Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 482/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 23889/3/2015/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(3171/2015)
Decizia penală nr. 482/Co
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: I. C.
Grefier: R. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de contestatorii D. L. și M. I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 06.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați D. L. personal in stare de arest si asistat de apărător P. F. cu delegație de substituire pentru doamna avocat Lorette L., cu împuternicirea avocațială nr. 10/7.09.2015 membru al Baroului B. și M. I. A., personal în stare de arest și asistat de avocat ales I. M. V., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 10.09.2015, membru al de Baroului București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorilor inculpați D. L. și M. I. A. faptele care formează obiectul cauzei și că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva lor.
Contestatorul inculpat D. L., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Contestatorul inculpat M. I. A., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestațiilor.
Apărătorul contestatorului inculpat D. L. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 06.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, întrucât aceasta nu corespunde normelor legale in vigoare, din conținutul acesteia nerezultând necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului. Totodată, solicită a se avea in vedere faptul că inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție precum și faptul că inculpatul este arestat încă de la data de 19.06.2014, menținerea stării de arest a inculpatului ducând la încălcarea drepturilor inculpatului, menținere ce în prezent reprezintă o condamnare anticipată.
De asemenea, arată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată pe baza unor simple suspiciuni în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 223 Cpp, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În aceste condiții, apreciază că în cauză nu se poate vorbi despre subzistența temeiurilor ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, arată că in cauză neexistând mijloace de probă cu privire la săvârșirea de noi infracțiuni sau influențarea aflării adevărului, respectiv exercitarea de presiuni asupra părții vătămate asupra părții vătămate, aceasta fiind audiată în faza de urmărire penală și la instanța de fond.
Cu privire la rezonanța socială a faptei pentru care inculpatul este cercetat arată că aceasta trebuie raportată la momentul săvârșirii faptei.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a analizat posibilitatea de a lua față de inculpat o altă măsură mai blândă.
Apărătorul contestatorului inculpat M. I. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 06.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu, întrucât in cauză nu a fost respectat termenul recomandat cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului, iar motivarea instanței de fond nu a analizat temeiurile ce au stat la baza arestării si menținerii stării de arest pana la data de 6.08.2015.
Totodată, solicită a se avea in vedere schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul este trimis in judecată.
De asemenea, solicită a se avea in vedere faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, pana la momentul arestării a avut un comportament ireproșabil in societate, iar in prezent acesta are grave probleme medicale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor, ca nefondate, apreciind că în cauză nu s-au modificat temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpaților, aceasta fiind singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, precizează că in cauză nu a fost încălcată prezumția de nevinovăție și nu au fost încălcate drepturile procesuale ale inculpatului, termenul maxim al arestării preventive fiind de 5 ani, termenul arestării preventive trebuind a fi analizat in raport de complexitatea cauzei.
Totodată, arată faptul că măsura arestului preventiv nu a fost luată pe baza unor suspiciuni, la fila 8 a încheierii contestate fiind analizată inclusiv posibilitatea luării unei alte măsuri.
De asemenea solicită a se avea in vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv infracțiuni săvârșite cu violență, împotriva vieții si a patrimoniului.
Contestatorul inculpat D. L., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Contestatorul inculpat M. I. A., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra prezentelor contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 6 august 2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală in dosarul nr. _, s-au dispus următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2014/a13 al Tribunalului București s-au dispus următoarele:
În temeiul art.362 C.pr.pen. rap. la art.208 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și menține măsura arestării preventive a inculpaților D. L. și M. I. A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în conformitate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpat, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, judecătorul, apreciază că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive fata de inculpat se mențin în continuare, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată. Astfel sunt in continuare îndeplinite disp. art. 202 si art. 223 alin 2 din Cpp in sensul că din materialul probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis presupusa faptă pentru care a fost trimis în judecată, iar măsura preventivă dispusă față de acesta, respectiv măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, pentru realizarea în bune condiții a scopului procesului penal.
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpații, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu,respectiv a controlului judiciar, în raport de necesitatea respectării prezumției de nevinovăție și a termenului rezonabil a arestului preventiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorilor și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru sunt cercetați (este vorba despre acele fapte care au fundamentat totodată luarea/prelungirea/menținerea masurii arestarii preventive), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: listingul convorbirilor telefonice, procese-verbale, raport de constatare tehnico-științifică antropologica, planșe foto.
Pe de altă parte, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a unor asemenea infracțiuni în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpaților, prin apărător, trebuie să se analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpaților, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpații din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 208 Cod proc.pen., cu referire la art. 362 Cod proc.pen, Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații D. L. și M. I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 06.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală in dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe fiecare inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 208 Cod proc.pen., cu referire la art. 362 Cod proc.pen, respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații D. L. și M. I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 06.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală in dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă pe fiecare inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2015.
Președinte
I. C.
Grefier,
R. S.
Red/dac. I.C. /17.09.2015/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud. M. C.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Încheierea nr. 10/2015.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1108/2015. Curtea de... → |
|---|
