Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 12132/4/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (2042/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 1108/A
Ședința publică din data de 11 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: I. R. B.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de revizuentul-condamnat A. C. împotriva sentinței penale nr. 1140/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelant-revizuent A. C., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V. P., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 emisă de Baroul București, depusă la dosar/fila 7.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-revizuent, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv adresa emisă de Poliția Sector 5 București și înaintată Penitenciarului Rahova prin care se arată că se efectuează cercetări față de numita L. Agachie B. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, precum și încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea cererii în probațiune formulată de către apelantul-revizuent, prin apărător, referitor la adresa emisă de Poliția Sector 5 București și înaintată Penitenciarului Rahova întrucât acest înscris nu are legătură cu prezenta cauză și încuviințarea depunerii la dosarul cauzei a înscrisului privind încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.
După deliberare, Curtea încuviințează cererea în probațiune formulată de către apelant-revizuent, prin apărător, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pentru apelantul-revizuent, apărătorul solicită admiterea apelului formulat și desființarea sentinței penale nr. 1140/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București și rejudecând, solicită instanței să admită în principiu cererea de revizuire, apreciind că aceasta întrunește prevederile legale, aceasta încadrându-se în motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b C.pr.pen., respectiv se reține mărturia mincinoasă a martorului Antoaneg R. M..
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea apelului formulat, ca nefondat, întrucât în mod temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, dat fiindcă inculpatul nu a invocat fapte și mijloace de probă care să conducă la concluzia că soluția de condamnare a acestuia s-ar fi întemeiat pe declarația martorei Antoaneg R. M..
Mai arată că, chiar și în situația în care această soluție de condamnare s-ar fi întemeiat pe declarația acestui martor, pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, s-ar fi impus ca la dosarul cauzei să fie depusă o soluție de condamnare a acestei martore pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, ceea ce nu este cazul în speță.
Apelantul-revizuent A. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului formulat.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.1140/20.04.2015, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 459 alin.5 C.pr.pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. C., iar în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. a obligat revizuentul la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 06.04.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ cererea de revizuire formulată de revizuentul A. C. cu privire la sentința penală nr. 3253/01.10.2014 a Judecătoriei Sector 4 București din dosarul nr._/4/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1427/A/19._ a Curții de Apel București.
În motivarea cererii de revizuire petentul a susținut în esență că martora Antoaneg R. M. (fosta sa concubină) a dat declarații nefavorabile lui în cursul urmăririi penale, însă aceste declarații nu corespund adevărului. Motivul care a stat la baza acestor declarații, potrivit revizuentului, a fost acela că martora a avut mai multe altercații cu o altă concubină a sa, L. A. B. L.. S-a mai solicitat de asemenea audierea numitei L. A. B. L. în calitate de martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 3253/01.10.2014 a Judecătoriei Sector 4 București din dosarul nr._/4/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1427/A/19._ a Curții de Apel București a fost condamnat revizuentul la 5 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiuni de înșelăciune.
S-a reținut că, în baza art. 459 alin.1, 3 C.pr.pen. instanța va examina dacă cererea de revizuire este formulată în condițiile prevăzute de lege și dacă rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art.453 alin.1 C.pr.pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia ;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în acare consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În ceea ce privește existența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. b C.p.p instanța a observat că petentul nu a invocat fapte și mijloace de probă care să fundamenteze concluzia că soluția pronunțată de instanța de judecată s-ar fi întemeiat pe declarația martorei Antoaneg R.. În plus, chiar acceptând că declarația acestei martore ar fi condus la pronunțarea soluției de condamnare a petentului nu s-a stabilit că martora ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, simpla afirmație a petentului în sensul că aceasta n-ar fi spus adevărul neputând fi suficientă în acest sens.
În aceste condiții, s-a apreciat că rezultă că cererea pe care a formulat-o petentul nu se încadrează în cazul de revizuire menționat nefiind invocată existența unor elemente de fapt, fapte sau împrejurări noi, care să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate inițial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelantul-inculpat A. C., care, prin apărător, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate și rejudecând, a solicitat instanței să admită în principiu cererea de revizuire, apreciind că aceasta întrunește prevederile legale, aceasta încadrându-se în motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b C.pr.pen., respectiv s-a reținut mărturia mincinoasă a martorului Antoaneg R. M..
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 alin. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Din punct de vedere procedural, cererea de revizuire se soluționează gradual, respectiv, în primul rând, se analizează admisibilitatea cererii, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale – îndeplinirea condițiilor referitoare la hotărârile ce se atacă, cazurile invocate, titularii cererii și termenul de introducere.
Această fază presupune admisibilitatea exercitării unui drept și nu se realizează o judecată a temeiniciei cererii de revizuire formulată. La acest moment procesual, instanța nu verifică fondul cauzei dedusă judecății.
Numai dacă se apreciază că cererea este admisibilă, prin prisma criteriilor arătate anterior, atunci instanța va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate de revizuent și în ce măsură acestea pot conduce la anularea hotărârii definitive pronunțate.
Revenind la prezenta cauză, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, în condițiile în care revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, așa cum prevede art. 453 al. 1 lit. a C.pr.pen. Reaudierea unor martori din procesul de fond, în lipsa unor condamnări definitive pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza în care au fost audiați și în care au făcut afirmații mincinoase, nu reprezintă fapte sau împrejurări noi și nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de apelant.
În plus, în ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantul revizuent, Curtea reamintește că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorilor judiciare pretins comise în hotărâri judecătorești definitive, datorită necunoașterii de către instanțele judecătorești a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri ce corespunde adevărului faptic și judiciar.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 C.p.p.
Or, revizuentul - condamnat nu a indicat probe prin care să tindă la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci a solicitat reanalizarea probatoriului de la dosarul cauzei, respectiv a declarațiilor martorei Antoaneg R. M. după audierea în calitate de martor a numitei L. Agaghie B. - L., invocând faptul că aceasta ar fi declarat mincinos, ceea ce nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de legea.
Mai mult decât atât, în cauza a cărei revizuire se cere condamnatul A. C. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate la urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, și astfel a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art. 396 C.pr.pen.
Trebuie subliniat și că deși revizuirea este calea extraordinară de atac prin care se pot îndrepta erorile de judecată, conform celor statuate și de C.E.D.O. în hotărârea din 29 iulie 2008, în Cauza M. împotriva României (§ 23-24), și în hotărârea din 23 septembrie 2008, în Cauza Urbanovici împotriva României (§ 29 și 33): Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (...). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata (...), care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar motivele invocate de revizuent nu constituie un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu.
Curtea a mai subliniat că statul ar trebui să organizeze un sistem judiciar astfel încât să identifice procedurile înrudite și, acolo unde este necesar, să le conexeze sau să interzică instituirea unor noi proceduri cu privire la aceeași chestiune, pentru a evita reexaminarea unor cauze irevocabil soluționate pe calea unui apel deghizat, în sfera unor proceduri paralele.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că în lipsa unor probe din care să rezulte fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a cărei revizuire se solicită, hotărârea apelată este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 421 pct. 1 lit b Cod procedura penală, va respinge ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. C., iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 460 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul – condamnat A. C. împotriva sentinței penale nr.1140/14.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În baza art.275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelantul – revizuent la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. I. R. B.
GREFIER,
O. B.
Red.S.C./ 29.09.2015
Tehnored.V.D./5 ex./15.09.2015
J.Sect.4 București – jud. L.Z
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Încheierea nr.... → |
|---|
