentinței penale nr.111 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din 04.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 07.08.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.111 din data de 28.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Z. a schimbat, în baza art.386 Cod pr.penală, încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. P. F. din infracțiunea de tăinuire prev. de art.270 alin.1 Cod penal în infracțiunea de tăinuire prev. de art.270 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal.
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d și al.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul G. T. C. (zis „C.", fiul lui I.-M. și E., CNP_, născut la 09.01.1996 în A., jud.Teleorman, domiciliat municipiul T. M., ..25, județul Teleorman), la pedeapsa închisorii 1 an și 6 luni (fapta din perioada 16 -18 iunie 2014 - persoana vătămată C. D.).
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni (fapta din perioada 20 iunie 2014 – persoană vătămată F. M.).
În baza art. art.228 al.1-229 al.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni (fapta din seara zilei de 23.06.2014 – persoană vătămată D. T.).
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d și al.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni (faptele din zilele de 05.08.2014 și 07.08.2014 – persoană vătămată C. F.).
În baza art.38 din noul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acestuia dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d și al.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul S. V. I. (fiul lui M. și I., CNP_, născut la 26.07.1994 în Z., jud. Teleorman, domiciliat în ., fără forme legale în Z., ., jud. Teleorman) la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni (fapta din perioada 16 -18 iunie 2014 – persoană vătămată C. D.).
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d Cod penal cu aplic.art.35 al.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni (faptele din 20.06.2014 și 21.06.2014 – persoană vătămată F. M.).
În baza art.228 al.1 -229 al.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art.396 alin. 10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni (fapta din seara zilei de 23.06.2014 - persoană vătămată D. T.).
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.d și al.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni (faptele din zilele de 05.08.2014 și 07.08.2014 – persoană vătămată C. F.).
În baza art.38 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acestuia dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.228 al.1-229 al.I lit.d Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul GHIRTOI S. I. (fiul lui natural și E., CNP_, născut la 19.09.1991 în Z., cu același domiciliu, ., cetățenie română, studii 9 clase, fără ocupație, fără antecedente penale), la pedeapsa închisorii de 8 luni (fapta din 21.06.2014 – persoană vătămată F. M.).
În baza art.91 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatul Ghirtoi S. I.. În baza art.92 Cod penal s-a fixat inculpatului un termen de supraveghere de 2 ani iar conform art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Totodată, instanța a impus condamnatului să execute următoarele obligații: a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; c) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței. Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art.93 alin.5 Cod penal condamnatul va trebui să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
În baza art.94 alin.2 Cod penal, s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute la lit.a) și b), prestarea muncii neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, precum și îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, să se facă de către S. de Probațiune Teleorman iar verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute la lit.c) de organele abilitate care vor sesiza S. de Probațiune Teleorman cu privire la orice încălcare a acesteia.
În baza art.94 alin.4 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune va avea obligația să sesizeze instanța, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin; c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal.
În baza art.270 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.113 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală s-a dispus luarea față de inculpatul I. M. D., a măsurii educative neprivative de libertate, a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, urmând ca supravegherea să se facă sub coordonarea Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art.121 Cod penal, pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, instanța a impus minorului următoarele obligații: a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională; b) să nu depășească, fără acordul Serviciului de Probațiune Teleorman, limita teritorială a județului Teleorman; c) să nu se apropie și să nu comunice cu ceilalți coinculpați; d) să se prezinte la S. de Probațiune Teleorman la datele fixate de acesta. În baza art.121 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță să se facă sub coordonarea serviciului de probațiune. În baza art.121 alin.4 Cod penal s-a dispus că pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, S. de Probațiune Teleorman are obligația să sesizeze instanța, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.
I s-a atras atenția minorului asupra dispozițiilor art.123 Cod penal.
În baza art.270 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. P. F. (fiul lui M. E. și C., CNP_, născut la 13.03.1989 în Z., cu același domiciliu, . nr.39, cetățenie română, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, recidivist), la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art.864, art.83 din Codul penal de la 1969 și art.15 alin.2 și art.16 din Legea nr.187/2012, a fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere acordat inculpatului cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art.861 din Codul penal de la 1969, aplicată prin sentința penală nr.135/26.09.2008 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin hotărâre - în total pedeapsa de 4 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților G. T. C. și S. Vaslică I. și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul la domiciliu executat de aceștia - de la data de 11.08.2014 la 28.08.2014, precum și perioada arestării preventive executate de aceștia de la 27.10.2014 la zi.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și obligați inculpații în solidar să despăgubească părțile civile după cum urmează: inculpații G. T. C. și S. V. I., în solidar, la plata sumei de 250 de euro, către partea civilă C. F.; inculpații G. T. C., S. V. I., I. M. D. - acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente I. M. - și C. F., în solidar, la plata sumei 700 lei către partea civilă C. D..
