Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 1099/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 45653/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(2057/2015)
Decizia penală nr. 1099/A
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. N. MITUȘOR împotriva sentinței penale nr. 362/C pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat B. N. Mitușor personal, in stare de arest și asistat de avocat din oficiu P. R., cu delegația nr._ din data de 4.09.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației din oficiu apărătorului desemnat pentru apelantul-inculpat B. N. Mitușor, având în vedere că s-a prezentat apărător ales pentru acesta și acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului inculpat B. N. Mitușor solicită admiterea apelului, desființareasentinței penale nr. 362/C pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ și rejudecând să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se constata faptul că instanța de fond nu a făcut in mod corect aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect stabilindu-se faptul că motivele invocate de către inculpat nu se încadrează în prev. de art. 453 Cpp.
Apelantul inculpat B. N. Mitușor, având ultimul cuvânt, arată că reducerea pedepsei cu 4 luni este prea puțin prin raportare la fapta comisă și problemele medicale pe care le are.
CURTEA
Asupra prezentei cauze.
Prin sentința penală nr. 808 din 19 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 1 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către petentul B. N. MITUȘOR.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.03.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cererea de revizuire formulată de revizuientul B. N. Mitușor, în ceea ce privește Sentința Penală nr.1176/17.12.2013 pronunțată de aceeași instanță în dosarul penal nr._/299/2013 rămasă definitivă prin nerecurare, solicitand rejudecarea cauzei, invocând printre altele neaplicarea dispozitiilor art. 320 indice 1 c.p.p., neaplicarea dispozitiilor privind aplicarea legii mai favorabile.
În motivarea cererii a mai arătat că a fost grav bolnav, iar tratamentul nu îi este asigurat în regim penitenciar.
La dosar a atasat sentinta penala 1382/15.04.2014 a Judecătoriei sector 4 Bucuresti prin care i-a fost respinsa contestatia la executare.
Cauza a fost înregistrata initial la Curtea de apel Bucuresti sectia I Penala făcând obiectul dosarului_, iar prin sentința penala 937/A/05.09.2014 a fost declinată competenta in favoarea acestei instante.
După declinarea competentei, cauza a fost înregistrata la Judecătoria sector 1 Bucuresti la data de 03.10.2014 sub număr_ .
Din dispoziția judecătorului învestit cu soluționarea prezentei cereri a fost atașat și dosarul penal nr._/299/2013 .
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Sentința Penală nr.1176/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr._/299/2013 rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 98/14.02.2014 a Curtii de apel Bucuresti- Sectia I Penala, numitul B. N. Mitușor a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată,
Împotriva acestei hotărâri numitul B. N. Mitușor a formulat prezenta cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 453 lit. a CPP, constând în aceea că „revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.”
Față de dispozițiile art. 452 CPP „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă”.
Raportat la acest text legal, judecătorul prezentei cereri a constatat că demersul în justiție al revizuientului vizează cel puțin din punct de vedere formal o hotărâre judecătorească definitivă, această primă condiție în analiza admisibilității apărând ca fiind îndeplinită.
Potrivit dispozițiilor Art. 457 alin. 1 NCPP „cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la Art.453 alin. 1 lit. f….”, astfel că instanța constată că a fost legal învestită cu soluționarea prezentei cereri, aceasta fiind formulată în termen și înaintată judecătoriei care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, conform dispozițiilor art. 458 CPP.
Analizând însă admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma cazului invocat, respectiv cel prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. a CPP, instanța a constatat următoarele:
La admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța examinează îndeplinirea cumulativă a două criterii: cererea să fie făcută în condițiile prevăzute de lege; probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror să conducă la concluzia că sunt date suficiente pentru admiterea în principiu.
Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere și verificată la soluționarea cauzei nu este admisibilă.
Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probațiunii, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Așa cum a statuat și legiuitorul, hotărârile penale definitive pot face obiectul unei revizuirii atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, fiind admisibilă atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Totodată aliniatul 4 al aceluiași art. 453 statuează faptul că „situația prevăzută la alin. 1 lit. a constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal…..”
Prin urmare, hotărârea penală definitivă care poate face obiectul unei cereri de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a, sub aspectul laturii penale, nu poate fi decât acea hotărâre prin care o instanță independentă și imparțială a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate sau renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, respectiv a statuat asupra fondului unei acuzații în materie penală înaintată acesteia spre soluționare prin rechizitoriu.
