Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 939/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(580/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 538/A
Ședința din Camera de consiliu de la 9 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea contestației in anulare formulată de condamnatul D. C. împotriva deciziei penale nr. 157/A din 3 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 4270/3/_*.
Fără citarea părților conform art. 431 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a prezentat apărător ales pentru contestatorul condamnat – avocat L. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Curtea pune in discuție admisibilitatea in principiu a contestației in anulare potrivit dispozițiilor art. 431 Cod procedură penală.
Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În ceea ce privește art. 426 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, arată că odată cu punerea în discuție a schimbării încadrării juridice, nu a fost audiat inculpatul pe noua încadrare juridică. Cu privire la art. 426 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită a se constata că fapta a fost comisă in data de 1 iulie 2008, împrejurare față de care opinează că s-a îndeplinit termenul de prescripție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la art.426 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, arată că audierea trebuie să vizeze fapta comisă și nu încadrarea juridică, care este stabilită de către instanță, in momentul în care stabilește situația de fapt, în mod concret. În cazul de față a fost audiat inculpatul cu privire la situația de fapt, astfel că nu este incident cazul de contestație în anulare invocat de apărare. În ceea ce privește prescripția, prescripția specială nu s-ar fi putut împlini până la data soluționării în apel a cauzei nici pe vechea și nici pe noua reglementare. În atare situație, consideră inadmisibilă contestația în anulare, astfel că solicită a fi respinsă ca atare.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curți, în data de 13 februarie 2015, petentul D. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 157/A din 3 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._ *.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin decizia contestată, petentul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal (prescripția) și că deși a fost prezent la proces, instanța nu l-a audiat cu privire la noua faptă reținută.
Condamnatul și-a întemeiat în drept contestația pe dispozițiile art.426 lit.b și h Cod procedură penală.
A fost atașat dosarul nr. 4270/3/_*, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Într-adevăr, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ea vizează hotărârile definitive, însă dispozițiile art.426 Cod procedură penală arată care sunt cazurile când se formulează o astfel de cerere, și anume:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 431 alin.1 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Verificând actele și lucrările dosarului și având în vedere și poziția procesuală a Ministerului Public, Curtea constată contestația în anulare ca fiind inadmisibilă.
Referitor la cazul prevăzut în art.426 alin.1, lit.b Cod procedură penală, vizând prescripția specială, aceasta nu s-ar fi putut împlini până la data soluționării în apel a cauzei nici pe vechea și nici pe noua reglementare.
În ceea ce privește cazul prevăzut la art.426 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, Curtea arată că audierea trebuie să vizeze fapta comisă și nu încadrarea juridică, care este stabilită de către instanță, în momentul în care stabilește situația de fapt, în mod concret.
În speța soluționată, inculpatul a fost audiat cu privire la situația de fapt, astfel că nu este incident cazul de contestație în anulare invocat de apărare.
În realitate, toate motivele invocate de contestator tind spre o reapreciere a probatoriului administrat în cauză, în sensul stabilirii nevinovăției sale și a greșitei obligări la repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită ce i se reține în sarcină, ceea ce este inadmisibil în cadrul unei căi extraordinare de atac, cum este cea exercitată în speță.
Cazurile prevăzute de art.426 lit.b și h Cod procedură penală nu sunt incidente deci în speță, deoarece contestația în anulare nu este un nou apel, iar motivele invocate au fost analizate prin decizia de condamnare.
Nu s-a invederat, deci, o situație juridică nouă, ce ar fi fost necunoscută de instanța de apel, probele existente la dosar au fost analizate de instanța de apel, așa cum rezultă din motivarea deciziei contestate, iar în aceste condiții, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.
Curtea constată că cele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.426 Cod procedură penală, împrejurare față de care, va respinge prezenta cerere ca inadmisibilă și va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 431 Cod procedură penală, respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. C. cu privire la decizia penală nr.157/03.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, ca inadmisibilă.
În baza art. 274 alin 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. G. M.
GREFIER,
G. A. I.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
