Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 1040/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 348/299/2015
Dosar nr._
(2850/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1040/A
Ședința publică din data de 02 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: RALUCA MOROȘANU A.
JUDECĂTOR: R. G.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul U. D. A. împotriva sentinței penale nr.394 din data de 09.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 02.09.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.394 din data de 09 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul U. D. A. prin apărător și, în baza art.233-234 alin.1 lit.d,e Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul U. D. A., zis „G.” (fiul lui natural și M., născut la data de 14.10.1994 în București, domiciliat în București, . Șomoiog nr. 4, sector 2, posesor al CI . nr._, cu CNP_), la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpatului iar conform art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus perioada reținerii si arestării preventive a inculpatului de la 15.12.2014 la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat in vederea introducerii in baza naționala de date privind datele genetice.
În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 Cod pr.penală si art.1357 si urm. C.civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă F. B. C. si obligat inculpatul să restituie suma de 1.200 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că la data de 07.11.2014, persoana vătămată F. B. C. (minor în vârstă de 16 ani) a sesizat organele de poliție din cadrul Secției 2 cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 22.00, în timp ce se afla pe . deposedat de suma de 1.200 lei de către o persoană necunoscută de sex bărbătesc.
Fiind audiată în prezența tatălui său, F. C. L. și a apărătorul din oficiu, av. B. E. D. despre modalitatea de comitere a faptei, persoana vătămată F. B. C. a declarat că la data de 07.11.2014, s-a întâlnit cu colegul său de clasă, martorul B. G. A. L., în vârstă de 17 ani, și în jurul orei 22.00 s-au deplasat împreună, cu ajutorul autovehiculului marca „Microcar” cu număr de înmatriculare B-1-0698, la domiciliul colegului lor C. Nicolas, cu scopul de a strânge o sumă de bani în vederea achiziționării unui cadou pentru o prietenă comună. Martorul B. G. A. L. a condus vehiculul iar persoana vătămată a ocupat locul din dreapta față.
În jurul orei 22.00, martorul a parcat vehiculul pe ., sector 1, persoana vătămată a deschis portiera dreapta față, iar la scurt timp a sosit și martorul C. Nicolas, în vârstă de 17 ani, care i-a înmânat persoanei vătămate suma de 60 lei. Persoana vătămată a început să numere suma strânsă pentru achiziționarea cadoului, în cuantum total de 1.200 lei, moment în care a observat că de vehicul s-au apropiat doi tineri: inculpatul U. D. A., în vârstă de 20 ani și un alt adolescent, cu vârsta de cca. 16 ani. Imediat, persoana vătămată a introdus banii între filele unei cărți și apoi a ascuns cartea sub scaunul său. F. B. C. a arătat că inculpatul a venit în dreptul portierei sale, și-a pus mâinile pe plafonul și portiera mașinii și le-a spus celor doi că „vrea smecleu”.
Elevii nu au înțeles solicitarea, motiv pentru care inculpatul s-a așezat pe pragul vehiculului în dreptul persoanei vătămate, a întrebat-o pe aceasta ce conține cartea, după care, folosind un ton ferm, a cerut cartea pentru a o verifica.
Persoana vătămată s-a conformat, dar fără ca inculpatul să vadă că a scos o parte din bani, pe care i-a ascuns sub scaun, între filele cărții mai rămânând doar suma de 200 lei.
Inculpatul a luat această sumă rămasă între file și, sesizând faptul că ar fi trebuit să găsească mai mulți bani, i-a cerut persoanei vătămate pe un ton răstit și impunător să coboare pentru a verifica interiorul vehiculului.
Persoana vătămată s-a speriat și a coborât, și în acest timp martorul B. G. A. L. a încercat să pornească vehiculul și să plece de pe loc, dar nu a reușit întrucât spațiul pe care îl avea la dispoziție nu îi permitea.
Inculpatul a profitat de această situație, s-a aplecat în interiorul mașinii, a scos repede cheia din contact și i-a spus martorului B. G. A. L. să coboare și el, căci în caz contrar nu îi va înapoia cheia.