S-a constatat recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părții civile D. T..
În baza art.112 alin.1 lit.e) și alin.5 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpații G. T. C., S. V. I., G. S. I. și C. P. F. a sumei de 1.500 lei, prejudiciu nerecuperat și cu care persoana vătămată F. M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a reținut, în fapt, că inculpații G. T. C. și S. V. I. sunt prieteni din copilărie iar, potrivit susținerilor acestora, în luna iunie 2014, întrucât aveau nevoie de bani, au luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din locuințe în scopul valorificării în interes personal, după cum urmează:
1). Într-una din zilele din perioada 16-18.06.2014, în timp ce se deplasau pe ., inculpații G. T. C. și S. V. I. au observat că la imobilul cu nr.17, curtea era neîngrijită și bănuind că proprietarul nu era în localitate, au hotărât să sustragă bunuri din interior. După ce au escaladat gardul și, prin forțarea unei uși din lemn, au pătruns în interior au sustras mai multe bunuri: 2 aparate DVD, stație audio, boxă audio, 2 flex-uri și 1 televizor LCD.
În timpul nopții au dus bunurile sustrase la locuința inculpatului I. M. D. și l-au anunțat telefonic pe inculpatul C. P. F. despre faptul că „au bunuri de vânzare". La miezul nopții, acesta din urmă a venit la locuința respectivă și, după ce s-au înțeles cu privire la preț, a cumpărat cele 2 flex-uri, iar a doua zi a cumpărat boxa audio și un aparat DVD, achitând în total 450 lei, sumă ce a fost împărțită în mod egal de inculpații G. T. C. și S. V. I.. Restul bunurilor au rămas la locuința inculpatului I. M. D., care, deși cunoștea proveniența bunului, a vândut televizorul LCD martorei I. M. A. cu suma de 250 lei.
2). În jurul datei de 20.06.2014, în timp ce se aflau în zona pieței agroalimentare a orașului Z., inculpații G. T. C. și S. V. I. au escaladat gardul în curtea imobilului de pe ..113, cunoscând faptul că proprietara - persoana vătămată F. M. - se află la muncă în străinătate. Prin escaladarea unei ferestre de tip termopan, care era întredeschisă, au pătruns în interior, după care au coborât la subsol, de unde au sustras prin smulgere, 2 țevi din cupru (5 metri lungime fiecare) și cablu conductor electric, împrejurare în care au văzut că acolo se mai afla și un aparat de sudură. Inculpații s-au deplasat la marginea orașului, pe un teren viran din zona fostei societăți Suinprod, unde au ars învelișul, iar cuprul rezultat și țevile le-au valorificat la centrul de colectare deșeuri de pe . de 300 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.
3). În ziua următoare, 21.06.2014, inculpatul S. V. I. a revenit la adresa susmenționată, însoțit de inculpatul G. S. I. și, folosind același mod de operare, au sustras aparatul de sudură și pe care l-au transportat la locuința celui din urmă, ulterior vânzându-l inculpatului C. P. F. pentru suma de 250 lei, bani pe care i-au împărțit în mod egal.
4). În seara zilei de 23.06.2014, inculpații G. T. C. și S. V. I., folosind același mod de operare (prin escaladarea gardului și implicit a unei ferestre), au sustras din imobilul proprietatea persoanei vătămate D. T. (cu reședința în Canada), un televizor LCD, marca Panasonic, un motoferăstrău (drujbă), bunuri pe care în timpul nopții, pe stradă le-au vândut inculpatului C. P. F., pentru suma de 700 lei, acesta cunoscând proveniența bunurilor, așa cum de altfel a fost de fiecare dată.
