Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 40039/300/2014
Dosar nr._
(1176/2015)
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 634/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C. C.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr.104 din data de 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat M. D., personal și asistat de apărător ales, avocat M. S., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a motivelor de apel formulat de către inculpat în susținerea căii de atac promovată în cauză, după care,
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere constând într-o autorizație de reparații ce vizează avariile suferite de autoturismul inculpatului, în dovedirea faptului că acesta a fost lovit din spate, precum și o adresă din care rezultă că . îl angajeze.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apelantul-inculpat prin apărător ales.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată a fi administrată de către apelantul-inculpat prin apărător ales și ia act de depunerea acestora la dosar.
Întrebat fiind de către instanță, apelantul-inculpat arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de apel, întrucât nu are elemente noi de adăugat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal în vigoare, sens în care solicită aplicarea unei amenzi penale indiferent de cuantum, astfel dând posibilitatea acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în condițiile în care are promisiunea pentru angajarea ca șofer la ., precum și având în vedere că are un copil cu dizabilități în îngrijire.
Mai arată că ceea ce a reținut instanța de fond în dezavantajul inculpatului este că producerea accidentului a avut loc și din vinovăția acestuia, ori din înscrisul depus la dosar, respectiv autorizația de reparații rezultă că autovehiculul inculpatului a fost lovit din spate și astfel a fost proiectat în alte două autoturisme parcate pe partea dreaptă a carosabilului.
În concluzie, față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei și că este șofer de aproximativ 40 de ani, perioadă în care nu a avut nici un incident în trafic, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, stabilirea în sarcina inculpatului a unei pedepse cu amendă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că o pedeapsă în condițiile art. 81 C.p. din 1969 se impune, față de valoarea ridicată a alcoolemiei avută de inculpat la momentul producerii accidentului.
Apelantul-inculpat M. D., având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 2 București ,prin sentința penală nr.104 din data de 24.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a VCP rap. la art. 76 alin. 1 lit. d VCP și a art. 5 NCP condamnă pe inculpatul M. D. (fiul lui N. și E., născut la data de 16.09.1956 în ., cetățean român, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în București, ., sector 2, CNP –_), la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b VCP, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 VCP, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 VCP.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 VCP, privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b VCP
În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1CPP obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul emis la data de 10.12.2015, în dosarul penal nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 din Codul Penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul Penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
„La data de 22.10.2012, în jurul orei 2240, inculpatul M. D. a condus pe .. București – Sector 2, autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, având în sânge, la momentul depistării în trafic, o alcoolemie teoretică de circa 1,55 g‰,.”
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare din data de 22.10.2012 întocmit de către organele de poliție rutieră; procesul verbal privind verificarea inculpatului în evidențele poliției; protocolul etilotest privind pe inculpat; cererea de analiză, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică privind pe inculpat; buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2515/23.10.2012; raportul de expertiză medico-legală nr. 2358/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; declarația martorului I. P.-G.; declarațiile inculpatului M. D..
În ședința publică 10.02.2015, instanța a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunoștință învinuirea, precum și dispozițiile art. 375 alin. 1 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a precizat că dorește să se prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 Cpp., că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză, după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cpp., declarațiile sale prin care a recunoscut comiterea faptei fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și verificării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost comunicată fișa sa de cazier judiciar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost indicat anterior, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței corespunde realității, astfel:
La data de 22.10.2012, în jurul orei 22.40, cu toate că anterior consumase băuturi alcoolice, inculpatul M. D. s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, iar în timp ce îl conducea pe . București, dinspre . D-na G. a intrat în coliziune cu un alt autoturism, cu numărul de înmatriculare_ condus în aceiași direcție de către martorul I. P.-G..
La fața locului s-au prezentat organele de poliție rutieră, ocazie cu care inculpatul a fost supus testării aerului expirat cu aparatul etilotest marca „Drager” care a relevat o valoare de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 22:55.
