Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 3546/335/2013
DOSAR NR._
(894/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.546
Ședința publică din data de 15.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA V. împotriva sentinței penale nr.46/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 15.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penala nr. 46/01.10.2014 a Judecătoriei V., in temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 320 ind. 1 și art. 74-76 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul R. F., fiul lui P. și I., născut la data de 06.10.1963 în ., cetățenie română, studii universitare, angajat al DSV Teleorman, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul A., .. 68, ., ., județul Teleorman, fără forme legale în municipiul A., ., .. 1, județul Teleorman CNP:_, la o pedeapsă de 1.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod penal.
S-a constat achitat integral prejudiciul către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a retinut ca prin rechizitoriul nr. 294/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., a fost trimis în judecată inculpatul R. F., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut,în fapt că, în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2012, inculpatul R. F., în calitate de administrator al Cabinetului Medical Veterinar „R. P. F.”, a reținut și nu a virat către bugetul unic consolidat în termen de 30 de zile de la scadență, impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 31.335 lei, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere în sumă de 25.789 lei.
Astfel, la data de 22.03.2012, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Orașului V. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul R. F., administrator al Cabinetului Medical Veterinar „R. P. F.”, având C.U.I._, cu sediul social în ., în perioada 2009-2011 a reținut de la salariații societății, și nu a plătit în termenul de 30 de zile de la scadență contribuțiile datorate privind asigurările sociale, în sumă totală de 15.935 lei, respectiv 2.242 lei – impozitul pe salarii, 8300 lei contribuții la asigurări sociale, 449 lei contribuții la fondul de șomaj și 4944 lei contribuții pentru asigurări de sănătate.
Ulterior, potrivit adresei nr. 7978/12.03.2013 cu anexe, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, s-a stabilit că inculpatul R. F. a prejudiciat bugetul de stat prin neplata impozitelor cu stopaj la sursă cu suma totală de 54.501 lei, respectiv 12.262 lei – impozitul pe salarii, 25.741 lei contribuții la asigurări sociale, 1.560 lei contribuții la fondul de șomaj și 14.938 lei contribuții pentru asigurări de sănătate (f. 61-63 d.u.p).
Astfel, în perioada 2010-2012, Cabinetului Medical Veterinar „R. P. F.”, administrat de inculpat a avut trei angajați cu salariul minim pe economie în cuantum de 770 lei brut.
Conform statelor de plată (filele 40-41 d.u.p), administratorul R. F. reținea din salariile angajaților impozitul pe salarii, contribuțiile la asigurări sociale, contribuțiile la fondul de șomaj și contribuțiile pentru asigurări de sănătate.
Potrivit art. 51 lit. e din „Statutul medicului veterinar”, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din_, medicii veterinari au obligația „..să țină la zi și in condiții corespunzătoare evidențele tehnice și contabile legale „
Din declarația inculpatului R. F. (f. 85 d.u.p) reiese faptul că acesta ținea contabilitatea primară și astfel, după reținerea sumelor din salariile angajaților, cu știință a acordat acestor sume alte destinații decât plata către bugetul de stat.
În ultimii ani, Cabinetul Medical Veterinar „R. P. F.” a avut încasări, după cum urmează: în anul 2010 a realizat venituri în sumă totală de 93.104,80 lei, în anul 2011 suma totală de 3.366 lei, iar în anul 2012 suma totală de 6000 lei („Registrul jurnal încasări și plăți”- filele 48-59 d.u.p).
În cauză, a fost dispusă efectuarea unei inspecții fiscale care a fost efectuată de A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Prin procesul verbal întocmit de reprezentanți ai acestei instituții (filele 80-84), s-a stabilit că reprezentantul legal al Cabinetului Medical Veterinar „R. P. F.” a creat un prejudiciu la bugetul de stat prin reținerea și nevărsarea impozitelor cu stopaj la sursă în sumă totală de 57.124 lei. Din această sumă, 31.335 lei reprezintă impozitele reținute de la angajați și nevărsate, iar suma de 25.789 reprezintă dobânzi și penalități.
Din suma totală de 31.335 lei, 7.282 lei reprezintă impozitul pe salarii, 14.852 lei - contribuții la asigurări sociale, 849 lei - contribuții la fondul de șomaj și 8352 lei - contribuții pentru asigurări de sănătate.
Reprezentanții Administrației Județene a Finanțelor Publice A. au mai constatat că societatea Cabinetul Medical Veterinar „R. P. F.”, în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2012 a realizat venituri nete de 32.325 lei în anul 2010, 40.815 lei în anul 2011 și 26.501 lei în anul 2012 (fila 83 d.u.p).
Având în vedere registrul de casă și încasări, din care rezultă că societatea Cabinetului Medical Veterinar „R. P. F.”, a avut încasări în anii 2010, 2011 și 2012, dar și rezultatul inspecției fiscale din care reiese că în acești ani această societate a înregistrat venituri nete, se constată că inculpatul a avut disponibilul necesar achitării contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă.