5). În ziua de 05.08.2014, în jurul orelor 13.00, în timp ce se deplasau pe ., inculpații G. T. C. și S. V. I. au pătruns pe poarta descuiată în curtea locuinței persoanei vătămate C. F. și apoi, prin escaladarea ferestrei de la balcon, au pătruns în casă și, dintr-o geantă aflată într-un dormitor, au sustras suma de 250 euro (4 bancnote x 50, 2 x 20 și 1 x 10), după care au părăsit locul faptei, iar suma sustrasă a fost schimbată în echivalentul în lei (1.050 lei) la S.C. Mik Credit IFN S.R.L. Z., al cărei administrator era martorul Bombeț D.. O parte din banii obținuți au fost folosiți la jocurile de noroc.
6). În ziua de 07.08.2014, în jurul orelor 12.00, întrucât nu mai aveau bani și cunoscând faptul că în geanta părții vătămate C. F., se mai afla valută, cei doi inculpați au hotărât să revină în locația respectivă pentru a sustrage din nou alți bani. Folosind același mod de operare, au pătruns în imobil, dar în timp ce se îndreptau spre camera respectivă, au simțit prezența unei persoane, motiv pentru care au părăsit locul faptei și s-au ascuns în grădină. La scurt timp au pătruns din nou în casă, dar nu au reușit nici de această dată să sustragă bani, deoarece au fost depistați de persoana vătămată C. F., care a alertat vecinii, strigând „Hoții, hoții!!!", cei doi fugind din casă și pe stradă au fost urmăriți de martora Ciocănitu C. M. - vecina persoanei vătămate, care i-a recunoscut.
La reținerea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: plângeri penale, procese-verbale de sesizare, declarații persoane vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații martori, raport criminalistic tehnico-științific, dovezi din 03 și respectiv 07.07.2014 de predare-primire bunuri sustrase, declarații inculpați, fișe cazier, precum și din depoziția martorului C. D., audiat la solicitarea inculpatului C..
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, texte de lege în baza cărora instanța a dispus sancționarea acestora.
Cu privire la inculpatul C., văzând că acesta a săvârșit fapta ce formează obiectul prezentei cauze în stare de recidivă în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr.135/26.09.2008, definitivă prin neapelare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii în sarcina acestuia a săvârșirii faptei deduse judecății în prezenta cauză în stare de recidivă - din infracțiunea de tăinuire prev. de art.270 alin.1 Cod penal în infracțiunea de tăinuire prev.de art.270 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpaților G., S. și G., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Constatând întrunite în cauză cerințele impuse de art.396 alin.10 Cod pr.penală și văzând că inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate, în cauză s-a făcut aplicarea respectivului text de lege.
Instanța de fond a reținut forma continuată – în condițiile art.35 alin.1 Cod penal atât pentru inculpatul G. care a săvârșit faptele din zilele de 05.08.2014 și 07.08.2014 – persoană vătămată C. F., cât și cu privire la inculpatul S. care a săvârșit faptele din zilele de 20.06.2014 și 21.06.2014 – persoană vătămată F. M. și, respectiv, faptele din zilele de 05.08.2014 și 07.08.2014 – persoană vătămată C. F., precum și săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în concurs făcând aplicarea art.38 Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei cu privire la inculpatul G., instanța de fond, prin prisma acelorași criterii de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal și, văzând dispozițiile art.91 Cod penal (conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art.42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată) a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, respectiv: condamnarea în cauză este de 8 luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Cu privire la inculpatul minor I., instanța, prin prisma acelorași criterii, a apreciat drept cea mai adecvată sancțiune, măsura educativă neprivativă de libertate, a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, reținând împrejurarea că părinții minorului sunt plecați la muncă în străinătate, în accepțiunea instanței minorul recurgând la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa pe fondul unor carențe în supraveghere, încât s-a apreciat că s-ar impune ca acesta să respecte un program stabilit de serviciul de probațiune, care să conțină orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.