Astfel, martorul a ieșit din vehicul iar inculpatul a început să percheziționeze interiorul acestuia și a luat suma de 1.000 lei, care mai rămăsese sub scaunul dreapta față.
F. B. C. și B. G. A. L. i-au solicitat inculpatului să le restituie suma de bani, însă acesta a refuzat și le-a spus că dacă vor sesiza poliția „o să-i găsească și o sa vadă ei!” după care a plecat într-o direcție necunoscută împreună cu însoțitorul său. Declarația persoanei vătămate F. B. C. a fost susținută de declarațiile celorlalți doi martori oculari B. G. A. L. și C. Nicolas, care au confirmat modalitatea de comiterea a faptei de către inculpatul U. D. A..
B. G. A. L., în prezența apărătorului din oficiu av. M. C., a declarat că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată și este de acord să fie audiat în calitate de martor.
Astfel, martorul B. G. A. L. a confirmat următoarele aspecte: faptul că la data de mai sus, în timp ce se afla în interiorul autoturismului marca „Microcar”, parcat pe . persoana vătămată, F. B. C. au fost abordați de către inculpatul U. D. A., care le-a spus că „vrea smecleu”, că apoi inculpatul s-a așezat pe pragul mașinii, a solicitat cartea, a scos dintre filele ei suma de 200 lei, iar ulterior le-a cerut elevilor pe un ton impunător să iasă din vehicul, după care a scos cheia din contact, a percheziționat mașina, a luat de sub scaunul dreapta față suma de 1.000 lei ascunsă de către persoana vătămată, după care i-a amenințat că dacă vor sesiza poliția „o să-i găsească și o sa vadă ei!”
Atât persoana vătămată F. B. C. cât și martorul B. G. A. L. au arătat că pe toată perioada incidentului inculpatul le-a creat o stare de temere prin atitudinea și comportamentul său, și din acest motiv au coborât din vehicul fără să riposteze.
Martorul C. Nicolas, care se afla lângă vehiculul martorului B. G. A. L., a declarat că a văzut cum inculpatul U. D. A. s-a așezat pe pragul mașinii în dreptul persoanei vătămate, că apoi persoana vătămată a coborât din vehicul, că inculpatul a scos cheile din contact, a verificat interiorul vehiculului după care a plecat. Martorul C. Nicolas nu a putut observa dacă inculpatul a luat vreun bun de sub scaunul dreapta față, însă a aflat imediat de la persoana vătămată și de la B. G. A. L. că inculpatul le-a sustras suma totală de 1.200 lei .
Inculpatul U. D. A., zis „G.” a putut fi identificat de către organele de cercetare penală pe baza semnalmentelor oferite de către persoana vătămată și cei doi martori. Astfel, în cauză s-a dispus și efectuat recunoașterea inculpatului de pe planșă foto și, cu această ocazie, persoana vătămată F. B. C. și martorii B. G. A. L. și C. Nicolas l-au recunoscut pe U. D. A. ca fiind autorul faptei reclamate (procese – verbale de recunoaștere de pe planșe foto). Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră și a recunoscut faptul că a sustras suma de 1.200 de lei din interiorul vehiculului marca „Microcar”, parcat pe . a precizat împrejurări diferite de comiterea a faptei față de cele declarate de către persoana vătămată și martorii oculari, negând exercitarea vreunei amenințări.
Așadar, din declarația inculpatului a rezultat că la data de 07.11.2014, în jurul orei 21.30, acesta s-a deplasat în cartierul Aviației, în apropierea de benzinăria PETROM, pentru a se întâlni cu mai mulți prieteni și pentru a consuma împreună marijuana. În această zona, inculpatul l-a văzut pe un tânăr pe nume „B.” precum și pe alți 7 – 8 indivizi, pe care îi cunoștea din vedere, ce stăteau lângă o mașină marca „Microcar”, care avea portierele deschise. Inculpatul a precizat că a consumat împreună cu ceilalți tineri marijuana, iar la un moment dat a intrat în vehiculul în care nu se afla nicio persoană, a văzut căzută pe podea o carte din care ieșeau mai multe bancnote, s-a aplecat, a luat banii, i-a pus în buzunar, după care a coborât din vehicul. Imediat, unul dintre tineri a intrat în mașină, a văzut că nu mai există suma de bani și i-a cerut inculpatului să i-o restituie, însă acesta a refuzat, spunând că nu a sustras niciun bun, după care a plecat de la fața locului. U. D. A. a declarat că a sustras suma totală de 1.200 lei.