Situația de fapt reținută in rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: adresa nr. 7978/12.03.2013 cu anexe emisă de Administrația Finanțelor Publice A., state de plată salariați, registru-jurnal de încasări și plăți pe anii 2010-2012 Cabinet Medical Veterinar „R. F.”, declarații inculpat R. F. și procesul verbal întocmit de reprezentanții ANAF_ Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu ocazia efectuării inspecției fiscale.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut fapta reținută în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a dispus ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Din probele administrate în cauză, constând în adresa nr. 7978/12.03.2013 cu anexe emisă de Administrația Finanțelor Publice A., state de plată salariați, registru-jurnal de încasări și plăți pe anii 2010-2012 Cabinet Medical Veterinar „R. F.”, declarații inculpat R. F. și procesul verbal întocmit de reprezentanții ANAF_ Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu ocazia efectuării inspecției fiscale, coroborate cu recunoașterea inculpatului, instanța constată că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Legea nr. 241/2005 folosește noțiunea de evaziune fiscală, cu sensul strict de faptă penală și o definește ca fiind ansamblul infracțiunilor, săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenție, prin neîndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiilor fiscale sau procesual fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea normalei funcționări a sistemului fiscal general.
Infracțiunea de la art. 6 încriminează reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. Textul instituie o infracțiunea în materia obligațiilor patrimoniale, cu limitare expresă la obligațiile datorate în sistem de stopaj la sursă cu titlu de impozit sau contribuții sociale, fiind o infracțiune de rezultat.
Reținerea presupune efectuarea unei plăți parțiale și justificarea diferenței de plată prin evidențierea impunerilor datorate - impozit pe venit sau contribuție socială, în registrul de evidență contabilă.
Pentru existența infracțiunii este necesar ca plătitorul să fi reținut acele sume, deci să fi făcut către contribuabil o plată parțială.
Ulterior reținerii, plătitorul are obligația de a declara și vărsa sumele reținute către bugetul destinatar în termenul de 30 de zile, prevăzut de lege. Infracțiunea se săvârșește cu vinovăție, sub forma intenției, fie aceasta directă sau indirectă.
Având în vedere . noului cod penal instanța constată ca prevederile acestuia nu sunt mai favorabile inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală – prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Având în vedere că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale și a avut un comportament sincer recunoscând și regretând fapta comisă, a achitat integral prejudiciul cauzat părții civile, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, P. de pe lângă Judecatoria V., pentru motivele consemnate in încheierea de la 07.04.2015, ce face parte din prezenta hotărâre.
Apelul este fondat, in sensul celor ce urmează.
Infracțiunea comisa de inculpat, prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu constituie o infracțiune de evaziune fiscală, ci una aflata în legătură cu acestea, întrucât nu este cuprinsa in dispozițiile exprese ale art.9 din Legea nr. 241/2005; ea consta in reținerea și ne vărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Potrivit art. 10 alin. 1 din aceeași lege ( in forma in vigoare in decembrie 2012 - data ultimului act de comitere a infracțiunii): „In cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege ( respectiv cele cuprinse in art.9 ), dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
Deși inculpatul a achitat prejudiciul produs până la primul termen de judecată ( fil.14-17 dosar prima instanța ), respectiv la 05 si 06.02.2014, nu sunt aplicabile disp. art.10 menționat, întrucât cum s-a aratat, infr. prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu se regăsește printre infracțiunile enumerate de art. 9 din aceeași lege, susținerile apărării inculpatului fiind nefondate.
De altfel, în sensul celor de mai sus, este și modificarea adusă disp. art. 10 al. 1 din Legea nr. 241/2005, prin Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014 textul aplicabil arătând că: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.”
Aceasta interpretare se regăsește si in motivarea deciziei penale nr.1536/09.12.2014, pronunțată de C., Secția 1 Penala, într-o speță similara.
De asemenea, interpretarea este in acord si cu Decizia nr.8/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite: „...Așa cum rezultă din reglementarea menționată, cauzele de nepedepsire și cele de reducere a pedepselor la care se referă art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile numai "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege", iar nu și de o altă lege. O atare formulare limitativă este menită ca, în raport cu principiile de drept penal unanim acceptate, să fie restrânsă incidența cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor numai la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind excluse orice alte infracțiuni de la beneficiul reglementat prin art. 10 din această lege”.
Inculpatul a fost condamnat de către prima instanță la o amendă penală in suma de 1000 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și art. 74-76 lit. f teza 1-a Cod penal, încadrare juridică stabilita ca fiind mai favorabila, in raport de data epuizării infracțiunii consumate, respectiv decembrie 2012.
La momentul respectiv, art.6 din Legea nr.241/2005 cuprindea ca limite de pedeapsă 1-3 ani sau amendă, iar raportat la aceste limite de pedeapsă, amenda era cuprinsă între 500 - 30.000 lei (art.63 alin.3 teza 2-a din vechiul Cod penal).
Întrucât instanța de fond a reținut aplicarea de circumstanțe atenuante si procedura simplificata prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penal, minimul special prevăzut de lege a devenit 150 lei ( art. art. 74-76 lit. f teza 1-a Cod penal) iar maximul special a devenit 500 lei redus cu ¼, respectiv 375 de lei ( art.3201 alin.7).
In raport de aplicabilitatea acestor dispoziții legale, cuantumul amenzii stabilit de prima instanță este nelegal, Curtea urmând a constata că suma trebuie coborâtă sub 375 lei, dar nu mai puțin de 150 lei, motiv pentru care va stabili o amenda penala de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecatoria V., împotriva sentinței penale nr. 46/01.10.2014 a Judecatoriei V..
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și art. 74-76 lit. f teza 1-a Cod penal, reduce cuantumul pedepsei amenzii penale aplicate inc. R. F., de la 1.000 lei la 300 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial ale apărătorului din oficiu pentru inculpat, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. S. O. – Judecătoria V.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 634/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