În fine, cu privire la inculpatul C., instanța nu a primit concluziile apărătorului său ales în sensul achitării, motivat de aceea că din împrejurările concrete de comitere a faptelor, acesta a prevăzut că bunurile dobândite provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia. A avut în vedere instanța împrejurarea că potrivit declarațiilor inculpaților S. și G., după ce, împreună aceștia, în seara zilei de 23.06.2014 - în jurul orelor 22,00 – 23,00 au sustras bunuri de pe . sunat pe inc. C. și, la indicația acestuia au mers pe ., în apropiere de imobilul cu nr.39, unde, în jurul orei 01.00 noaptea, inculpatul C. a cumpărat televizorul și drujba. Acest mod de desfășurare a evenimentelor - ora târzie în noapte, raportat la nivelul de instrucție al inculpatului C., precum și faptul că acesta nu a justificat într-un mod rezonabil achiziționarea bunurilor la ora târzie din noapte, fără ca vreunul dintre inculpați să dovedească o urgență rezonabilă în vânzarea -achiziționarea bunurilor în aceste condiții au fundamentat convingerea instanței în sensul că inculpatul C. a prevăzut că bunurile dobândite provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În accepțiunea instanței de fond „buna credință” a acestui inculpat în achiziționarea bunurilor de la inculpatul S. despre care a pretins că știa că lucrase în Italia și ar fi putut avea bunuri de vânzare putea fi, eventual, reținută în măsura în care ar fi dovedit - dincolo de „naivitatea” sa în ceea ce privește achiziționarea de bunuri în aceste condiții - o împrejurare rezonabilă și care să justifice în mod obiectiv tranzacția în respectivele condiții de vânzare.
În ceea ce privește acțiunea civilă, văzând că persoanele vătămate s-au constituit părți civile, precum și în raport de contribuția fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor în dauna fiecăreia dintre părțile civile,- inculpații G., S., G. și I., dealtfel, fiind de acord să despăgubească părțile civile cu sumele astfel cum au fost solicitate de acestea - prima instanță, și în baza principiului disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat inculpații în solidar să despăgubească părțile civile.
Prima instanța a dispus confiscarea de la inculpații G. T. C., S. V. I., G. S. I. și C. P. F. a sumei de 1.500 lei, prejudiciu nerecuperat și cu care partea civilă F. M. nu s-a mai constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații G. I. T. C., S. V. I. și C. P. F., primii doi inculpați, fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelanții inculpați G. I. T. C. și S. V. I. – prin apărători desemnați de Curte din oficiu – critică sentința penală atacată pentru netemeinicie, exclusiv din perspectiva individualizării pedepselor aplicate în primă instanță.
În motivarea scrisă a apelului, inculpatul C. P. F. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, în conformitate cu art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 16 lit. b sau c Cod procedură penală, iar în subsidiar, art. 16 lit. d Cod procedură penală.
Analizând apelurile formulate de inculpații G. I. T. C., S. V. I. și C. P. F., Curtea constată că sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În ceea ce privește critica inculpatului C. P. F. referitoare la situația de fapt reținută în considerentele sentinței apelate, Curtea, în urma propriului examen al materialului probator, ajunge la aceeași concluzie ca și instanța de fond, reținându-se, în mod corect, că inculpatul este culpabil de comiterea infracțiunii de tăinuire, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul C. P. F. neagă că a cunoscut proveniența bunurilor, susținând că nu a preceput din împrejurările faptei că bunurile au fost sustrase.
Această susținere nu este întemeiată.
Conform textului incriminator, constituie infracțiunea de tăinuire și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amenda, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit ,,primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană, care, fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia’’.
Referitor la latura obiectivă a infracțiunii inculpatul nu a făcut obiecțiuni, acesta a recunoscut că, la datele reținute prin actul de inculpare și prin hotărârea instanței de fond, a dobândit prin cumpărare de la ceilalți inculpați bunurile ce fac obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina sa.
Recunoașterea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, așa încât se concluzionează că elementul material al infracțiunii a fost stabilit în acord cu probatoriul administrat, împrejurarea că inculpatul a dobândit acele bunuri de la autorii furturilor fiind un element faptic real.
Pentru a concluziona că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, este necesar să se verifice dacă, sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu forma de vinovăție specifică. Astfel, cum infracțiunea de tăinuire se comite numai cu intenție, este necesar ca tăinuitorul să fi cunoscut sau să fi prevăzut că bunul provine dintr-o faptă penală și cu toate acestea acceptă să-l dobândească, fiind de rea credință.
Inculpatul a susținut că nu există nicio probă care să demonstreze faptul că a avut știință de împrejurarea de care depinde caracterul penal al faptei sale. În legătură cu această chestiune trebuie arătat că în procesul penal, pentru dovedirea învinuirii și a apărării, se pot folosi atât probele directe cât și cele indirecte, acestea din urmă, cunoscute și sub denumirea de indicii, se referă la acele deducții logice din care se poate trage concluzia existenței sau nu a unei împrejurări.