În jurisprudenta CEDO s-a retinut în mod constant ca revizuirea unei hotarâri definitive poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai dupa terminarea procesului, în situatia în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci partile au la îndemâna caile ordinare de atac (cauza P. S. contra României, hotarâre publicata).
CEDO a apreciat ca reprezinta defect fundamental, care justifica revizuirea unei hotarâri intrata în puterea lucrului judecat, numai "circumstantele nou descoperite", iar nu "circumstantele noi".
Circumstantele care au legatura cu cazul, existasera în cursul procesului si nu fusesera dezvaluite judecatorului, devenind cunoscute numai dupa terminarea procesului, sunt "nou descoperite", în timp ce circumstantele care privesc cazul, dar au luat nastere dupa proces, sunt "noi".
Prin sentinta penala nr. 1176/17.12.2013 a Judecătoriei sector 1 Bucuresti s-a dispus în temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2¹ lit.b C.pen., cu aplic. art.37 lit.a C.pen. și cu aplic. art.320¹ alin.7 C.proc.pen., condamnarea inculpatului B. N. MITUȘOR, fiul lui N. și S., născut la data de 17.05.1981, în ., cu domiciliul în municipiul București, ., nr.2, ., ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, recidivist, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.61 C.pen. a revocat liberarea condiționată și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 353 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1370/16.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.1171/10.08.2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, inculpatul B. N. MITUȘOR urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C.pen., a dispus deducerea perioadei reținerii și arestării preventive de la data de 15.10.2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin.1 C.proc.pen.a fost menținută starea de arest a inculpatului B. N. MITUȘOR.
În temeiul art.14, art.16¹ și 346 C.proc.pen. și art.1357 și urm. N.C.civ.a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. C., cu domiciliul în municipiul București, ., ., ., sector 4 și obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, către partea civilă L. C., cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.7 din Legea nr.78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în baza națională privind datele genetice.
În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen.,a fost obligat inculpatul la palata sumei de 1050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, ce vor fi achitate în contul IBAN: RO59TREZ7035032XXX005229 Cod fiscal -_ deschis la Trezoreria Sectorului 3 București, beneficiar Judecătoria Sectorului 1 București, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se înaintează din fondurile Ministerului de Justiție
În apel, sentinta a fost desfiintata in parte, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa de 6 ani si 8 luni inchisoare după schimbarea incadrarii juridice a faptei, fiind de asemenea retinute si dispozitiile legale de reducere a pedepsei ca urnmare a aplicării disp. art. 396 alin.10 cpp.
Sustinerea petentului condamnat ca este gresit calculata pedeapsa este un aspect ce are legatura cu fondul cauzei, care a fost transat definitiv, nefiind aplicabilă instituita revizuirii unde cazurile sunt strict limitate, asa cum s-a aratat si mai sus, nefiind in prezenta unor "circumstante nou descoperite".
Asa fiind, în baza art. 459 alin. 2 și 5 CPP raportat la art. 452 și 453 alin. 1 lit. a CPP cu referire la dispozițiile art. 459 alin. 7 raportat la art. 583 și 597 alin. 7 CPP cererea de revizuire formulată de revizuientul B. N. Mitușor, fiul lui N. și S., ns. la data de 17.05.1981, a fost respinsăca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuentul, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului dar și de exigențele art. 453 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 453 din Codul de procedură penală rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 NCPP ( art. 394 din Codul de procedură penală din 1968)- a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr.LX din 24.09.2007 .
Or, în speță, susținerile revizuentului, nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute în textul de lege invocat, dat fiind că în realitate ceea ce se solicită este reindividualizarea pedepsei, ceea ce excede competențelor Curții, în raport de existența autorității de lucru judecat.
Totodată, apreciind, în raport de exigențele art. 460 alin. 1 NCPP, că suspendarea executării hotărârii este condiționată de admiterea în principiu a cererii de revizuire, Curtea nu va analiza solicitarea în acest sens a apărării ca o cerere distinctă, ci făcând corp comun cu fondul apelului declarat în cauză.
Având în vedere cele expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient B. N. MITUȘOR împotriva sentinței penale nr. 808/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul - revizuient la plata sumei de 360 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 260 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./16.09.2014
Dact. I.C.. 2 ex./16.09.2014
Judecătoria Sector 1 București - jud. O. C.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1151/2015. Curtea de... → |
|---|