În urma declarației inculpatului, persoana vătămată și martorul B. G. A. L. au fost reaudiați, ocazie cu care aceștia au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, că nu sunt prieteni cu acesta, că persoana vătămată și martorul sunt elevi în clasa a XI - a în cadrul Școlii Centrale București și nu sunt consumatori de marijuana, ci doar fumează ocazional țigări obișnuite.
De asemenea, persoana vătămată și martorul B. G. A. L. au precizat că la fața locului nu se mai aflau alte persoane, ci doar aceștia, martorul C. Nicolas și inculpatul împreună cu celălalt tânăr care se afla la o distanță de cca. 4 – 5 metri față de vehicul.
În urma efectuării cercetării la fața locului nu au fost identificate camere de supraveghere care să surprindă imagini de interes operativ.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a constat pe de o parte că declarația persoanei vătămate F. B. C. se coroborează cu declarațiile martorilor B. G. A. L. și C. Nicolas, atât în ceea ce privește modalitatea de comiterea a faptei de către inculpat cât și în privința sumei totale de bani sustrase de către acesta, și pe de altă parte că declarația inculpatului se dovedește a fi sinceră doar în ceea ce privește locul, timpul comiterii faptei și a cuantumului sumei sustrase – respectiv a sumei de 1.200 lei, pe timp de noapte, dintr-un autovehicul.
Pentru acest considerent, declarația inculpatului a fost considerată ca nesinceră cu privire la aspectele că a pătruns în vehicul fără ca vreo persoană să se afle în interior și fără a exercita amenințări asupra persoanei vătămate F. B. C. și asupra martorului B. G. A. L.. S-a reținut că deși inculpatul a declarat pe parcursul urmăririi penale că va acoperi prejudiciul, acesta nu a restituit suma de 1.200 lei persoanei vătămate. Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloacele de probă: proces – verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie, declarațiile persoanei vătămate F. B. C., declarațiile martorului B. G. A. L., declarațiile martorului C. Nicolas, procese – verbale de recunoaștere a inculpatului U. D. A. de pe planșe foto către persoana vătămată F. B. C., de către martorul B. G. A. L. și de către martorul C. Nicolas, declarațiile inculpatului U. D. A..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului U. D. A., zis „G.”, în vârstă de 20 ani, constând în aceea că la data de 07.11.2014, în jurul orei 22.00, a deposedat-o pe persoana vătămată F. B. C., minor în vârstă de 16 ani, de suma totală de 1.200 lei, atât prin amenințarea acesteia cât și a martorului B. G. A. L., în vârstă de 17 ani, în timp ce minorii se aflau în interiorul vehiculului marca „Microcar” cu nr. de înmatriculare B-1-_, parcat pe ., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art.233 – art.234 alin.1 lit.d), e) Cod penal. Din materialul probator a reieșit că inculpatul, în vârstă de 20 ani, a abordat tineri mai mici de vârstă ca acesta, respectiv de 16 și 17 ani, apoi și-a pus mâinile pe caroseria vehiculului în care se aflau minorii, s-a așezat pe pragul mașinii, deși nu a fost invitat de nicio persoană să facă acest lucru, i-a spus persoanei vătămate pe un ton ferm să îi înmâneze banii (care se aflau între filele unei cărți), să coboare din mașină, a scos cheia din contact, apoi i-a spus și martorului să coboare din mașină, pentru ca în final inculpatul să îi amenințe pe cei doi minori că dacă vor sesiza poliția vor avea de suferit, toate aceste acțiuni fiind de natură să îi intimideze pe partea vătămată și martor și să îi alarmeze - considerente, în raport de care, prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător în condițiile în care acțiunea inculpatului, comportamentul acestuia au fost de natura (raportat la vârsta unor copii) să le creeze acestora o temere serioasă, să se supună, sa nu riposteze.