Curtea reține că rezultă cunoașterea sau prevederea provenienței ilicite a bunurilor din următoarele împrejurări de fapt:
- dobândirea bunurilor pe timp de noapte, moment neobișnuit pentru astfel de tranzacții;
- prețul redus cu care au fost oferite spre vânzare bunurile;
- locul de unde au fost ,,achiziționate” unele dintre bunuri (pe stradă) nu este obișnuit pentru valorificarea licită a unor astfel de bunuri;
- timpul foarte scurt în care inculpatul a dobândit un număr relativ mare de bunuri de la autorii furturilor;
- dobândirea de către inculpat a unor bunuri diferite, de mare diversitate.
Toate aceste împrejurări, chiar dacă singulare nu duc la concluzia că, în momentul dobândirii bunurilor, inculpatul a fost de rea credință, coroborate au aptitudinea de a exclude orice altă variantă.
Or, astfel stând lucrurile, în condițiile în care reținerea infracțiunii de tăinuire nu depinde de cunoașterea de către tăinuitor a condițiilor în care s-a comis fapta din care provine bunul, a încadrării juridice, dacă sunt realizate condițiile răspunderii penale, etc., fiind suficient să știe sau să prevadă că provine dintr-o faptă prevăzută de lege penală, Curtea concluzionează că instanța de fond a reținut în mod corect a fi întrunite și condițiile specifice laturii subiective.
Curtea reține că instanța de fond a analizat toate elementele de individualizare incidente în cauză, și rezultate din situația concretă de fapt și datele personale ale inculpatului C. P. F., pe care le-a aplicat cu clemență, cu consecința dispunerii unei condamnări la o pedeapsă situată la minimul limitei speciale, în condițiile în care inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, la care, prin mecanismul prev. de art.864, art.83 Codul penal 1969, s-a adăugat, obligatoriu, pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit sentința penală nr.135/26.09.2008 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare.
Având în vedere natura faptei, modalitatea de săvârșire și antecedentele penale ale inculpatului, apreciază că reducerea mai accentuată a cuantumului pedepsei, posibilă doar în situația recunoașterii unor circumstanțe atenuante, față de aplicarea de către prima instanță a unei pedepse situate la minimul limitei speciale, ar fi doar de natură a lipsi sancțiunea aplicată de aptitudinea de a atinge scopul reeducativ ce îi este menit prin lege.
Curtea constată, cu titlu preliminar, referitor la apelurile formulate de inculpații G. I. T. C. și S. V. I., că aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor – beneficiind astfel de dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală – și nu au contestat situația de fapt reținută în cauză.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților G. I. T. C. și S. V. I., Curtea constată că instanța de fond a dat dovadă de clemență în raport de ambii inculpați, aplicând pedepse spre minimul limitei speciale, în condițiile în care ambii inculpați au perseverat pe calea infracțională, iar datele concrete ale cauzei furnizează suficiente date ce conduc la concluzia că furtul constituia pentru aceștia un adevărat modus vivendi și principala sursă de venit.
Pentru aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G. I. T. C., S. V. I. și C. P. F. împotriva sentinței penale nr. 111 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. _ .
În baza art. 422 Cod procedură penală va deduce în privința inculpaților G. T. C. și S. V. I. prevenția de la 11.08.2014 la 28.08.2014 și de la 27.10.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpații la câte 700 lei cheltuieli judiciare stat, din care sumele de 360 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpații G. T. și S. V. și suma de 90 de lei reprezentând onorariu parțial pentru inculpatul C. P. F. vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G. I. T. C., S. V. I. și C. P. F. împotriva sentinței penale nr. 111 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. _ .
În baza art. 422 Cod pr.penală deduce în privința inculpaților G. T. C. și S. V. I. prevenția de la 11.08.2014 la 28.08.2014 și de la 27.10.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 2 Cod pr.penală obligă inculpații la câte 700 lei cheltuieli judiciare stat, din care sumele de 360 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpații G. T. și S. V. și suma de 90 de lei reprezentând onorariu parțial pentru inculpatul C. P. F. vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 august 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. A. B. T. A.
GREFIER,
C. G.
Red.R.A.B./Th.red.C.V.M.-ex.14/06.11.2015
Judecătoria Z. – judecător N. C. R.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 991/2015. Curtea de... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 863/2015.... → |
|---|