În vederea stabilirii alcoolemiei inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” București unde a fost examinat clinic, concluzionându-se că acesta părea sub influența alcoolului, și i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2515/23.10.2012, eliberat de I.N.M.L. la data de 13.02.2013, inculpatul M. D. prezenta o îmbibație alcoolică de 1,40 g/l alcool pur în sânge la proba I, recoltată la ora 23.40 și de 1,25 g/l alcool pur în sânge la proba II, recoltată la ora 0040.
În vederea stabilirii alcoolemiei avute la momentul producerii accidentului de circulație, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, iar prin raportul nr. 2358/i/2013 eliberat de către I.N.M.L. la data de 16.12.2013, s-a concluzionat că la data de 22.10.2012, ora 22.40, inculpatul M. D. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,55 g‰.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul M. D. a declarat că la data de 22.10.2012, a consumat o bere a 700 ml, în intervalul orar 14:00-15:00, nu a consumat alimente, urmând și un tratament pentru diabet. Ulterior, a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, pe .. Fundeni către ., și în dreptul parcului Plumbuita, circulând pe banda a II-a de mers, a fost lovit în spate de un alt autoturism cu numărul de înmatriculare_, fiind împins către dreapta, împrejurare în care a lovit alte două autoturisme, unul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ și altul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare_ .
La fața locului au sosit organele de poliție ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, apoi a fost condus la I.N.M.L. “M. Minovici” București unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fiind audiat din nou la data de 17.04.2013, și luând la cunoștință de conținutul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie și de faptul că în cauză se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, inculpatul și-a menținut în esență declarația de consum dată anterior, precizând că a consumat 752 ml bere.
Ulterior, nu a contestat concluziile raportului de expertiză, menținându-și declarațiile date anterior.
Fiind audiat de către instanță inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare, declarațiile sale coroborându-se cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, martorul I. P.-G. a declarat că la data de 22.10.2012, în jurul orei 22:40, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe .. Fundeni către D-na G., a fost acroșat în partea dreapta față de un autoturism marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul M. D.. Ulterior, la fața locului au venit organele de poliție, ocazie cu care atât el cât și inculpatul au fost testați cu aparatul etilotest care a indicat consum de băuturi alcoolice în cazul inculpatului. Inculpatul a declarat că a consumat o bere de 750 ml în intervalul orar 14:00-15:00, că nu a consumat alimente și că urma un tratament pentru diabet. Ulterior, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la I.N.M.L. M. Minovici unde a fost supus recoltării probelor biologice.
În ceea ce privește analiza, în drept, a faptei se impune a fi făcute următoarele precizări:
Astfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecății la data de 22.10.2012, când erau în vigoare Codul penal din 1969 și Cod de procedură penală din anul 1968, fapta fiind susceptibilă de a fi încadrată ca fiind infracțiunea prev. și sancționată de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., iar în prezent, după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește potrivit încadrării juridice dată prin rechizitoriu elementele constitutive ale infr. prev. de art. 336 alin. 1 C.p.
În această împrejurare, instanța a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 NCP, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ sancțiunile prev. de cele două legi penale ce intră în această succesiune, dar mai cu seamă prevederile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei (soluție mai potrivită în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului) instanța a constatat că sub aspect sancționator vechile reglementări de drept penal, respectiv Codul penal din 1969 și OUG nr. 195/2002 rep., sunt mai favorabile inculpatului.
Astfel, în drept, fapta reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că “la data de 22.10.2012, în jurul orei 22.40, a condus pe .. București – Sector 2, autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie teoretică de circa 1,55 g‰, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestei infractiuni constă în actiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier și chiar pentru pietoni, raportul de cauzalitate dintre acțiune și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei, această înfracțiune fiind una de pericol.
Instanța a reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției indirecte, întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranța circulației și depistarea sa de organele de poliție, el a prevăzut și a acceptat acest rezultat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, prev. art. 396 alin. 10 NCPP privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în situația recunoașterii vinovăției, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, consecințele acesteia – cauzarea unui accident rutier ce se putea solda cu victime, lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului și atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal.