În cauză au fost reținute agravantele prev. de art.234 alin.1 lit. d), e) C.pen. întrucât fapta a fost comisă pe timp de noapte – în jurul orei 22.00, și dintr-un mijloc de transport – respectiv din autovehiculul marca „Microcar” cu nr. de înmatriculare B-1-_, aparținând martorului B. G. A. L..
Deși din mijloacele de probă a rezultat că au fost amenințate două persoane, în speță a fost reținută comiterea unei singure infracțiuni de tâlhărie, cu motivarea că din mijlocele de probă administrate a reieșit că inculpatul a avut reprezentarea faptului că păgubește un singur patrimoniu, și anume acela al persoanei vătămate F. B. C., pe care a văzut-o inițial că are în posesie suma de bani.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare,instanța a reținut criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, modul concret de comitere, prima instanță a considerat că s-a dovedit fără echivoc dezinhibiția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea unor fapte de acest tip, într-un loc public. De asemenea, s-a ținut cont de locul unde acesta a săvârșit fapta - accesibil permanent publicului, elemente importante la individualizarea pedepsei,
În cauză, s-a reținut că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este mare, iar pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale.
Întrucât cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanța de judecată a verificat situația antecedenței penale a inculpatului, constatând că inculpatului i-au fost aplicate anterior patru amenzi -sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea, în stare de minorat, a infracțiunilor de furt calificat, aspect care demonstrează perseverența sa infracțională; inculpatul a ales să comită o faptă antisocială deși este la o vârstă ce caracterizează maturitatea unui individ iar comportamentul lui denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o lipsă de interes față de repercusiunile acțiunilor sale, ceea ce conduce la concluzia că acesta a comis infracțiunea datorită unei înclinații pentru comiterea unei astfel de fapte iar nu ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
Reținând predispoziția inculpatului de a comite fapte penale de natura celor pentru care a fost judecat în prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că acesta a dovedit prin comportamentul său un pericol social sporit și nu a dat dovadă de îndreptare.
Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, curajul infracțional, instanța a apreciat că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de o durată proporțională cu gravitatea faptei. De asemenea, au fost avute în vedere și alte circumstanțe personale ale inculpatului și anume: vârsta de 20 ani, studii 6 clase, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, cu stagiul militar nesatisfăcut, lucrând potrivit propriilor afirmații ca muncitor necalificat – spălător auto – în cadrul unei societăți comerciale, căreia nu i-a specificat denumirea, consumator de droguri potrivit propriei declarații.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând doar că a sustras suma de 1.200 lei, fără a recunoaște și faptul că a exercitat amenințări asupra minorilor F. B. C. și B. G. A. L., aspect pe care pe parcursul cercetării judecătorești l-a iterat nu in aceeasi modalitate, in scopul de a beneficia de dispozițiile art. 396 alin.10 Cod pr.penală, ci sub forma unei cereri a apărătorului de schimbare a încadrării juridice in fapta de furt calificat.
În consecință, punând în balanță ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârșirea faptei, cu aspectele legate de persoana inculpatului, acesta recunoscând și regretând săvârșirea fapta la instanta și avand o atitudine cooperantă in timpul procesului penal, instanța a aplicat o pedeapsă spre minimul special prevazut de lege.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, față de fapta comisă și față de persoana inculpatului, în privința scopului preventiv și educativ al pedepsei, instanța a considerat că acest scop poate fi atins prin executarea în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul U. D. A., care critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport de circumstanțele comiterii faptei și de împrejurarea că inculpatul a luat legătura cu persoana vătămată în vederea achitării prejudiciului în cuantum de 1.200 lei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, conform căreia fapta inculpatului U. D. A., zis „G.”, în vârstă de 20 ani, a constat în aceea că la data de 07.11.2014, în jurul orei 22.00, a deposedat-o pe persoana vătămată F. B. C., minor în vârstă de 16 ani, de suma totală de 1.200 lei, atât prin amenințarea acesteia cât și a martorului B. G. A. L., în vârstă de 17 ani, atât anterior săvârșirii deposedării, cât și ulterior, în timp ce minorii se aflau în interiorul vehiculului marca „Microcar” cu nr. de înmatriculare B-1-_, parcat pe ..