Totodată, împrejurarea că înainte de săvârșirea faptei inculpatul nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, a fost apreciată de către instanță drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art.74 alin.1 lit. a VCP, urmând ca în baza art. 76 alin.1 lit. d C.pen, să i se aplice acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a VCP rap. la art. 76 alin. 1 lit. d VCP și a art. 5 NCP l-a condamnat pe inculpatul M. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare, instanța apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. Potrivit Deciziei nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I – lit. c C.pen. nu se va face în mod automat, în stabilirea acestor pedepse accesorii instanța luând în considerare criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.
Astfel, instanța a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea acestor drepturi fiind proporțională cu gravitatea și urmările produse de fapta săvârșită de către inculpat.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81 VCP cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 VCP.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b VCP
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 VCP, privind revocarea suspendării.
În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1CPP a obligat inculpatul la plata sumei de 300, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel,în termenul legal,inculpatul M. D. care a solicitat reindividualizarea pedepsei ,în sensul aplicării pedepsei cu amenda ,apreciind că legea penală mai favorabilă este actualul cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului M. D., precum și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.
Judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374, 375, 396 alin.10 C.p.p.,inculpatul M. D. declarând că recunoaște faptele astfel cum sunt expuse în rechizitoriu și regretă comiterea acestora.
Declarația astfel dată de inculpat se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală pe care acesta a arătat că și le însușește și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată, materialul probator existent la dosarul cauzei dovedind, fără dubiu, că inculpatul M. D., la data de 22.10.2012, în jurul orei 22.40, a condus pe .. București – Sector 2, autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie teoretică de circa 1,55 g‰,iar la momentul prelevării probelor biologice o alcoolemie de 1,40 g‰ la proba I recoltată la ora 23.40 și de 1,25 g‰ la proba II recoltată la ora 00.40 .
Având în vedere că de la data săvârșirii faptei dedusă judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou Cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal, determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .
Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive.
Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
De altfel,în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile,decizie definitivă și general obligatorie.
Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. din ambele coduri penale, Curtea constată că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal din anul 1969.
Curtea are în vedere în acest sens că deși pentru art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 5 ani închisoare, iar în corespondentul acestei infracțiuni ce se regăsește în art. 336 alin. 1 Cod penal se instituie tot pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, însă alternativ cu pedeapsa amenzii, Curtea constată că, din prisma modalității de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și urm. din Codul penal din anul 1969 pe care o va menține, Codul penal din anul 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului M. D., Curtea apreciază că a fost corect individualizată de instanța de fond,având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p., nejustificându-se aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că,prima instanță aplicând inculpatului M. D. o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.396 alin.19 C.p.p. ,art.74 alin.1 lit.a C.p. din anul 1969,art.76 alin.1 lit.d C.p. din anul 1969 și art.5 C.p.și dispunând suspendarea condiționată a executării acestei pedepse în condițiile art.81 și urm. C.p. din anul 1969,a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Este adevărat că apelantul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei deduse judecății,însă la aprecierea acestei pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptei comise, care este o infracțiune de pericol, prin comiterea unor astfel de infracțiuni punându-se în pericol siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic.
De asemenea,Curtea nu poate ignora împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii deduse judecății, alcoolemia extrem de ridicată pe care o avea apelantul inculpat,fiind depășită cu mult limita legală,respectiv o alcoolemie teoretică de circa 1,55 g‰ ,iar la momentul prelevării probelor biologice o alcoolemie de 1,40 g‰ la proba I recoltată la ora 23.40 și de 1,25 g‰ la proba II recoltată la ora 00.40 .
Prin urmare,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și nicidecum stabilirea unei pedepse constând în amendă penală,ne având relevanță, în opinia Curții, sub acest aspect împrejurările comiterii accidentului de circulație.
De altfel,în procesul complex de individualizare a pedepsei circumstanțele personale favorabile ale apelantului inculpat au fost valorificate de prima instanță care a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a C.p. din anul 1969 și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptei comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr.104 din data de 24.02.2015,pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr.104 din data de 24.02.2015,pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, M. N. C.-C. C.
GREFIER
E. V.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 637/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