Situația de fapt s-a conturat în urma administrării următoarelor probe: proces–verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie, declarațiile persoanei vătămate F. B. C., declarațiile martorului B. G. A. L., declarațiile martorului C. Nicolas, procese – verbale de recunoaștere a inculpatului U. D. A. de pe planșe foto către persoana vătămată F. B. C., de către martorul B. G. A. L. și de către martorul C. Nicolas, declarațiile inculpatului U. D. A. care a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței.
Prin urmare, se constată că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului de a o deposeda pe persoana vătămată F. B. C., minor în vârstă de 16 ani, de suma de 1.200 lei, atât prin amenințarea acesteia cât și a martorului B. G. A. L., în vârstă de 17 ani, în timp ce minorii se aflau în interiorul unui vehiculul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art.233 – art.234 alin.1 lit.d), e) Cod penal.
Inculpatul a criticat în calea de atac a apelului această încadrare juridică, susținând că fapta, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare și cum a fost recunoscută de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, iar nu pe cele ale infracțiunii de tâlhărie.
Această critică nu poate fi primită de Curte, având în vedere situația de fapt reținută de instanța de fond și necontestată de inculpat și anume că acesta din urmă, folosind amenințări explicite de genul, dacă vor sesiza poliția o să-i găsească și o sa vadă ei, sau implicite care rezultă din comportamentul inculpatului și care au fost de natură a-i speria pe minori și a le paraliza voința, cum ar fi momentul în care inculpatul le-a cerut persoanelor vătămate pe un ton impunător să iasă din vehicul, după care a scos cheia din contact, a percheziționat mașina și a luat de sub scaunul dreapta față suma de 1.000 lei ascunsă de către persoana vătămată.
De altfel, doctrina și jurisprudenta sunt constante în a considera că, realizează elementul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie acele fapte care, fără a fi îndreptate nemijlocit asupra persoanei vătămate, sunt de natură a-i crea acesteia o stare de temere sau de a-i reduce acesteia posibilitatea de a reacționa împotriva făptuitorului.
Chiar dacă inculpatul a arătat în ultimul cuvânt în fața Curții că în fața instanței de fond a recunoscut fapta așa cum a fost ea descrisă în actul de sesizare pentru a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, în fapt el nu a luat cheile din contactul mașinii și nu a amenințat, totuși, aceste afirmații nu pot fi reținute ca fiind cele ce conturează adevărata situație de fapt, deoarece, în primul rând contrazic întregul probatoriu administrat și în al doilea rând declarația de recunoaștere a faptei este neretractabilă, manifestarea de voință în acest sens fiind irevocabilă.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele legale prevăzute (închisoare de la 3 la 10 ani închisoare), limite legale reduse mai întâi cu 1/3, dat fiind aplicarea disp. art. 396 al. 10 C.p.p. (închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni).
Se observă astfel că, condamnând inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă la limita minimă, deși din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și anume prin amenințare, împotriva a două persoane minore, producând un prejudiciu ce nu a fost recuperat, rezultă că pericolul social al faptei este ridicat.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și nici suspendarea executării sub supraveghere, căci inculpatul, deși a fost amendat administrativ de patru ori în trecut, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, adoptând o atitudine indiferentă față de valorile sociale ocrotite de lege.
Pentru aceste motive, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului, urmând ca, în baza art. 275 al. 2 Cod pr.penală apelantul inculpat U. D. A. să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 700 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. C. S., în cuantum de 260 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției si va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat U. D. A. împotriva sentinței penale nr. 394/09.06.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. _ .
Deduce din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 15.12.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 2 Cod pr.penală obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. C. S., în cuantum de 260 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției si va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. M. A. G. R.
GREFIER,
B. L.
Red.M.R.A/Th.red.C.V.M.-ex.4/17 septembrie 2015
Judecătoria sectorului 1 București – judecător C. O.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1074/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Încheierea nr. 10/2015.... → |
|---|
